CELULA VEGETALĂ

Celula reprezintă unitatea structurală, funcţională şi genetică a organismelor,

capabilă de autoreproducere.
Celula vegetală prezintă două părţi: protoplast sau protoplasma (protos – primul,
plastos - modelat) şi metaplast (meta – următorul, după).

Protoplastul conţine: a. biomembrane; b. citoplasma (hialoplasma)

fundamentală; c. organite celulare (mitocondrii, reticul endoplasmatic, ribozomi,
nucleu, plastide etc).
Metaplastul conţine componente neprotoplasmatice care rezultă în urma
proceselor metabolice: a. perete celular; b. vacuole (vacuom); c. substanţe ergastice
(gr. ergon - muncă).

Preparat microscopic
Celula vegetală
la Allium cepa
(ceapa) – vedere
la microscop (original)
PREPARAT MICROSCOPIC
•epiderma – celule dispuse pe un singur strat
•celule alungite, strâns lipite, fără spaţii intercelulare
•în citoplasmă se găseşte nucleul şi vacuole care, la ceapa roşie, conţin pigmenţi
numiţi antociani – culoare roşu-violaceu

•Celula vegetală la
•Allium cepa (ceapa) –
• vedere la microscop
• (original)
 PLASTIDELE

Plastidele sunt organite specifice celulei vegetale.

Sunt fotosintetizante (cloroplaste, rodoplaste – prezente la algele roşii, feoplaste –
prezente la algele brune) şi nefotosintetizante (cromoplaste, leucoplaste).

Cloroplastele
Cloroplastele reprezintă pigmenţi clorofilieni (pigmentul de bază: clorofila a – verde-
albăstruie; clorofila b – verde-gălbuie). Au forme diferite.
Cloroplastele la plantele superioare
•dimensiuni reduse, numeroase

Preparat microscopic
Cloroplaste în frunza de Elodea
canadensis (original)
 Preparat microscopic
Cloroplaste în frunza de Elodea
canadensis – ciuma apelor (original)
 Ultrastructura cloroplastului
Cloroplastul prezintă:
-membrană dublă lipo-proteică,
- stroma,
- lamele tilacoidale - tilacoizi (stromatilacoide) ce
străbat stroma și care prin pliere și suprapunere
formează
- grana (granatilacoide).

Clorofila este localizată în granatilacoide.

Ultrastructura cloroplastului
Cloroplastele la alge – se numesc cromatofori – Spirogyra communis – mătasea
broaştei

Preparat microscopic
•număr redus în celulă, dimensiuni mari Preparat
•filamente (fragmente de tal): celule cilindrice, microscopic
Cromatofori în celula
alungite, puse cap la cap
de Spirogyra sp. (original)
•fiecare celulă are cromatofori cu formă de panglică, margini ondulate
•pe suprafaţa cromatoforilor-pirenoizi- centre de depunere a amidonului

Cromatofori în celula de
Spirogyra sp. (original)
 Cromoplaste

Sunt plastide nefotosintetizante care conţin pigmenţi carotenoizi: carotina (culoare

portocalie), licopina (culoare roşie) şi xantofila (culoare galbenă), ce dau nuanţe care
variază între galben şi portocaliu.

Preparat microscopic
 Preparat
microscopic
Celule cu
cromoplaste din
mezocarpul fructului de
Lycopersicon
esculentum - tomata
Leucoplaste
Sunt plastide incolore,mici, cu
formă sferică, ovoidă sau
alungită, strălucitoare,
prezente în celule din
organele subterane ale
plantelor, precum şi în
organele care nu sunt
expuse direct luminii.

Leucoplaste la Zebrina pendula: ca – celulă anexă;

cl - cloroplaste; cs - celulă stomatică; l - leucoplaste; mc- membrană
celulară; nca - nucleul celulei anexe; ncs -nucleul celulei stomatice;
o - ostiolă
 Metaplastul (meta-după) este reprezentat de
componentele celulare care rezultă în urma activităţii
celulei.
a. Peretele celular este structură tipică celulei
vegetale, format din celuloză, hemiceluloză, sb.
pectice (protopectine, pectine).

În ontogenia celulei există 3 stadii ale peretelui celular:

a. perete primordial – se formează în momentul
diviziunii; la sfârșitul mitozei (telofaza) microtubulii fusului
de diviziune contactează între ei profile ale reticulului
endoplasmatic și vezicule Golgiene, formând în zona
ecuatorială a fusului, peretele primordial (placa celulară),
ce conține predominant protopectine; placa celulară se
întinde spre exterior până la pereții fostei celule-mamă,
despărțind astfel cele două celule fiice, ulterior devenind
lamelă mijlocie.
 b. perete primar – elaborat de protoplastul celulelor fiice,
de o parte şi de alta a lamelei mijlocii, la sfârşitul
diviziunii; conține microfibrile de celuloză .
c. perete secundar – se formează după încetarea
creşterii în dimensiuni a celulei. Caracterizează celulele
moarte, complet diferențiate (vase conducătoare
lemnoase). Conține celuloză, hemiceluloză, substanțe
pectice și lignină.

 Celulele ţesuturilor veritabile

(adevărate) sunt legate între ele prin
lamela mijlocie (alge brune, mușchi,
ferigi, gimnosperme, angiosperme) și
interconectate la nivelul
punctuațiunilor prin intermediul
plasmodesmelor .
 Modificari secundare ale peretelui celular
Peretele celulelor tinere este de natură celulozică, respectiv celulozo-pectică.
Celulele adulte prezintă modificări secundare la acest nivel datorită impregnării peretelui
cu diferite substanţe elaborate de protoplast (lignină, suberină, cutină, etc.).
1. Cutinizarea şi cuticularizarea
Cutinizarea reprezintă impregnarea peretelui celular cu cutina (substanță de natură
lipidică), observată la celulele epidermale ale frunzelor sau ale tulpinilor.
Cutina în exces, în stare lichidă, iese la suprafața epidermei și în contact cu aerul se
solidifică, formând cuticula (groasă, fin stratificată), fenomen numit cuticularizare.
 2. Lignificarea
Reprezintă impregnarea peretelui celulozic cu lignină (impermeabilă pentru apă şi
gaze) şi este caracteristică celulelor ce formează lemnul şi ţesuturile sclerenchimatice ale
plantelor superioare.
 3. Suberificarea
Constă în impregnarea peretelui celular cu suberină (substanţă asemănătoare din
punct de vedere chimic, cutinei).

Secţiune transversală prin tuberculul de cartof – Solanum tuberosum

 c. Incluziuni ergastice (ergon - munca)

Sunt componente specifice celulei vegetale, produşi rezultaţi în urma activității

metabolismului celular.

Incluziuni plastidice
Amidonul (hidrat de carbon din grupa polizaharidelor). Se formează ca amidon
de asimilaţie (amidon autohton) în cloroplastele celulelor plantelor expuse luminii,
care apoi este transformat noaptea în glucoză şi transportat astfel spre unele zone
din plantă sau spre ţesuturile de depozitare a materiilor de rezervă. La acest nivel, în
leucoplaste, glucoza este transformată din nou în amidon (amidon de rezervă), cu
aspectul unor granule stratificate (datorită depunereii stratificate a amidonului) de
mărime şi forme variate, leucoplastele numindu-se astfel, amiloplaste – grăuncior de
amidon.

Amidonul se depune stratificat în leucoplaste tinere nediferențiate; stratificarea

porneşte de la un punct inițial de depunere numit hil, care poate fi situat excentric –
în tuberculul de cartof Solanum tuberosum, sau centric – în parenchimul embrionar
din sămânţa de fasole Phaseolus vulgaris.
 Granule de amidon la
Phaseolus vulgaris: h –
Granule simple de amidon la hil
Solanum tuberosum: h – hil; (central, alungit,
stc - striuri de creştere ramificat);
stc – striuri de
creştere
 Preparat microscopic
Granule de amidon la Solanum
tuberosum
Preparat microscopic
Granule de amidon la Solanum tuberosum

Preparat microscopic
Granule de amidon la Phaseolus vulgaris