2.

OPERAŢIILE
2.1. OPERAŢIILE DE PREGĂTIRE A
DE FINISARE A
MATERIALELOR CELULOZICE
MATERIALELOR
CELULOZICE
 
 OPERAȚIILE DE PREGĂTIRE
Operaţiile de pregătire au ca scop îndepărtarea
următoarelor impurități:
• impurităţi naturale ale fibrelor celulozice mono şi pluricelulare
(hemiceluloze, substanţe pectice, substanţe extractibile, substanţe
minerale, lignină, pigmenţi) de pe materialele textile,
• impurităţi tehnologice (substanţe care au fost adăugate
intenţionat în stadii anterioare ale prelucrării materialului,
substanţe de încleiere şi lubrefianţi de la filare),
• impurități accidentale (praf, murdărie, pete de ulei, etc)
 • - obţinerea de ţesături cu hidrofilie şi
capacitate de sorbţie a coloranţilor
corespunzătoare;
OBIECTIVE
• - un grad de alb satisfăcător şi stabil care
să nu prezinte tendinţă de îngălbenire;
• - o suprafaţă netedă fără cute sau falduri,
 •Exista mai multe operaţii de pregătire a materialelor
textile pentru vopsire sau imprimare, dar nu este necesar ca
toate acestea să fie parcurse.

•Astfel un material care urmează să fie vopsit negru sau

OBSERVAȚII altă culoare închisă nu este obligatoriu să fie albit în prealabil.

•Atunci când se stabileşte fluxul tehnologic trebuie să se

ţină cont de destinaţia finală a materialului.

 
FLUXUL TEHNOLOGIC DE PREGĂTIRE A MATERIALELOR
DIN BUMBAC

•PÂRLIRE → DESCLEIERE → SPĂLARE → TRATARE

ALCALINĂ LA CALD sau TRATARE ENZIMATICĂ → ALBIRE
 Pârlirea are ca scop îndepărtarea capetelor de fibre, fire, de pe
suprafaţa materialului textil.

Descleierea are ca scop îndepărtarea agenţilor de încleiere utilizaţi la

încleierea firelor de urzeală.

SCOPUL Tratarea alcalină la cald sau tratarea enzimatică are ca scop

OPERAȚIILOR
îndepărtarea impurităţilor naturale din bumbac şi asigură obţinerea
unei hidrofilii necesare proceselor de finisare ulterioare.

Albirea are ca scop îndepărtarea pigmenţilor naturali din bumbac şi

obţinerea unui grad de alb superior, necesar pentru materialele textile
care rămân albe sau se vopsesc în culori pastel

Utilizarea finală a materialului textil va determina dacă toate aceste

etape sunt necesare; adesea unele etape sunt comasate într-o singură
etapă.
PÂRLIREA
 este de a îndepărta capetele de fibre, fire sau alte
proeminenţe de pe suprafaţa materialului textil, în
urma unui proces de ardere.

Neajunsurile date de elementele prezente pe

suprafaţa materialelor textile sunt:

SCOPUL
- micşorarea luciului și a netezimii;

OPERAŢIEI - tendinţă mai mare de murdărire a materialelor

textile;

- acoperirea fondului articolelor imprimate și a

desenelor;

se conferă aspect prăfuit materialelor textile.

  crește capacitatea de udare a materialelor textile. În general fibrele
de pe suprafaţa materialului textil menţin aerul între ele atunci când
materialul este imersat în apă. Acest lucru, face ca apa să pătrundă
mai greu în materialul textil, pentru că trebuie să împingă mai întâi
aerul;

 se creează o suprafaţă netedă pentru imprimare. Imprimarea unor

EFECTE detalii fine pe materialele de bumbac nepârlite ar face ca desenul să

OBȚINUTE
apară ceţos şi greu lizibil;

 permite evidenţierea structurii ţesăturii şi previne aspectul de

“geruit” al vopsirilor, aspect inerent pe o suprafaţă cu fibre, datorat
faptului că fibrele vopsite apar pe suprafaţa vopsită, mai deschise la
culoare;

 previne sau reduce mult tendinţa de pilling a ţesăturilor din amestec

de fibre naturale cu sintetice. Pillingul este rezultatul aglomerării în
mici bile a fibrelor de pe suprafaţa materialului la frecarea din
timpul purtării; îndepărtarea acestor fibre diminuând mult
capacitatea de apariţie a respectivelor aglomerări.
 • este de a arde fibrele și capetele de fire de
pe suprafaţa materialului textil, ardere
PRINCIPIUL care se realizează trecând materialul textil
DE prin flacără deschisă de gaz metan sau
REALIZARE peste suprafaţe incandescente cu plăci
sau cu cilindri.
 REZOLVAREA TEHNOLOGICĂ

• implică trecerea materialului în foaie lată (complet întins pentru că orice cută
ar implica realizarea inegală a operaţiei) prin maşina de pârlit cu viteze de la 50 la
400 m/min, necesare pentru a se evita “scorojirea” materialului, apoi trecerea lui
printr-o cadă cu apă rece, pentru a stinge eventualele scântei de pe material.

• În general condiţiile de pârlire sunt cu atât mai severe cu cât torsiunea firului
este mai mare şi structura ţesăturii mai compactă.

• Pot apărea defecte iremediabile ca: aprinderea ţesăturii, suprapârlirea la

margini sau pârlirea neuniformă.
 UTILAJE
• Utilajele moderne au posibilitatea de reglare a următorilor parametri:

• - viteza,

• - numărul de flăcări şi distanţa lor pentru fiecare faţă a materialului ,

• - modul de contact al flăcării: direct prin material, tangent la suprafaţa acestuia

sau prin reflexie pe cărămizi ceramice.

• Pot fi pârlite orice fel de materiale textile, atât ţesăturile cât şi tricoturile
metraj, cu cele mai diverse compoziţii fibroase.

• După trecerea prin maşina de pârlit, materialul este imersat în apă sau trecut
printr-un aburitor pentru a stinge eventualele scântei rămase.

• 
 Maşina de pârlit cu flacără şi cadă de
impregnare

Parlire.mp4
 
PÂRLIRE PERPENDICULARĂ PE
AMBELE FEȚE
MECANISM DE ARDERE
PERPENDICULARĂ
• MECANISM DE ARDERE
TANGENȚIAL
 CONTROLUL OPERAŢIEI DE
PÂRLIRE

• se face prin:

• - inspectarea cu ochiul liber a suprafeţei materialului care

trebuie să fie perfect netedă, sau

• - prin testul de pilling.

DESCLEIEREA
 • In procesul de ţesere, firele de urzeală
sunt supuse la tensionări și șocuri repetate
care conduc la ruperea firelor.
OBSERVAȚIE
• Pentru a mări rezistența lor se face
operația de încleiere.
Încleierea constă în tratarea firelor de urzeală cu substanţe
care să le confere: o elasticitate crescută, o frecare minimă,
o rezistenţă corespunzătoare, o netezime mai bună, în
vederea măririi capacităţii de prelucrare la războiul de ţesut.

Cele mai frecvente substanţe de încleiere pentru firele

celulozice sunt: amidonul şi derivaţii acestuia, eteri de
celuloză, poliglicoli, etc.
ÎNCLEIEREA

Corecta încleiere a firelor de urzeală constituie o condiţie

deosebit de importantă pentru un randament mare al ţeserii
şi o calitate corespunzătoare a ţesăturii.
AGENŢI DE ÎNCLEIERE ȘI
AUXILIARI
Agenţii de încleiere sunt
După ţesere materialul textil
substanţe macromoleculare,
are pe el până la 8% ancolanţi,
peliculogene, cu proprietăţi de
substanţe care în procesul de
lipire, care formează un film
finisare ulterioară ( vopsire sau
protector în jurul firului,
imprimare), induc
limitând pătrunderea reactivilor
neuniformităţi.
în substratul textil.

Pentru îndepărtarea auxiliarilor La încleiere alături de agenţii

nu este necesară o tehnologie
separată – de regulă substanţele
folosite sunt solubile în apă şi
se îndepărtează în operaţia de
descleiere.
de bază se mai folosesc şi
auxiliari cu funcţii diferite ca:
auxiliari de umectare;
emolienţi; lubrefianţi;
fungicizi; antistatizanţi, etc.
 este de a îndepărta ancolanţii insolubili în apă, în special
a celor pe bază de amidon.

Amidonul este un polizaharid cu o structură asemănătoare cu

a celulozei (legăturile între cicluri sunt α – glucozidice).

SCOPUL Amidonul este format din două componente:

OPERAŢIEI - amiloza (75% - o componentă liniară, neramificată,

DE care poate fi mai uşor depolimerizată )

DESCLEIERE - amilopectina (25%- o componentă ramificată, cu

proprietatea de lipire – formarea gelului de amidon).

Indepărtarea ambelor componente se realizează prin depolimerizare

care nu trebuie să ajungă până la glucoză (se poate opri la faza
intermediară de dextrină care este solubilă).
 •este de a dizolva în solventul potrivit
ancolantul.
•Etapele descleierii sunt:

- impregnarea ţesăturii cu agentul de descleiere;

PRINCIPIUL DE - depozitarea ţesăturii sau aburirea un timp suficient

pentru ca agentul să fie absorbit în substanţa de
REALIZARE încleiere, să o degradeze sau să o solubilizeze;
- spălarea produşilor de degradare.
•OBS. -procesul respectiv, să nu afecteze fibra,
ci doar substanţa de încleiere.
 •constă în degradarea amidonului şi a derivaţilor
săi cu diferiţi agenţi:

• - bacterii;

• - acizi;

REZOLVAREA • - substanţe oxidante;

TEHNOLOGICĂ • - enzime.

•Descleierea se poate realiza pe cale chimică

(descleierea acidă; descleierea oxidativă) şi pe cale
biochimică (descleierea prin fermentare; descleierea
enzimatică).
 •Metoda constă în:
•- impregnarea ţesăturii cu soluţie
rece şi diluată de acid sulfuric sau
clorhidric (0,5-1,0%) şi depozitarea timp
DESCLEIEREA
de 2-3 ore la temperatura camerei, sau
ACIDĂ
•- impregnarea ţesăturii cu aceste
soluții la 40-450C şi depozitarea 45-60
min. la temperatura camerei, urmată de
spălare.
 •Ţesătura se impregnează cu soluţie alcalină de 1-2 mL/L
apă oxigenată, la 70-800C, apoi se depozitează câteva ore la
temperatura camerei sau se abureşte timp de 20 min la 100-
1050C.

•Deoarece apa oxigenată este de asemenea agentul de

DESCLEIEREA albire pentru substraturile celulozice şi cum albirea este
OXIDATIVĂ inclusă adesea în secvenţele de pregătire a materialelor
celulozice, cele două procese (descleiere și albire) pot fi
combinate.

•Descleierea oxidativă se poate face şi cu alţi oxidanţi

după următoarele reţete:

•- impregnare la rece cu soluţie 3…5 g/L NaClO, la

pH = 8…9, urmată de depozitare 3…4 ore;

•- impregnare cu 20 g/L NaClO2 şi 1…3 mL/L acid

acetic, la 500C, urmată de staţionare 2…3 ore.
 •utilizează bacteriile care se dezvoltă
pe ţesătura udată şi menţinută în condiţii
umede mai multe ore.
DESCLEIEREA •Bacteriile din atmosferă, în condiţiile
PRIN de umiditate create, degradează amidonul
FERMENTARE printr-un proces biochimic de fermentare.
• Operaţia constă în imersia
materialului în apă la 60-700C, timp de 1-
2 zile şi un pH neutru.
 •Enzimele sunt substanţe biochimice care
au o acţiune specifică asupra doar a unui tip
de compus, pe care îl modifică chimic.
•amilazele acţionează doar asupra
amidonului, convertindu-l într-o serie de
DESCLEIEREA
zaharuri, care sunt solubile.
ENZIMATICĂ
•Ca surse de amilaze sunt cunoscute:
•- bacteriile (Biolase),
•- extractele pancreatice (Degoma,
Viveral, Tisoferm) sau
•- malţul (Diastafor).
 ACŢIUNEA ENZIMELOR

• Acţiunea enzimelor se măsoară prin activitatea lor, exprimată prin viteza de scindare a amidonului.

• In alegerea condiţiilor de lucru, în afara parametrului activitate se mai ia în considerare şi stabilitatea

ei, respectiv care sunt condiţiile de lucru (temperatura, pH-ul, influenţa metalelor) în care enzima poate
să-şi desfăşoare activitatea.

• In general, amilazele bacteriene funcţionează cel mai bine în prezenţa unui electrolit, aşa încât se
adaugă adesea sare de bucătărie (NaCl) la flotă.

• Apa folosită trebuie să fie puţin mai dură decât pentru celelalte procese de finisare, din care cauză

dacă sursa este de apă dedurizată trebuie să se adauge şi săruri solubile de calciu sau magneziu (MgSO 4,

de obicei), pentru a mări artificial duritatea apei.

 REȚETĂ CU ENZIME

• Ex. O reţetă de descleiere enzimatică poate folosi enzimă și NaCl până la 20

g/L, temperatură de 50...700C, pH neutru şi depozitare 3 ore (pentru enzimele de
malţ chiar până la 8 ore), urmate de aburire şi spălare.

• descleierea enzimatică a amidonului este cu siguranţă cea mai sigură metodă

de protejare a fibrei.

• Produsele comerciale bazate pe enzime amiolitice în stare naturală sau

modificată, pot distruge orice tip de amidon, transformându-l în produşi solubili,
fără a afecta celuloza. Cei mai folosiţi produşi sunt cei ai firmei Novo Nordisk:
Aquazim, Aquazim Ultra şi Termamyl, lucrând în intervalele de temperatură de
20…700C, 70…900C şi respectiv 85…1150C şi acoperind, astfel, toate condiţiile
cunoscute pentru descleiere.
 •se realizează prin procedee discontinue,
semicontinue şi continue.

•Fazele tehnologice pentru procedeele

semicontinue pad – roll sunt următoarele:

- fulardarea materialului textil cu soluţia de agent de

descleiere;
REZOLVAREA
TEHNOLOGICĂ - rolarea şi depozitarea materialului textil pentru
desăvârşirea reacţiei de depolimerizare a
amidonului;

- spălarea materialului textil, pentru îndepărtarea

produselor solubile, rezultate din descompunerea
amidonului.
PROCEDEU DISCONTINUU
 •Pentru procedeele continue se pot practica
următoarele variante:
o fulardare → înfăşurare → desfăşurare
continuă la cald → spălare;
o fulardare → aburire (procedeu pad –
steam) → spălare;
o fulardare → tratare în pipe la cald →
spălare (procedeu pad – pipe).

• 
PROCEDEU CONTINUU
 •descleierea se poate combina cu
biopregătirea în sistem discontinuu sau continuu.
La descleiere se folosesc amilaze iar la
biopregătire se folosesc pectinaze.
 Descleiere şi biopregătire – combinate în
sistem pad – roll
DESCLEIERE ŞI
BIOPREGĂTIRE •Reţeta de bază este:
- 8 g/l Ag.Ultra (amilază) + BioPrep (pectinază);
- 2 g/l agent de suprafaţă;
- 0,2 – 0,4 g/l Na2CO3, pentru pH = 7 – 7,5;

- temperatura băii este de 650C;

- viteza normală de impregnare.
INSTALAŢIE DISCONTINUĂ DE DESCLEIERE ŞI BIOPREGĂTIRE,
COMBINATE ÎN SISTEM PAD-ROLL
 •Acest utilaj cuprinde mai multe părţi componente:

a) pre – spălare cu apă la 500C;

DESCLEIERE b) impregnare la 300C cu:

ŞI SPĂLARE - 0,5 g/ Kg ţesătură Aquazym Ultra 1200L;

ENZIMATICĂ - 2 g/ kg ţesătură agent de suprafaţă neionic;

ÎN SISTEME - 1,5 g/ kg ţesătură BioPrep 3000L;

c) camera de aburire, 980C, 20 min;

CONTINUE
d) impregnare la 900C cu:

- 5 g/kg ţesătură chelaţi (STPP);

- 0,5 g/ kg ţesătură, agent de suprafată neionic;

e) clătire cu apă la 700C.

. INSTALAŢIE DE DESCLEIERE ŞI SPĂLARE ENZIMATICĂ ÎN SISTEM
CONTINUU
 Pentru aprecierea calitativă se efectuează
practic prin testul cu soluţie de iod în iodură
de potasiu care va da pentru urme de amidon,
culori de la violet la albastru.
CONTROLUL
OPERAŢIEI
DE
Pentru aprecierea cantitativă se foloseşte
DESCLEIERE
scara de violet care are note de la 1-9 şi
corelează culorile obţinute cu conţinutul de
amidon (nota 1 pentru conţinut mai mare de
2,5% şi nota 9 pentru conţinut de 0,04%
amidon).
SPĂLAREA
 • Este de îndepărtare a tuturor impurităţilor solubile și
SCOPUL insolubile aflate pe materialul textil.
OPERAŢIEI
 PRINCIPIUL DE REALIZARE
•este de a elimina de pe suportul textil, toate materialele străine, prin
intermediul unei flote apoase.

•In funcţie de natura murdăriei, spălarea va fi condusă diferit.

•Indepărtarea excesului de agent chimic sau de produs de reacţie, de pe

materialul textil constituie scopul operaţiei de clătire.
 •Fenomenele care apar în timpul
spălării sunt condiţionate fie de natura
suportului textil, fie de natura murdăriei
care trebuie îndepărtată şi sunt
dependente de următorii factorii
FACTORII tehnologici:
TEHNOLOGICI  pH-ul soluţiei de spălare;
 prezenţa electroliţilor;
 detergentul utilizat;
 durata şi temperatura procesului;
 acţiunea mecanică care însoţeşte
procesul.
 FORMA DE PREZENTARE ŞI
NATURA FIBRELOR COMPONENTE

Un material din fibre chimice este

Materialul textil, prin forma de Chiar pentru acelaşi tip de fibră există
mai uşor de spălat decât unul din fibre
prezentare şi prin natura fibrelor diferenţe notabile: este mai uşor de
naturale pentru că, prin definiţie, este
componente, are un rol important în spălat bumbacul mercerizat decât cel
mult mai curat (lipsesc impurităţile
procesul spălării. nemercerizat.
morfologice).

Forma de prezentare: ţesătură/tricot,

Impurităţile de îndepărtat sunt
fir sau fibră (puf) este, de asemenea
solubile sau insolubile şi se comportă
importantă, pentru că murdăria se
diferit. Există impurităţi solubile care
scoate mai greu din ţesătură/tricot,
se elimină greu şi impurităţi
destul de greu din fir şi relativ uşor
insolubile care se detaşează uşor.
din fibre
 •Un ciclu de spălare pentru un utilaj
de spălat are o durată limitată, eficacitatea
MECANISMUL spălării depinzând în mare măsură de
PROCESULUI viteza de îndepărtare a murdăriei.
DE SPĂLARE
• Procesul de spălare este alcătuit din
mai multe procese elementare.
 ANALIZA EFICACITĂȚII
SPĂLARII ÎN TIMP

Dacă se analizează eficacitatea spălarii în timp, mărime

exprimată prin dependenţa cantităţii de murdărie rămasă pe
material în funcţie de timp, pentru un anumit proces, se remarcă
trei perioade, uşor de observat pe graficul din figura 2.4:

• - perioada I ( de inducţie) în decursul căreia îndepărtarea murdăriei se realizează

foarte încet;
• - perioada a II-a în care are loc o scădere importantă a cantităţii de murdărie
reziduală;
• - perioada a III-a, în care procesul tinde spre un echilibru, perioadă în care
cantitatea de murdărie de pe material nu mai descreşte sensibil
FIGURA 2.4. EFICACITATEA SPĂLĂRII ÎN TIMP
 PROCESUL DE SPĂLARE

Îndepărtarea murdăriei poate fi realizată spontan sau prin acţiune

mecanică.

Îndepărtarea spontană a murdăriei este corelată cu adsorbţia şi difuzia

apei în fibra umflată sau în substanţa de tratare antimurdărire.

Procesul de spălare este compus din trei procese elementare, care se

plasează pe curba globală a unui proces de spălare:
• I - udarea materialului, care se plasează pe porţiunea perioadei de inducţie;
• II - detergenţa propriu-zisă, care constă în dislocarea şi îndepărtarea murdăriei;
• III - emulsionarea şi peptizarea murdăriei în soluţie.
UDAREA MATERIALELOR TEXTILE

• este o primă condiţie pentru a realiza spălarea şi constă în udarea materialului textil
impurificat, urmată de umflarea acestuia.

• udarea este împiedicată mai ales dacă impurităţile sunt “grase” - uleiuri sau grăsimi,
provenite atât din morfologia fibrei, cât şi din diferite operaţii tehnologice.

• La contactul fiecărui material textil cu apa se pot întâmpla două situaţii:

a) fie ca lichidul să rămână sub formă de picături sferice, care se rostogolesc pe suprafaţa
materialului, deci cazul în care lichidul nu udă materialul textil;

b) fie ca lichidul să se întindă pe suprafaţa materialului, deci cazul în care lichidul udă
materialul textil.
 • În condiţiile udării un rol determinant îl prezintă stratul de molecule de lichid aflat la
suprafaţa materialului textil, respectiv tensiunea superficială a lichidului şi cea a materialului.

• Materialul textil se udă cu atât mai uşor cu cât tensiunea superficială a lichidului este mai
mică.

• Din aceste considerente rezultă că udarea poate fi realizată pe două căi:

- prin reducerea coeziunii dintre moleculele lichidului, micşorând valoarea tensiunii

superficiale a acestuia;

- prin mărirea adeziunii dintre solid şi lichid.

 •Pentru micşorarea valorii tensiunii superficiale a apei respective se
utilizează două căi:

- ridicarea temperaturii, care ar produce o agitare a moelculelor de apă ceea

ce reduce coeziunea dintre ele şi scade tensiunea superficială

- adăugarea de compuşi tensio-activi (tenside), care au ca principală

proprietate scăderea tensiunii superficiale prin acumularea lor preferenţială la
suprafaţa lichidului în care se dizolvă,
 DISLOCAREA ŞI ÎNDEPĂRTAREA MURDĂRIEI

• În această fază materialul este udat şi este necesară dislocarea materiei grase şi

îndepărtara ei de pe suportul textil udat. Pentru explicarea acestei etape s-au propus două

soluţii:

- înmuierea transferată, care explică dislocarea printr-o simplă deplasare a murdăriei de pe

materialul udat în baia de spălare, deplasare datorată soluţiei de spălare;

- dislocarea datorată adunării, mecanism care poate fi explicat ca unul invers al udării. Pe

materialul textil există o peliculă grasă şi este necesar să se ajungă la situaţia în care

murdăria devine sferică şi poate fi îndepărtată uşor de pe material. Şi în acest caz rolul

esenţial îl joacă tot structura amfipatică a tensidelor, care se orientează cu restul nepolar

(partea hidrocarbonată) spre murdăria grasă, realizând dislocarea ei din ce în ce mai mult

până la înconjurarea murdăriei, transformarea ei într-o picătură şi îndepărtarea picăturii.

 EMULSIONAREA

• Procesul de spălare propriu-zis începe cu emulsionarea, care coincide cu faza de

dislocare, când particulele de murdărie sunt trecute în soluţia de spălat şi menţinute ca
picături în suspensie.

• Detergentul se comportă, în flota de spălare, ca un emulgator, pentru că picăturile de

ulei sunt înconjurate de moleculele de tensid care sunt orientate cu partea hidrofobă spre
grăsime şi cu cea hidrofilă spre moleculele de apă.

• Emulsia formată trebuie să fie stabilă, în sensul că murdăria nu trebuie să se poată

redepune pe material, deci tensidul trebuie să se comporte şi ca un coloid protector.

• Stabilitatea emulsiei datorată capacităţii de coloid protector a tensidului defineşte

tocmai faza de peptizare.

• Stabilitatea emulsiei este favorizată şi de acţiunea mecanică care însoţeşte spălarea.

 MECANISMUL SPĂLĂRII
A)UDAREA MATERIALULUI TEXTIL; B) DISLOCAREA MURDĂRIEI; C) ÎNDEPĂRTAREA MURDĂRIEI;
D) EMULSIONAREA ŞI DISPERSAREA MURDĂRIEI; M - MURDĂRIE; MT - MATERIAL TEXTIL.
A
 UTILAJE DE SPĂLARE

• Datorită pătrunderii şi menţinerii rezistente a impurităţilor, apreturilor,

grăsimilor în porii şi capilarele ţesăturii, pentru curăţare, în procesul de spălare este
necesară o îmbibare abundentă a ţesăturii cu apă, urmată de stoarceri repetate, prin
care substanţele de îndepărtat sunt aduse forţat, din interiorul ţesăturii pe suprafaţa
ei.

• Prin urmare, în construcţia maşinilor de spălat, trebuie să intre una sau mai
multe căzi (în funcţie de forma ţesăturii: în funie sau foaie) şi un sistem de stoarcere
format din cilindrii situaţi fie deasupra căzilor, fie la finele lor (în cazul maşinilor cu
mai multe căzi).
 • Corespunzător formei în care ţesătura circulă prin căzi, maşinile de spălat sunt:

- pentru ţesături sub formă de funie, care pot fi conduse în stare întinsă sau liberă;

- pentru ţesături sub formă de foaie în lăţime.

• Spălarea pe maşinile pentru funii prezentate în figura 2.6 şi figura 2.7 se bazează
pe următorul principiu: trecerea ţesăturii în formă de spirală de mai multe ori prin
cada maşinii şi tot de atâtea ori printre cilindrii de stoarcere situaţi deasupra căzii cu
apă.

• Masini Multifunctionale (Spalare, Emoliere).mp4

 . MAŞINA DE SPĂLAT ÎN FUNIE ÎNTINSĂ
1-CILINDRI; 2-CADĂ; 3-ROLE DE CONDUCERE; 4-DESPĂRŢITOR DE FUNII DE ŢESĂTUĂ; 5-POMPĂ;
6- CONDUCTĂ PERFORATĂ; 7 –INELE DE PORŢELAN; 8-ŞTUŢ PENTRU EVACUAREA APEI.
 FIGURA 2.7. MASINA DE SPĂLAT ÎN FUNIE LIBERĂ
1-CADĂ; 2-CILINDRII PĂRŢII DE SPĂLARE; 3-CADĂ SUPLIMENTARĂ; 4-ALIMENTATOR; 5-DESPĂRŢITOR
DE FUNII; 6-ROLE DE CONDUCERE; 7-INELE DE PORŢELAN; 8-CILINDRII PĂRŢII DE STOARCERE; 9-
CONDUCTĂ PERFORATĂ.
• La maşinile pentru foi de ţesătură prezentate în figura 2.8 şi figura 2.9, spălarea
se bazează pe trecerea ţesăturii de un număr variabil de ori, peste rolele din
cadă şi apoi printre cilindrii de stoarcere, operaţiuni repetate în funcţie de
numărul căzilor.
MAŞINI DE SPĂLAT ŢESĂTURI ÎN
STARE ÎNTINSĂ ÎN LĂŢIME
• Cada cu role reprezintă cea mai simplă maşină de spălat ţesături în stare întinsă în lăţime.În cada cu secţiune
dreptunghiulară sunt aşezate pe două nivele, role pentru conducerea ţesăturii.La partea inferioară a căzii se află
sistemul de încălzire indirectă, iar la finele ei o pereche de cilindri de stoarcere. De obicei sunt agregate mai multe căzi
pentru spălare în flux continuu.

• Spalare cazi cu role.mp4

•Maşina de spălat ţesături în stare lată, cu tambur şi bandă transportoare prezentată în fig. 2.9 se bazează pe
conducerea ţesăturii aşezată în falduri, pe o bandă transportoare de profil special, prin apa din cadă cu o viteză redusă.

• Aşezarea în falduri rezultă din diferenţa de viteză a ţesăturii de alimentare şi a benzii transportoare. La deplasarea
prin cadă, în afară de bandă, contribuie şi tamburul cu turaţia sa lentă.

•În partea de alimentare ţesătura este stropită pe ambele părţi cu apă prin conducte perforate, iar în partea de ieşire
este stoarsă cu o pereche de cilindri.
MAŞINA CU ROLE PENTRU SPĂLARE ÎN STARE ÎNTINSĂ ÎN LĂŢIME
MAŞINA DE SPĂLAT CU TAMBUR ŞI BANDĂ TRANSPORTOARE