Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare
plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de
peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căru țele, călări, pe jos, îmbrăca ți în
haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a
comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de
oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măre ț al
istoriei românilor.
Au sosit la Alba Iulia români din toate colţurile ţării, cei mai mulţi fiind din Ardeal
Visul de veacuri al românilor de pretutindeni s-a împlinit. Acum erau unite într-o singură ţară, meleagurile pe care
trăiau cei ce vorbeau, gândeau şi se purtau româneşte...
Episcopul Iuliu Hossu dă citire Rezoluției de la Alba Iulia
Rezoluția
Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă
a istoriei româneşti.
Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu
este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid;
este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan
ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un
elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă
politică remarcabilă spre ţelul dorit .
Simbolurile statului roman: drapelul, stema,
imnul, sigiliul, moneda, ziua nationala
1 Decembrie
este ziua naţională a României, potrivit
Constituţiei României din 2003, art. 12,
alin 2. Această zi a fost adoptată anterior,
prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990,
promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi
publicată în Monitorul Oficial, nr. 95 din 1
august 1990.
De ce se numeste moneda noastra nationala, leu?
În secolul al XVII-lea, în statele românești circulau talerii olandezi
(löwenthaler). Aceştia aveau gravat pe ei un leu.
După ieșirea din uz a talerilor, numele de leu a fost păstrat ca termen
generic pentru bani, iar pe 22 aprilie 1867 s-a stabilit ca monedă na țională leul,
având etalonul la 5 grame de argint și având 100 de submultipli, numiţi bani.
Primele monede emise erau din bronz, de 1 ban, 2, 5 și 10 bani, bătute
în Birmingham, Anglia.
În 1868, a fost emisă prima monedă românească din aur, cu valoarea de
20 lei. Din 1870 s-au bătut și monede de argint cu valoarea de 50 de bani (aşa-
zisele „băncuțe”), 1 leu și 2 lei.
Banca Națională a României a fost înfiinţată pe 1 aprilie 1880, aceasta
fiind singura abilitată să emită monedă de metal și hârtie.
Pe 1 iulie 2005, reforma monetară din România a schimbat leul vechi
(ROL) cu cel nou (RON). Cum România a intrat în Uniunea Europeană la
începutul anului 2007, ar urma să treacă la moneda unică europeană, Euro,
după 2016.
Legenda tricolorului
Când Tudor Vladimirescu, marele nostru revoluţionar de la 1821, a ridicat Ţara, chemând-o la luptă împotriva
exploatării boiereşti dinăuntru şi a vrăjmaşilor din afară, dintr-unul din satele olteneşti de la munte a pornit, pentru a se
înrola în oastea pandurilor şi un gospodar cu numele Dragomir, tată a trei fetiţe, una mai isteaţă ca alta. Înaintea plecării,
omul şi-a îmbrăţişat nevasta şi pe cele trei fiice, iar acestea i-au dăruit câte o amintire lucrată de mâna lor, ca s-o poarte
drept talisman.
Fata mai mare i-a dat o batistă albastră aidoma ochilor ei, cea mijlocie una galbenă ca pletele sale, iar fata mai
mică, Ileana, i-a întins cu sfială una albă; ea n-a mai avut timp să vopsească batista, aşa cum a văzut c-au făcut surorile
cele mari.
Dragomir a luat cu multă dragoste darurile copiilor săi, a pus cele două batiste colorate în câte un buzunar al
mantalei, iar pe cea albă, curată ca sufletul Ilenuţei, a ascuns-o în buzunarul de la piept al vestonului. Asa a pornit
viteazul la oaste, cu încrederea că el şi miile de panduri vor scăpa ţara de asuprirea boierilor şi de sabia otomanilor,
chemaţi în grabă de stăpânire să-i dea ajutor împotriva românilor răsculaţi.
Dragomir s-a luptat ca un leu, dar iată că, în cea mai crâncenă dintre bătălii, un glonte i-a străpuns inima. A căzut
cu faţa la duşman, aşa cum mor de milenii eroii acestui pământ.
Tovarăşii săi de luptă, înainte de a-l îngropa după datină, i-au cercetat buzunarele, cu gândul de a le duce alor săi,
în satul din munţi, obiectele pe care le-ar fi găsit asupra eroului.
Dar Dragomir nu avea prin buzunare nimic altceva decât cele două băsmăluţe date de fetele mărişoare, iar în cel
de la piept ostasii au dat peste batistuţa Ilenei, care nu mai era albă ca la început, ci roşie ca focul, pătrunsă de sângele
tatălui ei.
Vitejii au luat cele trei bucăţi colorate, care acum erau una roşie, una galbenă şi a treia albastră, le-au legat între ele
şi le-au prins în vârful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu acest simbol în frunte, au luptat mai departe pandurii.
Şi de-atunci – aşa ne spune legenda – steagul armatei romane cuprinde aceste trei culori laolaltă. Sub faldurile for s-au
făcut şi Războiul de Independenţa şi Marea noastră Unire.
Andrei Ciurunga
1 DECEMBRIE 1918
La multi ani,
Romania!