ANALGEZICELE

Durerea este o senzaţie cu caracter de suferinţă, provocată

de stimuli nocivi. Este iniţiată de stimularea unor receptori
nociceptivi specializaţi –nociceptori - şi se transmite către
măduvă, prin fibre aferente nociceptive (fibre subţiri mielinizate de
tip A delta şi fibre nemielinizate de tip C).
Analgezicele sunt medicamente care, printr-o acţiune
central-nervoasă, diminuă sau suprimă selectiv senzaţia de
durere, fără să altereze alte tipuri de sensibilitate şi fără să
producă pierderea conştienţei.
D.p.d.v. terapeutic, analgezicele reprezintă o medicaţie
simptomatică de mare utilitate. Ele se asociază însă, deseori, cu
alte medicaţii, care influenţează cauza durerii.
Se clasifică în 2 clase:
1.analgezice opioide (puternice)
2. analgezice neopioide (analgezice antipiretice şi
antiinflamatoare). 1
 ANALGEZICELE OPIOIDE

Denumirea de opioide provine de la „opiu” care este un produs

brut obţinut din capsulele de mac alb (Papaver somniferum).

Mecanism de acţiune: opioidele au efect stimulator asupra

receptorilor opioizi, care sunt acţionaţi în mod natural de
opioidele endogene (structuri peptidice din categoria
endorfinelor, enkefalinelor şi dinorfinelor), în scopul
limitării răspunsului la stimuli nociceptivi foarte puternici.

2
Receptorii opioizi pot fi împărţiţi în 3 categorii (,  şi = miu, kappa, delta)
cu mai multe subtipuri: 1, 2, 1, 2, 3, 1 şi 2.
Aceste categorii de receptori sunt implicaţi în:
1 – analgezia supraspinală, stimularea motoneuronilor, efectul emetizant;
 – analgezia spinală, deprimarea respiratorie, încetinirea tranzitului G-I
mioză;
1 – analgezia spinală;
 – rol necunoscut;
 – analgezia supraspinală;
1 şi  – sedare, disforie, dependență fizică şi analgezia supraspinală.

În urma interacţiunii sistemului opioidelor endogene sau a opioidelor

exogene cu receptorii, apare deprimarea activităţii neuronale
hiperpolarizare membranară, inhibarea transmisiei stimulilor nociceptivi şi
în final, înlăturarea senzaţiei de durere.

3
 ANALGETICE OPIOIDE - Efecte farmacodinamice
Efecte S.N.C:
1. scăderea intensităţii senzaţiei dureroase, provocată de stimuli nociceptivi
(mecanici, termici, chimici, electrici), prin:
- analgezie spinală (prin interesarea receptorilor 1 şi 2);
- analgezie supraspinală (prin interesarea receptorilor 1, 3 şi .
2. sedare – prin acţiune pe receptorii  şi ;
3. euforie – prin acţiune pe receptorii  şi ;
4. disforie (stare psihică neplăcută), halucinaţii, delir – prin acţiune pe recc.  şi ;
5. depresie respiratorie centrală – prin reducerea sensibilităţii CR bulbar la varia-
ţiile concentraţiei sanguine a CO2 (prin acţiune pe receptorii 2) și tradusă prin
scăderea amplitudinii şi frecvenţei respiraţiilor;
6. mioză – prin stimularea receptorilor 2 din nucleul PS al n. oculomotor, cu des-
cărcare de Acetilcolină şi contracţia muşchiului circular al irisului;
7. deprimarea centrului tusei – prin stimularea receptorilor 2 din bulb;
8. stimularea centrului vomei din bulb – prin implicarea receptorilor ;
9. efect hipotermizant – prin acţiune pe centrul hipotalamic al termoreglării;4
 ANALGETICE OPIOIDE - Efecte farmacodinamice

Efecte cardio-vasculare:
- vasodilataţie slabă, cu scăderea R.V.P. şi a TA;
- scăderea moderată a frecvenţei cardiace;
- scăderea consumului miocardic de oxigen;
- vasodilataţie cerebrală, cu creşterea F.S.C. şi a P.I.C. - ca urmare a
acumulării
de CO2, secundară depresiei respiratorii).

Efecte respiratorii:
- bronhospasm - prin stimularea musculaturii netede bronşice;
- rigiditate toracică - prin stimularea motoneuronilor medulari.
 ANALGETICE OPIOIDE - Efecte farmacodinamice

Efecte digestive:
- constipaţie – prin creşterea tonusului musculaturii digestive, inhibarea peri-
stalticii şi contracţia sfincterelor digestive (prin acţiune pe receptorii 2);
- scăderea secreţiilor digestive – prin acţiune pe receptorii 1 din celulele gan-

glionare ale plexurilor submucoase.

Efecte genito-urinare:
- retenţie de urină – prin contracţia sfincterului vezical intern;
- scăderea tonusului şi frecvenţei contracţiilor uterine.

Efecte tegumentare:
- vasodilataţie cutanată cu rash, prurit, urticarie (prin acţiune histaminoelibe-
ratoare).

Administrate îndelungat, analgeticele opioide (mai ales Morfina) determină

fenomene de toleranţă şi dependenţă, cu sindrom de abstinenţă la întreruperea
bruscă a administrării.

6
 Indicaţii ale administrării opioidelor
- combaterea durerii intense din neoplazii în stadiul terminal, politraumatisme,
arsuri întinse, I.M.A., intervenţii chirurgicale;
- reducerea întoarcerii venoase (presarcina) şi a HT.P. în E.P.A.;
- combaterea tusei seci, iritative (Codeina, Dionina, opioidele de sinteză);
- ptr. efectul antidiareic (constipant) – în tratamentul diareei de diverse
etiologii.
 

Contraindicaţii ale administrării opioidelor

- insuficienţă respiratorie cronică sau acută (astm bronşic, bronşiectazii,
bronşită cronică, traumatisme toracice cu fracturi de stern şi coaste) –
deoarece deprimă centrul respirator și provoacă rigiditate toracică şi
bronhospasm;
- vârstnici şi copii – determină depresie respiratorie mult mai accentuată;
- T.C.C. – cresc F.S.C. şi P.I.C. (prin vasodilataţie cerebrală);
- fracturi cominutive cu deplasare (discutabil) – accentuează deplasarea frag-
mentelor osoase, prin contracţia musculaturii striate.

7
ANALGETICE OPIOIDE – reprezentanţi
Morfina – principalul analgetic opioid utilizat în durerile cronice
din cancerul avansat, de obicei injectabil s.c., în doză de 10 mg
de 2-3 ori/zi.
Există şi forme orale de Morfină, însă substanţa este supusă
fenomenului de primă trecere hepatică, fiind inactivată în mare
măsură, astfel că, la doze egale, efectul analgetic central după
administrarea orală este de 10 ori mai mic decât în cazul administrării
injectabile.
Sub formă de sirop, tinctură sau pulbere de opiu, Morfina este
indicată ca antitusiv sau antidiareic.

Rp.Morfina
F 20 mg nr X(zece)
D.S. inj sc 1/2 f x3/zi, la nevoie
Codeina (Metilmorfina) – alcaloid de opiu cu efect analgetic central, efect
deprimant respirator şi risc de dependenţă net mai reduse decât în cazul Morfinei.
În scop analgetic central - doze orale de 30-50 mg de 2-4 ori/zi.
În scop antidiareic sau antitusiv - doze orale de 10-20 mg de 2-4 ori/zi.

Dionina (Etilmorfina) – posedă efecte analgetice centrale şi antitusive similare

cu Codeina, dar deprimarea respiratorie este mai redusă.
Ca antitusiv şi analgetic central - oral, în doză de 10-20 mg de 2-4 ori/zi.

Hidrocodona (Vicodin) şi Oxicodona (Oxicontin) – compuşi de sinteză cu

efect analgetic central mai puternic decât cel al Morfinei în administrare orală.
Se administrează oral, 5-50 mg/zi.
Pentru efectul antidiareic se indică în sindroamele diareice severe, rezistente la
Loperamid şi Difenoxilat.
Meperidina (Petidina, Mialgin) – derivat sintetic al Morfinei, cu efect
analgetic central mai slab, dar instalat mai rapid şi de durată mai scurtă.
Este eficientă şi în combaterea durerii viscerale acute, deoarece posedă
efecte anticolinergice şi produce relaxarea musculaturii netede gastro-
intestinale, biliare şi urinare (se poate utiliza în colici, spre deosebire de
Morfină).
La nivel uterin, Meperidina nu prelungeşte durata travaliului, dar provoacă
depresie respiratorie moderată la nou-născut (se folosește pentru analgezia
obstetricală la naştere, în administrare peridurală sau intrarahidiană).
Meperidina produce efecte de tip anestezic local şi determină midriază şi
nu mioză ca Morfina (prin acţiune atropin-like).
Indicaţii: - realizarea analgeziei în intervenţii chirurgicale (inj. i.m. sau i.v., în
doză de 50-100 mg, maxim 300 mg);
- analgezia postoperatorie, injectabil i.v.lent, 20 mg, repetat;
- combaterea frisoanelor (injectabil i.v. lent, 20-30 mg).

Efecte adverse: frecvent, greaţă, vomă, ameţeli, retenţie urinară,

constipaţie; în caz de supradozaj, provoacă slăbiciune musculară,
depresie respiratorie, hTA.
Naloxona este utilizată ca antidot pentru reversarea deprimării respiratorii.
Rp/meperidina (Petidina, Mialgin)
F 100 mg nr X (zece)
D.S. inj im 1f/2 x3/zi la nevoie
Fentanylul, Sufentanylul, Remifentanylul – compuşi de sinteză, cu acţiune
agonistă asupra receptorilor , care sunt utilizaţi pentru efectul analgetic central
în cursul anesteziei generale.

Fentanylul - în asociere cu un neuroleptic (Droperidol) se indică în preaneste-

zie (inj. i.m. 2,5-5 mg Droperidol + 0,05-0,1 mg Fentanyl).
Pentru inducţia anestezică: inj. i.v. 0,25 mg/kgc Droperidol + 5 g/kgc
Fentanyl.
În cursul tehnicii de anestezie echilibrată, pentru menţinerea analgeziei se
injectează 0,05-0,2 mg (1-4 ml) Fentanyl la intervale de 10-15 minute, în funcţie
de frecvenţa cardiacă, tensiune arterială şi reflectivitate.
Sufentanylul (Sufenta) - este cel mai potent analgetic opioid utilizat în cursul
intervenţiilor chirurgicale (activitate de 5-10 ori mai mare decât a Fentanylului), el
asigurând şi un control hemodinamic mai bun decât Fentanylul.
Indicaţii: - inducţia anestezică, injectabil i.v., 2-8 g/kg, asociat cu narcotice
i.v. (Propofol, benzodiazepine, tiobarbiturice);
- menţinerea A.G. este 10-25 g (0.2-1 ml), la intervale de 15-20 minute, în
combinaţie cu NO în concentraţii de 50-60%.
Efecte adverse: deprimare respiratorie marcată (cu apnee, dacă este
administrat rapid sau în doze prea mari), hTA, aritmii, greaţă, vomă.
Remifentanil (Ultiva) – este un opioid de sinteză cu durată ultrascurtă de acţiune
(semnificativ mai redusă decât în cazul altor opioide).
Indicaţii: - în inducţia anestezică, în tehnica T.I.V.A. (total intravenous ane-
sthesia) se administrează sub formă de perfuzie continuă, cu 0.1-1 g/kg/min;
recuperarea stării de conştienţă după A.G. cu Remifentanil e foarte rapidă;
- pentru facilitarea VCM prelungite a pacienţilor în ATI, în p.e.v. conti-nuă
cu 0.025 to 0.1 g/kg/min);
- pentru analgezia postoperatorie, în p.e.v. cu 0.1 g/kg, injectat într-un
minut, cu repetare la cerere, în aşa-numita P.C.A. (patient-controlled anesthesia);
Efecte adverse: deprimarea tonusului simpatic (cu scăderea progresivă, depen-
dentă de doză, a AV şi TA), deprimare respiratorie (scăderea RR şi VT), slăbiciune
musculară, sedare, ameţeală, greaţă, urticarie (necesită uneori antihistaminice H1).
Metadona (Sintalgon) – compus de sinteză cu acţiune pe receptorii 
 Are efect analgetic central asemănător ca intensitate cu cel al Morfinei, dar
prezintă risc de dependenţă mult mai redus.
Indicaţii: dureri de intensitate moderată şi pentru prevenirea sindromului de
abstinenţă la morfinomani (în cura de dezintoxicare), oral, 5 mg de 2-3 ori/zi.

Propoxifenul – compus de sinteză cu risc de dependenţă şi deprimare respi-

ratorie centrală net mai reduse decât Morfina.
Indicaţii: în dureri de intensitate moderată şi tusea iritativă, oral, 50-100 mg de
2-3 ori/zi.

Rp/Metadona
Cpr 2,5 mg fl nr 1 (unu)
D.S. int 2 cpr x3/zi
AGONIŞTII PARŢIALI AI RECEPTORILOR OPIOIZI
  Agoniştii parţiali sunt substanţe care interacţionează cu receptorii opioizi
şi induc efecte mai slabe decât agoniştii fiziologici (vera, adevăraţi), însă, în
cazul prezenţei acestora din urmă, blochează receptorii opioizi, împiedicând
acţiunea agoniştilor adevăraţi.
Reprezentanţi: Nalorfina, Buprenorfina, Butorfanolul, Pentazocina.

Nalorfina (Nalorphine, Nexodal) – compus de semisinteză care acţionează

ca agonist asupra receptorilor k şi antagonist asupra receptorilor .
Indicaţii: - combaterea deprimării respiratorii din intoxicaţia acută sau
cronică cu opioizi (postanestezic, respectiv la morfinomani);
- în scop diagnostic la morfinomani (unde declanşează sindromul
de abstinenţă).
Se administrează injectabil i.v., în doză de 1-30 mg.

Rp/Nalorfina
F 10 mg nr IV(patru)
D.S. inj iv 1/2 f, repetat la
nevoie
Pentazocina (Fortral) – compus de sinteză cu acţiune agonistă asupra recep-
torilor k şi antagonistă asupra receptorilor 
Indicaţii: - analgezia postoperatorie, injectabil i.m. sau i.v. lent, 30-60 mg,
repetat la nevoie;
- durerea cronică, în administrare orală, 25-50 mg de 2-4 ori/zi
(efectul este mai slab decât cel al Morfinei).
Naloxona (Narcan, Narcanti) – antagonist pur al Morfinei.
Este utilizat pentru combaterea deprimării respiratorii acute indusă de opioizi
la sfârșitul intervenţiilor chirurgicale sau din intoxicaţia cronică, dar şi în
scop diagnostic (declanşează sindrom de abstinenţă la morfinomani).
Simultan, combate și analgezia centrală, hTA, sedarea, tulburările disforice,
constipaţia.
Naloxona se administrează injectabil i.v. lent, în doză de 1-4 mcg/kgc.

Naltrexona (Revia, Revitrol, Depade) – analog al Naloxonei, cu acţiune

anta-gonistă Morfinei.
Naltrexona se indică în tratamentul dependenţei de opioide, oral, 50 mg/zi,
având durată mai mare de acţiune (de aprox. 24 de ore).

Rp/Naloxona
F 25 mcg nr III(trei)
DS inj iv 1 f, repetat
la nevoie
 PREPARAT TIPIZAT
Tinctura de opiu este folosita in scop antitusiv si antidiareic

Tinctura de opiu
Rp/ Tinctura de opiu 5 g (cinci grame)
D.S. int 10 pic x3/zi

PREPARAT MAGISTRAL
Pulberea Dover * contine:- 1 parte pulbere de opiu,
- 1 parte pulbere de ipeca
- 8 parti lactoza
* este folosita pentru efectul antitusiv,
expectorant, analgezic

Casete de pulbere Dover

Rp/ Pulbere Dover 0,2g
Casete nr XX
D.S. int 2 casete x2/zi la nevoie