Sinteză psihopatologie

SEMIOLOGIE

 Știința semnelor
 SEMN
 SIMPTOM
 SINDROM
SEMIOLOGIE

 Prefixe des utilizate

 Hipo (funcție) – un nivel mai redus al funcționării

mnezice, prosexice etc = hipomnezie, hipoprosexie
 Hiper – un nivel mai înalt al funcționării – Hipermnezie,
hiperprosexie
 A (an) = fără A –Mmnezic = fără memorie
1. Patologia proceselor cognitive

 Tulburările percepției
 
 Perceptiile sunt procese senzoriale elementare, care se
disting prin sintetism, unitate si integritate, ele
redand realitatea obiectuala prin imagini de ansamblu.
 Tulburarile perceptiei pot fi cantitative si calitative.
 Tulburările cantitative se impart in:
 - hipoestezii
 - hiperestezii
1. Patologia proceselor cognitive

 Hipoestezia este scaderea capacitatii de perceptie, prin

cresterea pragurilor senzoriale. Se intalneste in
urmatoarele conditii psihiatrice:
 Tulburarile stării de conștiență;
 Tulburarea de conversie (isteria);
 Schizofrenie;
 Tulburarea de personalitate borderline
1. Patologia proceselor cognitive

 Hiperestezia – este scaderea pragurilor si deci

exacerbarea sensibilitatii.
 Se intalneste in:
 Surmenaj
 Boala Basedow (boală a glandei tiroide)
 Debutul unor boli interne
 Debutul unor tulburari psihice
1. Patologia proceselor cognitive
 Tulburari calitative ale perceptiei sunt iluziile, halucinatiile
si agnoziile.
 Iluziile sunt percepții false, cu obiect perceput în mod
deformat.
 Ele pot fi fiziologice (le au și persoanele normale, în anumite
condiții) sau patologice.
 La rândul lor, iluziile patologice pot fi exteroceptive (vizuale,
auditive, gustative etc.), interoceptive (viscerale, provenind
dela organele interne) și proprioceptive (de la muschi si
articulatii).
 Printre iluziile exteroceptive vizuale menționăm pareidoliile,
metamorfopsiile și iluziile de persoană (falsele
recunoașteri, fenomenele deja vu, deja connu, sau jamais vu,
jamais connu, iluzia sosiilor, iluzia Fregoli).
1. Patologia proceselor cognitive

 Iluziile auditive sunt pe locul al doilea, ca frecvenţă,

dupa cele vizuale.
 Iluziile gustative şi olfactive se numesc parosmii si
constau in perceptia eronata a gustului/mirosului
diferitelor substante sapide sau odorifice.
 În cadrul iluziilor interoceptive menționăm iluziile
viscerale și iluziile de modificare a schemei corporale.
 Iluzii proprioceptive – greu de distins fata de
halucinatiile proprioceptive,diferența constând în aceea
că iluzia pleca totusi de la un stimul real.
1. Patologia proceselor cognitive
 Halucinațiile, definite de H.Ey ca percepții fără obiect
de perceput reprezinta unul dintre simptomele patologiei
psihiatrice majore, intalnit pe taramul psihozelor.
 Halucinatiile functionale (concomitente) – exista doar
atata timp cat persista excitantul real.
 Pseudo-halucinațiile (halucinațiile psihologice),se
diferențiază de primele prin aceea că subiectul relateaza că
lucrurile se petrec „in cap”, „in minte”. Obiectele nu sunt
percepute pe caile senzoriale obisnuite.
 Pot fi campine sau extracampine
 Pseudo-halucinațiile pot fi vizuale, auditive, tactile,
viscerale și motorii.
1. Patologia proceselor cognitive

 Halucinatiile psiho-senzoriale – corespund pe de-a

întregul definitiei date halucinatiilor: sunt perceptii false,
aparute in campul exteroceptiv sau interoceptiv, in
absenta stimulilor si in a caror existenta bolnavul crede
cu tarie.
 Halucinozele sunt halucinatii a caror semnificatie
patologica este recunoscuta de bolnav, acesta avand o
atitudine critica fata de ele.
 Halucinoidele sunt imagini situate intre reprezentari vii
si halucinatii vagi, care nu reusesc sa convinga pe deplin
pacientul de existenta lor.
1. Patologia proceselor cognitive
 Tulburările atenției

 Atenția reprezintă funcția de orientare si concentrare a activitatii

psihice asupra unor obiecte sau fenomene, având ca efect
reflectarea lor mai clara si mai completa, precum si cresterea
eficientei activitatii.
 Calitățile ei sunt stabilitatea, volumul, flexibilitatea și
distribuția.
 In patologie, tulburarile atentiei se numesc disprosexii si ele pot fi:
 cantitative
 hipoprosexii
 hiperprosexii
 calitative (paraprosexii)
1. Patologia proceselor cognitive
 Hipoprosexia se intalneste ca simptom in:
 tulburari cognitive – deteriorari organice, demente,
intarzieri mintale, delirium;
 anxietate – prin focalizarea psihismului pe trairea anxioasa
si ignorarea consecutiva a ambiantei (Prelipceanu, D.,
2013), in general in tulburarile nevrotice;
 schizofrenie, fie in cadrul tulburarilor cognitive pe care le
presupune aceasta conditie, fie ca urmarea defectului
afectiv – volitional (individul se aplatizeaza afectiv, se
produce dezinsertia de lumea sociala si din diversele
activitati in care poate fi angrenat individul);
 in infectii si intoxicatii.
1. Patologia proceselor cognitive

 Hiperprosexia este, în general, selectivă, sectorială,

astfel:
 In depresie – hiperprosexie pe ideile de ruina,
culpabilitate, lipsa de valoare a propriului eu;
 Tulburarile obsesionale – pe obiectul obsesiei lor
 In tulburarea hipocondriaca – atentia este focalizata pe
starea de sanatate a organismului etc.
 In starile (hipo)maniacale va imbraca un aspect mai
general, reflectandu-se in intreg comportamentul.
  
1. Patologia proceselor cognitive
 Paraprosexiile reprezinta disocierea dintre atentia spontana
si cea voluntară.
 În patologie, întâlnim paraprosexii în:
 stările maniacale – unde apare o hiperprosexie spontana
(orice stimul din ambianta poate atarge atentie) insotita de
scaderea capacitatii de concentrare (individul nu se poate
focusa in mod voluntar pe un stimul), deci atentia va „fugi”
de la un aspect la altul al ambiantei;
 starile fobice - întâlnim aceeași disociere intre
hiperprosexia involuntara „trezita” de obiectul fobiei si
celelate aspecte ale ambiantei, care sunt ignorate;
 tulburarea delirantă – paranoiacul este centrat pe cele mai
mici detalii care servesc delirului său, ignorând alte aspecte;
1. Patologia proceselor cognitive

 Tulburările memoriei
 Realizarea procesului mnezic presupune parcurgerea
următoarelor etape:
 Engramarea sau fixarea
 Pastrarea sau conservarea
 Reactualizarea sub forma recunoașterii (în prezența
obiectului) sau a reproducerii (în absența acestuia)
1. Patologia proceselor cognitive

 Hipomneziile semnifică scăderea, de diferite grade, a

forței mnezice.
 Hipomnezia este frecvent intalnita în viața cotidiană în
conditii de oboseala, surmenaj, stări nevrotice, datorită
unui deficit prosexic (de atentie), iar în patologia
psihiatrică mai ales în stări de dezvoltare insuficientă a
funcțiilor cognitive.
1. Patologia proceselor cognitive
 Hipomneziile pot fi:
 - de fixare (anterograde) - se referă la evenimentele
trăite după debutul bolii și survin mai ales ca o consecință
a scăderii capacității de fixare a imaginilor și
evenimentelor noi
 - de evocare (retrograde) - sunt acelea în care tulburarea
memoriei se întinde progresiv spre trecut, în sens
retrograd, dinaintea debutului bolii până în copilărie.;
 - mixte (anterograd – retrograde) - este vorba despre o
hipomnezie/amnezie mixta, atat de fixare cat si de
evocare. Este cea mai grava forma de amnezie, intalnita
mai ales in sindromul demential.
1. Patologia proceselor cognitive

 Hipermneziile – sunt tulburări cantitative ale funcției

mnezice, caracterizate prin exagerarea evocărilor care
apar multiple, tumultoase și mai ales involuntare. Sunt
frecvent întâlnite în patologia psihiatrică în afecțiuni
caracterizate prin îngustarea marcată a câmpului
preocupărilor, cum ar fi psihopatia paranoiacă sau
psihoza paranoiacă.
1. Patologia proceselor cognitive
 Dismneziile calitative (paramneziile)
 Sunt amintiri deformate, false, neconcordante cu
realitatea, fie sub aspectul desfășurării lor cronologice,
fie sub aspectul lipsei de legătură cu realitatea obiectivă
trăită în prezent sau trecut de către bolnav. Le clasificăm
în
 A.Tulburările sintezei mnezice imediate
(pseudomneziile)
 Criptomnezia
 Falsa identificare
 Paramneziile de reduplicare
1. Patologia proceselor cognitive

 B. Tulburările rememorării trecutului (allomneziile)

 - Pseudoreminiscențele
 - Confabulațiile
 - Ecmnezia
 - Anecforia
1. Patologia proceselor cognitive

 Tulburările gândirii și imaginației

 Gandirea poate fi inteleasa ca un sistem de continuturi
(notiunile) si operatii ce se aplica acestor continuturi.
Operațiile gândirii sunt analiza, sinteza, comparația,
abstractizarea, generalizarea, concretizarea.
 In cazul semiologiei gandirii vorbim despre:
 Tulburari cantitative – de ritm si coerenta
1. Patologia proceselor cognitive

 Tulburari calitative – ce vizeaza continutul gandirii

 Tulburările cantitative ale gândirii sunt
următoarele:
 Accelerarea ritmului ideativ, putand ajunge la ceea
ce se numeste fuga de idei,
 Tot din punct de vedere formal ne intereseaza coerenta
gandirii, a discursului ce trebuie sa dispuna de o
organizare si sa conduca la concluzii justificate logic.
1. Patologia proceselor cognitive

 Incoerenţa gândirii presupune pierderea legaturilor

dintre idei astfel incat se pierde logica discursului
 uneori incoerenţa ia aspect de verbigeraţie
(trăncăneală, sporovăială)
 încetinirea ritmului ideativ - se traduce printr-o
exprimare lentă, răspunsuri întârziate, latenţă crescută;
 Tulburari de forma sunt și intreruperile, pauzele
nejustificate (baraj ideativ) sau scaderea in intensitate
(bolnavul incepe discursul cu voce tare si continua cu
intensitate scazuta) = fading.
1. Patologia proceselor cognitive

 Fadingul mental reprezinta oprirea fluxului ideativ,

simptom intâlnit în schizofrenie;
 Barajul ideativ presupune oprirea bruscă a ritmului
ideativ pentru câteva secunde – oprirea exteriorizării
verbale.
 Sărăcia ideativă reprezintă scăderea productivităţii
ideilor, care sunt tot mai concentrice, se reduc sistemele
de referinţă, sărăcesc conţinuturile.
 Anideaţia semnifică dispariţia fluxului ideativ (este
diferită de baraj).
Exemplu – sărăcie ideativă

 După părerea dvs., de ce cred oamenii în Dumnezeu?

 Bine, în primul rând pentru că, he, este persoana care,
este pentru mântuirea sa. El vorbește și merge cu mine.
Și hei, ce cred eu despre asta, hm o mulțime de oameni,
he, nu se cunosc pe ei înșiși. Pentru că , hei , ei nu sunt,
toți, pur și simplu, nu se cunosc pe ei. Și, he, le arată
calea. Înțeleg deasemenea, că fiecare bărbat și fiecare
femeie nu merge în aceeași direcție. Anumite persoane
se îndreaptă diferit. Își urmează căile. Calea menită lor
de Cristos. Eu personal mă îndrept, știind ce e bine și ce
e rău. Nu pot face decât așa, nici mai mult, nici mai
puțin.
1. Patologia proceselor cognitive
 Tulburările calitative ale gândirii sunt:
 ideea dominantă, care nu se înscrie neapărat în sfera
patologicului
 ideea prevalentă, având un grad mai accentuat de impunere
în conștiința insului
 ideea obsesivă/obsedantă, ce asediază conștiința insului.
Clinic, obsesia imbraca mai multe forme, astfel încât în afara
ideii obsesive veți întâlni:
 îndoieli obsesive, reprezentări și amintiri obsesive, obsesii
fobice.
 ideea delirantă – pasul ultim în patologia gândirii, ale cărei
caracteristici sunt: neconformitatea cu realul,
impenetrabilitatea la critică și contraargumente,
incompatibilitatea cu existența atitudinii critice.
1. Patologia proceselor cognitive

 Clasificarea ideilor delirante:

 A.Ideile delirante expansive apar pe fond afectiv
expansiv, euforic și pot fi:
 - de grandoare
 - de reformă
 - de invenție
 - de filiație
 - erotomanice
 - mistice, religioase
1. Patologia proceselor cognitive
 B. Idei delirante depresive
 - de persecuție
 - de revendicare
 - de gelozie (de infidelitate)
 - de relație
 - de autoacuzare și vinovăție
 - de ruină
 - hipocondriace
 - de transformare și posesiune
 - de negație
1. Patologia proceselor cognitive

 C. Ideile delirante mixte (combinate) – nu semnifică

mixtura ideativă sau multiplicitatea temelor delirante, ci
ambiguitatea tonalităţii afective
 - de interpretare
 - de influență
 - metafizice
1. Patologia proceselor cognitive

 Tulburarile imaginatiei
 Tulburările de tip cantitativ sunt scaderea, respectiv
cresterea (exaltarea) imaginatiei.
 Scăderea imaginației apare în nedezvoltări cognitive,
deteriorări cognitive, stări confuzionale, în inhibiție, în
nevroza obsesională și depresivă, precum și la
personalitatea epileptică.
 Creșterea (exaltarea) imaginației apare în intoxicaţii,
stări de excitaţie, delir cronic.
1. Patologia proceselor cognitive
 Printre formele de exaltare a imaginației avem:
 Mitomania - tendință a unor persoane de a altera
adevărul, de a fabula, de a inventa minciuni și povești
imaginare care îi descriu, de obicei, într-o poziție
avantajoasă;
 Confabulația (însoțind, de obicei tulburările mnezice)
 Simulația - falsificarea adevărului doar în privinţa stării de
sănătate, in scopul de a obtine anumite avantaje (pensie,
concediu etc) sau de a evita unele neajunsuri (o pedeapsa,
de exemplu)
 Disimularea - reprezinta ascunderea simptomelor,
existand, ca si la simulatie, precizat scopul (pe plan
subiectiv).
1. Patologia proceselor cognitive
 Sindromul Munchaussen descrie o patologie
psihiatrică care aparține de grupa tulburarilor factice.
Apare la persoane cu tulburari de personalitate și este
caracterizat prin necesitatea de a simula o maladie,
neconexată la un profit direct și obiectiv, spre deosebire
de simulanți.
 Simbolizarea – operatie cognitiva normala, de
reprezentare a unui concept (abstract) prin altceva,
apropiat de concret. Dacă la individul normal,
simbolistica are o anume logica, deci poate fi inteleasa
de catre ceilalti în patologie, la nivelul psihozelor, ca
urmare a destructurarii psihicului, simbolistica devine
incomprehensibila.
1. Patologia proceselor cognitive

 Tulburările comunicării
 Comunicarea interumană se realizeaza pe mai multe
paliere, dintre care cel logic (al cuvintelor) reprezinta
doar un procent din total, celelalte nivele implicate fiind:
cel paraverbal (intonatie, modularea intensitatii vocii
etc.) si cel nonverbal (mimca, gestica, postura, toate
avand o importanta covarsitoare in intelegerea sensului
comunicarii).
 Comunicarea nonverbală presupune ținuta, mimica,
gestica
1. Patologia proceselor cognitive

 a.Tulburările ținutei
 Ținuta dezordonată
 Rafinamentul vestimentar
 Ținuta excentrică
 Ținuta pervertită (cisvestitismul și transvestitismul)
Tulburările ținutei

 a. Ținuta dezordonată se întâlnește în oligofrenii,

demențe, stări confuzionale, schizofrenie, manie.

 În oligofrenii grave și demențe profunde – gatismul.

 b. Rafinamentul vestimentar se întâlnește în: isterie,

homosexualitate, într-o formă particulară în schizofrenie
Tulburările ținutei

 c. Ținuta excentrică cu detalii bizare se întâlnește în

schizofrenii, deliruri cronice (fiind concordantă cu
conținutul acestora), stări maniacale (satisfăcând
tendințele ludice și provocator erotice ale subiectului).

 d. Ținuta pervertită
 Cisvestitismul = îmbrăcăminte nepotrivită cu vârsta sau
situația în care se află subiectul (structuri disarmonice de
P., maniacali, schizofreni)
 Transvestitismul = folosirea îmbrăcăminții sexului opus de
către persoane al căror sex biologic este bine conturat
(genotip, fenotip, constelație hormonală), ca perversiune
sexuală.
1. Patologia proceselor cognitive

 b. Tulburările mimicii pot fi:

 Cantitative – hipomimii, respectiv hipermimii
 Calitative - denumite „paramimii”, avand sensul de
disociere („para” = pe langa) intre continutul comunicarii
vrebale si expresia mimica.
1. Patologia proceselor cognitive

 c. Tulburările expresivității gestuale cuprind:

 - ticurile
 - manierismele
 - bizareriile gestuale
 - negativismul
 - streotipiile (de atitudine și de mișcare)
 - perseverările
1. Patologia proceselor cognitive

 În ceea ce privește comunicarea verbală, vorbim despre

 Tulburările limbajului oral
 Dislogii de formă (de intensitate, timbru, prozodie, de
ritm, debit și fluență, hiper și hipoactivitatea verbală)
 Dislogii de conținut (paralogismul, neologismul,
glossolalia, agramatismul, paragramatismul,
embolofazia, dispersia semantică, disoluția semantică)
 Disfaziile (Afaziile) – de expresie, de recepție, mixte
 Dislaliile – pronunție defectuoasă a unor consoane,
vocale, silabe etc.
 Paralogismul – relativ frecvent, în special în psihoze,
bolnavul poate folosi un cuvânt obișnuit cu sens diferit
de cel cunoscut (nu este vorba de analfabetism și nici de
eroare de logică!) -
 Neologismul – cuvinte inventate de bolnav, în special
schizofren, pentru a exprima cât mai fidel un mesaj ori o
informație specifică.
 Există neologisme active – care poartă un mesaj - și pasive,
realizate prin procesul contaminării sau fuzionării.
 Pentru a reda simbolic o armă cu capacitate de distrugere în
masă a țărilor Europei bolnavul a inventat termenul
FORMAULEUROPEAN
1. Patologia proceselor cognitive

 Tulburările limbajului scris

 Tulburările psihografice (echivalente dislogiilor de
forma si continut) sunt:
 tulburările activităţii grafice: hipoactivitatea grafică,
hiperativitatea grafică, incoerența grafică, streotipiile
grafice.
 tulburările morfologiei grafice
 tulburările semanticii grafice
2. Patologia sferei afectiv –
voliționale

 Tulburările afectivității
 Procesele afective au o anumită structura – de la simplu
la complex – dar si un mod de functionare, o dinamică
proprie, aceasta reflectând raportul de concordanță sau
discordanță dintre dinamica stărilor interne de necesitate
și dinamica evenimentelor, a situațiilor obiective
externe.
2. Patologia sferei afectiv –
voliționale
 Tulburările afective pot fi:
 Cantitative – hipotimiile si hipertimiile
 Hipotimiile: reprezinta reducerea tensiunii afective şi a
elanului vital. În ordinea severității lor, acestea sunt:
 - detașarea
 - anhedonia
 - apatia
 - atimia
 Hipertimiile se judecă atât din punctul de vedere al
încărcăturii energetice, dar și al semnului trăirii (pozitiv
sau negativ).
2. Patologia sferei afectiv –
voliționale

 Sunt hipertimii negative – depresia, anestezia psihică

dureroasă, raptusul melancolic, anxietatea, angoasa.
 Printre hipertimiile pozitive - euforia, descrisă ca o
stare de exacerbare a trairii afective care graviteaza in
jurul polului pozitiv, o buna –dispozitie, stare de bine
general.
2. Patologia sferei afectiv –
voliționale

 Calitative – tulburările dinamicii afective si paratimiile

 Sunt tulburări ale dinamicii afective labilitatea afectiva
(oscilatia frecventa de la un pol la celalalt a trairilor
subiectului) și incontinenţa afectivă (forma extremă a
labilităţii).
 Paratimiile reprezinta reacţii afective aberante şi
inadecvate, paradoxale. Aici intră inversiunea afectivă
și ambivalența afectivă.
2. Patologia sferei afectiv –
voliționale

 Tulburările voinței
 Voința reprezintă latura reglatorie a conduitei. Ea are
atât o componentă activă, de impulsionare, cât și una
frenatorie, de inhibare a conduitelor care contravin
scopurilor propuse.
 Înțelegem faptul că tulburările voinței pot să privească
atât voința activă, cât și voința pasivă.
 Semiologia psihiatrică descrie tulburările voinței cu
termenul de disbulii.
2. Patologia sferei afectiv –
voliționale

 Cantitative – hiperbulii și hipobulii

 Hiperbulia - simptom ce apare rar in psihopatologie,
deoarece majoritatea tulburarilor psihice destructureaza
suportul afectiv-motivational. Totusi, cu sens de efort
volitional, fara a fi o hiperbulie propriuzisa, apare in:stări
obsesivo-fobice, în toxicomanii și în cadrul tulburării
delirante.
2. Patologia sferei afectiv –
voliționale
 Hipobulia semnifica scaderea fortei volitionale. Fiind in
relatie atat cu cognitia, cat si cu motivatia si
afectivitatea, rezultă ca toate conditiile in care aceste
procese sunt perturbate vor determina si diminuarea
fortei volitionale. Ca atare, hipobulia apare in întraga
patologie.
 Sugestibilitatea – formă a hipobuliei, se întâlnește și la
indivizii normali, ca trăsătură de personalitate. În
patologie o vom întâlni mai ales în schizofrenie.
 Abulia semnifica lipsa iniţiativei şi incapacitate de a
acţiona. O întâlnim în depresiile profunde și în catatonie.
2. Patologia sferei afectiv –
voliționale

 Calitative – parabulii
 disabulia
 parabulia
 impulsivitatea
 raptusurile (anxioase, melancolice, ale schizofrenilor,
ale epilepticilor)
Patologia sferei instinctuale
 Tulburările instinctului de conservare – se exprimă
prin exagerarea nevoii de conservare sau abolirea
instinctului de conservare, mergând până la suicid.
 Instanțe ale fenomenului suicidar sunt:
 Idea de suicide veleitară
 Șantajul cu suicidul
 Tentativele suicidare
 Sindromul presuicidar
 Suicidal disimulat
 Raptusul suicidar
 Parasuicidul
Patologia sferei instinctuale

 Tulburarea instinctului alimentar

 Hiperfagii
 Hipofagii
 Pica
 Anorexia nervosa
 Bulimia nervosa
 Tulburarile ritmului somn veghe
3. Psihopatologia personalității

 Tulburările de personalitate
 Sunt patternuri pervazive și inflexibile de
experiență internă și comportament, cu debutul în
adolescență sau precoce în perioada adultă, stabile
în cursul timpului și care duc la deteriorare.
 Pattern
 Caracter pervaziv
 Deteriorare
3. Psihopatologia personalității

 Tulburarea de personalitate paranoida

 Tulburareade personalitate schizoida
 Tulburarea de personalitate schizotipala
 Tulburarea de personalitate antisociala
 Tulburarea de personalitate borderline
 Tulburarea de personalitate histrionica
 Tulburarea de personalitate narcisica
 Tulburarea de personalitate evitanta
 Tulburarea de personalitate dependenta
 Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva
3. Psihopatologia personalității
 Tulburarea paranoidă - Trăsături caracteristice
 1. Suspiciozitate exagerată față de persoane din grupul
familial sau profesional, cu privire la intențiile reale ale
acestora.
 2. Neîncredere generalizată, chiar jignitoare, față de
relatarea de date, fapte, situații și evenimente.
 3. Controlul fidelității și autenticității datelor, faptelor și
situațiilor prezentate.
 4. Interpretativitate.
 5. Reținere,distanțare, nonconfidențialitate,ermetizare.
 6. Tendințe de putere, succes, valorizare.
3. Psihopatologia personalității
 Persoana cu această tulburare este permanent în gardă.
Nu-și face prieteni cu ușurință și poate evita participarea
la grup. Are un redus simț al umorului și incapacitate de
a se bucura.
 Un simț crecut al propriei importanțe (aparent, pentru că,
în fapt autostima scăzută se află în miezul tulburării și
ceea ce etalează pacientul este o apărare compensatorie)
(379)
 Sensibilitate mare (cu privire la sine, nu este
empatie) – se rușinează ușor și simte umilința la fel de
repede.
 Se ofensează foarte repede și vede ostilități și riposte
acolo unde acestea nu există în intenție.
3. Psihopatologia personalității

 Tulburarea schizoidă - Trăsături caracteristice

 1. Intraversie marcată – la prima vedere liniștiți și
flegmatici, acești oameni sunt, de fapt, reci, distanți,
închiși, nesociabili.
 2. Detașare de realitate – Par astfel în sensul că nu sunt
întreprinzători, implicați, angajați, fiind indiferenți chiar
față de propriile lor interese.
 3. Sociofobie – individul nu este doar retras, nesociabil.
Grupul și viața socială îl perturbă și le va evita.
3. Psihopatologia personalității

 4. Rezonanță afectivă redusă. Evenimente majore, ca

pierderea cuiva drag ori a unor idealuri, nu pot
determina o manifestare afectivă corespunzătoare.
 5. Slabă disponibilitate de a trăi eșecul, pierderea,
frustrația, dar și satisfacția, succesul realizarea, ca o
consecință a redusei disponibilități afective.
 6. Preferință pentru activități solitare/desfășurate în
izolare.
 7. Conduită neconvențională sau bizară.
3. Psihopatologia personalității
 Tlburarea schizotipală - seamănă cu tulburarea schizoidă, dar
este mult mai frecvent asociată în literatură cu schizofrenia,
fiind varianta soft a acesteia.
 Există o serie de simptome atenuate din schizofrenie, de
exemplu
 - idei de relație (fără delir de relație)
 - credințe bizare sau gândire magică (superstiții, credință în
telepatie, clarviziune, al șaselea simț etc)
 - experiențe perceptuale insolite inclusiv iluzii corporale
 - gândire și limbaj bizare
 - suspiciozitate sau ideație paranoid
 - comportament sau înfățișare bizară, excentrică
3. Psihopatologia personalității

 Atât schizoidul cât și schizotipalul trăiesc frecvent la

marginea societății.
 Ei apar celorlalți ca fiind ciudați, stranii sau neadaptați
 Izolarea și anhedonia lor îi pot face pe ceilalți să le fie
milă și să-și dorească să se apropie, dar fiind frecvent
respinși, vor renunța
 Mec de apărare – clivaj, între părți ale Sinelui, care nu
sunt integrate.
3. Psihopatologia personalității

 Tulburarea antisocială - Un pattern pervaziv de

sfidare și violare a normelor, regulilor și obligațiilor
sociale și implicit, a drepturilor celorlalte persoane.

 Un pattern pervaziv de indiferență, desconsiderare și

chiar violare a drepturilor celorlalți (cf. Gunderson &
Phillips, 1995).
 Prevalență - 4% din populația generală
3. Psihopatologia personalității

 Trăsături caracteristice
 1. Sfidarea și violarea normelor, regulilor și obligațiilor
sociale.
 2. Conduită insensibilă, arogantă și disprețuitoare
 3. Lipsa regretului, remușcării sau a sentimentelor de
culpă.
 4. Disponibilitate de continuă reiterare a actelor
indezirabile.
 5. Irirtabilitate, impulsivitate, agresivitate la contrariere,
opoziție sau incitare.
3. Psihopatologia personalității

 6. Ignorarea urmărilor negative și a consecințelor, uneori

catastrofale, generate de conduita lor impulsivă.
 7. Incapacitatea de a învăța din experiențele negative și
din sancțiunile primite.
 8. Tendința de a blama și injuria pe alții, cu raționalizări
ale comportamentului conflictual propriu.
 9. Incapacitatea de a menține relații autentice și
durabile, deși le poate iniția cu ușurință.
3. Psihopatologia personalității
 Defect al voinței inhibitorii – nu-și vor refuza nimic din
ceea ce își doresc
 ...și își doresc foarte diverse și mult din toate, sunt
cumva insațiabili – au o permanentă căutare a stimulului
 - intoleranță la frustrare – nu admit să se interpună ceva
între dorința lor și obținerea obiectului care să le-o
satisfacă
 - disprețul pt norme și o slabă internalizare a lor vor face
ca ei să comită cele mai abonimabile fapte, fără jenă,
remușcare, ori vinovăție.
 - sunt complet lipsiți de empatie
3. Psihopatologia personalității

 Tulburarea borderline - Precizări

 Prin anii 30-40, sec. XX, clinicienii au început să descrie
niște pacienți care nu erau suficient de bolnavi pentru a
fi etichetați drept schizofreni, dar erau mult prea
tulburați pentru taratmentul psihanalitic clasic.
 Au fost denumiți inițial – schizofreni pseudonevrotici,
cu triada
 - pannevroză
 -pananxietate
 -pansexualitate
3. Psihopatologia personalității

 Grinker et al (1968) au încercat să identifice numitori

comuni ai sindromului borderline și au găsit următoarele
4 elemente cheie
 - mânia ca afect principal sau unic
 - defecte în relațiile interpersonale
 - absența unei identități consistente a sinelui
 - depresie generală
 Nu se deteriorează ca schizofrenii, sunt stabili în
instabilitatea lor (Schmideberg, 1959).
3. Psihopatologia personalității
 În DSM este definită că
 Un pattern pervaziv și inflexibil de instabilitate a relațiilor
interpersonale, a imaginii Sinelui și a afectelor, și de
impulsivitate marcată.....prezentă într-o varietate de contexte,
așa cum o indică 5 sau mai multe dintre următoarele
 1. Eforturi disperate pentru a evita abandonul real sau imaginar
(inclusiv comportament suicidar sau automutilări)
 2. Un pattern de relații interpersonale intense și instabile,
caracterizate prin alternarea între extreme de idealizare și
devalorizare
 3. perturbarea identității –
 4. Impulsivitate în cel puțin 4 domenii cu potențial de
autodistrugere – cheltuieli, sex, abuz de substanță, șofat
imprudent, supraalimentare etc
3. Psihopatologia personalității

 5. Comportament suicidar, gesturi sau amenințări, sau

comportament automutilant recurent
 6. Instabilitate afectivă – reactivitate marcată a
dispoziției
 7. Sentimente cronice de vid
 8. Mânie inadecvată sau intensă sau dificultate în
controlul mâniei
 9. Ideație paranoidă tranzitorie, legată de stress sau
simptome disociative severe.
3. Psihopatologia personalității
 Tulburarea histrionică - Trăsături caracteristice
(esențiale)
 1. Polarizarea atenției celorlalți – traduce o pulsiune
irezistibilă de a se plasa în atenția grupului.
 2. Labilitate și versatilitate emoțională, în concordanță
cu dispoziția interlocutorului/anturajului.
 3. Comportament seducător și provocator
4. Conduită erotizată –elaborează fantezii sexuale,
independent de sentimentele de dragoste investite. Prin
contrast, o mare parte au disfuncții sexuale.
3. Psihopatologia personalității

 Tulburarea constă într-un sentiment exagerat al

importanței propriei persoane și în convingerea
fantezistă nerealistă a asupra calităților sale, pe care le
consideră unice sau excepționale.
 Un pattern pervaziv de grandoare în comportament și
imaginație, nevoie de admirație și lipsă de empatie.
 Prevalență=1% din populația generală.
3. Psihopatologia personalității

 Trăsături caracteristice:
 1. Autoevaluare exagerată, nerealistă, fantezistă.
 2. Idealizarea propriei persoane – consideră că face o
concesie colaborând cu ceilalți, deși are grijă să-i
selecteze pe cei cu statut socio-economic superior.
 3. Invocarea explicită și implicită prin conduită a
calităților sale excepționale și a importanței sale.
 4. Expectații disproporționate ca aceste însușiri
exagerate să fie recunoscute.
3. Psihopatologia personalității

 5. Conduită distantă, arogantă, emfatică.

 6. Nonreceptivitate și insensibilitate la opinii diferite,
sfaturi sau îndemnuri.
 7. Disponibilități empatice reduse, superficiale și
inautentice, ceea ce-i face insensibili la problemele
altora, suferințele, doleanțele și aspirațiile lor.
 8. Aviditate pentru titluri, demnități, situații, onoruri,
ranguri.
3. Psihopatologia personalității

 Tuburarea evitantă - Trăsături caracteristice

 Un pattern pervasiv de inhibitie socială, sentimente de
insuficientă si hipersensibilitate la evaluare negativă,
incepand precoce in perioada adultă si prezent intr-o
varietate de contexte, după cum este indicat de 4 (sau
mai multe) dintre urmatoarele:
 evită activitătile profesionale care implică un contact
interpersonal semnificativ, din cauza fricii de critică,
dezaprobare sau rejectie;
 nu doreste să se asocieze cu alti oameni decat dacă este
sigur că este apreciat;
3. Psihopatologia personalității
 manifestă retinere in relatiile intime din cauza fricii de a
nu se face de ras ori de a nu fi ridiculizat;
 este preocupat de faptul de a nu fi criticat sau rejectat in
situatii sociale;
 este inhibat in situatii interpersonale noi din cauza
sentimentelor de inadecvare;
 se vede pe sine ca inapt social, inatractiv personal ori
inferior altora;
 refuză sa-si asume riscuri personale sau să se angajeze
in orice activităti noi din cauza faptului că acestea l-ar
putea pune in dificultate.
3. Psihopatologia personalității
 Tulburarea dependentă - O necesitate excesivă si
pervasivă de a fi tutelat, care duce la un comportament
submisiv si adeziv si la frica de separare, si care incepe
precoce in perioada adultă si este prezent intr-o
varietate de contexte, după cum este indicat de 5 (sau
mai multe) dintre urmatoarele:
 are dificultăti in a lua decizii comune fără o cantitate
excesivă de consilii si reasigurări din partea altora;
 necesită ca altii să-si asume responsabilitatea pentru
cele mai importante domenii ale vietii lui;
 are dificultăti in a-si exprima dezacordul fată de altii din
cauza fricii de a nu pierde suportul sau aprobarea;
3. Psihopatologia personalității
 Tulburarea obsesiv – compulsivă
 La o personalitate normală, trăsăturile obsesionale o fac
să fie precisă, riguroasă, punctuală și de încredere.
Fixează standarde înalte și face tot ce poate pentru a le
atinge. Respectă normele.
 În tulburarea de personalitate, aceste caracteristici duse
la extreme,vor face ca individul să nu se poată adapta la
situații noi.
 Persoana este rigidă în părerile ei și inflexibilă în modul
de abordare a problemelor.
 Schimbarea o neliniștește și preferă o rutină sigură, fără
risc, pe care o cunoaște.