Conflictul si

solutionarea
conflictelor
 Definirea conflictului
Din punct de vedere psihologic - antagonismul între
forţe şi procese psihice ( interese, motive,
sentimente, elemente cognitive).
- este însoţit de procese emoţionale negative, care
dezorganizează comportamentul şi reduc eficienţa
activităţilor persoanei.

Din punct de vedere psihanalitic- conflictul este

considerat ca un element constitutiv al fiinţei
umane, tradus în simptome de dezordine
comportamentală, tulburări caracteriologice.
- S. Freud – conflict - opoziţie mitică între două forţe
contrare sexualitatea şi eu-ul
Conflictul descrie inclusiv starile afective
ale indivizilor (ostilitate, frământare,
frustrare, nelinişte sau anxietate), starile
cognitive (constientizarea situatiilor
conflictuale) si cele comportamentale - de la
rezistenţa pasivă până la agresiunea
declarată.
 TIPURI DE CONFLICTE
 Din punct de vedere al esenţei lor - conflicte de substanţă
- conflicte afective.
 În funcţie de nivelul la care se manifestă sau subiecţii care sunt antrenaţi în
conflict:
-conflicte intra-personale,
-conflicte inter-personale,
-conflicte intra-grup,
-conflicte inter-grup,
-conflicte între organizaţii.
 După forma conflictului - conflicte latente;
 - conflicte manifeste.
 Din punct de vedere al duratei şi evoluţiei - conflicte spontane,
- acute
- cronice
 În funcţie de efectele sau rezultatele pe care le au în organizaţii
- conflicte funcţionale
- conflicte disfuncţionale.
 Tipologia conflictelor manifestate în şcoală:
- conflicte între elevi;
- conflicte între profesori şi elevi;
- conflicte între profesori şi părinţi;
- conflicte între profesori
 REZOLVAREA CONFLICTELOR
 Conflictele pot fi soluţionate bazându- ne pe:
- putere (politică, violenţă fizică, intenţii coercitive)
- drepturi (procese legale)
- interese ( prin negociere).
 Niveluri de intervenţie în rezolvarea conflictelor:
- nivelul strategic, care vizează alegerea corecta a obiectivului;
- nivelul tactic, ce presupune alegerea corectă a metodei de
soluţionare;
bunul simţ, sau a nu confunda elementele strategice cu cele tactice.
 Modalităţi de abordare a rezolvării conflictelor:
Stilul competitiv descrie o dorinţă de a-şi satisface propriile nevoi fără a
lua în considerare impactul asupra celeilalte părţi din conflict
Stilul colaborativ reflectă o situaţie în care toate parţile implicate în
dispută încearca să satisfacă total interesele tuturor părţilor.
Stilul ocolitor descrie dorinţa de a suprima un conflict sau de a se
retrage din el.
Stilul concesiv apare când fiecare parte este dispusă să cedeze ceva, să
facă unele compromisuri necesare.
Motto: “Fapta este


oglinda
vredniciei
noastre.” (N.Iorga)
 Rezolvarea conflictelor prin comunicare

Arta de a comunica nu este un proces natural sau o

abilitate cu care ne naştem. Noi învătăm să comunicăm.
Orice comunicare implică creaţie şi schimb de
înţelesuri. Aceste înţelesuri sunt reprezentate prin
semene şi coduri. Se pare că oamenii au o adevărată
nevoie să citească înţelesul tuturor acţiunilor umane.
Observarea şi înţelegerea acestui proces poate să ne facă
să fim mai conştienţi referitor la ce se întâmplă când
comunicăm.
Abilitatea de a comunica presupune şi abilitatea de
a rezolva conflictele de comunicare. Conflictul nu
pesupune în mod obligatoriu aspecte negative (ex:
ceartă, tensiune), deci comunicarea eficientă nu
înseamnă camuflarea conflictului. Acesta trebuie
acceptat ca o parte firească a procesului de
comunicare.

 Se poate spune că un conflict apare atunci când

atitudinea şi acţiunile unui individ împiedică,
distrag sau afectează într-un anumit mod o
persoană în demersul ei de atingere a unui scop.
Conflictul poate apărea oriunde, oricând, în orice
situaţie. A crea conflicte este uşor, mai greu este să le
rezolvi. Conflictele nerezolvate se soldează cu pierderi
de timp şi energie . Ele pot fi bazate pe neînţelegeri
privind metodele folosite, scopurile prevăzute,
procedurile administrative folosite etc. Pot fi bazate pe
dezacorduri de idei privind stilul personal, lupta pentru
putere, ameninţarea stimei de sine, gelozie, dispreţ.
Deşi pare greu de crezut, conflictul are şi efecte
pozitive.
 Oamenii, fiind diferiţi, adoptă strategii diferite pentru
rezolvarea conflictelor. Aceste strategii se învaţă de
obicei în copilărie şi par să funcţioneze automat la un
nivel „preconştient”. Dacă dispui de abilităţile necesare
poţi valorifica pozitiv conflictele.
De obicei nu suntem conştienţi de modul în care ne
comportăm în situaţii conflictuale, acţionând în mod
spontan. Este necesar să fii conştient de sentimentele
tale în timpul conflictului şi după aceea şi de modul în
care îl puteai preveni.
 Dacă dorim ca între noi, adulţii şi copiii, să aibă loc o
comunicare eficientă va trebui să învăţăm cum să
ascultăm şi să luăm în considerare părerea copilului,
chiar şi atunci când nu suntem de acord cu el.
Formularea mesajelor la persoana I comunică copiilor
modul în care comportamentul lor a fost deranjant.
Limbajul responsabilităţii se foloseşte atât pentru a
comunica sentimentele pozitive, cât şi pentru
comunicarea lucrurilor sau situaţiilor care ne
deranjează.
Pasivitatea este un comportament care poate fi
descris ca răspunsul unei personae ce încearcă să
evite confruntările, conflictele, îşi doreşte ca toată
lumea să fie mulţumită, însă fără a ţine seama de
drepturile sau dorinţele sale personale, nu solicită
ceva anume, nu se implică în câştigarea unor
drepturi personale sau în apărarea unor opinii.
Aceste persoane se simt rănite, frustrate, iritate fără
însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de
ceilalţi.
Agresivitatea este o reacţie comportamentală prin
care îl blamezi pe celălalt şi îl acuzi, încalci regulile
impuse de autorităţi, eşti insensibil la sentimentele
celorlalţi, rezolvi problemele prin violenţă,eşti
sarcastic şi utilizezi adesea critica în comunicare.
Mesajele pe care le transmitem copiilor
în diferite situaţii pot fi: “Sunt supărată
că nu ai învăţat.”; “Mă doare când văd
că nu asculţi şi în continuare
comportamentul tău fată de colegi
lasă de dorit”; “Sunt dezamăgită
deoarece ai scris foarte dezordonat”;
“Mi-ar plăcea ca de acum înainte să
citeşti lecţia şi din manual.”; “Sunt
mândră că te străduieşti să lucrezi
mai ordonat.” etc
Odată ce noi., dascălii, vom folosi limbajul
responsabilităţii sunt mari şanse ca şi elevii la rândul lor,
prin imitaţie, să îl folosească.
Fiecare copil, adolescent sau adult trebuie să
conştientizeze drepturile asertive şi să facă apel la ele ori
de câte ori este necesar. Adultul -părintele sau dascălul-
trebuie să accepte că şi copiii şi tinerii au aceleaşi drepturi
asertive ca şi adulţii şi că apelarea la această formă de
comunicare nu lezează drepturile niciuneia dintre părţile
implicate în conflict.
 În general, dar mai ales intr-un conflict , copiii au nevoie
să fie ascultaţi, au nevoie de cineva care să înţeleagă
situaţia lor şi să fie lângă ei. Această nevoie poate fi
împlinită prin ascultarea activă care aduce, în plus,
posibilitatea de a-i ajuta să-şi descopere singuri resursele
personale
Nerezolvarea conflictelor prin
comunicare şi eforturi comune de a ţine
cont de interesele tuturor celor implicaţi,
duce la o falsă rezolvare prin
sancţionarea unuia dintre adversari
( blam, pedeapsă, ignorare,
excomunicare) devenit „ţap ispăşitor” şi
regruparea în jurul “învingătorilor”.
STRATEGII DE
REZOLVARE A
CONFLICTELOR
Moto:

„Respectaţi copilul care face o greşeală şi

care poate atunci sau mai târziu să se
corecteze el însuşi ,dar opriţi ferm şi
imediat orice utilizare

neporivită a ambianţei ,prin grijă, linişte

,prin cuvinte blânde ori prin prezenţă
iubitoare.”
 
Conflictele sunt inerente în viaţa oricărei colectivităţi. Cuvântul „conflict”
este de origine latină ,de la „conflictus”-„a se lovi unul pe altul”. Cuvinte cu
înţeles asemănător în accepţiunea elevilor sunt: contrazicere, ceartă ,
enervare, ţipete, bătaie, dezacord, neînţelegere, violenţă.
Oamenii, fiind diferiţi ,adoptă strategii diferite în a rezolva conflicte. Aceste
strategii se învaţă de obicei în copilărie, şi par să funcţioneze automat la un
nivel ,,preconştient”. Facem exact ce ni se pare natural în astfel de situaţii.
Dar de fapt avem o strategie personală, şi deoarece a fost învăţată ,
întotdeauna o putem schimba învăţând metode noi şi mai eficiente de a
rezolva un conflict. Cât de importante sunt obiectivele noastre personale
pentru noi şi cât de importantă este considerată relaţia afectează modul în
care acţionăm într-un conflict.
Strategiile de bază pentru a ne descurca atunci când apare un conflict sunt:
 -evitarea(renunţarea);
 -competiţia(forţarea);
 -aplanarea;
 -compromisul;
 -colaborarea(rezolvarea problemei).
 În cadrul clasei de elevi, ca în orice colectivitate umană, există o competiţie
înverşunată care generează conflicte de interese .Această competiţie se
instalează de timpuriu, având drept scop ocuparea unui loc superior în
cadrul colectivităţii. Astfel, cu toată armonia aparentă dintre elevi, între ei
există tensiuni .Adesea se formează mici grupuri care fac opinie separată, nu
comunică decât in cercul lor strâmt, fiind tentaţi să săvârşească fapte cum ar
fi: folosirea unui limbaj vulgar, furtul, violenţa fizică faţă de colegi, etc.
În acest caz, cadrul didactic trebuie să dea dovadă de mult discernământ şi
profesionalism pentru a menţine o stare de armonie, unitate şi comunicare.
Deşi, ca fiecare cadru didactic, îmi doresc ca grupul de elevi pe care îl
conduc să funcţioneze în armonie , să se implice în procesul schimbării de
bunăvoie , nu se întâmplă mereu aşa. Deseori apar stări conflictuale, păreri
opuse, stare de dezacord, violenţă fizică/ verbală.Am căutat de fiecare dată
să găsesc cauzele apariţiei conflictului, să-l aplanez şi să-i lămuresc pe cei
implicaţi şi pe ceilalţi de efectele pe care le-ar putea produce amplificarea
lui.
 Cu toate acestea stările conflictuale nu au dispărut şi m-am gândit că e
necesar să fac mai mult , să organizez activităţi speciale din care elevii să
înveţe cum să evite un conflict sau cum să-l rezolve pe cale amiabilă.
PREVENIREA ŞI REZOLVAREA CONFLICTELOR
Fiecare om are personalitatea sa care este întotdeauna unicǎ,singularǎ.
Aceasta se datoreazǎ faptului cǎ fiecare porneşte de la o zestre
ereditarǎ unicǎ şi urmeazǎ un drum anume încercând o serie de
experienţe variate ,desfăşurând diferite activitǎţi,intrând în anumite
relaţii. Toate acestea au anumite efecte asupra cursului dezvoltǎrii
persoanei umane .
La intrarea în şcoală , copiii sunt diferiţi din punct de vedere al
atitudinilor şi comportamentelor, unii sunt hiperactivi,unii sunt
rapizi, tumultoşi în mişcǎri, în vorbire , alţii îşi pǎstreazǎ calmul,unii
sunt buni, darnici, toleranţi , alţii sunt răutǎcioşi, răzbunǎtori. Relaţiile
interpersonale reuşesc şi dinamizeazǎ lumea lǎuntricǎ a copilului, şi
ocupǎ un loc central în structurile personalitǎţii. De aceea este necesar
ca diferite sisteme ale societǎţii, respectiv familia , şcoala , biserica etc.
sǎ militeze pentru formarea unor orientǎri şi atitudini bazate pe
încredere reciprocǎ , pe respectul libertǎţii şi demnitǎţii umane.
Azi, ne confruntǎm tot mai des cu acte de violenţǎ ce se manifestǎ de la
vârste tot mai fragede .
Factorii ce genereazǎ şi întreţin producerea incidentelor
violente în special la şcolarii mici sunt influienţa unor
filme de acţiune şi modelele comportamentale din
familie , cazuri de agresivitate asupra copiilor , nu
numai în cadrul familiei ci şi din partea unor colegi
mai mari , la care se adaugǎ şi cazurile de neglijare a
copiilor , lipsa comunicării adecvate cu ei. Şcolii îi
revine responsabilitatea majoră în educarea şi formarea
la elevi a atitudinilor şi comportamentelor non-violente.
Educaţia în şcoală trebuie să vizeze ansamblul
personalităţii elevului, urmând să-i formeze nu numai
orizontul cultural , ci şi pe cel afectiv, motivaţional ,
volitiv, atitudinal , să-i susţină eforturile , să-i lărgească
interesele , să-i determine progresiv orientarea şi să-i
optimizeze procesul de socializare.
Maria Montessori dǎdea o soluţie în Decalog “Respectaţi copilul care face o greşeală şi care poate
atunci sau mai târziu, sǎ se corecteze el însuşi , dar opriţi ferm, imediat orice utilizare
nepotrivitǎ a ambianţei, prin grijă , linişte, prin cuvinte blânde ori printr-o prezenţǎ iubitoare”.
Tratând copilul ca pe o persoanǎ , apărând şi ocrotindu-i dreptul la viaţa particularǎ , la intimitate,
la dezvoltare normalǎ avem garanţia cǎ îi sunt asigurate condiţiile optime de dezvoltare , că sunt
prevenite situaţiile în care abuzul îi pune în pericol existenţa sau dezvoltarea . La intrarea elevilor
în clasa I ,învăţǎtorul trebuie sǎ-i cunoascǎ destul de bine din toate punctele de vedere şi de
asemenea familiile acestora. Cadrul didactic trebuie sǎ înlăture unele prejudecǎţi ale părinţilor
care trebuie sǎ -şi accepte, sǎ-şi iubeascǎ şi sǎ-şi respecte copilul indiferent de cum este acesta.
Dascălul poate preveni şi rezolva situaţiile conflictuale în primul rând prin comportamentul model
în faţa elevilor :apropiat, blând, comunicativ,iubitor, corect, răbdător, imparţial , plin de tact.
Cadrul didactic este cel care trebuie sǎ gǎseascǎ şi sǎ utilizeze cele mai potrivite metode şi
procedee didactice. Valorizarea cât mai mult cu putinţǎ a conţinutului educativ al lecţiilor , al
lecturilor literare, precum şi folosirea metodelor interactive prin care elevii sunt obişnuiţi sǎ
interrelaţioneze, sǎ coopereze, sǎ se cunoascǎ mai bine , şi sǎ se accepte aşa cum sunt, contribuie
la prevenirea conflictelor.
 În mediul şcolar putem să folosim una sau mai multe din strategiile următoare ,pentru
soluţionarea conflictelor:
 - aflarea motivului real care a generat starea de tensiune;
 - ascultarea părerilor celor implicaţi în conflict, apelând la empatie, pentru a le înţelege;
 - analiza obiectivă a celor expuse;
 - discutarea cu fiecare în parte;
 - punerea unuia în situaţia celuilalt;
 - discutarea conflictului la nivelul grupului , ca studiu de caz;
 - implicarea în discuţii şi a altor factori interesaţi (părinţi, colegi,psiholog,etc)
 - cererea de scuze în mod direct dând şi explicaţiile necesare în faţa clasei;
 - analiza consecinţelor pozitive şi negative;
 Strategiile de prevenire a evenimentelor violente presupune activităţi pe
termen lung şi mediu, apoi acţiuni de urgenţă pe termen scurt , în perspectiva
obţinerii unor reacţii responsabile din partea celor implicaţi , a construirii unui
mediu stabil în care copilul să-şi poată dezvolta armonios personalitatea .
 Pentru a rezolva anumite conflicte la clasele mici am folosit-jocul de rol - prin
care elevii să-şi poată da seama de urmările unei agresiuni.
Esenţial e ca la finele activităţii elevii sǎ-şi spunǎ pǎrerea, sǎ împărtǎşeascǎ
celorlalţi ceea ce au simţit . Propun un joc de rol pe care l-am folosit , care duce
la înţelegerea cu uşurinţă a urmărilor unei agresiuni. Fiecare copil decupeazǎ o
inimǎ din hârtie .Pe tablă, fiecare elev scrie un cuvânt plǎcut şi unul urât . Apoi,
pentru fiecare cuvânt urât elevii vor face câte o îndoiturǎ a inimii de hârtie , iar
pentru fiecare cuvânt plǎcut vor desface o parte îndoitǎ a inimii de hârtie .
Chiar dacǎ au fost desfǎcute toate îndoiturile, elevii vor constata cǎ au rǎmas
urmele îndoiturilor. Astfel , elevii ajung singuri la concluzia cǎ amintirile sau
semnele unei agresiuni rǎmân, chiar dacǎ ierţi, ori te schimbi. Demersurile de
soluţionare a conflictelor şcolare trebuie sǎ se bazeze pe cooperare , pe
sinceritate şi în beneficiul comun.
 Pentru şcoala contemporană , iniţierea şi desfăşurarea unor activităţi educative
centrate pe problematica violenţei şi agresivităţii trebuie să reprezinte o
prioritate . Prin specificul lor, orele de consiliere, de educaţia civică şi de
dirigenţie favorizează procesul de dezvoltare personală şi de influienţare
interpersonală ,care poate începe de la vârsta şcolară mică şi poate însoţi