Jocul de Oină

De Sorescu Alexandru
Și Jercan Răzvan
 Istoria Oinei
Oina (sau hoina) este un joc sportiv tradițional românesc. Jocul de
oină era răspândit pe întreg cuprinsul țării, având un număr mare de
denumiri și variante: în Banat i se spunea „lopta mică” sau „pila”,
în Transilvania „de-a lunga” sau „lopta lungă”, în
zona Sibiului „fuga”,în Muntenia și în Moldova „hoina” și apoi oina,
în Maramureș „ojerul” sau „oirul”, în Dobrogea „de-a lunga” etc. În
unele părți oina se juca și de către fete, sub numele de „oiniță”.
Jocul de oină are o vârstă de peste 700 de ani, fiind menţionat
prima dată în anul 1364. În România, jocul de oină a fost introdus ca
disciplină obligatorie în şcoală, în anul 1897. Primul campionat
naţional de oină a avut loc La 9 mai 1899, la București s-a ținut
primul campionat național de oină, învingătoare fiind echipa
liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.
 Jocul de oină este un sport tradiţional
românesc foarte vechi, la care participă două
echipe, formate din 11 jucători. Scopul jocului
este acela de a acumula puncte prin parcurgerea
unor trasee de către jucători fără ca aceştia să fie
loviţi de mingea de oină. Jocul necesită o foarte
bună viteză de deplasare, viteză de execuţie,
precizie şi forţă a braţelor pentru aruncarea
mingii sau lovirea ei cu bastonul. În acelaşi timp,
necesită o rezistenţă foarte bună, pentru că se
aleargă pe distanţe relativ lungi.
 Noţiuni de regulament
Un meci de oină are două reprize, cu o pauză
de 5 minute. Într-o repriză, o echipă se
numeşte bătaie, pentru că trebuie să bată sau
să lovească cu bastonul, iar cealaltă echipă se
numeşte la prindere, pentru că trebuie să
prindă mingea. În jocul de oină, căpitanul
echipei se numeşte baci. Obiectele necesare:
baston din lemn, lung de 1 m, o minge rotundă
de 8 cm, cu o greutate de 140 de grame.
 În comună Râmnicelu, oina este cunoscută din timpuri imemoriale.
Copiii care ieșeau cu vitele la pășune sau la baltă încingeau un joc de
oină. Acest sport a făcut din comună Râmnicelu o localitate cunoscută
pe plan național și internațional. La Râmnicelu se juca oină de la
vârstă de 8 ani la 40 de ani și peste. În timpul regimului comunist,
erau organizate numeroase competiții, respectiv: Cupa UJCAP, Cupa
Satelor, Campionate Naționale, unde echipa "Energia Rîmnicelu"
câștigă competițiile sau ocupă poziții fruntașe. Permanent echipa
"Energia Rîmnicelu" a participat la Campionatul Național organizat de
Federația de specialitate, de fiecare dată numărându-se printre
protagoniste. De asemenea trebuie amintit faptul că echipa locală a
fost permanent "pepinieră" multor echipe de oină din Campionatul
Național.
Reţine!
Mingea este aruncată de un jucător al echipei la
bătaie, astfel încât un alt jucător din aceeaşi echipă să
o lovească cu bastonul şi să o trimită cât poate de
departe. Dacă mingea este prinsă de echipa la
prindere, jucătorul care a lovit mingea trebuie să
alerge pe culoarul de ducere, iar apoi pe culoarul de
întoarcere, încercând să nu fie lovit de către cei care au
prins mingea. Echipei ,la prindere i se acordă două
puncte de fiecare dată când reuşesc să lovească un
jucător care fuge pe culoare.
 Bibliografie
 https://www.didactic.ro/materiale-didactice/prezentarea-jocului-de-oina
 https://rimnicelu.ro/comuna/istoric-comuna/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Oină
 https://view.livresq.com/view/602ac41612fc100008d35993/#