cum sunt cele de comunicare, dialogală, pragmatică, ludică, expresivă, de detensionare, toate implicând și o funcție cognitivă legată de cunoașterea, folosirea și transmiterea de informație. Funcția de comunicare
se realizează prin transmiterea de informații,dorințe, prin
evocarea unor evenimente, obiecte, persoane, situații.
emițătorul transmite și traduce mesajul în cuvinte și propo-
ziții (codarea); canalul este mediul prin care se propagă mesajul codat; receptorul este cel ce decodează mesajele în idei Codarea, ca și decodarea, presupune un ,,repertoriu” comun, un ansamblu de cunoștințe ce au aceleași semnificații și pentru emițător și pentru receptor. Funcția dialogală
presupune discuția pro și contra. Teoria ar-
gumentării,studiată la logică în clasa a IX-a, care ne permite să construim corect argumente și contraargumente, devine astfel un instrument necesar vieții cotidiene. Funția pragmatică
se realizează prin folosirea limbajului ca in-
strument de influețare a acțiunilor celorlalți, de modificare a conduitelor lor. Este vorba aici, în plan individual, de autosugestie, iar în plan soci- al de persuasiune, de manipulare chiar. Funcția ludică
se manifestă prin jocul de cuvinte (propriu
atât copilului, cât și adultului) și prin rolul cuvân- tului în intermedierea altor jocuri, sportive spre exemplu. Limbajul verbal și cel non-verbal pot contribui la realizarea funcției emoționale sau expresive, prin tonul adoptat, prin mimică, gesti- că, pantomimică, toate oferind date despre sta- rea emoțională a persoanei ce emite sau recep- tează un mesaj. Funcția de detensionare nervoasă, cathartică
se realizează prin modalități specifice care țin
de tipurile de personalitate. De exemplu, a ține un jurnal, spre a ne împărtăși frământările, are și rostul de a ne liniști și a ne ordona astfel idei- le.