PERIOADA

INTERBELICĂ
CLASA A X-a E
 REGIMURI POLITICE

DEMOCRAȚIA:
Sfârșitul Primului Război Mondial nu a însemnat numai victoria militară a Antantei asupra
Germaniei și Austro-Ungariei ci și o victorie a democrației.
Dispar patru mari imperii: țarist, german, austro-ungar si otoman.
Anul 1918 a reprezentat apogeul ideii naționale, noile state se constituie adoptând regimuri
democratice: Estonia, Letonia, Lituania, Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia și România.
Regimurile democratice din Marea Britanie, S.U.A. și Franța se mențin și se consolidează,
fiind în continuare caracterizate prin: separarea puterilor în stat, suveranitatea națională,
pluralism politic și garantarea drepturilor și libertăților cetățenești.
TOTALITARISM
Perioada interbelică a reprezentat perioada de glorie a totalitarismului, atunci
când toate țările erau derutate de Primul Război Mondial, iar economia statelor
învinse nu intrase în normalitate. Având la bază conducerea de către un singur
om, totalitarismul a îndoctrinat masele politice, reducând libertatea cetățeanului
aproape de zero. Totalitarismul și-a atins maturitatea in Rusia, Germania și
Italia. În aceste state, libertatea individului era aproape în întregime redusă.
Acest control absolut al statului era în opoziție cu liberalismul și democrația.
Dacă liberalismul încerca să limiteze puterea statului și să protejeze drepturile
sacre ale individului, totalitarismul se baza pe respectul impus cu forța. La baza
statului totalitar stă liderul atotputernic și partidul unic.
COMUNISM
FASCISM
NAZISM
 Comunismul Fascism

Fascismul a fost instaurat în Italia de către Benito

Comunismul a fost instalat în Rusia de către
Mussolini în urma "Marșului asupra Romei" din
Vladimir Ilici Lenin în urma Revoluției
octombrie 1922. Fascismul neagă valorile liberale
Bolșevice din 25 octombrie 1917. Ideologia
considerate vinovate pentru declinul statului și
comunistă avea la bază principiile Marxist-
pentru divizarea socială. Mussolini, supranumit "Il
Leniniste precum lupta de clasă, egalitarismul.
Duce" se dorea conducătorul unui stat atotputernic
Prin urmare, ținta finală a comunismului era
cu un control absolut asupra societății. El
construirea unei societăți comuniste, etapa în care
desființează sindicatele și organizează țara după
clasele sociale urmau să dispară. Vectorul de
sistemul corporatist.
putere era partidul comunist și conducătorul
Caracteristici:
suprem care guverna în numele unei singure
-monopartidism (Partidul Fascist Italian)
clase sociale: proletariatul (muncitorimea).
-cenzura presei;
Strategia economică a regimului comunist viza
-poliția politică (OVRA);
desființarea proprietății private în favoarea celei
-cultul personalității conducătorului;
colective, industrializarea forțată și colectivizarea
-impunerea corporatismului;
agriculturii.
-negarea valorilor democratice.
 NAZISM
A fost instaurat în Germania de Adolf Hitler în 1933 când obține funcția de cancelar al
Germaniei. Conceptul în jurul căruia gravita nazismul era acela al rasei superioare – rasa ariană
– care avea nevoie de „spațiul vital” pentru a se dezvolta, rezultând politica expansionistă a
Germaniei. Elementele impure, decadente, care puteau vicia puritatea rasei superioare, trebuiau
eliminate. În 1942, Germania adoptă "soluția finală" împotriva evreilor și slavilor.

Caracteristicile nazismului:
-monopartidism (Partidul Național Socialist);
-poliția politică (Gestapo);
-organizații de tineret (Tineretul Hitlerist);
-naționalism etnic;
-rasism și antisemitism;
-anticomunism;
-anticlericalism.
 RELATII INTERNATIONALE

Principala problemă pe plan mondial era cea germană. Erau

diferite modele de soluții căutate de marile puteri
victorioase, în special de englezi și francezi. Problema
germană nu era văzută în izolare, ci era pusă în legătură cu
problema rusă și dificultățile economice europene. Franța
oscila între o politică de fermitate și una de reconciliere față
de Germania, iar Marea Britanie se orienta de timpuriu spre
o apropiere, Germania fiind cheia prosperității europene. Cu
o doză de naivitate, se consideră că o Germanie ce
prosperase va accepta ușor noul statut internațional.
Germania complică ecuația relațiile cu Rusia Sovietică după Tratatul de la Rapallo din aprilie 1922 și
Tratatul de neutralitate și neagresiune din aprilie 1926. Primul tratat stabilea procedura de
reglementare a litigiilor dintre cele două țări, renunțarea reciprocă la despăgubirile de război,
restabilirea relațiilor diplomatice, clauză națiunii celei mai favorizate și colaborarea economică. Cel
de-al doilea tratat prevedea că în caz de atac asupra uneia din părți, cealaltă avea să se angajeze să aibă
față de ea o atitudine pașnică. În caz de război dintre URSS și Polonia, sprijinul Franței către Polonia
era acordat, pe când Germania rămânea neutră. În 1931, tratatul a expirat, fiind încheiat un protocol de
prelungire ratificat în mai 1933.

În 1931, pe fondul impactului crizei economice, a izbucnit criză manciuriană. Economia japoneză
fragilă era afectată de criză economică, iar în China se manifestă haosul. În iulie-septembrie 1931 s-au
desfășurat incidente în Manciuria de Sud aflată sub influență japoneză. Japonezii au ocupat cea mai
mare parte a Manciuriei.

În urmă desfășurării conferinței la Stresa în aprilie 1935, acțiunile germane au fost condamnate, iar în
iunie s-au desfășurat conversații militare franco-italiene în vederea coordonării reacțiilor în cazul unor
alte violări ale Tratatului de la Versailles. Sub mandatul ministrului de externe francez, Louis Barthou,
Franța și-a redeschis relația cu Rusia, în ciuda opoziției interne.
 Pe 26 octombrie 1936 Italia și Germania au încheiat un
Pe 18 iunie 1935, Marea Britanie a semnat un acord naval
cu Germania. Germania recunoștea că încalcă din
nou Tratatul de la Versailles, deținând o flota egală cu
35% din tonajul marinei militare britanice. Acordul
naval anglo-german însemna sfârșitul Frontului de la
Stresa, fiind legitimată o nouă fisură în sistemul
versaillez. Relațiile dintre Italia, Franța și Marea
Britanie au devenit tensionante după ce Roma părea
să se apropie treptat de Berlin. Pe 11 iulie 1936 a fost
semnat acordul germano-austriac, iar din 1937 până
în 1938, presiunile germane au crescut. Pe 25
octombrie 1936, Germania și Japonia au semnat
Pactul Anticomintern îndreptat împotriva URSS și
împotriva Marii Britanii, planificând un conflict pe
trei fronturi. În noiembrie 1937, Italia adera la Pactul
Anticomintern.
acord de cooperare: Axa Berlin-Roma. Pe 25 iulie
1939, francezii și britanicii au decis să trimită o
misiune militară la Moscova pentru a discuta
problemele tehnice în privința unei eventuale alianțe.
Dar cum delegația franco-britanică a sosit cu
întârziere la Moscova și era alcătuită din ofițeri fără
mare greutate, Stalin a fost convins să accepte
primirea în audiență a ministrului de externe nazist
Robbentrop pe 23 august, fiind semnat Pactul
Robbentrop-Molotov. Pactul constă în două
documente: unul public care prevedea menținerii
neutralității dacă una dintre părți era implicată într-un
război, și unul secret, Protocolul adițional secret, ce
delimita sferele de influență în estul Europei, Polonia
Orientală, Finlanda, Letonia, Estonia și Basarabia
intrând în sfera sovietică, iar Polonia occidentală intră
în aria germană.
 Tratate de pace
28 iunie 1919 – Tratatul de la Versailles cu Germania
10 septembrie 1919 – Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye cu Austria
27 noiembrie 1919 – Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine cu Bulgaria
4 iunie 1920 – Tratatul de la Trianon cu Ungaria
10 august 1920 – Tratatul de la Sèvres cu Imperiul Otoman
24 iulie 1923 – Tratatul de la Lausanne cu Turcia
SOCIETATEA ȘI
FAMILIA
SOCIETATEA ÎN PERIOADA INTERBELICA

Primul Război Mondial a adus orori inimaginabile până atunci. Ca urmare, la sfârșitul său, lumea a intrat în
criză. Casele erau distruse, fabricile orientate pe industria de armament au trebuit să fie reașezate pe producție
civilă. Căile ferate, șoselele și podurile au fost avariate, fapt ce dăuna transporturilor. Această criză s-a încheiat
în anul 1922. Lumea a început să renască, iar perioada interbelică a fost caracterizată printr-o poftă nebună de
viață și prin dorința de a uita cât mai repede de suferințele trecutului. În 1929 începe marea criză de
supraproducție, provocată de producția în exces. Foarte multe fabrici au rămas cu produse pe stoc, iar din acest
motiv au recurs la concedieri sau au dat faliment. Situația s-a rezolvat datorită strategiei propusă de
președintele american Roosevelt, denumită New Deal. Economia a început să se redreseze, iar criza s-a încheiat
oficial în anul 1933. Orașele distruse de război au fost redesenate cu bulevarde largi, săli de spectacol,
cinematografe, stadioane. S-au construit zgârie nori și șosele pentru automobile în număr tot mai mare. În anii
30’ s-a inventat cinematograful cu sonor și a apărut televiziunea. Cele mai mari atracții erau reprezentate de
filmele lui Charlie Chaplin, meciurile de box sau fotbal. Perioada interbelică a mai însemnat si emanciparea
femeii. Aceasta a presupus trecerea la ținute cât mai lejere, la independența financiară, implicarea în afaceri și
politică.
 Bucureștiul în
perioada interbelică
 CLASE SOCIALE
 Burghezia – reprezenta categoria socială cea mai activă, interesată de dezvoltarea industrială a
ţării, a sistemului bancar şi a unui comerţ modern.

 Moşierimea – una dintre cele mai vechi clase sociale din România, îşi pierde importanţa şi se
dezintegrează. Ea este lovită politic de votul universal, iar economic de reforma agrară (după 1921
mai deţinea doar 10,4% din suprafaţa agricolă).

 Intelectualitatea – formată din categorii diverse (profesori, medici, avocaţi, funcţionari etc.),
creştea numeric şi calitativ prin adăugarea intelectualilor din provinciile unite cu ţara.

 Muncitorii – îşi sporesc sensibil numărul atât prin aportul special al Transilvaniei şi Banatului, cât
şi prin procesul general de industrializare a ţării. Ei sunt grupaţi în marile oraşe şi pe platforme
industriale, cum ar fi cea din zona Ploieşti, Titan-Nădrag-Călan, Bucureşti, Arad etc. Numeric ei
reprezentau totuşi, un procent mic din populaţia ţării, iar unii încă mai practicau agricultura după
orele de serviciu. Criza economică din 1929-1933 i-a lovit puternic, dar după 1934, situaţia lor se
va ameliora.
Și aici desăvârșirea Unirii a
adus schimbări, facând-o
mai variată şi mai
diversificată, întrucât între
Vechiul Regat şi celelalte
provincii erau diferenţe de
nivel de dezvoltare, dar şi de
mentalitate. Pentru a
surprinde cât mai multe
aspecte ale societăţii
româneşti interbelice trebuie
să facem o analiză pe clase
şi categorii sociale şi apoi să
subliniem contrastele ei.
 FAMILIA
Căsătoria se încheia, de regulă, în cadrul aceluiași
grup social, definit prin avere, statut moral, studii.
Au apărut restricții precum: ofițerii nu se puteau
căsători decât cu fete înstărite, preoții ortodocși
aveau nevoie de aprobarea episcopiei pentru a se
căsători.
De regulă, fetele de la țara se căsătoreau la 14-15 ani;
același obicei era și în mahalalele orașelor. În
familiile burgheze, fetele se căsătoreau după
terminarea pensionului (17-18 ani) sau a facultății
(21-22 ani). Băieții de la țară se căsătoreau, de
regulă, înainte de a pleca să-și satisfacă stagiul
militar (21 ani), astfel ca la “liberare” aveau deja 1-2
copii.
În această perioada programul de lucru s-a scurtat datorită materiilor produse in exces.
Programul de lucru mai scurt a reprezentat pentru membrii familiei mai mult timp petrecut
împreuna. Timpul liber și educația au devenit pentru prima dată o realitate pentru copiii
săraci, iar viața de casă a devenit mai importantă, inclusiv orele stabilite de masă. În ciuda
faptului că femea a avut mai mult timp, ideal însă rămăsese căsătoria și să creasca o
familie.
Cu mai puțini copii si ore de muncă mai scurte, clasa muncitorească (muncitorii) se puteau
bucura de weekend-uri si hobby-uri, împreuna cu familia.
Copiii aveau mai mult timp atât pentru joacă cât și pentru școală, iar copiii săraci aveau
mai multe oportunități în ceea ce privea educația, iar totodată scolile si frecventa scolara s-
a imbunatatit. In majoritatea caselor exista un orar prestabilit al meselor și o masă la care
lua parte toată familia.
În Romania nunta era un adevarat spectacol. La țară și în mahalaua orașelor, aceasta dura
trei zile, în timp ce în “lumea buna” se încheia intr-o singură zi.
● Darul de nunta îi ajuta pe tinerii căsătoriți în viața de familie. La
țară, darul consta înainte de toate în pământ, dar și în cereale
(grâu, porumb), vite (cai, viței, oi), păsări (găini, rațe) etc.
Mireasa venea cu „lada de zestre”, unde avea plapumă, perine,
cuverturi etc. De regulă, mirele avea casa „ridicata”, pe care urma
să o termine împreună cu tânăra soție; ei erau ajutați de rudele
apropiate și de vecini. La oraș, darul de nuntă consta în bani,
mobilier, veselă, obiecte de artă, etc.
● Familia românească tradițională era de tip lăstar: pe măsura ce
feciorii creșteau și le venea vremea căsătoriei, ei plecau din casa
părintească; pe cel proaspăt căsătorit, tatăl îl înzestra cu un lot de
pământ și, împreună cu ceilalți membri ai familiei, îl ajută să-si
construiască o casă nouă. În casa batrânească rămânea cel mai
mic dintre feciori, care o moștenea, cu obligația de a-i întreține pe
bătrâni până la moarte și de a le face apoi slujbele bisericești și
pomenile, potrivit tradiției din localitatea respectivă.
Natalitatea în Romania era extrem de ridicată, mai ales în mediul rural. Dar și
mortalitatea, mai ales cea infantilă, făcea adevarate ravagii. În sate, femeile
nășteau “câți copii dădea Dumnezeu”; ele nu cunoșteau anticoncepționalele, iar
întreruperea de sarcină era considerată un mare păcat. Asistența la naștere era
asigurată de moașa comunei, de regulă o femeie mai în vârstă, fără pregătire
medicală.
Copiii de la țară creșteau „singuri” neexistând o preocupare specială pentru
educația lor. În timpul muncilor agricole, copilul mai mic de un an era luat pe
camp, unde mama îi dadea să sugă de trei-patru ori pe zi. Cei de 2-5 ani erau
lăsați acasă, în grija fraților sau surorilor mai mari. În oraș, femeile de bună
condiție nășteau la spital, sub supravegherea medicului. Cele de la mahala erau
asistate de moașe improvizate.
CURENTE
ARTISTICE
 Modernismul
Modernismul reprezintă o tendință de înnoire în arta și literatura secolului al XX-lea, caracterizată prin negarea
tradiției și impunearea unor noi principii de creație. Astfel, modernismul include curentele artistice inovatoare, precum
simbolismul, expresionismul, dadaismul sau suprarealismul. În literatura română, este o doctrină estetică promovată de
Eugen Lovinescu prin intermediul revistei și al cenaclului “Sburătorul” în paginile căreia au debutat cu poezie, proză și
cronici literare, tineri precum: Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Vianu, George
Călinescu ș.a.m.d. În esență, teoriile lui Lovinescu pornesc de la ideea că există un spirit al veacului (saeculum), care
determina sincronizarea culturilor europene. Astfel, civilizațiile mai puțin dezvoltate suferă influența celor avansate.
Una dintre cele mai interesante explicații ale modernității estetice este dată de poetul francez, Charles Baudelaire,
pentru care modernul este, alături de clasic, una dintre categoriile artistice perpetue. El afirmă că existau atâtea
modernități câte epoci artistice. În fapt, categoria estetică a frumosului se împarte mereu între o componentă eternă,
clasică – acea parte a operei care ne vorbește peste secole și rămâne universal valabilă – și una perisabilă, modernă –
care nu are valoare decât pentru perioada care-i este contemporană și dispare în timp. Caracteristicile ideii de modern
sunt ruptura de tradiție și refuzul modelelor clasice, oricare ar fi acestea. „Pasiunea negativă a modernității”, cum o
numește Matei Călinescu, se manifesta in respingerea sau punerea la îndoială a aproape tuturor ierarhiilor de valoare si
a sistemelor de idei create in perioadele anterioare.
 TRADITIONALISMUL

Traditionalismul este un tip de atitudine si de sensibilitate care se hrănește

din trecut; cultivatoare a valorilor naționale și cu o sensibilitate la valori
etice. Temele preferate: trecutul, lumea rurală, țăranul, mitologia
autohtonă și determinarea religioasă specifică (ortodoxismul). Aceasta este
o orientare ideologică și literară manifestată în primii ani ai sec. al XX-lea
și în perioada interbelică, având drept teoreticieni pe Nicolae Iorga, G.
Ibrăileanu și Nichifor Crainic. Reviste importante: „Semănătorul”, „Viața
românească”, „Gândirea”.
În primele decenii ale secolului, traditionalismul a cunoscut doua
orientări: sămănătorismul si poporanismul. Sămănătoriștii pun pe primul
plan satul si natura, aceasta din urma devenind „cadrul de acțiune al
țăranului”. De aici deriva atitudinea de negare a civilizației urbane,
sentimentul dezrădăcinării, psihologia inadaptatului, poezia nostalgiei,
idilismul și paseismul. Și poporaniștii sunt preocupați de ideea promovării
culturii naționale.
Dadaismul este un curent inițiat de un grup de tineri boemi
Futurismul este o mișcare literară inițiată în anul 1909, când poetul italian
refugiați în Elveția, în anii Primului Război Mondial.
F.T. Marinetti publica primul manifest futurist in care exalta epoca
Se naște în Februarie 1916, remarcându-se prin
modernă, energia, vitalismul. ‘Un automobil de curse’ – afirmă el – e
manifestări de teribilism anarhic, recitaluri absurde de
mai frumos decât „Victoria din Samotrace”’. Mișcarea se manifestă și
anti-poezie, expoziții de colaje, farse scandaloase
în artele plastice și cinematografie.
menite să insulte gândirea umană. Sufletul mișcării a
Realismul magic este un termen creat de criticul de artă german Franz
fost poetul român Tristan Tzara, printre adepți
Roh, pentru a desemna curentul postexpresionist în pictură. În cazul
numărându-se și Andre Breton, Paul Eluard și Louis
literaturii, termenul se referă, în primul rând, la operele unor scriitori
Aragon. Expresionismul apare în Germania in 1910 si
sud-americani precum: Jorge Luis Borges, Gabriel García Márquez,
se manifesta in literatură, cinematografie, arte
Alejo Carpentier, Augusto Roa Bastos, Adolfo Bioy Casares, Julio
plastice. Literatura expresionistă sondează
Cortazar, Mario Vargas Llosa, dar și la lucrările unor scriitori din alte
subconștientul și se remarcă prin patos și interest
literaturi, precum cea germană (Günter Grass) ori engleză (John
pentru latura tainică, obscură a lumii. Scriitori
Fowles), ori pe pământ român Fănuș Neagu cu realismul drumului
importanti: Gottfried Benn, Georg Trakl, August
Brăilei, ori Eugen Barbu cu Principele.
Strindberg, Lucian Blaga.
Acest curent artistic realizează o unitate a
contrariilor: viață și moarte, trecut precolonial și
prezent postindustrial. Sintetizează două
perspective, care, în mod obișnuit, sunt antagonice:
perspectiva rațională asupra realității și acceptarea
supranaturalului ca realitate prozaică. În cadrul
acestei orientări literare, descrierile cele mai realiste
se împletesc cu elemente fantastice și onirice, cu
motive din mituri și din basme. Luându-ne după
Lindsay Moore, caracteristicile realismului magic
sunt: caracterul hibrid (urban și rural, occidental și
indigen), perspectiva ironică a autorului, reticența
auctorială (lipsa unei opinii clare a naratorului în
legătură cu caracterul real sau imaginar al
evenimentelor relatate).
INVENȚII ȘI
REALIZĂRI
TEHNICE
 Penicilina Fisiunea nucleară Radarul

Reprezintă o instalație de radiolocație care

Penicilinele reprezintă un grup de Cunoscută și sub denumirea de fisiune radiază microunde electromagnetice și
antibiotice beta-lactamice derivate din atomică, este un proces în care nucleul unui folosește reflexia acestora pe diferite obiecte
speciile de fungi din genul Penicillium. atom se rupe în două sau mai multe nuclee pentru a determina existența și distanța lor
mai mici. față de antenă.
 Radiotelescopul
Este un vehicul aerian motorizat, din categoria Aeronave cu
Este un instrument astronomic de măsură
prevăzut cu antene speciale, metalice, folosit la
recepționarea și la studierea undelor radio
cuprinse între frecvențele de la câțiva kHz până
la 3 GHz, emise de unele corpuri cerești. Undele
radio din univers (mai precis din Calea Lactee)
au fost descoperite în anul 1932 de către
fizicianul american Karl Guthe Jansky (1905 -
1950); acest eveniment a determinat dezvoltarea
radioastronomiei.
Elicopterul
aripă rotativă, care poate decola și ateriza pe verticală și
a cărui susținere și mișcare sunt asigurate de una sau mai
multe elice care se rotesc în jurul unor axe verticale.
Calitatea sa este că poate ateriza pe un spațiu extrem de
redus ori se poate menține în aer într-un punct fix.
Funcționarea sa se bazează pe momentul forței produs de
elici. În 1922 inginerul american de origine română
basarabeană Gheorghe Botezatu realizează un elicopter
experimental cu patru elice. În 1939 inventatorul
american de origine rusă Igor Sikorsky a construit primul
elicopter practic utilizabil.
Motor cu reacție (1937) Un motor cu reacție (sau motor reactiv) este un motor care eliberează un jet rapid de fluide
pentru a genera contrapresiune în conformitate cu a treia lege a mișcării a lui Newton. Această definiție largă include
turboreactoare, turbopropulsoare, turboventilatoare, pulsoreactoare, statoreactoare și motoare rachetă, dar de obicei se
referă la o turbină cu gaze folosită pentru a produce un jet de gaze de mare viteză în scopul propulsiei.
AUTOMOBILUL CU FORMĂ AERODINAMICĂ
Aurel Persu a inventat „Automobilul de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice”.
Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922.
După multe calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui automobil, a unui vehicul
în mișcare, este forma picăturii de apă în cădere, forma aerodinamică ideală. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de
0,22 care și azi sunt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania.
Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboți, care acționează doar
pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie.
Motorul tip A-G f Automobilbau Berlin, este cu ardere internă și cu aprindere prin scânteie; are 4 cilindri în linie, o
putere 6/20 P.S., alezajul 64 mm, cursa 110 mm și cilindreea 1400 cm.c. Cutia de viteze este de aceeași fabricație ca și
motorul, iar demaratorul este produs de firma Eisemann, tipul MKI-12, nr.14328. Magnetoul are aceeași fabricație, iar
carburatorul este produs de firma Arthur Haendler Co. Berlin.
MULȚUMIM!
Proiect realizat de: Ababei Beatrice, Manolache Roxana, Romașcu
Bogdan, Țuțu Nicolas, Gîza Iulia, Ifrim Teodora, Macovei Mihnea,
Maxim Eduard, Ignat Antonio și Costache Silviu