FUNCȚIILE LIMBAJULUI

Limbajul îndeplinește mai multe funcții,

cum sunt cele de comunicare, dialogală,
pragmatică, ludică, expresivă, de
detensionare, toate implicând și o funcție
cognitivă legată de cunoașterea, folosirea
și transmiterea de informație.
Funcția de comunicare

 se realizează prin transmiterea de informații,dorințe, prin

evocarea unor evenimente, obiecte, persoane, situații.

 emițătorul transmite și traduce mesajul în cuvinte și propo-

ziții (codarea);
 canalul este mediul prin care se propagă mesajul codat;
 receptorul este cel ce decodează mesajele în idei
Codarea, ca și decodarea, presupune un ,,repertoriu”
comun, un ansamblu de cunoștințe ce au aceleași semnificații
și pentru emițător și pentru receptor.
Funcția dialogală

 presupune discuția pro și contra. Teoria ar-

gumentării,studiată la logică în clasa a IX-a,
care ne permite să construim corect argumente
și contraargumente, devine astfel un instrument
necesar vieții cotidiene.
Funția pragmatică

 se realizează prin folosirea limbajului ca in-

strument de influețare a acțiunilor celorlalți, de
modificare a conduitelor lor. Este vorba aici, în
plan individual, de autosugestie, iar în plan soci-
al de persuasiune, de manipulare chiar.
Funcția ludică

 se manifestă prin jocul de cuvinte (propriu

atât copilului, cât și adultului) și prin rolul cuvân-
tului în intermedierea altor jocuri, sportive spre
exemplu. Limbajul verbal și cel non-verbal pot
contribui la realizarea funcției emoționale sau
expresive, prin tonul adoptat, prin mimică, gesti-
că, pantomimică, toate oferind date despre sta-
rea emoțională a persoanei ce emite sau recep-
tează un mesaj.
Funcția de detensionare nervoasă, cathartică

 se realizează prin modalități specifice care țin

de tipurile de personalitate. De exemplu, a ține
un jurnal, spre a ne împărtăși frământările, are
și rostul de a ne liniști și a ne ordona astfel idei-
le.