TEMA XI.

Unitatea și pluralitatea
de infracțiune
 Noțiuni generale
 Infracțiunea unică. Modalități
 Pluralitatea de infracțiuni
 I. NOȚIUNI GENERALE

Unitatea de infracțiuni există atunci Pluralitatea de infracțiuni există

când în activitatea desfășurată de o atunci când în activitatea
persoană se identifică conținutul unei prejudiciabilă a persoanei identificăm
singure componențe de infracțiune conținuturile a două sau mai multor
componențe de infracțiune

Comun pentru aceste cazuri este săvârșirea infracțiunilor de către

o singură persoană
 Pluralitatea de infracțiuni nu include cazul săvârșirii unei noi
infracțiuni de către o persoană, dacă a expirat termenul de
prescripție de tragere la răspundere penală pentru infracțiunea
anterioară, fie termenul de prescripție de executare a sentinței de
condamnare în cazul când persoana a fost amnistiată sau
grațiată, fie când există piedici procesuale pentru intentarea
cauzei penale în privința uneia sau mai multor fapte săvârșite de
o persoană
 Persoana, care a săvârșit mai multe infracțiuni va răspunde
penal pentru toate infracțiunile săvârșite
 II. INFRACȚIUNEA UNICĂ. MODALITĂȚI

Infracțiunea unică (art.28 CP al RM)-

acțiune/inacțiune sau un sistem de acțiuni
(inacțiuni) care se califică conform dispoziției
unei singure norme a legii penale

Unitatea naturală Unitatea legală

Are la bază unitatea acțiunii/inacțiunii,
care constituie elementul material al
infracțiunii, în același timp ea produce
un singur rezultat, iar sub aspect
subiectiv, forma de vinovăție este de
asemenea unică
Are la bază voința legiuitorului de a
reuni în cadrul unei singure infracțiuni
mai multe fapte, care în caz contrar, ar
constitui infracțiuni de sine stătătoare
care ar forma o pluralitate
 Unitatea naturală
Infracțiunea
simplă
Latura obiectivă este compusă
dintr- o singură acțiune/inacțiune,
fie dintr-o activitate unică, care
produce rezultatul ce corespunde
componenței de infracțiune în
cauză
Infracțiunea
continuă
Se caracterizează prin săvârșirea
neîntreruptă, timp nedeterminat, a
activității infracționale. Latura
obiectivă se caracterizează prin
continuitate în timp , până ce
făptuitorul însuși sau altă perosană
nu o va înceta.
 Unitatea legală

Infracțiunea Infracțiunea Infracțiunea

prelungită complexă de obicei
 Infracțiunea prelungită

 Infracțiune prelungită – se consideră fapta săvârșită cu intenție unică ,

caracterizată prin două sau mai multe acțiuni infracționale identice,
comise cu un singir scop, alcătuind în ansamblu o infracțiune
 Condițiile existenței infracțiunii prelungite:
- scop infracțional unic
- fiecare acțiune (inacțiune) luată în parte reprezintă aceeași
componență de infracțiune
- toate actele care formează infracțiunea prelungită, să fie comise de
aceeași persoană, la unele din care ea poate fi autor sau complice
 Momentul consumării infracțiunii prelungite este momentul săvârșirii
ultimei acțiuni sau inacțiuni infracționale
 Infracțiunea complexă
 Infracțiune complexă constă din îmbinarea a două sau mai multe fapte
penale, care luate izolat, constituie componențe de infracțiuni de sine
stătătoare
 Acest tip de infracțiune se caracterizează prin absorbția de către
legiuitor a uneia sau a unor fapte difierite care reprezintă, fiecare în
parte, conținutul unei anumite infracțiuni
 Formele infracțiunii complexe:
- componența ei, ca element constitutiv, cuprinde o altă infracțiune ( de
ex. tâlhăria)
- varianta agravantă a infracțiunii complexe, când în componența ei în
calitate de semn agravant intră o altă infracțiune (de ex. art.171 alin.(2)
lit.e) CP al RM)
 Infracțiunea de obicei

 Infracțiunea de obicei este acea formă de unitate legală care se

săvârșește prin repetarea unei fapte de un număr de ori, care să denote
obișnuința, obiceiul sau îndeletnicirea (de ex.art.214 CP al RM)

 Dacă din săvârșirea faptei sau a faptelor nu rezultă obișnuința sau

îndeletnicirea, fapta nu constituie infracțiunea de obicei

 Faptele săvârșite, luate separat, nu prezintă relevanță juridico-penală,

doar dacă nu constituie o obișnuință sau îndeletnicire
 II. PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI
Pluralitatea de infracțiuni- situația în care persoana săvârșește
concomitent sau succcesiv câteva infracțiuni până a fi trasă la
răspundere penală, fie săvârșește din nou o infracțiune după
condamnarea pentru o infracțiune anterioară, dacă cel puțin pentru
una sau două dintre ele nu sunt stinse sau ridicate consecințele
juridice penale și nu sunt piedici procesuale pentru intentarea
cauzei penale
Trăsăturile de bază ale pluralității de
infracțiuni
1. Săvârșirea de către o persoană a două sau mai multe infracțiuni

2. Prezența consecințelor juridice penale nestinse sau neridicate

cel puțin referitor la două infracțiuni
 Pluralitatea de infracțiuni
Concurs
de infracțiuni
Săvârșirea de către o persoană a
două sau mai multor infracțiuni dacă
persoana nu a fost condamnată
definitiv pentru vreuna din ele și
dacă nu a expirat termenul de
prescripție de tragere la răspundere
penală
Recidiva
Săvârșirea unei infracțiuni
intenționate de către o persoană care
are antecedente penale pentru o
infracțiune intenționată comisă
anterior, dacă la momentul săvârșirii
acestei fapte persoana a atins vârsta
de 18 ani
 Concursul de infracțiuni

Real Ideal

Există atunci, când persoana prin Există atunci, când persoana

două sau mai multe săvârșește o acțiune/ inacțiune, care
acțiuni/inacțiuni, săvârșește două întrunește elemente a mai multor
sau mai multe fapte infracționale infracțiuni ( art.33 alin(4) CP al
( art.33 alin(3) CP al RM) RM)
 Recidiva

Periculoasă Deosebit de periculoasă

Există atunci, când persoana anterior
condamnată pentru o infracţiune
intenţionată gravă sau deosebit de
gravă a săvârşit din nou cu intenţie o
infracţiune gravă, deosebit de gravă
sau excepţional de gravă.
Există atunci, când persoana anterior
condamnată pentru o infracţiune
excepţional de gravă a săvârşit din
nou o infracţiune gravă, deosebit de
gravă sau excepţional de gravă.
 La stabilirea stării de recidivă nu se ţine cont de
antecedentele penale:

1. pentru infracţiunile săvârşite în timpul minoratului

2. pentru infracţiunile săvârşite din imprudenţă
3. pentru infracţiunile pentru care condamnarea a fost cu amânarea
executării pedepsei şi dacă aceasta nu a fost anulată şi persoana nu a
fost trimisă să execute pedeapsa cu închisoare
4. pentru faptele care nu constituie infracţiuni conform Codului penal
5. stinse sau în caz de reabilitare, în conformitate cu prevederile art.111 şi
112
6. dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei