Legislația Republicii

Moldova în domeniul
egalității și
nediscriminării
Partea I. Introducere și Legea 121 privind asigurarea egalității
 La finalul acestui modul veți putea:
 Învăța despre cadrul legislativ național care se referă la egalitate și
nediscriminare
OBIECTIVE DE  Cunoaște noțiunile de discriminare oferite de legislația națională
ÎNVĂȚARE  Examina diferite aspecte de reglementare a egalității și
nediscriminării
 Invoca normele relevante ale legislației naționale în domeniul
egalității și nediscriminării
 Legislația în domeniul egalității și nediscriminării este formată
din legi speciale și din legi și norme conexe, care reglementează
alte domenii ale vieții sociale, dar interferează cu dreptul la
egalitate și nediscriminare.

INTRODUCERE Republica Moldova are o lege care reglementează în mod

exclusiv domeniul nediscriminării. Este vorba de Legea nr. 121
din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității. Legea a fost
adoptată abia în anul 2012, după mai mulți ani de consultări și
dezbateri, fiind una din măsurile adoptate de Parlament în
vederea integrării europene.
 Cadrul legislativ cuprinde câteva legi care reglementează diferite
aspecte ale egalității și nediscriminării, cum ar fi:
 Legea nr.5/2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între
femei și bărbați – reglementează egalitatea de gen.
 Legea nr. 60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu
INTRODUCERE dizabilități – reglementează domeniul dizabilității.
Cadrul normativ din alte domenii, cum ar fi cele: civil și de
procedură civilă, penal și de procedură penală, educație, muncă
ș.a. – la fel conține prevederi relevante pentru asigurarea
principiilor egalității și nediscriminării.
 Constituția proclamă drepturile omului ca fiind valori supreme în
stat (articolul 1, alin. 3). Acestea sunt garantate și aplicate în
conformitate cu tratatele internaționale. Dacă normele interne
sunt în conflict cu tratatele internaționale, se aplică prioritar
normele internaționale (articolul 4).
CONSTITUȚIA Constituția nu reglementează în mod distinct dreptul de a nu fi
discriminat, acesta fiind inclus în protecția mai largă oferită de
RM dreptul la egalitate - articolul 16:
”Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii şi a
autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de
origine socială.”
 Constituția proclamă drepturile omului ca fiind valori supreme în
stat (articolul 1, alin. 3). Acestea sunt garantate și aplicate în
conformitate cu tratatele internaționale. Dacă normele interne
sunt în conflict cu tratatele internaționale, se aplică prioritar
normele internaționale (articolul 4).
CONSTITUȚIA Constituția nu reglementează în mod distinct dreptul de a nu fi
discriminat, acesta fiind inclus în protecția mai largă oferită de
RM dreptul la egalitate - articolul 16:
”Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii şi a
autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de
origine socială.”
 Legea 121/2012 are scopul de a preveni și combate discriminarea
în sferele:
 Politică
 Economică
LEGEA CU  Socială

PRIVIRE LA  Culturală (și altele)

ASIGURAREA Legea oferă protecție împotriva discriminării fără deosebire de

rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau
EGALITĂȚII convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică
sau orice alt criteriu similar. (articolul 1)
Termenul ”orice alt criteriu similar” presupune că lista criteriilor este
deschisă. În caz de necesitate, poate fi invocat alt criteriu, decât cele
indicate în articolul 1 al Legii. Această prevedere oferă o protecție
mai largă împotriva discriminării.
 Potrivit articolului 2 al Legii, discriminarea este orice deosebire,
excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi şi libertăţi a persoanei
LEGEA CU sau a unui grup de persoane, precum şi susţinerea
comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale, stipulate
PRIVIRE LA de prezenta lege sau pe criterii presupuse.
ASIGURAREA
EGALITĂȚII

NOȚIUNEA DE
DISCRIMINARE
 Articolul 2 al Legii definește mai multe forme ale discriminării:
 Discriminarea directă
LEGEA CU  Discriminarea indirectă
PRIVIRE LA  Discriminarea prin asociere

ASIGURAREA  Segregarea rasială

 Hărțuirea
EGALITĂȚII  Instigarea la discriminare
 Victimizarea
FORME DE  Detalii la modulul despre formele discriminării

Articolul 2 stabilește și două tipuri de măsuri necesare pentru asigurarea

DISCRIMINARE egalității:
 Măsuri pozitive
 Acomodare rezonabilă
 Acţiuni speciale provizorii luate
de autorităţile publice în
favoarea unei persoane, unui
grup de persoane sau a unei
comunităţi, vizînd asigurarea
MĂSURI dezvoltării lor fireşti şi
POZITIVE realizarea efectivă a egalităţii
acestora în raport cu celelalte
persoane, grupuri de persoane
sau comunităţi.
(articolul 2)
 Orice modificare sau adaptare necesară şi adecvată, într-un caz
particular, care nu impune o sarcină disproporţionată sau nejustificată
atunci cînd este nevoie pentru a asigura unei persoane, în cazurile
stabilite de lege, exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în
condiţii de egalitate cu ceilalţi.
(articolul 2)

ACOMODARE
REZONABILĂ
 promovarea sau susținerea discriminării
practicarea discriminării prin intermediul
segregarea rasială
de către autoritățile mijloacelor de
publice informare în masă

FORME GRAVE
discriminarea amplasarea mesajelor
ALE persoanelor pe baza a şi simbolurilor
discriminarea săvârșită
de două sau mai multe
două sau mai multe discriminatorii în
DISCRIMINĂRII criterii locurile publice
ori

(articolul 4)
discriminarea săvârșită discriminarea săvârșită
asupra unui grup de de două sau mai multe
persoane persoane
 Interzicerea
discriminării în cîmpul
muncii
DISPOZIȚII
SPECIALE ALE
LEGII CU
PRIVIRE LA
ASIGURAREA
Interzicerea
EGALITĂȚII Interzicerea
discriminării în
discriminării privind
(capitolul II) domeniul
accesul la serviciile și
bunurile disponibile
învățământului
publicului
 Se consideră discriminatorii următoarele acțiuni ale angajatorului:
a) plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea condiţiilor şi criteriilor care exclud sau
favorizează anumite persoane;
b) refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei;
c) refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională;
d) remunerarea inegală pentru acelaşi tip şi/sau volum de muncă;
DISCRIMINAREA
e) distribuirea diferenţiată şi neîntemeiată a sarcinilor de lucru, fapt ce rezultă din acordarea
ÎN CÂMPUL unui statut mai puţin favorabil unor persoane;
MUNCII f) hărţuirea;
(articolul 7) g) orice altă acţiune care contravine prevederilor legale.
h) Refuzul de angajare, de admitere la cursurile de calificare profesională sau de promovare a
persoanelor este considerat neîntemeiat dacă:
i) se solicită prezentarea unor documente suplimentare faţă de cele legal stabilite;
j) se pretinde că persoana nu corespunde unor cerinţe care nu au nimic în comun cu
calificarea profesională solicitată pentru exercitarea profesiei sau se solicită corespunderea
cu oricare alte cerinţe ilegale cu consecinţe similare.
 Este interzisă orice formă de discriminare privind
accesul persoanelor la:
a) serviciile oferite de autorităţile publice;
DISCRIMINAREA b) serviciile de asistenţă medicală şi alte servicii de sănătate;
ÎN ACCESUL LA c) serviciile de protecţie socială;
SERVICII ȘI d) serviciile bancare şi financiare;
BUNURI
e) serviciile de transport;
(articolul 8)
f) serviciile culturale şi de agrement;
g) vînzarea sau închirierea de bunuri mobile sau imobile;
h) alte servicii şi bunuri disponibile publicului.
 Instituțiile de învățământ asigură respectarea principiului
nediscriminării:
a) prin oferirea accesului la instituţiile de învăţămînt de orice tip şi nivel;
b) în procesul educaţional, inclusiv la evaluarea cunoştinţelor acumulate;
DISCRIMINAREA c) în activitatea ştiinţifico-didactică;
ÎN DOMENIUL d) prin elaborarea de materiale didactice şi programe de studii;
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
e) prin informarea şi instruirea cadrelor didactice privind aplicarea
(articolul 9) metodelor şi mijloacelor de prevenire a actelor de discriminare şi de
sesizare a autorităţilor competente.
Instituţiile de învăţămînt nu pot stabili principii de admitere la
studii bazate pe anumite restricţii, cu excepţia cazurilor stipulate
de legislaţia în vigoare
FINAL MODUL I,
PARTEA I
MODULUL URMĂTOR:
LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ. PARTEA II – LEGI SPECIALE ȘI CADRUL NORMATIV
CONEX