Spetroscopia UV-VIS

Relaţia dintre lumina UV -VIS şi alte forme de

radiaţie electromagnetică
E

Raze X UV UV Vizibil IR IR IR
îndepãrtat apropiat îndepãrtat si microunde

< 200 nm 200 - 400 nm 400 - 800 nm 0,8 - 2,5  2,5 - 25 

UV VIZIBIL (1  = 1000 nm)

Moleculele nesaturate conjugate absorb lumină UV

Moleculele nesaturate cu conjugare extinsă absorb lumina vizibilă şi apar
colorate
Moleculele saturate absorb în UV îndepărtat
 Aplicaţii practice
• Tehnica UV este prima metodă organică spectrală; este rareori utilizată
ca metodă primară pentru determinarea structurii

• Este foarte utilă în combinaţie cu datele RMN şi IR în vederea elucidării

caracteristicilor electronice

• Poate fi utilizată pentru a stabili lungimile de undă de iradiere

corespunzătoare (via λmax şi absorbtivitate molară) pentru experimente
fotochimice, sau pentru design-ul de vopsele şi straturi rezistente la UV

• Tehnica UV este cel mai des folosită în special ca dispozitiv de

detectare pentru HPLC

• Se utilizează atât pentru determinări calitative cât şi pentru cele

cantitative

Tehnica UV este utilă pentru HPLC la fel cum spectrometria de

masă (MS) este utilă pentru GC
 Construcţia unui spectrofotometru UV-VIZ

log(I0/I) = A
Sursa UV-VIS I0 I

proba
200 700

detector
, nm

monocromator/
fascicule optice scindate I0 etalon I0
Aparatura

1. Pentru scanarea întregii benzi UV-VIS sunt necesare două surse:

• Lampă cu Deuteriu – acoperă domeniul UV – 200-330
• Lampă cu Tungsten – acoperă domeniul UV 330-700

3. Lămpile iluminează întreaga bandă de lumină UV sau lumină vizibilă;

monocromatorul (prisma) permite obţinerea de radiaţii monocromatice cu
lungimea de undă monoton variabilă

3. Separatorul de fascicule trimite o bandă separată la o celulă conţinând

soluţia cu proba şi soluţia etalon

4. Detectorul măsoară diferenţa dintre lumina transmisă prin probă (I)

comparativ cu lumina incidentă (I0) şi trimite această informaţie la
aparatul de înregistrare
Aparatura

5. La fel ca la IR, este necesar un anumit timp pentru a acoperi întreaga

bandă UV-VIS datorită schimbării lungimilor de undă

6. Toate spectrele UV sunt înregistrate sub formă de soluţie

7. Celulele pot fi din plastic, sticlă or cuarţ

8. Numai cuarţul este transparent în intervalul 200-700 nm;

plasticul şi sticla sunt adecvate numai pentru spectrul vizibil

Celulă de probă tipică (denumită cuvă):

 Aparatura

Pregătirea probelor

De obicei, spectrele se înregistrează în soluţie

Factori de luat în consideraţie:

a. Tipul cuvelor
Numai cuarţul este transparent în intervalul 200-700 nm (cuve fragile şi
scumpe)
Cuve sticlă sau plastic doar pentru domenii peste 350 nm

b. Concentraţia soluţiilor
maximele de absorbţie trebuie să rămână în scala aparatului. Concentraţiile
uzuale se situează între 10 -2 – 10 -4. Asemenea concentraţii se obţin prin diluţii
succesive !!!!
c. Solvenţii utilizabili

Solvenţii trebuie să fie transparenţi în regiunea respectivă; lungimea

de undă la care un solvent nu mai este transparent se numeşte
“cutoff”

Deoarece spectrele se obţin până la 200 nm, solvenţii uzuali nu

trebuie să prezinte sisteme conjugate p sau carbonili

Solvenţi uzuali şi lungimi de undă (cutoffs):

acetonitril 190
cloroform 240
ciclohexan 195
1,4-dioxan 215
etanol 95% 205
n-hexan 201
metanol 205
izooctan 195
apă 190
8
Aparatura

Solvenţii utilizaţi trebuie să aibă puritate avansată.

Solvenţii afectează lungimea de undă la care apar maximele de absorbţie. Se
precizează întotdeauna solventul utilizat şi concentraţia soluţiei.

Legăturile de hidrogen complică efectul nivelelor de energie vibraţional şi

rotaţional asupra tranziţiilor electronice
Solvenţii polari redau mai bine curba UV
 Butadiena - 1, 3
Absorbanţa

Lungime de undă (nm)

EXEMPLU DE SPECTRU UV-VIZ

 Absorbţia detectată este reprezentată sub forma unui grafic- lungime de
undă funcţie de absorbanţă (A)

max
Creştere absorbanţă

I0= intensitatea luminii incidente

I = intensitatea luminii transmise

prin probă

Scădere lungime de undă, nm

Ordonata spectrelor UV-VIS

Intensitatea absorbţiei poate fi exprimată ca:

Transmisia T % = (I / I0)*100
Absorbanţa A % = (I0-I / I0)*100
Extincţia E % = lg I0 / I
Absorbtivitatea molară ε = E / l*c

Spectrele UV redau, în principiu, modul de variaţie a absorbanţei funcţie

de lungimea de undă λ (200-360 nm)

12
Din punct de vedere experimental, trebuie considerate trei aspecte:

• Cu cât grosimea stratului soluţiei, l este mai mare, cu atât va fi absorbită mai
multă lumină UV – efect liniar
• Cu cât concentraţia, c a probei este mai mare, cu atât va fi absorbită mai
multă lumină UV–efect liniar
• Anumite tranziţii electronice sunt mai eficiente la absorbţia anumitor fotoni
decât al altora – absorptivitate molară, ε .
Efectele sunt reunite sub forma legii Beer-Lambert:

A=εcl

unde:
A = absorbanţa (densitate optică)
I0 = intensitatea luminii incidente
I = intensitatea luminii transmise
c = concentraţia soluţiei (moli/l)
L = grosimea stratului soluţiei (cm)
ε= absorbtivitatea molară (coeficient molar de extincţie)
13
Absorbtivităţile molare variază în funcţie de ordinul de magnitudine:

valorile între 104-106 sunt denumite absorbţii cu intensitate

crescută

Valorile între 103-104 sunt denumite absorbţii cu intensitate

joasă

Valorile între 0 to 103 sunt absorbţiile tranziţiilor interzise

 ASPECTE TEORETICE

Motivul pentru care anumiţi compuşi absorb radiaţii UV sau VIZ se

datorează promovării electronilor localizaţi în orbitali σ, п sau n din starea
electronică fundamentală, de energie joasă, la o stare excitată, de energie
mai înaltă. Radiaţia electromagnetică absorbită este egală cu diferenţa de
energie dintre starea excitată şi cea fundamentală.
E (stare excitatã)

E= [E(stare excitatã) - E(stare fundamentalã)= h

E (stare fundamentalã)

15
• Energia absorbită de la radiaţia UV, promovează un electron de la un orbital
molecular ocupat (HOMO) la orbital molecular neocupat (LUMO)

(Iradiere UV)

Configuraţie Configuraţie
electronică în electronică în
stare fundamentală stare excitată
Pentru orice legătură (pereche de electroni) dintr-o moleculă, orbitalii
moleculari sunt un amestec format prin contribuţia a doi orbitali atomici;
pentru fiecare orbital de legătură creat în urma combinării (s, p),
corespunde un orbital de antilegătură de energie mai mare (s*, p*)


Nivele neocupate


Orbital atomic Orbital Atomic

Energie n

Nivele ocupate



Orbitali Moleculari
Tipuri de tranziţii electronice de energii diferite

   n 
  n  Orbitali de antilegatura


Energia n Orbital de nelegatura


 Orbitali de legatura
Tipuri de tranziţii electronice de energii diferite


  alcani

  carbonili

  compuşi nesaturaţi
Energie
n compuşi cu O, N, S,
n  halogeni

n  carbonili



Tipuri de tranziţii electronice de energii diferite

Spectrele pentru compuşi organici se înregistrează între 200-700 nm

În această limită pot fi observate următoarele tranziţii:

  alcani 150 nm

  carbonili 170 nm

  compuşi nesaturaţi 180 nm √ - conjugare!

n  comp cu O, N, S, hal. 190 nm

n  carbonili 300 nm √
 Orbitali moleculari  de etenã electroni  Orbitali moleculari  de etenã electroni 

*2 LUMO *2

171nm
lumina UV
(UV indepartat)
1 HOMO 1

Orbitali moleculari  Orbitali moleculari 

de butadietenã electroni  de butadietenã electroni 

*4 *4

*3 *3
LUMO
217 nm
lumina UV

2 HOMO 2

1 1

21
Reguli de selecţie
Poziţia la care apar maximele de absorbţie depinde de energia necesară
realizării tranziţiei electronice. Intensitatea acestor maxime depinde însă şi de
probabilitatea realizării tranziţiei electronice. Această probabilitate este dată de un
factor P care exprimă şansa ca, din nenumăratele molecule ale unei substanţe,
unele să absoarbă cuanta de energie adecvată pentru a trece într-o stare
excitată.
Natura „permisă” sau „interzisă” a benzilor decurge dintr-o serie de reguli de
selecţie fundamentate mecanic cuantic.
De exemplu, sunt interzise tranziţiile în care se schimă multiplicitatea
sistemului (multiplicitatea unui sistem este dată de numărul de electroni
neîmperecheaţi plus unu: nici un electron neîmperecheat= stare singlet; 2
electroni neîmperecheaţi= stare triplet) adică este interzisă o tranziţie între
structură simplă covalentă (stare singlet) şi o structură având doi electroni cu
spini paralel necuplaţi (stare triplet).
De asemenea, sunt interzise tranziţiile între stări având aceeaşi simetrie a
distribuţiei electronice.
Geometria orbitalilor moleculari implicaţi în tranziţii poate permite sau interzice o
anumită tranziţie. De exemplu, sunt interzise tranziţiile n→π* ale grupării >C=O
deoarece orbitalii între care ar urma să se realizeze tranziţia se află în planuri
perpendiculare.
22
CROMOFORI

Definiţie

Electronii prezenţi în moleculele organice sunt implicaţi în legături

covalente sau posedă electroni neparticipanţi pe atomi ca O sau N

Deoarece grupările funcţionale similare au electroni capabili să dea

tranziţii discrete, caracteristica energetică a acestora este mai
reprezentativă pentru o grupare funcţională decât pentru electroni

O grupare funcţională capabilă de tranziţii electronice caracteristice

este denumită cromofor (iubitor de culoare)

Modificările structurale sau electronice în cromofor pot fi cuantificate

şi utilizate pentru a stabili deplasările în tranziţiile electronice
 CROMOFORI- absorbţii caracteristice
Cromofor Exemple Solvent max (nm) max Tip de
tranziţie
Alchenă C6H13HC CH2 n-Heptan 177 13,000 *
Alchină n-Heptan 178 10,000 *
C5H11C C CH3 196 2,000 _
225 160
_
Carbonil O n-Hexan 186 1,000 n*
280 16 n*
CH3CCH3
O
n-Hexan 180 Larg
n*
CH3CH 293 12 n*
Carboxil O Etanol 204 41 n*
CH3COH
Amidă O Apă 214 60 n*
CH3CNH2
Azo H3CN NCH3 Etanol 339 5 n*

Nitro CH3NO2 Izooctan 280 22 n*

Nitrozo C4H9NO Eter etilic 300 100 _
665 20 n*
Nitrat C2H5ONO2 Dioxan 270 12 n*
CROMOFORI

1. Alcani – posedă numai legături- σ şi nici o pereche de electroni, deci

sunt observate numai tranziţiile de energie înaltă σ  σ* în UV
îndepărtat

Această tranziţie este distructivă pentru moleculă, cauzând ruperea

legăturii σ

C C


 C C
CROMOFORI

2. Alcooli, eteri, amine şi compuşi cu sulf – în cazul acestor molecule

alifatice simple, cele mai observate tranziţii sunt n  σ*; la fel ca în
cazul alcanilor, tranziţia σ  σ* are loc cel mai adesea la lungimi de
undă λ mai scurte decât 200 nm

Această tranziţie are loc de la HOMO la LUMO

C N
CN

C N

nN sp 3
C N orbital de
antilegãturã

CN C N
CROMOFORI

3. Alchene şi Alchine – în cazul compuşilor izolaţi, tranziţiile π  π*

sunt observate la 175 şi 170 nm

Deşi această tranziţie este de energie mai scăzută decât σ  σ*,

se găseşte tot în UV îndepărtat – totuşi, energia de tranziţie este
sensibilă la substituţie




CROMOFORI

4. Carbonili – sistemele nesaturate conţinând N sau O pot da tranziţii de

tip n  π* (~285 nm), alături de tranziţii π  π*

Este una dintre cele mai observate şi studiate tranziţii pentru

carbonili

Această tranziţie este sensibilă la sensitive substituenţii de pe

carbonili

Similar alchenelor şi alchinelor, carbonilii nesubstituiţi dau tranziţii

de tip π  π* în UV de vid (188 nm, є = 900); sensibili la efectele
de substituţie
CROMOFORI

4. Carbonili – tranziţii n  π* (~285 nm); π  π* (188 nm)



Din studiile spectrale s-a

determinat că oxigenul
n
C O

carbonilic este mai mult

sp decât sp2 !

 O

pentru claritateau fost omise tranziţiileCO

CROMOFORI

Efecte de Substituţie

Generalităţi – numai tranziţiile slabe n  π* pot avea loc în

spectrele UV uzuale

Introducerea unor grupări de substituenţi (alţii decât H) poate

deplasa energia de tranziţie

Substituenţii care cresc intensitatea şi adesea şi lungimea de

undă a unei absorbţii se denumesc auxocromi

Auxocromii uzuali includ grupările alchil, hidroxi, alcoxi şi amino şi

halogenii
CROMOFORI
Efecte de Substituţie
Generalităţi – substituenţii pot avea oricare din cele patru efecte asupra
unui cromofor

Deplasare Batocromă (deplasare roşie) –λ mai mare ; energie mai

mică
Deplasare Hipsocromă (deplasare albastră) –λ mai scurtă; energie
mai mare
Efect Hipercromic – creşterea intensităţii
Efect Hipocromic – scăderea intensităţii

Hipercromic


Hipsocromic Batocromic
Hipocromic

200 nm 700 nm
CROMOFORI MULTIPLI

Efecte de Conjugare

Lungimea de undă necesară pentru a efectua tranziţia π→π* într-o

moleculă conjugată depinde de diferenţa de energie dintre HOMO şi
LUMO, care depinde de natura sistemului conjugat. Diferenţa de energie
dintre HOMO şi LUMO scade cu creşterea conjugării.
Compuşii organici coloraţi prezintă sisteme conjugate extinse
•Absorbţiile “UV” se extind în regiunea vizibilă
•β-Carotenul are λmax = 455 nm
•Atunci când lumina albă “loveşte” β-carotenul, lungimea de undă
din regiunea albastră este absorbită, în timp ce culorile galben-
oranj sunt transmise spre ochi
CROMOFORI MULTIPLI

Spectru UV β-caroten: moleculă cu 11 legături duble conjugate

• absorbţia are loc în regiunea vizibilă
Absorbanţa

Lungime de undă (nm) 33

CROMOFORI MULTIPLI
Absorbţii UV pentru molecule conjugate

Denumire Structură λmax (nm)

CH3
2-Metil-1, 3-butadiena 220
H2C C C CH2
H

1, 3-Ciclohexadiena 256

1, 3, 5-Hexatriena 258
H2C C C CH CH CH2
H H

1, 3, 5,7-Octatetraena 290
H2C C C CH CH CH CH CH2
H H

3-Buten-2-ona O 219
H2C C C CH3
H

Benzen 203
CROMOFORI MULTIPLI
Conjugare – Alchene
• extinderea conjugării determină micşorarea diferenţei de energie

Energie Energie mai scăzută =

Lungimi de undă mai mari

etilena
butadiena
hexatriena
octatetraena
CROMOFORI MULTIPLI
Compuşi aromatici

• deşi nucleele aromatice sunt dintre cei mai studiaţi cromofori, absorbţiile care au
loc la diferite tranziţii electronice sunt complexe

• benzenul are 6 OM, 3 π ocupaţi şi 3 π neocupaţi

• sunt posibile patru tranziţii HOMO-LUMO p  p*



  

 


CROMOFORI MULTIPLI
Compuşi aromatici

• Tranziţia permisă (ε = 47,000) nu se găseşte în domeniul de rutină

UV la 180 nm, şi se referă la banda primară
• Tranziţia interzisă (ε = 7400) se observă ca urmare a efectele
substituenţilor existenţi se referă la banda primară secundară
• La 260 nm se găseşte altă tranziţie interzisă (ε = 230), se referă la
banda secundară
CROMOFORI MULTIPLI
Compuşi aromatici
Efectele de substituţie, conjugare, auxocromilor sau de solvent poate
cauza deplasări ale lungimii de undă şi intensităţii

• Substituenţii cu electroni neparticipanţi

- dacă gruparea ataşată nucleului posedă electroni n, pot induce o deplasare în
benzile primare şi secundare de absorbţie
- electronii neparticipanţi determină extinderea sistemului de conjugare π–
scăzând energia de tranziţie π  π*
- prezenţa electronilor n- oferă posibilitatea tranziţiilor de tip n  π*
-indiferent de natura influenţei substituenţilor pe nucleu, prezenţa acestora
deplasează banda primară de absrobţie spre lungimi de undă λ mai mari
- grupările acceptoare de electroni nu exercită nici o influenţa asupra poziţiei
benzii secundare de absorbţie
-grupările donoare de electroni cresc λ şi εa benzii secundare de absorbţie
CROMOFORI MULTIPLI
Compuşi aromatici- efectele substituenţilor

Primară Secundară
Substituent max  max 
-H 203.5 7,400 254 204
-CH3 207 7,000 261 225
-Cl 210 7,400 264 190
-Br 210 7,900 261 192
-OH 211 6,200 270 1,450
-OCH3 217 6,400 269 1,480
-NH2 230 8,600 280 1,430
-CN 224 13,000 271 1,000
C(O)OH 230 11,600 273 970
-C(O)H 250 11,400
-C(O)CH3 224 9,800
-NO2 269 7,800
CROMOFORI MULTIPLI
Compuşi aromatici- efectele disubstituţiei şi a grupărilor multiple

•În cazul compuşilor disubstituiţi, este necesară considerarea celor doi substituenţi

•Dacă ambii sunt donori sau acceptori de electroni, se ia în considerare numai

efectul grupării celei mai puternice dintre cele două, ca şi cum ar fi un nucleu

monosubstituit

•Dacă o grupare este electronodonoare şi cealaltă acceptoare de electroni şi se

găsesc în poziţia para una faţă de cealaltă, magnitudinea deplasării chimice este mai

mare decât însumarea efectelor ambelor grupări

•Dacă două grupări diferite din punct de vedere eletcronic se găsesc în poziţia orto

sau para una faţă de cealaltă, efectul este egal cu suma celor două efecte

individuale
CROMOFORI MULTIPLI
Compuşi aromatici- efectele disubstituţiei şi a grupărilor multiple

Cromofor iniţial max

R = alchil sau nucleu 246

O R R=H 250
R = OH or O-Alchil 230
Poziţie substituent
G o m p
G Alchil sau nucleu 3 3 10
-O-Alchil, -OH, -O-nucleu 7 7 25
-O- 11 20 78
-Cl 0 0 10
-Br 2 2 15
-NH2 13 13 58
-NHC(O)CH3 20 20 45
-NHCH3 73
-N(CH3)2 20 20 85
CROMOFORI MULTIPLI
Compuşi aromatici polinucleari

•La creşterea numărului de nuclee aromatice, creşte şi lungimea de undă λ

pentru benzile primare şi secundare

•Complexitatea spectrelor creşte în cazul sistemelor heteroaromatice, odată

cu apariţia în plus a tranziţiilor de tip n  π* şi a efectelor datorate mărimii
nucleului
SPECTROSCOPIA UV
SPECTROSCOPIA VIZIBILĂ

•Domeniul 400-800 din spectrul electromagnetic este observabil de către

oameni

400 500 600 700 800

, nm
Violet 400-420
Indigo 420-440
Albastru 440-490
Verde 490-570
Galben 570-585
Oranj 585-620
Roşu 620-780
SPECTROSCOPIA UV

SPECTROSCOPIA VIZIBILĂ

•Atunci când lumina albă trece sau este reflectată de către o suprafaţă, razele

care sunt absorbite sunt îndepărtate din lumina transmisă sau reflectată

•Ceea ce se “vede” reprezintă culorile complementare (cele care nu sunt

absorbite)
SPECTROSCOPIA UV

SPECTROSCOPIA VIZIBILĂ

•Compuşii organici coloraţi sunt de obicei sisteme conjugate extinse (mai

mult de cinci)

-caroten, max = 455 nm

max este la 455 – este absorbită in regiunea albastru a

spectrului

Lumina rămasă are culoarea complementară a oranjului

SPECTROSCOPIA UV

SPECTROSCOPIA VIZIBILĂ

licopen, max = 474 nm

O
H
N

N
H
O
indigo

max pentru licopen este la 474 – în regiunea albastru a

spectrului – complementul este roşu

max pentru indigo este la 602 – în regiunea oranj a

spectrului – complementul este indigo
 SPECTROSCOPIA UV

SPECTROSCOPIA VIZIBILĂ- azocompuşi

Unele dintre cele mai uzuale clase de molecule organice colorate sunt coloranţii
azo
X Y

N N

X, Y= grupãri donoare sau acceptoare de elcctroni

Galben-oranj

Roşu para
SPECTROSCOPIA UV

SPECTROSCOPIA VIZIBILĂ- azocompuşi

Sunt utilizaţi ca indicatori în diferite intervale de pH

Metil oranj

Galben, pH> 4,4 Roşu, pH< 3,2