HIPERALDOSTERONISMUL.

SINDROMUL CONN

Autor:Gîțu Vlad M1702

Guțu Edgar M1702

 Anatomia

Glanda suprarenală este un organ par cu secreţie endocrină, plasat retroperitoneal

deasupra polilor superiori ai rinichilor la nivelul vertebrelor Th. XI–XII, având
dimensiuni cuprinse între 3 şi 5 cm în lungime, 2,5 şi 3 cm în lăţime şi 4 şi 6 cm în
grosime şi cu greutatea de 4-5 g. Suprarenalele sunt înconjurate de ţesut conjunctiv
lax, de o capsulă fibroasă, precum şi de grăsimea perirenală.

2
 Anatomia
Suprarenalele sunt constituite din două părţi distincte din punct de vedere structural,
funcţional si embriologic:  corticosuprarenală (care are pe secţiune culoare galbenă
caracteristică, fiind uşor de recunoscut în timpul intervenţiei chirurgicale) și medulo-
suprarenală (de culoare maronie sau roşiatică şi care, în mod normal, nu se
vizualizează).
Medulosuprarenala primeşte sânge arterial din două surse:
-parte din fluxul sangvin este asigurat de unele artere capsulare care străbat cortexul
fără a se ramifica.
-restul sângelui medular provine din sinusoidele corticale care sunt conectate cu
capilarele medulare.
Inervaţia suprarenalei provine din ganglionul semilunar, nervul splanhnic şi nervul
frenic.

3
 Fiziologia
Hormonii corticosuprarenalei sunt hormoni sterolici şi rezultă din colesterol prin
clivarea lanţului lateral al acestuia şi substituirea sau inserţia a diferiţi radicali chimici
sub acţiunea unor enzime specifice.
-Glucocorticoizii sunt hormoni sterolici cu acţiuni predominant metabolice, dar având
şi importante efecte de tip antiinflamator, antiproliferativ şi imunosupresor, efecte care
motivează larga lor utilizare terapeutică.
Efectele glucocorticoizilor. Principalele acţiuni biologice ale glucocorticoizilor se
exercită asupra metabolismului glucidic, lipidic şi proteic. Acţionând asupra
metabolismului glucidic, glucocorticoizii produc hiperglicemie prin stimularea
gluconeogenezei hepatice şi prin scăderea utilizării periferice a glucozei. În
metabolismul lipidic, glucocorticoizii intervin prin mobilizarea grăsimilor din depozite
şi redistribuţie adipoasă în anumite zone cu topografie specifică (facio-tronculara). Pe
metabolismul proteic cortizolul are efecte catabolice, inhibând sinteza de ADN, ARN şi
proteine la nivelul muşchilor, oaselor, ţesutului conjunctiv şi limfatic.

4
 Fiziologia
Mineralocorticoizii sunt hormoni ce controlează, în principal, eliminările urinare de
apă şi electroliţi. Principalul reprezentant al acestei grupe este aldosteronul, dar şi
intermediarii sintezei aldosteronului (DOC, corticosteron, 18-hidroxicorticosteron) au
efecte mineralocorticoide.
Mineralocorticoizii sunt hormoni steroizi care intervin în transportul ionilor la nivelul
celulelor epiteliale renale, ale tractului gastrointestinal, glandelor salivare şi sudoripare,
având ca efect reabsorbtia sodiului, clorului şi apei şi pierderea potasiului, magneziului
şi ionilor de hidrogen. Excesul de aldosteron determină creşterea în greutate,
hipertensiunea arterială, hipokaliemia şi alcaloza metabolică.

5
 Definitie,Clasificare
Hiperaldosteronismul – sindrom datorat
producţiei excesive de aldosteron de către zona
glomerulară a suprarenalelor .
-Clasificare
Primar
Secundar

6
Clasificare

7
Clasificare

8
 Etiologie

Hiperaldosteronimsum primar:
-Adenom solitar corticosuprarenal (sindrom Conn, aldosterom) – 70-75%
-Hiperplazia bilaterală sau idiopatică a suprarenalelor – 20-30%
-Rar - Tumori maligne ale corticosuprarenalei, hiperaldosteronim
glucocorticoidsupresibil

Hiperaldosteronimsum secundar:
-Stenoza arterei renale
-Insuficienţă cardiacă
-Ciroză hepatică
-Sindrom nefrotic
-Tratament cu diuretice
-Tumorile aparatului juxta-glomerular

9
 Fiziopatogenie

• Consecinţele excesului de aldosteron:

• Hipernatriemie
• Hipopotasemie
• Alcaloză metabolică
• Hipomagneziemie

10
Fiziopatogenie

11
 Tabloul Clinic
Tabloul clinic - 3 sindroame:
1.Hipertensiune arterială:
• •Constantă , sistolo-diastolică , moderat-severă
• •Hipotensiune ortostatică fă ră tahicardie reflexă

12
 Tabloul Clinic
2. Sindrom neuromuscular
•Astenie, fatigabilitate, slăbiciune musculară, predominant diurnă
•Accese paretice paroxistice instalate brusc, predominant membrele inferioare, cu
diminuarea reflexelor osteotendinoase
•Fenomene de hiperexcitabilitate neuromusculară (crampe, spasme musculare,
parestezii, semnele Chvostek şi Trousseau pozitive, rar crize de tetanie)

13
 Tabloul Clinic
3. Sindrom poliuro-polidipsic:
•Poliurie cu nicturie, polidipsie

14