Vara paşte iarbă-n luncă,

Ruda calului, se pare, Iarna-n şură fân mănâncă,

Cu potcoave la picioare
Seamăn la urechi nu are, Ne dă lapte, ne dă carne,
Şi cu şaua în spinare,
Cu oile stâna împarte Dacă are, ne dă coarne,
El te duce trop-trop-trop
Şi cară desagi în spate. Ani la rând ne dă viţei.
Când la pas, când la galop.
Ia, ghiceşte, cine-i? Ce-i?

Paşte iarbă sus, la stână, Barbă are, popă nu-i, În noroi se tăvăleşte, Proaspăt oul
Ne dă lapte, ne dă lână, Coarne are, vacă nu-i, Cu porumb el se când îl face,
Carne bună de pastramă, Iezii şi-a lăsat în casă hrăneşte, Cot-co-dac,
Pentru miei e bună mamă. Mergând după iarbă grasă. Are coada covrigel gura nu-i tace.
Şi la rât are inel. Scurmă-o râmă
Omu-l creşte-n bătătură să găsească
Pentru carne şi untură. Puişorii să şi-i
crească.
Doamna asta durdulie, Cred că macu-i place tare - Are coada-n
Mândru pintenat, Cu rochiţă cenuşie Zilnic cere-n gura mare.
Şef peste găini aflat, evantai
Făcută din pene lucii, După-atâta mac-mac-mac Şi mărgele cum
Cu vocea semeaţă Caută pe lac papucii, Pleacă să înoate-n lac.”
Anunţă că e dimineaţă. tu n-ai,
Iar când este în ogradă Se înfoaie
Ga-ga-ga, de ei te-ntreabă. mândru-n pene
Are gheare la lăbuţe Prieten credincios ne este, Şi te-aleargă-n
Bine-ascunse în pernuţe, Latră pentru a ne da de
Iar când vede-un şoricel veste, curte, nene...
Ţup, îl prinde uşurel. Roade oase, stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.