Urgenta Teste

TESTE URGENȚĂ
1. CS Sindroamele coronariene acute au în comun ca eveniment declanşator:

a) obstrucţia totală a vasului arterial coronarian
b) obstrucţia parţială a vasului arterial coronarian
c) dereglările echilibrului fluido-coagulant
d) destabilizarea plăcii de aterom
e) disritmii maligne
D
2. CS Destabilizarea plăcii de aterom în Sindroamele Coronariene Acute în majoritatea
cazurilor are loc:
a) când plăcile ocupă 20-30% din lumenul vasului
b) când plăcile ocupă 60-70% din lumenul vasului
c) când plăcile închid complet lumenul vasului
d) când plăcile ocupă 40-50% din lumenul vasului
e) când vasul se repermeabilizează după o obstrucţie totală
D
3. CS Manifestările clinice în SCA mai frecvent debutează:
a) când lumenul vasului este obstruat în raport de 40-50%
b) când lumenul vasului este obstruat în raport de 60-70%
c) când lumenul vasului este obstruat în raport de 70-80%
d) când lumenul vasului este obstruat în raport de 80-100%
e) când lumenul vasului este restabilit după o obstrucţie totală
C
4. CS Diagnosticul de lucru la prezentare de sindrom coronarian acut se stabileşte:
a) în baza datelor ECG
b) în baza creşterii biomarkerilor necrozei miocardice
c) în baza discomfortului ischemic toracic
d) în baza investigaţiei angiografice
e) în baza examenului eco-cord
A
5. CS Clasificarea Societăţii Canadiene a anginei pectorale are ca criteriu de bază:
a) durata discomfortului ischemic toracic
b) manifestările ECG
c) creşterea biomarkerilor necrozei miocardice
d) intensitatea activităţii fizice la care apare durerea ischemică
e) manifestările angiografice
D
6. CS Clasificarea Societăţii Canadiene de Cardiologie a anginei pectorale atribuie la
angina pectorală instabilă:
a) clasa I şi II
b) clasa III si IV
c) toate clasele
d) nici o clasă
e) numai clasa II
B
7. CS Sunt considerate echivalente ale sindromului anginos manifestările clinice, cu
excepţia:
a) greaţa şi vărsăturile inexplicabile
b) sincopa
c) starea de comă
d) palpitaţiile
e) disritmiile cardiace
C
8. CS Riscul de ruptură a peretelui ventricular în IMA este:
a) în prima săptămână
b) în primele 2 săptămâni
c) în prima lună
d) în primele 2 luni
e) în primele 3 luni
C
9. CS Supradenivelarea persistentă a segmentului ST în SCA-STEMI pe ECG ca durată
semnifică:
a) mai mult de 5 min
b) mai mult de 10 min
c) mai mult de 15 min
d) mai mult de 20 min
e) mai mult de 30 min
D
10. CS Ischemia miocardică pe ECG este dată:
a) de modificările de formă şi sens ale segmentului QRS
b) de modificările de formă şi sens ale undei P
c) de modificările de formă şi sens ale undei T
d) de modificările de formă şi sens ale undei U
e) de modificările de formă şi sens ale undei Q
C
11. CS Nitroglicerina în SCA se administrează sublingval sau aerozol spray în doze:
a) 0,1-0,2 mg se poate de repetat la fiecare 5 min până la 3 doze
b) 0,2-0,25 mg se poate de repetat la fiecare 5 min până la 3 doze
c) 0,3-0,5 mg se poate de repetat la fiecare 5 min până la 3 doze
d) 0,6-0,8 mg se poate de repetat la fiecare 5 min până la 3 doze
e) 0,9-1,0 mg se poate de repetat la fiecare 5 min până la 3 doze
C
12. CS Doza de morfină administrată intravenos în SCA-STEMI prin titrare este:
a) 1-2 mg iniţial cu creşterea dozei cu 2-8 mg la fiecare 5-15 min până la calmarea durerilor
b) 2-4 mg iniţial cu creşterea dozei cu 2-8 mg la fiecare 5-15 min până la calmarea durerilor
c) 4-8 mg iniţial cu creşterea dozei cu 2-8 mg la fiecare 5-15 min până la dispariţia durerilor
d) 7-8 mg iniţial cu creşterea dozei cu 2-8 mg la fiecare 5-15 min până la dispariţia durerilor
e) 10 mg iniţial cu creşterea dozei cu 2-8 mg la fiecare 5-15 min până la dispariţia durerilor
B
13. CS Doza de morfină administrată intravenos în SCA-NSTEMI prin titrare este:
a) 1-5mg iniţial de repetat la 5-30 min până la dispariţia durerii
b) 6-7mg iniţial de repetat la 5-30 min până la dispariţia durerii
c) 8-9mg iniţial de repetat la 5-30 min până la dispariţia durerii
d) 10 mg iniţial de repetat la 5-30 min până la dispariţia durerii
e) 12 iniţial de repetat la 5-30 min până la dispariţia durerii
A
14. CS Doza de aspirină administrată per os în SCA în primele 24 de ore este:
a) 100-150 mg
b) 162-325 mg
c) 350-500 mg
d) 500-550 mg
e) 600-800mg
B
15. CS Doza de Clopidogrel administrată în SCA-STEMI este:
a) 100 mg
b) 200 mg
c) 300 mg
d) 400 mg
e) 500 mg
C
16. CS Doza de Metoprolol administrată în SCA per os este:
a) 20 mg de repetat prin titrare până la efectul scontat
b) 50 mg de repetat prin titrare până la efectul scontat
c) 200-300 mg de repetat prin titrare până la efectul scontat
d) 400-500 mg de repetat prin titrare până la efectul scontat
e) 600 mg şi mai mult de repetat prin titrare până la efectul scontat
B
17. CS Doza de Metoprolol administrată în SCA-STEMI intravenos lent este:
a) 2 mg de repetat la fiecare 5 min de 3 ori
b) 4 mg de repetat la fiecare 5 min de 3 ori
c) 5 mg de repetat la fiecare 5 min de 3 ori
d) 6 mg de repetat la fiecare 5 min de 3 ori
e) 8 mg de repetat la fiecare 5 min de 3 ori
C
18. CS Faza electrică a fibrilaţiei ventriculare după colaps durează:

a) 0-4 min
b) 5-9 min
c) 10-15 min
d) 15-20 min
e) 20-25 min
A
19. CS Faza Circulatorie a Fibrilaţiei Ventriculare după colaps durează:
a) 0-4 min
b) 4-10 min
c) 11-15 min
d) 10-20 min
e) 21-25 min
B
20. CS Faza metabolică a Fibrilaţiei Ventriculare după colaps se instalează în:
a) 0 - 4 min
b) 4 - 6 min
c) 6 - 8 min
d) 8 - 10 min
e) 10 min şi mai mult
E
21. CS Şansele defibrilării şi restabilirea unui ritm normal în stopul cardiac prin ritmuri
şocabile sunt mai mari:
a) în faza electrică
b) în faza circulatorie
c) în faza metabolică
d) este în dependenţă de tipul de defibrilator utilizat
e) este în dependenţă de locul asistării stopului cardiac
A
22. CS Fibrilaţia ventriculară cu unde fine (mici) include formele de FV cu înălţimea
undelor:
a) <3 mm
b) <4 mm
c) <5 mm
d) <6 mm
e) <7 mm
A
23. CS Fibrilaţia Ventriculară cu unde mari include formele de FV cu înălţimea undelor:
a) >1 mm
b) >1,5 mm
c) >2 mm
d) >3 mm
e) >0,5 mm
D
24. CS Medicamentul de elecţie în Torsada vârfurilor este:
a) epinefrina
b) amiodarona
c) lidocaina
d) sulfatul de magneziu
e) atropina
D
25. CS Indicile de şoc Allgower reprezintă:
a) raportul pulsului la respiraţie
b) raportul respiraţiei la TA diastolica
c) raportul pulsului la TA diastolica
d) raportul pulsului la TA sistolica
e) raportul TAs la puls
D
26. CS Determinarea indicelui de şoc Allgover ne permite:
a) aprecierea reîntoarcerii venoase a sângelui la inimă
b) determinarea frecvenţei pulsului
c) determinarea TA sistolice
d) aprecierea aproximativă a volumului hemoragiei
e) determinarea frecvenţei respiraţiei
D
27. CS Timpul normal de umplere capilară (pulsul unghial) constituie:
a) 0,5 sec
b) 1 sec
c) 1,5 sec
d) 2 sec
e) 3-4 sec
D
28. CS Diureza normală a adultului este considerată:
a) 30-50 ml/oră
b) 50-60 ml/oră
c) 70-100ml/oră
d) 110-120 ml/oră
e) 130-140 ml/oră
C
29. CS Manifestarea clinică precoce a şocului hemoragic de gradul I constituie:
a) dispneea
b) hemoragia
c) tahicardia
d) creşterea timpului de umplere capilară
e) oliguria
C
30. CS Diureza la un copil constituie:
a) 0,5 ml/kg/oră
b) 1,0 ml/kg/oră
c) 2,0 ml/kg/oră
d) 3,0 ml/kg/oră
e) 4,0 ml/kg/oră
B
31. CS Diureza la un nou născut constituie:
a) 0,5 ml/kg/oră
b) 1,0 ml/kg/oră
c) 1,5 ml/kg/oră
d) 2,0 ml/kg/oră
e) 3,0 ml/kg/oră
D
32. CM Ocluzia parţială sau intermitentă a fluxului sangvin coronarian se manifestă:
a) IMA cu supradenivelare de segment ST (STEMI)
b) Moarte subită cardiacă
c) Ischemie silenţioasă
d) Angină pectorală instabilă
e) IMA fără supradenivelare de segment ST (NSTEMI)
BCDE
33. CM Ocluzia totală a fluxului sangvin coronarian se manifestă:
a) angină pectorală instabilă
b) IMA cu supradenivelare de segment ST (STEMI)
c) moarte subită
d) IMA fără supradenivelare de segment ST (NSTEMI)
e) angină pectorală stabilă
BC
34. CM Sindroamele coronariene acute includ:
a) Angină pectorală instabilă
b) IMA cu supradenivelare de segment ST (STEMI)
c) Angină pectorală stabilă
d) IMA fără supradenivelare de segment ST (NSTEMI)
e) cardiomiopatia hipertrofică dilatativă
ABD
35. CM Cauzele frecvente de deces la etapa de prespital a pacienţilor cu IMA sunt:
a) fibrilaţia ventriculară
b) tahicardia ventriculară fără puls
c) şocul cardiogen
d) asistolia
e) fibrilaţia atrială
ABD
36. CM Sindroame coronariene acute sunt prezentate de:
a) SCA cu supradenivelare de segment ST în 1/3 cazuri
b) SCA fără supradenivelare de segment ST în 2/3 cazuri
c) angină pectorală instabilă în 75% cazuri
d) angină pectorală stabilă în 2/3 cazuri
e) angină pectorală stabilă şi instabilă în 75% din cazuri
ABC
37. CM Cauzele deceselor frecvente a pacienţilor cu IMA în prespital se datorează:
a) pregătirea insuficientă a populaţiei generale în recunoaşterea semnelor de debut a SCA
b) apelul tartiv la serviciile de urgenţă
c) pregătirea insuficientă a populaţiei în recunoaşterea stopului cardiac şi aplicarea măsurilor
Suportulu Vital Bazal
d) dotarea insuficintă tehnologică a serviciilor de urgenţă
e) predominarea ritmurilor non-şocabile ca mecanisme de stop cardiac în SCA
ABCD
38. CM Predispunerea plăcii la fisurare şi rupere este cauzată:
a) de capsula fibroasă fină
b) acumulările importante de lipide
c) activarea limfocitelor şi macrofagelor
d) dereglările echilibrului acido-bazic
e) prezenţa inflamaţiei şi a infecţiei
ABCE
39. CM La formarea trombului pe placa aterosclerotică destabilizată în SCA contribuie:
a) expunerea plachetelor circulante la ţesutul subendotelial
b) adeziunea plachetară
c) agregarea plachetară
d) declanşarea cascade coagulării
e) creşterea rezistenţei vasculare la fluxul sangvin
ABCD
40. CM Rolul inflamaţiei în destabilizarea plăcii de aterom este confirmată:
a) conţinutul bogat în macrofage a plăcii de aterom
b) conţinutul bogat în proteina C reactivă
c) activarea limfocitelor
d) prezenţa infecţiei
e) activarea cascadei coagulării
ABCD
41. CM Infarctul miocardic acut cu unda Q:
a) este un infarct subendocardic
b) este un infarct transmural
c) este un infarct cu supradenivelare de segment ST
d) este un infarct fără supradenivelare de segment ST
e) este un infarct non-transmural
BC
42. CM Clasificarea Societăţii Canadiene de Cardiologie a anginei pectorale atribuie la
angina pectorală stabilă:
a) clasa I
b) clasa II
c) clasa III
d) clasa IV
e) toate clasele
AB
43. CM În dependenţă de variabilitatea sindromului dureros toracic la angina pectorală
instabilă sunt atribuite:
a) angina agravată "crescendo"
b) angina de repaos subacută şi acută
c) angina "de novo"
d) angina precoce post infarct instalată în primele 2 săptămâni de la debutul IMA
e) angina postinfarct instalată la 2 săptămâni -2 luni
ABCD
44. CM Angina varianta Prinzmetal se caracterizează:
a) este o angina vasospastică
b) este o angină cu orar fix
c) apare mai frecvent la efort fizic
d) apare mai frecvent la fumători înverşunaţi
e) poate duce la moarte subită sau IMA NSTEMI
ABDE
45. CM Angina vasospastică Prinzmetal se caracterizează:
a) este o angină care apare mai frecvent noaptea între orele 12 şi 8 dimineaţa
b) durerea toracică durează mai mult de 30 min
c) se caracterizează prin creştere progresivă a intensităţii durerii şi o scădere tot progresivă
d) este însoţită la 50% din cazuri de FV, extrasistolii ventriculare, tahicardie ventriculară fără
puls, asistolie
e) durerea anginoasă cedează numai la administrarea opiaceelor
ABCD
46. CM Durerea ischemică în angina pectorală este cauzată:
a) de rupture plăcii de aterom
b) de stimularea terminaţiunilor nervoase de acidul lactic în zona de ischemie
c) de stimularea terminaţiunilor nervoase de dioxidul de carbon din zona de ischemie
d) de trombul care obstruează vasul coronarian
e) de disfuncţia endotelială
BC
47. CM Cu referire la debutul sindromului coronarian acut cu supradenivelare de segment
ST:
a) este mai frecvent matinal în perioada circadiană de maximă hipercatecolaminemie
b) poate debuta sub formă de status anginos
c) poate debuta sub formă de status astmatic
d) poate debuta sub formă de status gastralgic
e) poate debuta sub formă de colică renală
ABCD
48. CM Cu referire la răspunsul la nitroglicerină a durerii toracice în SCA:
a) răspunsul este parţial în SCA-STEMI
b) răspunsul este absent în SCA-STEMI
c) răspunsul este parţial în SCA-NSTEMI
d) durerea toracică cedează la nitroglicerină în API
e) durerea toracică din SCA nu cedează la administrarea nitroglicerinei
ABCD
49. CM Identificaţi sediile de iradiere a durerii anginoase în SCA:
a) în membrele inferioare
b) în regiunea gâtului şi mandibulei
c) în umărul stâng şi mâina stângă
d) în regiunea epigastrică, găt, mandibulă şi mâini
e) în regiunea lombară
BCD
50. CM Cu referire la iradierea durerii anginoase în SCA la vârstnici şi femei:
a) gât şi mandibulă
b) epigastru
c) umăr stâng şi mâini
d) interscapular
e) porţiunea superioară a toracelui, gât şi mandibulă
DC
51. CM Colegiul American de Cardiologie şi Societatea Americană de cardiologie atribuie

la dureri necaracteristice ischemice cardiace:
a) durerile care pot fi localizate de pacient cu vârful degetului
b) durerile interscapulare
c) durerile care pot fi reproduse prin mişcări sau palpare a cutiei toracice
d) durerile retrosternale, gât şi mandibulă
e) durerile care iradiază în membrele inferioare
ACE
52. CM Colegiul American de Cardiologie şi Societatea Americană de Cardiologie atribuie
la dureri necaracteristice ischemice cardiace:
a) durerile pleuritice (dureri acute provocate de tuse şi respiraţie)
b) durerile care pot fi reproduse prin mişcări sau palpare a cutiei toracice
c) episoadele scurte de durere care durează câteva secunde
d) durerile de intensitate maximă de la debut
e) durerile retrosternale cu iradiere în regiunea gâtului şi mandibulei
ABCD
53. CM Categoriile de pacienţi care pot prezenta tabloul clinic atipic al SCA:
a) bărbaţii până la 40 ani
b) femeile
c) diabeticii
d) pacienţii după chirurgie cardiacă şi precoce postoperator
e) pacienţii cu demenţă
BCDE
54. CM Categoriile de pacienţi care pot presenta tabloul clinic atipic al SCA:
a) pacienţii cu insuficienţă hepatică
b) pacienţii cu insuficienţă renală
c) femeile
d) vârstnicii
e) pacienţii cu diabet zaharat
BCDE
55. CM Echivalente ale sindromului anginos sunt considerate:
a) dispnea, respiraţia ingreueată
b) oboseala, slăbiciuni generalizate
c) disritmiile cardiace
d) coma
e) diaforeza excesivă
ABCE
56. CM Echivalente ale sindromului anginos sunt considerate:
a) vertijul, ameţelile
b) palpitaţiile
c) durerea izolată în mandibulă şi mâini
d) sincopa
e) durerea retrosternală constrictivă
ABCD
57. CM Factorii precipitanţi ai SCA-STEMI:
a) efortul fizic intens
b) stresul
c) intervenţiile chirurgicale şi explorările invazive cardiace
d) sincopa şi lipotemia
e) abuzul de cocaină
ABCE
58. CM Criza anginoasă din SCA este descrisă de pacient ca senzaţie:

a) de presiune
b) de constrângere
c) de greutate
d) de lovitură de pumnal
e) de arsură
ABCE
59. CM Clasificarea anatomică a IMA include:
a) IMA mic
b) IMA transmural
c) IMA non-transmural
d) IMA în cicatrizare
e) IMA de ventricol drept
BC
60. CM Clasificarea IMA după dimensiuni include:
a) IMA microscopic
b) IMA mic
c) IMA mijlociu care afectează 10-30% din miocardul VS
d) IMA mare care afectează mai mult de 30% din miocardul VS
e) IMA mare care afectează mai mult de 50% din miocardul VS
ABCD
61. CM Clasificarea Killip a severităţii IMA include clasele:
a) Killip I- fără semen de insuficienţă a ventricolului stâng
b) Killip II-cu semen moderate de insuficienţă a ventricolului stâng (raluri în <50% din
câmpurile pulmonare, turgescenţa jugularelor, zgomot III prezent)
c) Killip III-cu raluri în peste 80% din câmpurile pulmonare, dispnee, expectoraţii rozate, fără
semene de edem pulmonar
d) Killip III-cu raluri în peste 50% din câmpurile pulmonare, dispnee, edem pulponar acut
frecvent
e) Killip IV- cu semene de şoc cardiogen, TAs<90mmHg semene de hipoperfuzie
ABDE
62. CM Concretizările Ghidului European al Societăţii de Cardiologie 2012 referitor la

supradenivelările de segment ST măsurate la punctul J includ:
a) Trebuie să existe în cel puţin două derivaţii concordante
b) ≥ 1,0 mm în derivaţiile concordante altele decât V2-V3
c) ≥ 2,5 mm la bărbaţi cu vârsta sub 40 de ani în derivaţii V2-V3
d) ≥ 1,5 mm la femei în derivaţiile V2-V3
e) ≥ 2,5 mm la femei peste 40 de ani în derivaţiile V2-V3
ABCD
63. CM Criteriile ECG ale SCA-STEMI elaborate de Colegiului American de Cardiologie
şi Societatea Americană de Cardiologie includ:
a) supradenivelare de segment ST≥1mm (0,1mV) în două sau mai multe derivaţii concordate de
la membre (aVL, DIII, aVR)
b) subdenivelare de segment ST ≥1mm (0,1mV) (aVL, DIII, aVR)
c) supradenivelare de segment ST ≥1mm (0,1mV) în derivaţiile precordiale V4-V6
d) supradenivelare de segment ST ≥2mm (0,2mV) în derivaţiile precordiale V1-V3
e) bloc de ram stâng nou apărut
ACDE
64. CM Lanţul de supraveţuire în SCA-STEMI include:

a) recunoaşterea semnelor clinice si apelul serviciului 903 (112)
b) resuscitarea cardiorespiratorie şi cerebrală promtă
c) activarea serviciului 903, evaluarea stabilizarea şi transportul pacientului
d) departamentul de medicină urgentă, evaluare şi iniţierea strategiei de reperfuzie
e) tarepia de reperfuzie, intervenţională sau farmacologică, tratamentul definitiv
ACDE
65. CM Indicaţiile oxigenoterapiei în SCA includ:
a) prezenţa dispneei şi a cianozei
b) prezenţa SCA-STEMI
c) SaO2<90%
d) prezenţa ralurilor de stază
e) prezenţa SCA-NSTEMI
ABCD
66. CM Contraindicaţiile administrării nitroglicerinei includ:
a) hipotensiunea (TAs<90mmHg, sau o scădere cu >30mmHg de la nivelul de bază)
b) bradicardie severă sau tahicardie peste 100 bpm
c) IMA de ventricol drept
d) hipertensiunea arterială
e) utilizarea de inhibatori ai fosfodiesterazei
ABCE
67. CM Contraindicaţiile administrării β-blocantelor includ:
a) bradicardia, hipotensiunea şi şocul cardiogen
b) hipertensiunea arterială
c) insuficienţa ventriculară stângă cu EPAC
d) astmul bronic sau BPCO în acutizare
e) SCA indus de cocaină
ACDE
68. CM β-blocantele în SCA-STEMI sunt indicate pentru efectele lor:
a) antiischemice
b) antiaritmice
c) hipotensive
d) antitahicardice
e) antiagregante
ABCD
69. CM Indicaţiile blocantelor canalelor de calciu în SCA-STEMI includ:
a) tratamentul aritmiilor supraventriculare
b) tratamentul simptomelor anginoase la pacienţii cu contraindicaţii la beta-blocante
c) tratamentul hipertensiunei
d) tratamentul hipotensiunei
e) tratamentul IMA indus de cocaină
ABCE
70. CM Contraindicaţiile blocantelor canalelor de Ca în SCA includ:

a) boala de nod sinusal, blocul AV grad II-III
b) hipersensibilitate la preparate
c) insuficienţa cardiacă congestivă
d) prezenţa aritmiilor supraventriculare
e) şocul cardiogen
ABCE
71. CM Elementele cheie care definesc moartea subită cardiacă includ:
a) natura non traumatică a decesului
b) caracterul neaşteptat şi instantaneu al producerii
c) limitarea la cause cardiac
d) limitarea la cause coronariene
e) durata iniţiere producer până la 1 oră
ABCE
72. CM Elementele temporale ale morţii subite cardiace includ:
a) prodromuri
b) debutul evenimentului terminal
c) desfăşurarea manifestărilor clinice
d) stopul cardiac
e) moartea biologică
ABDE
73. CM Disritmiile cardiace care induc moartea subită cardiac:
a) fibrilaţia ventriculară şi fluterul ventricular
b) tahicardia ventriculară fără puls şi Torsada vârfurilor
c) asistolia şi blocul AV cu bradicardie excesivă
d) disociaţia electromecanică
e) tahicardia paroxistică supraventriculară
ABCD
74. CM Fazele fibrilaţiei ventriculare sunt:
a) faza electrică sau de ischemie precoce
b) faza ischemică
c) faza circulatorie sau de ischemie susţinută
d) faza metabolică
e) faza răspunsului inflamator sistemic
ACD
75. CM Manifestările clinice ale FV includ:
a) colapsul circulator, lipsa pulsului la arteră carotidă
b) starea de inconştienţă
c) respiraţie agonală sau stop respirator
d) bradipnee pronunţată şi hipotensiune avansată
e) convulsii
ABCE
76. CM Formele electrocardiografice ale fibrilaţiei ventriculare includ:
a) fluterul ventricular
b) fibrilaţia ventriculară cu unde fine (mici)
c) fibrilaţia ventriculară cu unde mari
d) torsada vârfurilor
e) fibrilaţia ventriculară cu unde medii
BC
77. CM La ritmurile şocabile de stop cardiac se referă:
c) asistolia
d) activitatea electrică fără puls
e) torsada vârfurilor
AB
78. CM În funcţie de durata tulburării de ritm Tahicardia Ventriculară se clasifică:
a) TV nesusţinută (<30secunde)
b) TV nesusţinută (30-50secunde)
c) TV susţinută (<30secunde)
d) TV susţinută (>30secunde)
e) TV monomorfă
AD
79. CM În funcţie de morfologia complexului QRS tahicardia ventriculară se împarte:
a) tahicardie supraventriculară
b) tahicardie monomorfă
c) tahicardie polimorfă
d) torsada vârfurilor ???
e) tahicardie nesusţinută
BCD
80. CM Referitor la administrarea epinefrinei în RCR şi C:
a) se administrează iv 0.1 mg
b) se administrează 1.0 mg din sol 1:10000
c) se administrează prima doză după al doilea şoc
d) se administrează la fiecare 3-5 min
e) se administrează intracardiac
BDC
81. CM Referitor la administrarea amiodaronei în stopul cardiac prin ritmuri şocabile:
a) se administrează după al treilea şoc în doză de 300 mg
b) se administrează după al doilea şoc în doză de 300 mg
c) se administrează după al cincelea şoc în doză de 150 mg
d) administrarea este urmată de administrarea unui bolus de 20 - 30 ml de ser fiziologic
e) se administrează endotraheal
ACD
82. CM Referitor la administrarea lidocainei în stopul cardiac prin ritmuri şocabile:
a) se administrează intravenos sau intraosos
b) se administrează în asociere cu amiodarona
c) se administrează în lipsa amiodaronei
d) se administrează în doza de 1,0-1,5 mg/kg în bolus
e) se poate repeta la 5-10 min în doză de 0,5-0,75 mg/kg
ACDE
83. CM Manifestările clinice ale activităţii electrice fără puls includ:
a) colaps şi TA nu se determină
b) inconştienţă
c) respiraţia agonală sau apnee
d) pe ECG va fi present orice ritm cardiac (altul decât FV sau TV fără puls) în lipsa pulsului
e) pacient conştient cu hipotensiune
ABCD
84. CM Repartizarea volumului sangvin circulant în organismul omului constituie:
a) în circulaţia sistemică 75-84%
b) în artere şi arteriole15-20%
c) în capilare 10-15%
d) în circulaţia pulmonară 35-40%
e) în inimă 8-10%
ABE
85. CM Cauzele hipoperfuziei tisulare la pacientul politraumatizat în şoc hipovolemic
sunt:
a) şocul hipovolemic secundar hemoragiilor post traumatice
b) sindromul răspunsului inflamator systemic
c) şocul cardiogen secundar traumatismelor cutiei toracice
d) şocul neurogen secundar traumatismelor vertebro-medulare
e) şocul anafilactic
ACD
86. CM Clasificarea gradelor Hemoragiilor conform Comitetului Traumatologic al
Colegiului American de Chirurgie în % din volumul sangvin circulant include:
a) Gradul I - 10-15%
b) Gradul II - 15-20%
c) Gradul II - 15-30%
d) Gradul III - 30-40%
e) Gradul IV - >40%
ACDE
87. CM Clasificarea Gradelor hemoragiilor conform Comitetului Traumatologic al
Colegiului American de Chirurgie în ml include:
a) Gradul I - până la 1000 ml
b) Gradul I - până la 750 ml
c) Gradul II - 750-1500ml
d) Gradul II - 1000-2000ml
e) Gradul IV - mai mult de 2000 ml
BCE
88. CM Mecanismele compensatorii în şocul hipovolemic includ:
a) reflexele baroreceptoare care exercită o puternică simulare simpatică
b) formarea angiotenzinei în exces produce vasoconstricţia arterelor periferice şi reduce
eliminările de săruri şi apă la nivel renal
c) formarea vasopresinei în exces produce vasoconstricţia arterelor şi venelor periferice, creste
puernic retenţia de apă la nivel renal
d) creşterea reîntoarcerii venoase a sângelui la inimă, a debitului cardiac şi a indexului bătaie
e) răspunsul SNC la scăderi a TAs sub 50 mmHg şi ischemie cerebrală exercită o şi mai puternică
stimulare simpatică
ABCE
89. CM Valorile medii ale volemiei în corelare cu vârsta sunt:
a) prematurul 100 ml/kg corp greutate
b) nou născut în termen 90 ml/kg corp greutate
c) copil 80 ml/kg corp greutate
d) copil 70 ml/kg corp greutate
e) adult 60-70 ml/kg corp greutate
ABCE
90. CM Repartizarea volumului sangvin circulant în organismul omului este:
a) în circulaţia sistemică 50-60%
b) în circulaţia pulmonară 30-40%
c) în circulaţia sistemică 75-84%
d) în vene şi venule 65-75%
e) în plămâni 12-15%
CDE
91. CM Volumul aproximativ al hemoragiei conform indecelui de şoc Allgower
constituie:
a) indicele de şoc Allgower 0,8-volumul aproximativ al hemoragiei constituie 20-30% din VSC
b) indicele de şoc Allgower 0,8-volumul aproximativ al hemoragiei constituie 0-10% din VSC
c) indicele de şoc Allgower 0,8-volumul aproximativ al hemoragiei constituie 10-20% din VSC
d) indicele de şoc Allgower 1,5-volumul aproximativ al hemoragiei constituie 50% din VSC
e) indicele de şoc Allgower 1,5-volumul aproximativ al hemoragiei constituie 30-50% din VSC
CE
92. CM Volumul aproximativ al hemoragiei conform indecelui de şoc Allgower constituie:
a) indicele de şoc Allgower 1,0-volumul aproximativ al hemoragiei constituie 30-50% din VSC
b) indicele de şoc Allgower 1,0-volumul aproximativ al hemoragiei constituie 20-30% din VSC
c) indicele de şoc Allgower 2,0-volumul aproximativ al hemoragiei constituie 50-60% din VSC
d) indicele de şoc Allgower 2,0-volumul aproximativ al hemoragiei constituie 30-40% din VSC
e) indicele de şoc Allgower 2,0-volumul aproximativ al hemoragiei constituie 50% din VSC
BE
93. CM Volumul sangvin circulant în corelare cu vârsta constituie:
a) copil de 1 an - 1000 ml
b) copil de 5 ani - 1600ml
c) copil de 10 ani - 2000ml
d) copil de 10 ani - 2400ml
e) adult - 5000ml
BDE
94. CM Volumul sangvin circulant în corelare cu vârsta constituie:
a) nou născut în termen 230-260 ml
b) vârsta de 1 an - 800 ml
c) vârsta de 5 ani - 1440-1600ml
d) vârsta de 10 ani - 3000-3200ml
e) adult - 5000 ml
ABCE
95. CM Şocul hemoragic de gradul I se manifestă:
a) dispnee
b) tahicardie
c) indexul de şoc Allgower 0,5- 0,8
d) oligurie
e) anxietate
BCE
96. CM Asistenţa medicală de urgenţă în şocul hemoragic de gradul I include:
a) oxigenoterapia
b) hemostaza şi imobilizarea provizorie
c) compensare volemică cu preparate macromoleculare
d) compensare volemică cu cristaloizi
e) sedare şi analgezie ???
ABDE
97. CM Şocul hemoragic de gradul II clinic se manifestă:
a) hipotensiune în ortostatism (TA scade cu mai mult de 15 mm Hg şi creşte TA diastolică)
b) tahicardie peste 140 bătăi/min
c) tegumente palide şi reci
d) indicele de şoc Allgower 2,0 şi mai mult
e) volumul hemoragiei 750-1500 ml
ACE
98. CM Şocul hemoragic de gradul II clinic se manifestă:
a) tahicardie peste 100 bătăi/min
b) TA în decubit dorsal uşor scăzută
c) diureză 70-100 ml/ora
d) respiraţia frecventă 20-25 în min, tahipnee
e) anxietate şi/sau agresivitate
ABDE
99. CM Asistenţa terapeutică de urgenţă în şocul hemoragic gradul II include:
a) oxigenoterapie
b) asigurarea hemostazei şi imobilizării provizorii conform indicaţiilor clinice
c) compensarea volemică cu preparate macromoleculare
d) compensarea volemică cu cristaloizi
e) analgezia şi sedarea pacientului ???
ABDE
100. CM Şocul hemoragic gradul III clinic se manifestă:
a) tahicardie peste 120 bătăi în min
b) hipotensiune arterială
c) indicele de şoc Allgower 2,0 şi mai mult
d) prăbuşirea PVC
e) volumul hemoragiei 2000 ml şi mai mult
ABD
101. CM Şocul hemoragic de gradul III clinic se manifestă:
a) hipotensiune în decubit dorsal, tahicardie peste 120 bătăi/min
b) tegumente palide, acoperite cu transpiraţii reci
c) indicele de şoc Allgower 1,5-2,0
d) diureza 40-50 ml/oră
e) volumul hemoragiei 750-1500 ml
ABC
102. CM Asistenţa terapeutică de urgenţă în şocul hemoragic de gradul III include:
a) ABC
b) oxigenoterapia
c) intubaţie endotraheală
d) compensare volemică
e) hemostază şi imobilizare provizorie
ABDE
103. CM Asistenţa terapeutică de urgenţă în şocul hemoragic de gradul III include:
a) ABC, oxigenoterapia
b) hemostază provizorie
c) imobilizare provizorie
d) sedare şi analgezie ???
e) intubaţie endotraheală
ABCD
104. CM Indicaţiile de aplicare a pantalonilor antişoc includ:
a) hemotoraxul masiv
b) hemoragii cu sursa sângerării sub diafragm
c) hemoragii cu sursa sângerării deasupra diafragmului
d) hematoame intracraniene
e) pacienţi în şoc hipovolemic care nu răspund la compensarea volemică
BE
105. CM Manifestările clinice ale şocului hemoragic de grad IV includ:

a) tahicardie peste 120 bătăi/min
b) hipotensiune avansată TAs în decubit dorsal 50-60 mmHg
c) anurie
d) comă
e) volumul hemoragiei 1500-2000ml
BCD
106. CM Manifestările clinice ale şocului hemoragic de grad IV includ:

a) respiraţie slăbită, superficială, peste 35 în min
b) anurie
c) comă
d) indicile de şoc Allgower 1,5
e) acidoza metabolică şi alcaloză respiratorie
ABCE
107. CM Tratamentul şocului hemoragic de grad IV include:

a) ABC, oxigenoterapie
b) intubaţie endotraheală
c) compensare volemică cu stabilizarea TAs la nivel de 120 mmHg
d) compensare volemică în regim de hipotensiune permisivă
e) analgezia şi sedarea pacientului ????
ABCE
108. CM Tratamentul şocului hemoragic de grad IV la un pacient cu traumatism cranio-

cerebral sever include:
a) intubaţie endotraheală
b) imobilizare şi hemostază provizorie
c) compensare volemică cu stabilizarea hemodinamică a pacientului în regim de hipotensiune
permisivă
d) analgezie şi sedare
e) compensare volemică cu stabilizarea hemodinamică a pacientului la nivel de peste 100 mmHg
a TAs
ABDE
109. CM Semnele de probabilitate a unei fracturi includ:

a) durerea şi impotenţa funcţională
b) deformarea regiunii prin edem
c) echimoze sufuziuni sangvine ori hematom cauzate de rupturi vasculare
d) crepitaţia provocată de deplasarea intenţionată a fragmentului
e) scurtarea segmentului în caz de deplasare a fragmentelor
ABCE
110. CM Semnele de probabilitate a unei fracturi includ:

a) semnul radiologic al discontinuităţii osului
b) mobilitatea anormală a membrului lezat
c) deformarea regiunii prin edem
d) scurtarea segmentului în caz de deplasare a fragmentelor
e) durerea şi impotenţa funcţională
CDE
111. CM Semnele sigure ale unei fracturi includ:

a) mobilitatea anormală
b) intreruperea evidentă a discontinuităţii osului
c) scurtarea segmentului
d) prezenţa semnului crepitaţiei
e) semnul radiologic al discontinuităţii osului
ABDE
112. CS Conceptul de „lanţ al supravieţuirii" este definit ca:
a) totalitatea de acțiuni continuie de evaluare și determinare a funcțiilor vitale la o persoană
inconștientă
b) totalitataea de acțiuni care asigură Suportul Vital Avansat
c) acţiuni continue, concomitente şi consecutive, 5 verigi integrate în asigurarea succesului
resuscitării, atât în vârsta adultă, cât şi la copii de 0-18 ani
d) terapie intensivă postresuscitare a encefalopatiei anoxice
e) terapie postresuscitare - terapie orientată spre refacerea integrală a funcţiilor cerebrale
C
113. CM Identificați componentele ,,lanțului supravețuirii" în stopul cardio-respirator
adulți:
a) recunoașterea imediată a stopului cardiac și activarea (alarmarea) serviciului de urgență 903
(112)
b) RCR și C promptă cu accente pe compresiuni toracice
c) defibrilarea rapidă timp de 3-5 minute
d) examenul secudar
e) asistența psihologică postresuscitare
ABC
114. CM Identificați componentele ,,lanțului supravețuirii" în stopul Cardio-Respirator
la adulți:
a) recunoașterea imediată a stopului cardiac și activarea (alamarea) serviciului de urgență 903
(112)
b) RCR și C promptă cu accente pe compresiuni toracice
c) cardioversie
d) suportul vital avansat efectiv
e) asistența psihologică postresuscitare
ABD
115. CM Componentele ,,lanțului de supravețuirii" în stopul Cardio-Respirator la copii:
a) măsuri de prevenire a Stopului Cardiorespirator la copii
b) recunoașterea și RCR și C promptă cu accente pe compresiuni toracice
c) accesul la serviciile de urgență 903, 112, cu personal instruit și dotat tehnologic
d) Suportul Vital Avansat efectiv
e) asitență socială post-resuscitare
ABCD
116. CM Componentele ,,lanțului supravețuirii" în stopul Cardio-Respirator la copii:
a) asistență post-resuscitare integrată
b) măsuri de prevenire a Stopului Cardiorespirator la copii
c) asistență psiholoică integrală postresuscitare
d) recunoașterea și RCR și C promptă cu accente pe compresiuni toracice
e) asitență socială post-resuscitare
ABD
117. CM Diagnosticul stopului cardiorespirator se stabileşte în baza următoarelor semne
clinice:
a) pierderea conştienţei
b) apnee - respiraţie agonică
c) absenţa pulsului la artera carotidă
d) atonie, eventual contractură
e) pe ECG ritm sinunsal
ABCD
118. CS Diagnosticul stopului cardiorespirator se stabileşte în baza următoarelor semne
clinice, cu excepția:
b) apnee - respiraţie agonică
d) atonie, eventual contractură
e) pe ECG ritm sinunsal
E
119. CM Diagnosticul stopului cardiorespirator se stabilește în baza următoarelor semne
clinice:
a) reflex fotomotor absent
b) midriază
c) traseu izoelectric ECG/EEG, sau FV/TV fără puls
d) status convulsiv
e) FR 7/min
ABC
120. CS Diagnosticul stopului cardiorespirator se stabileşte în baza următoarelor semne
clinice, cu excepția:
b) apnee
d) midriază, cu reflex fotomotor absent
e) pacientul nu răspunde la stimul verbal
E
121. CM Suportul Vital Bazal este constituit din:
a) A
b) B
c) C
d) G
e) D
ABC
122. CM Obiectivele punctului A al SVB la adult sunt:
a) recunoașterea obstrucției acute de căi aeriene
b) managementul de bază și avansat al căilor aeriene
c) determinarea frecvenței respirației
d) evaluarea calității excursiei cutiei toraciei
e) ventilația eficace
AB
123. CM Managementul de bază al căilor aeriene superioare include:
a) manevre de deschidere a căilor aeriene
b) intubația oro și nazofaringiană
c) cricotiroidostomia cu ac/ventilația cu presiune pozitivă
d) intubația endotraheală
e) cricotiroidostomia chirurgicală
AB
124. CM Managementul avansat al căilor aeriene inferioare poate fi asigurat prin:
a) manevre de deschidere a căilor aeriene
b) intubația oro și nazofaringiană
c) cricotiroidostomia cu ac/ventilația cu presiune pozitivă
e) cricotiroidostomia chirurgicală
CDE
125. CS În caz de management al căilor aeriene fiți precauți în caz de:
a) suspecție de traumatism nazal
b) suspecție de leziune de coloană vertebrală cervicală, asigurând imobilizarea gâtului în timpul
manevrelor de deschidere a căilor aeriene
c) suspecție de traumatism de coloană vertebrală lombară și toracică, asigurând imobilizarea
pacientului în timpul manevrelor de deschidere a căilor aeriene
d) fractură femurului
e) fractura sternului
B
126. CM Identificați semnele de obstrucție a căilor aerirene:
a) retracție sternală, costală, subcostală
b) stare de inconștiență
c) imposibilitatea de a vorbi
d) stridor
e) tegumente hiperemiate
ABCD
127. CS Semnele obstrucției căilor aeriene sunt, cu excepția:
a) respirație zgomotoasă
b) flux din căile aeriene scăzut, sau inexistent
c) imposibilitatea de a vorbi
d) stare de inconștiență
e) colorația normocromă a tegumentelor și a mucoaselor
128. CM Identificați manevrele de deschidere şi de permeabilizare a căilor aeriene:

a) hiperextenzia capului/ridicarea mandibulei
b) subluxarea mandibulei
c) aspirarea orofaringelui și nazofaringelui
d) îndepărtarea corpilor străini orofaringiene cu pensa Magill sau Kocher
e) capnografia
ABCD
129. CM Identificați afirmațiile corecte pentru hiperextenzia capului /ridicarea
mandibulei:
a) este indicată în catatraumă
b) contraindicată în suspiciune de leziune de coloană vertebrală cervicală
c) definește parțial manevra Safar
d) definește manevra Esmarch
e) este recomandată copiilor până la vârsta de 1 an
BC
130. CS Consumul de O2 la copii constituie:
a) 6-8 ml/kg/1 min
b) 3-4 ml/kg/min
c) 600 ml/kg/min
d) 1000 ml/kg/min
e) 10ml/kg/sec
A
131. CS Consumul de O2 la adult constituie:
a) 6-8 ml/kg/min.
b) 3-4 ml/kg/min.
c) 600 ml/kg/min.
d) 1000 ml/kg/min.
e) 10ml/kg/sec.
B
132. CS Metode de dezobstrucție a căilor aeriene inferioare sunt, cu excepția:
a) intubarea endotraheală
b) ctricotireotomia
c) traheotomia
d) aspirarea conținutului traheobronșic cu un aspirator
e) intubarea orofaringiană, nazofaringiană
E
133. CM Identificați metodele de dezobstrucție a căilor aeriene inferioare prin intubare
endotraheală:
a) intubarea orotraheală
b) intubarea nazofaringiană
c) intubarea nazotraheală
d) intubarea orofaringiană
e) intubarea cu sonda combinată (combitub)
ACE
134. CM Selectați metodele de ventilare posibil de utilizat în punctul B al SVB:
a) respirație gură-la-gură
b) respirație gură- la-nas
c) respirație gură-la-gură-și-la-nas
d) respirație gură-la-mască
e) respirație gură-la-sondă endotraheală
ABCD
135. CM Selectați metodele de ventilare:
a) respirație gură-la-gură
b) respirație gură-la-nas
c) respirație gură-la-gură-și-la-nas
d) respirație cu balonul portabil AMBU
e) respirație prin tub esofago-nazo-gastral
ABCD
136. CM Confirmați ventilarea adecvată prin:
a) instalarea reflexului de vomă
b) apariția răspunsului verbal
c) prezența mișcărilor respiratorii de expansiune a cutiei toracice
d) asucultarea și sesizarea aerului expirator
e) apariția tusei
CD
137. CM Pulsul central se determiniă la:
a) artera femorală
b) artera radială
c) artera carotidă
d) artera poplitee
e) artera brahială
ACE
138. CM Pulsul la nou-născut se determină la:
a) artera carotidă
b) artera brahială
c) artera femorală
d) artera temporală
e) vena jugulară
BC
139. CS Resuscitarea cardiopulmonară a adultului, efectuată de o singură persosană
constă în:
a) 15 compresii : 2 ventilații
b) 30 compresii : 2 ventilații
c) 5 compresii : 2 ventilații
d) 3 compresii : 1 ventilație
e) 2 compresii : 15 ventilații
B
140. CS Indicații pentru ventilația gură-la-nas sunt, cu excepția:
a) victima este inconștientă, nu respiră, iar gura este serios lezată
b) victima este inconștientă, nu respiră, victima este salvată de la înec
c) resuscitarea este efectuată de un copil
d) din motive estetice
e) victima este inconștientă, frecvența respirației este 10/ min
E
141. CM Resuscitarea cardiorespiratorie se continuă până la:
a) sosirea ajutorului calificat care preia manevrele de resuscitare
b) apariția semnelor vitale
c) epuizarea salvatorului
d) apariția semnelor precoce de moarte biologică
e) 10 minute
ABCD
142. CM Determinarea prezenței respirației la pacientul inconștient se face prin:
a) observarea expansiunii peretelui anerior al cutiei toracice
b) obseravarea mișcării peretelui abdominal anterior
c) ascultarea prezenței inspirației și expirației
d) sesizarea prezenței jetului de aer expirat
e) provocarea unui stimul dureros
ACD
143. CS După obstrucția totală a căilor respiratorii pierderea conștienței se instalează în:
a) 30 secunde
b) 1 minută
c) 2 minute
d) 7 minute
e) 10 minute
C
144. CS În obstrucția severă a căilor respiratorii apnea se instalează în:
a) 30 secunde
b) 1-2 minute
c) 2-6 minute
d) 5-10 minute
e) 30 minute
C
145. CS În obstrucția totală a căilor respiratorii prin corpi straini, stopul cardiac se
instalează în:
a) 30 secunde
b) 1-2 minute
c) 5-10 minute
d) 2-6 minute
e) 30 minute
C
146. CS În obstrucția căilor respiratorii prin corpi straini, stopul cardiac survine:
a) în sistolă
b) prin dezechilibre electrolitice
c) prin asistolie
d) disociație electro-mecanică
e) fibrilație ventriculară/tahicardie ventriculară fără puls
C
147. CM Obstrucția căilor respiratorii poate fi:
a) ușoară
b) severă
c) compensată
d) decompensată
e) subcompensată
AB
148. CM Criteriile ventilării corecte la nou născut sunt:
a) mișcări de expansiune și depresiune a peretelui cutiei toracice
b) prezența getului de aer expirator
c) de asigurat frecvența respirației 20-30 respirații/minut
d) de asigurat frecvența respirației 20 respirații/minut
e) de asigurat frecvența respirației 10 respirații/minut
ABC
149. CM Criteriile ventilării corecte la sugar (1-12 luni):
c) de asigurat frecvența respirației 20 respirații/minut
d) de asigurat frecvența respirației 20-30 respirații/minut
ABC
150. CM Criteriile ventilării corecte la copil 1-8 ani:
ABC
151. CM Criteriile ventilării corecte la copii de 8-15 ani:
ABC
152. CM Criteriile ventilării corecte la copii mai mai de 15 ani:
c) de asigurat frecvența respirației 20-30 respirații/minut
ABE
153. CS În caz de dificultăți respiratorii la ventilare:
a) continuați să ventilați
b) verificați permeabilitatea căilor aeriene
c) nu întreprindeți nimic
d) constatați moartea biologică a pacientului
e) amplasați victima în poziția laterală de siguranță
B
154. CM Resuscitarea cardiorespiratorie se continuă până la:
a) 30 minute
b) reapariția semnelor vitale (puls, respirație)
c) 2 minute
d) constatarea morții biologice
e) 10 minute
ABD
155. CM Identificați traumatismele toracice cu risc imediat pentru viața bolnavului:
a) obstrucția de căi aeriene
b) pneumotoracele deschis
c) contuzia cordului
d) traumatismele esofagului
e) pneumotoracele sufocant (cu supapă)
ABE
a) pneumotoracele deschis
b) tamponada cardiacă
c) voletul costal
d) contuzia plămânilor
e) traumatismele căilor aeriene
ABC
a) voletul costal
c) obstrucția de căi aeriene
d) ruptura diafragmului
e) hemotoraxul mic și mijlociu
ABC
158. CS Identificați traumatismul toracic cu risc imediat pentru viața bolnavului:
a) hemotoraxul mic și mijlociu
b) hemotoraxul masiv
c) ruptura diafragmului și hernia diafragmatică posttraumatică
d) leziunea toracică a esofagului
e) pneumotoracele simplu
B
159. CM La traumatismele toracice cu risc potențat pentru viața pacientului sunt
atribuite:
b) hemotoraxul mic și mijlociu
c) tamponada cardiacă
d) ruptura diafragmului și hernia diafragmatică posttraumatică
e) contuzia cordului
BDE
atribuite:
a) contuzia pulmonară
b) contuzia cordului
c) voletul costal
d) leziunile traumatice a esofagului
e) ruptura traumatică a căilor aeriene
ABDE
atribuite:
a) pneumotoracele simplu
c) leziunile traumatice a esofagului
d) ruptura diafragmului și hernia diafragmatică posttraumatică
e) contuzia peretelui cutiei toracice
ACD
162. CS Identificați traumatismul toracic cu risc potențat pentru viața pacientului:
c) leziunile traumatice a esofagului
d) tamponada cardiacă
e) contuzia peretelui cutiei toracice
C
163. CM Traumatismele toracice frecvent întâlnite includ:
a) emfizemul subcutan
b) fracturile de coastă sau de coaste
c) fractura sternului și claviculei
d) obstrucția de căi aeriene
e) contuzia plămânilor
ABC
164. CM Traumatismele toracice frecvent întâlnite includ:
a) contuzia peretelui cutiei toracice
b) voletul costal
c) fractura sternului și a claviculei
d) fracturile de coastă sau de coaste
e) ruptura diafragmului
ACD
165. CS Identificați traumatismul toracic frecvent întâlnit:
b) contuzia plămânilor
c) contuzia cordului
d) contuzia peretelui cutiei toracice
e) hemotoraxul masiv
D
166. CM La traumatismele toracice închise sunt atribuite:
a) contuziile peretelui cutiei toracice (cu sau fără leziuni viscerale toracice)
b) plăgi ale peretelui cutiei toracice nepenetrante
c) fracturi și luxații ale scheletului toracic fără întreruperea integrității pielii
d) plăgi penetrante al peretelui cutiei toracice
e) plăgi ale organelor mediastinale
AC
167. CM La traumatismele deschise ale cutiei toracice se atribuie:
a) fracturi și luxații ale scheletului toracic fără întreruperea integrității pielii
b) plăgile nepenetrante al peretelui cutie toracice
c) plăgile penetrante al peretelui cutiei toracice
d) plăgi ale organelor mediastinale
e) contuziile peretelui cutiei toracice
BCD
168. CM Tratamentul de stabilizare a pacientului cu pneumotorace deschis include:
a) aplicarea pansamentului ocluziv ++
b) decompresia cavității pleurale
c) compensarea volemică
d) imobilizarea voletului
e) intubarea pacientului
ACE???
169. CM Devierea de trahee la examenul pacientului cu traumatisme toracice este
prezentă în:
a) pneumotoracele sufocant (cu supapă)
c) voletul costal
e) hemotoraxul masiv
ABE
170. CM Examenul radiologic în pneumotoracele compresiv cu supapă evidențiază:
a) plămân colabat
b) cavitate pleurală hipertransparentă
c) opacitate lichidiană masivă
d) cordul și mediastinul deplasate spre partea sănătoasă
e) respirația paradoxală
ABD
171. CS Decompresia pleurală în pneumotoracele sufocant (cu supapă) se efectuează:
a) în spațiul V-IV pe linia axilară medie
b) în spațiul II intercostal de partea afectată pe linia medioclaviculară
c) în spațiul II intercostal de ambele părți pe linia medioclaviculară
d) în spațiul IV-V intercostal pe linia axilară posterioară
e) în spațiul V intercostal în poziția șezindă a pacientului
B
172. CM Voletul costal determină apariția IRA (insuficienței respiratorii acute) prin:
a) scăderea spațiului toracic
b) pierderea rigidității cutiei toracice
c) efuziuni pleurale
d) alterarea profundă a respirației externe
e) obstrucția căilor aeriene
ABD
173. CM Sindromul de compresiune în traumatismele toracice este prezent în:
a) hemotorax
b) leziunile mediastinului
c) chilotorax
d) obstrucția de căi aeriene
e) afectarea căilor aeriene în arsurile termice
ABC
174. CM Sindromul de compresiune în traumatismele toracice se instalează:
a) leziunile organelor mediastinului
b) pneumotorace
c) leziunile diafragmului
d) leziunile cardio-pericardice
e) obstrucția de căi aeriene
ABCD
175. CS Cel mai mare producător de acid lactic în organism este:
a) ficatul
b) rinichii
c) pancreasul
d) plămânii
e) glandele suprarenale
D
176. CM Sindroamele fiziopatologice caracteristice traumatismelor toracice includ:
a) sindromul de detresă respiratorie acută
b) sindromul de dezichilibru hidro-electrolitic
c) sindromul de dezichilibru acido-bazic
d) sindromul toxico-infecțios
e) sindromul de vena cavă superioară
ABCD
177. CM Tripla manevră Safar include:
a) hiperextensia capului
b) subluxarea anterioară a mandibulei (manevra Esmarch)
c) manevra Sellik
d) deschiderea gurii și îndepărtarea corpilor străini vizibili cu două degete înfășurate cu tifon
e) îndepărtarea corpilor străini vizibili cu pensa Mgill sau Koher
ABD
178. CS Dezobstrucția căilor aeriene superioare se realizează prin metodele enumărate cu
excepția:
a) tripla manevră Safar
b) intubația orofaringiană
c) intubația nazofaringiană
d) obturatorul esofagian
e) cricotiriotomia și cricotiriostomia pe ac
E
179. CM Dezobstrucția căilor aeriene inferioare include:
a) intubație endotraheală
b) cricotiriotomia și cricotiriostomia pe ac
c) traheostomie
d) aplicarea obturatorului esofagian
e) aspirația secreților traheobronșice
ABCE
180. CM Tabloul clinic al pneumotoraxului deschis se caracterizează prin:
a) prezența mărcii traumatice toracice
b) traumatopnee
c) tulburări respiratorii și circulatorii importante
d) matitate la percutie
e) dispnee cu polipnee
ABCE
181. CM Sursa sângerării în hemotorace poate fi:
a) parietală prin lezarea arterelor intercostale și a arterei mamare interne
b) pulmonara, în rupturile și plăgile pulmonare
c) mediastinala în leziunile cordului și vaselor mari
d) abdominală în cazul plăgilor toraco-abdominale
e) fractura coloanei vertebrale
ABCD
182. CM Hemotoraxul include trei forme clinice:
a) hemotorax mic < 150-250 ml
b) hemotorax mic 150-250 ml
c) hemotorax mic 250-500 ml
d) hemotorax mediu 500-1500 ml
e) hemotorax masiv > 1500 ml
CDE
183. CM Tabloul clinic al hemotoraxului masiv include:
a) semne de șoc hemoragic
b) deviație de trahee spre partea sănătoasă
c) timpanism la percutie
d) abolirea murmurului vezicular
e) diminuarea amplitudei mișcărilor respiratorii
ABDE
184. CM Examenul radiologic al pacientului cu hemotorace masiv include:
a) cavitate pleurală hipertransparentă
b) opacitate lichidiană masivă
c) deplasarea cordului și mediastinului spre partea sănătoasă
d) plămân colabat împins spre hil
e) cavitate pleurale hipertransparentă
BCD
185. CS Semnul caracteristic al voletului costal cu instabilitate toracică sevără este:
a) traumatopneia
b) respirația paradoxală
c) respirația paradoxală abdominală
d) emfizemul subcutan
e) respirația tahipneică
B
186. CM Examenul radiologic în voletul costal cu instabilitate toracică severă evidențiază:
a) voletul
b) respirații paradoxale
c) balansul mediastinului
d) opacitatea lichidiană
e) hipertransparența cavității pleurale
ABC
187. CM Puncția pleurală în hemotoraxul masiv se efectuează:
a) spațiile intercostale 3-4 pe linia axilară posterioară (în decubit dorsal)
b) spațiile intercostale 4-5 pe linia axilară medie (în decubit dorsal)
c) spațiile intercostale 6-7 pe linia axilară posterioară (în decubit dorsal)
d) spațiile intercostale 8-9 pe linia axilară posterioară (poziție șezindă)
e) spațiul 2 intercostal pe linia medioclaviculară de partea afectată
BC
188. CM Tabloul clinic al tamponadei cardiace include:
a) paloarea tegumentelor și mucoaselor
b) hipotensiune arterială și dispariția pulsului
c) turgescența jugularelor
d) abolirea sau asurzirea zgomotelor cardiace
e) hipertensiune arterială și accentuarea zgomotelor cardiace
ABCD
189. CM Triada Beck include:
a) semne ECG de ischemie miocardică cu tulburări de ritm cu complexe QRS
b) hipertensiune venoasă centrală și periferică
c) hipotensiune arterială cu dispariția pulsului și a zgomotelor cardiace
d) creșterea umbrei cardiace și imobilitatea cordului
e) manifestări clinice de insuficiență acută de ventricul stâng
BCD
190. CM Triada factorilor letali include:
a) acidoza
b) dezechilibrele hidroelectrolitice
c) coagulopatia
d) hipertermia
e) hipotermia
ACE
191. CS Resuscitarea în regim de hipotensiune a pacientului politraumatizat în șoc
hemoragic până la hemostaza chirurgicală prevede:
a) stabilizarea TAs la nivel de 60-70 mmHg
b) stabilizarea TAs la nivel de 70-80 mmHg
c) stabilizarea TAs la nivel de 80-90 mmHg
d) stabilizarea TAs la nivel de 90-100 mmHg
e) stabilizarea TAs la nivel de 100-120 mmHg
C
192. CS Compensarea volemică a pacientului politraumatizat cu TCC și șoc hemoragic
include:
a) stabilizarea TAs la nivel de 60-70 mmHg
b) stabilizarea TAs la nivel de 70-80 mmHg
c) stabilizarea TAs la nivel de 80-90 mmHg
d) stabilizarea TAs la nivel de 90-100 mmHg
e) stabilizarea TAs la nivel de ≥ 100 mmHg
E
193. CM La arsuri superficiale atribuim:
a) arsurile de grad I
b) arsurile de grad II
c) arsurile de grad III A
d) arsurile de grad III B
e) arsurile de grad IV
ABC
194. CM La arsuri profunde atribuim:
a) arsurile de grad I
b) arsurile de grad II
c) arsurile de grad III A
d) arsurile de grad III B
e) arsurile de grad IV
DE
195. CS Metoda palmei (cu degetele apropiate) în determinarea suprafeței arse se
bazează:
a) palma medicului constituie 1% din suprafața corporală
b) palma pacientului constituie 5% din suprafața lui corporală
c) palma pacientului constituie 3% din suprafața lui corporală
d) palma pacientului constituie 2% din suprafața lui corporală
e) palma pacientului constituie 1% din suprafața lui corporală
E
196. CS Șocul postcombustional în arsurile de grad II la un adult se poate instala:
a) dacă arsura ocupă 10% din suprafața corporală
b) dacă arsura ocupă 15% din suprafața corporală
c) dacă arsura ocupă 20% din suprafața corporală
d) dacă arsura ocupă 25% din suprafața corporală
e) dacă arsura ocupă 30% din suprafața corporală
B
197. CS În scopul diminuării profunzimii arsurii se vor spăla arsurile ce ocupă:
a) până la 10% din suprafața ariei corporale
b) până la 15% din suprafața ariei corporale
c) până la 20% din suprafața ariei corporale
d) până la 30% din suprafața ariei corporale
e) până la 40% și mai mult
C
198. CS Compensarea volemică este obligatorie în prespital la adulți cu arsuri
superficiale:
a) ce depășesc 10% din aria totală a suprafeței corporale
b) ce depășesc 15% din aria totală a suprafeței corporale
c) ce depășesc 20% din aria totală a suprafeței corporale
d) ce depășesc 30% din aria totală a suprafeței corporale
e) ce depășesc 40% din aria totală a suprafeței corporale
B
199. CM Arsurile de grad I se caracterizează:
a) eritem dureros
b) edem superficial
c) flictene (bule) cu lichid sero-citrin
d) flictene (bule) cu lichid sero-sanguinolent
e) necroza epidermului
AB
200. CS Semnul caracteristic al arsurilor de grad II este:
a) edem superficial
b) flictene cu conținut sero-citrin
c) flictene cu conținut hemoragic
d) necroza epidermului și dermului
e) necroza tuturor straturilor
B
201. CS Semnul caracteristic al arsurilor de grad III este:
a) edem superficial
b) flictene cu conținut sero-citrin
c) flictene cu conținut hemoragic
d) necroza epidermului și dermului
e) necroza tuturor straturilor
C
202. CM Conform regulei cifrei 9 (Wallace), valoarea procentuală a regiunilor enumărate
constituie:
a) cap, gât 9%
b) membru toracic 9%
c) membru pelvic câte 9% fiecare
d) membru pelvic câte 18% fiecare
e) trunchiul anterior 9%
ABD
203. CM Conform regulei cifrei 9 (Wallace), valoarea procentuală a regiunilor
enumărate constituie:
a) perineu și organe genitale externe 1%
b) trunchiul posterior 18%
c) trunchiul anterior 18%
d) membrul pelvin 18%
e) capul, gâtul 18%
ABCD
204. CS Compensarea volemică este obligatorie în prespital la copii cu arsuri superficiale:
a) ce depășesc 10% din aria totală a suprafeței corporale
b) ce depășesc 15% din aria totală a suprafeței corporale
c) ce depășesc 20% din aria totală a suprafeței corporale
d) ce depășesc 30% din aria totală a suprafeței corporale
e) ce depășesc 40% din aria totală a suprafeței corporale
A
205. CM Contraindicațiile blocantelor canalelor de calciu în SCA-STEMI includ:
a) boala de nod sinusal
b) blocul AV gr. II-III
c) insuficiența cardiacă congestivă
d) aritmiile supraventriculare
e) infarctul miocardic indus de cocaină
ABC
206. CM Contraindicațiile blocantelor canalelor de calciu în SCA-STEMI includ:
a) hipertensiunea arterială
b) șocul cardiogen
c) hipersensibilitatea la preparate
d) blocul AV grad II-III
e) SCA infarctul indus de cocaină
BCD
207. CM Indicațiile blocantelor canalelor de calciu în SCA-STEMI includ:
a) tratamentul aritmiilor supraventriculare
b) blocul atrioventricular grad II-III
c) hipertensiunea arterială
d) infarctul miocardic indus de cocaină
e) șocul cardiogen
ACD
208. CM Indicațiile blocantelor canalelor de calciu în SCA-STEMI includ:
a) tratamentul simptomelor anginoase
b) insuficiența cardiacă congestivă
c) șocul cardiogen
d) hipertensiunea
e) boala de nod sinusal
AD
209. CM Indicațiile beta-blocantelor în SCA-STEMI sunt determinate de efectele:
a) antiischemice
b) antitahicardice
c) antiaritmice
d) antiasmatice
e) hipotensoare
ABCE
210. CM Contraindicațiile beta-blocantelor în SCA-STEMI includ:
a) bradicardia
b) hipotensiunea
c) hipertensiunea
d) tahicardia
e) insuficiența ventriculară stângă cu EPAC
ABE
a) SCA indus de cocaină
b) șocul cardiogen
c) bronhopneumopatia cronică obstructivă în acutizare
d) hipotensiunea
e) astmul bronsic
ABCDE
a) bradicardia<60 bpm, boala de nod sinusal, blocul AV gr.II-III
b) hipertensiunea arterială
c) hipotensiunea arterială
d) șocul cardiogen
e) astmul bronșic
ACDE
213. CM Inhibitorii glicoproteinei IIb/IIIa includ:
a) abciximab
b) reteplaza
c) eptifibatide
d) trirofiban
e) dalteparina
ACD
214. CM Preparatele anticoagulante utilizate în tratamentul SCA includ:
a) heparina nefracționată
b) enoxaparina
c) nodroparina
d) tenekteplaza
e) bivalirudina
ABCE
215. CS Preparatele anticoagulante utilizate în tratamentul SCA includ cu excepția:
a) bivalirudina
b) fondaparinux
c) enoxaparina
d) streptokinaza
e) nodraparina
D
216. CM Tratamentul fibrinolitic în SCA-STEMI include:
a) alteplaza
b) streptokinaza
c) enoxaparina
d) tenekteplaza
e) bivalirudina
ABD
217. CS Tratamentul fibrinolitic al SCA-STEMI include:
a) reteplaza
b) eptifibatide
c) tirofiban
d) heparina nefracționată
e) bivalirudina
A
218. CM Ritmurile stopului cardiac șocabile (unde se aplică defibrilarea) includ:
a) fibrilația atrială
b) fibrilația ventriculară
c) tahicardia ventriculară fără puls
d) fluterul atrial
e) fluterul ventricular
BCE
219. CM Ritmurile stopului cardiac non-șocabile (unde nu se aplică defibrilarea) includ:
a) asistolia
b) tahicardia paroxistică supraventriculară
c) activitatea electrică fără puls (disociația electromecanică)
d) tahicardia ventriculară fără puls
e) bradicardia excesivă
AC
220. CM Compresiunile toracice în RCR și C vor fi întrerupte pentru:
a) verificarea semnelor vitale
b) atașarea electrozilor
c) analiza ritmului de către defibrilator
d) administrarea șocului electric
e) verificarea ritmului pe monitor
CD
221. CM Identificați cauzele prevenibile de stop cardiac incluse în cei 5H:
a) hiperionia (acidoza)
b) hiper și hipopotasemia
c) hiperfosfatemia
d) hipoxia
e) hipotermia
ABDE
222. CM Identificați cauzele prevenibile de stop cardiac incluse în 5T:
a) tromboza coronariană
b) tromboembolismul pulmonar acut masiv
c) toxice
e) tromboza venoasă profundă
ABC
223. CM Identificați cauzele prevenibile de stop cardiac incluse în 5T:
a) tamponada cardiacă
b) pneumotoracele cu supapă/sufocant
c) pneumotoracele spontan
d) tromboza coronariană
e) tromboembolismul pulmonar acut masiv
ABDE
224. CM Evaluarea cauzelor prevenibile de stop cardiac este obligatorie în:
a) stopul cardiac prin activitate electrică fără puls (disociația electromecanică)
b) în ritmurile șocabile refractare la aplicarea șocului electric
c) în ritmurile șocabile care nu răspund la șocul electric
d) stopul cardiac prin asistolie
e) prezența semnelor de moarte biologică
ABCD
225. CM Fibrilația ventriculară reprezintă:
a) complexe QRS cu frecvența 150-500/min
b) complexe QRS cu durata sub 120 msec
c) unde fine, cu înălțimea undelor sub 3 mm
d) unde mari cu înălțimea undelor peste 3 mm
e) oscilații rapide neregulate ca morfologie, durata și amplitudine diferită
ACD
226. CM Fluterul ventricular reprezintă:
a) complexe QRS cu frecvența 200-350/min
b) prezintă o TV monomorfă cu frecvență foarte înaltă
c) prezintă o TV polimorfă cu frecvență foarte înaltă
d) prezintă un aspect sinusoidal accelerat
e) o disritmie tranzitorie care deteriorează în fibrilație ventriculară
ABDE
227. CM Tahicardia ventriculară fără puls reprezintă:
a) o tahicardie, de obicei regulată cu frecvența 140-240/min
b) o succesiune de mai mult de 3 complexe extrasistolice
c) originară proximal de bifurcația fascicolului His
d) originară distal de bifurcația fascicolului His în țesutul specializat de conducere sau în
miocardul ventricular, ori în ambele țesuturi
e) cel mai frecvent este cauzată de boala coronariană ischemică
BDE
228. CM Torsada de vârfuri reprezintă:
a) forma particulară de TV monomorfă
b) forma particulară de TV polimorfă
c) TV cu interval Q-T prelungit
d) complexe ventriculare cu frecvența de 120-250/min
e) aspect elicoidal al complexelor QRS
BCDE
229. CM Administrarea Epinefrinei în RCR și C se efectuează:
a) în ritmurile de stop cardiac non-șocabile
b) în ritmurile de stop cardiac șocabile
c) după al doilea șoc electric
d) după al treilea șoc electric
e) se administrează la fiecare 3-5 min
ABCE
230. CM Tahicardia ventriculară fără puls reprezintă:
a) frecvența cardiacă 100-250 bătăi/min
b) nu există nici o relație între undele P și complexele QRS
c) unda P nu poate fi evidențiată pe ECG
d) complexul QRS mai mare de 0,12 sec
e) este cauzată de descărcarea rapidă a mai multor focare ectopice ventriculare
ABCD
231. CM Rimurile șocabile ale stopului cardiac includ:
a) tahicardia ventriculară fără puls
b) fibrilatia atrială
c) fibrilaţia ventriculară
d) tahicardia paroxistică supraventriculară
e) asistolia
AC
232. CM Rimurile non-șocabile ale stopului cardiac includ:
b) asistolia
c) disociația electromecanică sau activitatea electrică fără puls
e) fibrilaţia atrială
BC
233. CM Programe standardizate de Suport Vital Avansat includ:
a) Suportul Vital Avansat Cardiac
b) Suportul Vital Avansat Obstetrical
c) Suportul Vital Avansat Traumatic
d) Suportul Vital Avansat Pediatric
e) Suportul Vital Avansat Respirator
ABCD
234. CS Compresiunile toracice vor fi întrerupte pentru:
a) transportarea pacientului la spital
b) conectarea la monitoare
c) Instalarea cateterului periferic sau central
d) analiza ritmului și administrarea șocului electric de defibrilare
e) plasarea padelelor defibrilatorului
D
235. CM Indicațiile utilizării dispozitivului de compresie toracică (Autopulsul) include:
a) în timpul transportului spre spital
b) RCP și C în spații înguste
c) transportul pe brancardă
d) RCP și C îndelungată
e) RCP și C în spital
ABCD
236. CM Alegeți afirmațiile corecte:
a) adrenalina se administrează în toate tipurile de stop cardiac
b) adrenalina este medicația de primă linie în șocul anafilactic
c) adrenalina poate fi înlocuită cu Vasopresină în stopul cardiac
d) adrenalina este medicația de primă linie în șocul cardiogen
e) adrenalina se va administra obligatoriu postresuscitare
ABCD
237. CM Administrarea Amiodaronei se va face în caz de:
a) în asistolie
b) în TV fără puls
c) în Activitatea electrică fără puls /Disociaţia electromecanică
d) în Fibrilația Ventriculară
e) În Torsada vârfurilor
BD
238. CM Acțiunea Amiodaronei constă în:
a) creșterea duratei potențialului de acțiune
b) creșterea perioadei refractare
c) scaderea conductibilității prin nodul atrioventricular
d) creșterea conductibilității prin căile accesorii de conducere
e) efect stabilizator de membrană
ABCE
239. CM Alegeți dozele corecte de Amiodaronă în RCP și C la adulți:
a) 5 mg/kg
b) 300 mg
c) 150 mg
d) 5-10 mg/kg
e) 900 mg/24 ore
BC
240. CS Administrarea Atropinei este obligatorie în:
a) asistolie
b) activitate electrică fără puls
c) fibrilația ventriculară
d) TV fără puls
e) BAV gr.III cu frecvenţa cardiacă sub 40 bătăi/minut
E
241. CM Administrarea Epinefrinei în cadrul RCP și C la adulți se va efectua:
a) ritmuri non-șocabile
b) ritmuri șocabile
c) în FV după administrarea primului șoc electric
d) în FV după administrarea a două șocuri electrice
e) după intubația endotraheală
ABD
242. CM Criteriile pentru a nu începe efectuarea RCR şi C:
a) pacienţii străini posesori ai ordinului valid de DNAR (do not attempt resuscitation/ nu
efectuaţi resuscitarea)
b) pacientul are semne de moarte biologică: rigor mortis, cornee opacă, midriază fixă, lividitate
cadaverică a zonelor declive
c) nu are nici un beneficiu fiziologic, deoarece funcţiile vitale sunt deteriorate în pofida terapiei
maximale pentru afecţiuni ca şocul septic
progresiv, procesele neoplazice
d) stop cardiac survenit în urma unui traumatism toracic
e) stop cardiac fără martori
ABC
243. CM Criteriile pentru a nu începe efectuarea RCR şi C la nou-născuti:
a) vârsta gestaţională confirmată mai mică de 23 săptămâni
b) greutate sub 400 g
c) trisomia XIII sau XVIII confirmată la consultaţia genetică
d) greutate sub 500 g
e) vârsta gestaţională mai mică de 24 săptămâni
ABC
244. CM Alegeți dozele corecte de energie electrică în utilizarea defibrilatorului bifazic în
RCP și C la adulți, recomandate de Consiliul European de Resuscitare și Societatea
Americană de Cardilogie (AHA):
a) 150J-200J
b) 200J-300J și mai mult
c) 120J-200J
d) 50J-100J
e) 400J-500J
AC
245. CS Minimalizarea pauzelor în compresiunile toracice în RCP și C la adulți:
a) sub 5 secunde
b) sub 15 secunde
c) sub 20 secunde
d) sub 10 secunde
e) sub 30 secunde
D
246. CM Semne de restabilire a circulației sangvine spontane (RCSS):
a) apariția pulsului la artera carotidă
b) creșterea PET CO2 ≥ 30-35 mm Hg
c) monitorizarea invazivă intrarterială
d) restabilirea respirației spontane
e) restabilirea tonusului muscular
ABCD
247. CM Indicațiile aplicării măștii laringiene:
a) dificultăți în aplicarea măștii faciale (lipsa dințiilor, purtători de barbă)
b) pacienții la care intubația și ventilația este dificilă cu reflex de fund de gât prezent
c) proceduri și intervenții chirurgicale, care necesită anestezie de scurtă durată
d) personal neinstruit în tehnicile de intubație endotraheală
e) pacient cu risc de aspirație (stomac plin)
ABCD
248. CM Contraindicațiile de aplicare a măștii laringiene:
a) personal neinstruit în aplicarea măștii laringiene
b) pacienții la care intubația și ventilația este dificilă cu reflex de fund de gât prezent
c) proceduri și intervenții chirurgicale, care necesită anestezie de scurtă durată
d) personal neinstruit în tehnicile de intubație endotraheală
e) pacient cu risc de aspirație (stomac plin)
AE
249. CM Indicațiile aplicării tubului laringian "Rege" includ:
a) pacient inconștient
b) pacient cu reflex de fund de gât prezent
c) pacient cu reflex de fund de gât absent
d) tentative de utilizare fără succes ale altor modalități mai puțin invazive de management
avansat al căilor aeriene
e) pacient cu traumatisme ale căilor aeriene sau de coloană cervicală
ACD
250. CM Contraindicațiile de aplicarea a tubului laringian "Rege" includ:
a) pacient cu reflex de fund de gât prezent
b) pacient cunoscut sau suspect la patologie esofagiană
c) pacent cunoscut cu ingestie de substanțe caustice
d) pacient cu traumatisme ale căilor aeriene sau de coloană cervicală
e) lipsa experienței de intubație endotraheală în situațiile, când este necesară asigurarea protecției
căilor aeriene
ABCD
251. CM Indicațiile aplicării tubului laringian "Rege" includ:
a) pacient inconștient
b) pacient cu reflex de fund de gât prezent
c) pacient cu reflex de fund de gât absent
d) tentative de utilizare fără succes ale altor modalități mai puțin invazive de managemenavansat
al căilor aeriene
e) pacient cu traumatisme ale căilor aeriene sau de coloană cervicală
ACD
252. CM Contraindicațiile de aplicarea a tubului laringian "Rege" includ:
a) pacient cu reflex de fund de gât prezent
b) pacient cunoscut sau suspect la patologie esofagiană
c) pacent cunoscut cu ingestie de substanțe caustice
d) pacient cu traumatisme ale căilor aeriene sau de coloană cervicală
e) lipsa experienței de intubație endotraheală în situațiile, când este necesară asigurarea protecției
căilor aeriene
ABCD
253. CM Indicațiile intubației orofaringiene includ:
a) menținerea permeabilității căilor aeriene la bolnavul inconștient neintubat
b) menținerea permeabilității căilor aeriene la bolnavul inconștient, fără reflex de fund de gât și
care va fi ventilat cu presiune pozitivă cu balon-mască sau alt dispozitiv
c) blocarea mușcăturii după inserția tubului endotraheal
d) pacient conștient
e) pacient cu reflex de fund de gât prezent
ABC
254. CM Contrandicațiile intubației orofaringiene includ:
a) pacient cunoscut sau suspect la patologie esofagiană
b) pacient cunoscut cu ingestie de substanțe caustice
c) blocarea mușcăturii după inserția tubului endotraheal
e) pacient cu reflex de fund de gât prezent
DE
255. CS Indicațiile intubației nazofaringiene includ:
a) menținerea permeabilității căilor aeriene, când calea orofaringiană nu poate fi utilizată (trism,
traumatisme ale cavității bucale)
b) traumatismul cranio-facial grav
c) intoleranța pacientului față de dispozitiv
e) pacient cu imobilizarea regiunii cervicale și a capului
A
256. CM Indicațiile intubației endotraheale includ:
a) incapacitatea bolnavului de a asigura securitatea căilor aeriene (comă, stop cardiac și/sau
respirator)
b) incapacitatea de a ventila un pacient prin metode mai puțin invazive
c) prezența semnelor de afectare a căilor aeriene și de IR acută și cronică în acutizare (leziuni
prin inhalare de fum, astmul sever, BPCO în
acutizare, edemul pulmonar acut, traumatisme toracice severe)
d) necesitatea unui suport ventilator îndelungat
e) personal neinstruit în tehnicile de intubație
ABCD
257. CM Rimurile non-șocabile ale stopului cardiac sunt următoarele:
a) asistolia
c) fibrilaţia ventriculară
d) tahicardia paroxistică supraventriculară
e) activitatea electrică fără puls / DEM
AE
258. CS Cauza cea mai frecventă a stopului cardiac la copii este:
a) Traumatismele
b) FV/TV fără puls
c) malformaţiile congenitale
d) hipoxia, din cadrul patologiei tractului respirator
e) asistolia/ Activitatea electrică fără puls/DEM
D
259. CM Indicaţi tehnicile invazive de dezobstrucţie a căilor aeriene inferioare:
a) traheotomia
b) coniotomia (cricotireotomia)
c) coniostomia (cricotireostomia pe ac)
e) aplicarea măștii laringiene
ABCD
260. CS Respirația artificială cu balonul portabil autoexpansibil AMBU, LAERDAL face
parte din metodele:
a) ventilare mecanică neautomată, efectuată de către resuscitator
b) ventilare mecanică automată
c) ventilarea mecanică cu presiune pozitivă intermitentă
d) ventilarea mecanică cu presiune pozitivă continuă
e) metode neconvenționale de suport ventilator
A
261. CM În urma evaluării primare a unui pacient somatic critic aţi stabilit, pacientul
este inconştient, dar este prezentă respiraţia şi pulsul la artera carotidă. Acţiunea
dumneavoastră va fi:
a) inițierea măsurilor de resuscitare
b) imobilizarea pacientului pe targă rigidă
c) imobilizarea regiunii cervicale
d) plasarea pacientului în poziţia laterală de siguranţă şi supravegherea lui până la sosirea
SPAMU
e) apelul serviciului prespitalicesc de asistență medicală urgentă 112
DE
262. CS Raportul compresiuni : ventilări în RCP și C la adulți efectuată de doi

reanimatori este:
a) 15:2
b) 3:1
c) 30:2
d) 30:1
e) 5:1
263. CM Măsurile de resuscitare de bază vor fi întrerupte în caz de:

a) restabilirea spontană a funcțiilor vitale ale pacientului
b) instalarea semnelor de moarte biologică
c) transportarea pacientului la spital
d) reevaluarea pacientului
e) epuizarea reanimatorului după 25-30 min de RCR și C
ABE
264. CM Conform Ghidului European de Resuscitare, se continuă RCP și C la adulți
până la:
a) preluarea resuscitării de serviciile specializate
b) pestabilirea semnelor vitale
c) epuizarea reanimatorului după, 25-30 min RCR și C
d) instalarea semnelor de moarte biologică
e) stabilizarea hemodinamică și respiratorie
ABCD
265. CS Hipotermia este definită ca:?????????

a) o scădere a temperaturii centrale a corpului mai mică de 330C
b) o scădere a temperaturii centrale a corpului mai mică de 36.60 C
c) o scădere a temperaturii centrale a corpului mai mică de 350 C
d) o scădere a temperaturii centrale a corpului mai mică de 360 C
e) nici un răspuns corect
266. CM Anafilaxia este:

a) o boală acută
b) o reacție sistemică acută generalizată
c) o hipersensibilitate de tip I mediată de anticorpii IgE
d) o boală cronică
e) un simptom
BC
267. CM Anafilaxia poate fi:
a) anafilaxie alergică
b) anafilaxie non-alergică
c) anafilaxie acută (șoc anafilactică)
d) mediată de mediatori ai răspunsului inflamator sisitemică
e) mediată de ischemie-reperfuzie
ACD
268. CS Șocul anafilactic după contactul cu alergenul alimentar survine în:
a) 10-15 minute
b) 15-20 minute
c) 3-5 minute
d) 25-30 minute
e) 1 oră
D
269. CM Care categorii de populație sunt cele mai vulnerabile pentru anafilaxie:
a) copii sub 5 ani
b) 5 - 12 ani
c) 13 - 50 ani
d) 30 - 49 ani
e) atopicii
CE
270. CM Severitatea anafilaxiei depinde de:
a) calea de administrare a alergenului
b) doza de alergen primită
c) sensibilitatea pacientului
d) vârsta pacientului
e) sezonul anului
ABC
271. CM Factorii care influențează incidența anafilaxiei:
a) atopia
b) genul
c) calea și modul de administrare
d) astmul bronșic
e) locul geografic
ABCD
272. CM Care sunt fazele anafilaxiei imune:
a) faza de contact
b) faza de sensibilizare
c) faza patochimică
d) faza patofiziologică
e) faza eliberatoare
BCD
273. CM Faza biochimică se caracterizează prin:
a) eliberarea brutală și masivă de mediatori
b) crește secreția de mucus și spasmul bronșic
c) crește secreția de fluide și peristaltica intestinală
d) crește permeabilitatea vasculară și scade VSC
e) vasoconstricție periferică
A BC
274. CM Cauze frecvente ale șocului anafilactic:
a) proteine
b) vaccinuri
c) alimente: oua, nuci, lapte, peste
d) hormoni
e) alcoolul
AC
275. CM Haptenele inductoare de anafilaxie non imună:
a) antibiotice
b) anestezicele locale (xiliana, tetracaina)
c) polisaharide (dextrani, polighemin)
d) produse de contrast iodate
e) alimente
ABCD
276. CM Care sunt medicamentele implicate mai frecvent în declanșarea șocului
anafilactic:
a) amoxicilina
b) antiinflamatoarele non-steroidiene
c) penicilinele
d) analgezicile
e) hipotensoarele
ABC
277. CM Formele clinice de anafilaxie sunt:
a) hemodinamică
b) asfixică
c) cerebrală
d) renală
e) cutaneo-mucoasă
ABCE
278. CM Forma clinică depinde de:
a) gradul de sensibilitate
b) calea și doza de alergen
c) modul de activare a mediatorilor
d) sensibilitatea organelor țintă
e) tensiunea arterială
ABD
279. CM Care sunt semnele de prognostic nefavorabil în anafilaxie:
a) modul brutal de instalare
b) bradicardia
c) hipotensiunea
d) laringospasmul
e) cefaleea
BC
280. CM Care sunt semnele specifice pentru forma abdominală a anafilaxiei:
a) abdomenul acut cu iritație peritonială
b) bronhospasm
c) edemul buzelor
d) edemul limbii ???? nu e specific doar in forma abdominala
e) hipotensiune ușoară
AE
281. CM În forma cerebrală a anafilaxiei simptomele sunt:
a) cefaleea intensă
b) redoarea cefei
c) anxietate
d) convulsii
e) comă
ACD
282. CM Șocul anafilactic poate amenința viața prin:
a) depresie miocardică ireversibilă
b) hipertensiune arterială
c) hemoconcentrație severă
d) coagulare diseminată intravasculară
e) bronhospasm cu criză astmatică severă
ACDE
283. CM Diagnosticul de anafilaxie se face în baza:
a) anamnezei
b) semnelor clinice
c) ECG
d) triptaza serică
e) metilhistamina din urină
ABDE
284. CS Care este preparatul de elecție in anafilaxie severă:
a) Dexametazona
b) Clorura de Calciu
c) Adrenalina
d) Alergostopul
e) Dopamina
C
285. CS Care este calea de administrare a Adrenalinei la prespital:
a) subcutanat
b) intravenos
c) sublingual
d) intramuscular
e) per os
D
286. CM Care preparate hormonale se administrează in anafilaxie:
a) Prednisolon
b) Hidrocortison
c) Dexametazon
d) Cortizol
e) Metilprednisolon
ABE
287. CM Care din preparate de mai jos nu se administrează in anafilaxie:
a) Clorură de Calciu
b) Adrenalină
c) Diphenhidramină
d) Dexametazon
e) Poliglucină
AD
288. CM În caz de edem Quincke se administrează:
a) Dexametazon
b) Adrenalină
c) Diphenhidramină
d) Hidrocortizon
e) Salbutamol
BCDE
289. CM Care din preparatele de mai jos se administrează in anafilaxie:
a) sulfat de magneziu
b) eufilină
c) clorură de calciu
d) salbutamol
e) chlorphenamină
ABDE
290. CM Care din pacienții nominalizați sunt atribuiți la pacienți cu traumatisme:
a) pacient cu arsuri termice
b) pacient cu arsuri electrice
c) pacient de la înec
d) pacient în comă hipoglicemică
e) pacient în comă de etiologie necunoscută
ABCE
291. CM Identificați cauzele șocului obstructiv la copii și adulți:
a) hemopneumotorace sufocant (cu supapă)
b) vicii congenitale cardiace
c) voletul costal
d) aritmiile cardiace
e) leziunile măduvei spinării
ABC
292. CM Identificați cauzele șocului obstructiv la copii și adulți:
a) tamponada cardiacă
b) valvulopatiile
c) embolismul pulmonar
d) leziunile maduvei spinării
e) anemia avansată
AC
293. CM Identificați cauzele șocului hipovolemic la copii și adulți:
a) hemoragia
b) arsurile
c) intoxicațiile cu monoxid de carbon
e) peritonitele
ABE
294. CM Identificați cauzele șocului hipovolemic la copii și adulți:
a) perderi lichidiene prin stome gastrointestinale, gastroenterite
b) ocluzie intestinală
c) peritonite
d) preparate vasodilatatoare
e) contuzia cordului
ABC
295. CM Indicați cauzele șocului distributiv la copii și adulți:
a) arsurile
b) peritonitele
c) sepsisul și șocul septic
d) anafilaxia
e) medicația vasodilatatoare
CDE
296. CM Indicați cauzele șocului distributiv la copii și adulți:
a) leziunile maduvei spinării
b) anafilaxia
c) insuficiența cardiacă
d) sepsisul și șocul septic
e) valvulopatiile
ABD
297. CM Identificați cauzele șocului cardiogen la copii și adulți:
a) insuficiența cardiacă (cardiomiopatia, miocardita)
b) aritmiile
c) preparatele vasodilatatoare
d) contuzia cordului
e) tamponada cardiacă
ABDE
298. CM Identificați cauzele șocului cardiogen la copii și adulți:
a) valvulopatiile
b) aritmiile
c) viciile cardiace congenitale (coarctația de aortă, stenoza aortică)
d) insuficiența cardiacă (cardiomiopatiile, miocarditele)
e) tamponada cardiacă
ABDE
299. CM Identificați dozele corecte de epinefrina (adrenalină) pentru administrare i/m în
șocul anafilactic în corelare cu vârsta la copii:
a) 0-6 luni-150 mcg (0,15 ml din soluția 1:1000)
b) 0-6 luni-300 mcg (0,3 ml din soluția 1:1000)
c) 6 luni-6 ani 150 mcg (0,15 ml din soluția 1:1000)
d) 6 luni-6 ani 300 mcg (0,3 ml din soluția 1:1000)
e) 6 ani-12 ani 500 mcg (0,5 ml din soluția 1:1000)
AC
300. CM Identificați dozele corecte de epinefrină (adrenalină) pentru administrare i/m la
copii în corelare cu vârsta:
a) 6 ani - 12 ani-300 mcg (0,3 ml din soluția 1:1000)
b) 6 luni - 6 ani-150 mcg (0,15 ml din soluția 1:1000)
c) peste 12 ani-500 mcg (0,5 ml din soluția 1:1000)
d) peste 12 ani-300 mcg (0,3 ml din soluția 1:1000)
e) 0 - 6 luni -150 mcg (0,15 ml din soluția 1:1000)
ABCE
301. CS Identificați dozarea corectă a cristaloizilor în șocul anafilactic la copii:
a) 10 ml/kg
b) 20 ml/kg
c) 30 ml/kg
d) 40 ml/kg
e) 60 ml/kg
B
302. CS Doza de epinefrină (adrenalină) administrată i/v în șocul anafilactic la copii
constituie:
a) 1 mcg/kg/min
b) 2 mcg/kg/min
c) 3 mcg/kg/min
d) 5 mcg/kg/min
e) 10 mcg/kg/min
A
303. CM Identificați dozele corecte de hidrocortizon administrate i/m sau i/v în șocul
anafilactic la copii în corelare cu vârsta:
a) 0-6 luni 25 mg
b) 0-6 luni 50 mg
c) 6 luni-6 ani 25 mg
d) 6 luni-6 ani 50 mg
e) 6 luni-6 ani 100 mg
AD
304. CM Identificați dozele corecte de hidrocortizon administrate i/m și i/v în șocul
anafilactic la copii în corelare cu vârsta:
a) 6 luni-6 ani 25mg
b) 6 ani-12 ani 50 mg
c) 6 ani-12 ani 100 mg
d) peste 12 ani-200 mg
e) peste 12 ani-150 mg
CD
305. CS Doza de epinefrină (adrenalină) administrată io sau iv la copii în asistolie sau
activitate elecrtică fără puls (AEP) constituie:
a) 1 mcg/kg la fiecare 3-5 min
b) 5 mcg/kg la fiecare 3-5 min
c) 10 mcg/kg la fiecare 3-5 min
d) 15 mcg/kg la fiecare 3-5 min
e) 20 mcg/kg la fiecare 3-5 min
C
306. CS Care sunt valorile normei frecvenței respiratorii (FR), pulsului (Ps) și presiunei
arteriale sistolice (TAs) la un nou-născut:
a) FR-20-40; Ps -110-160; TAs-70-75 mmHg
b) FR-25-45; Ps - 115-160; TAs-60-65 mmHg
c) FR-25-50; Ps - 120-170; TAs-65-75 mmHg
d) FR-20-35; Ps - 100-155; TAs-70-75 mmHg
e) FR-20-30; Ps - 110-150; TAs-70-80 mmHg
C
arteriale sistolice (TAs) la sugar 6-12 luni:
a) FR-20-40; Ps - 110-160; TAs-70-75 mmHg
b) FR-25-45; Ps - 115-160; TAs-60-65 mmHg
c) FR-25-50; Ps - 120-170; TAs-65-75 mmHg
d) FR-20-35; Ps - 100-155; TAs-70-75 mmHg
e) FR-20-30; Ps - 110-150; TAs-70-80 mmHg
A
arteriale sistolice (TAs) la copil în vârsta de 5 ani:
a) FR-20-30; Ps - 100-150; TAs-70-80 mmHg
b) FR-20-30; Ps - 80-135; TAs-80-90 mmHg
c) FR-15-25; Ps - l70-120; TAs-80-90 mmHg
d) FR-20-30; Ps - 80-130; TAs-80-90 mmHg
e) FR-12-24; Ps - 60-110; TAs-90-105 mmHg
B
arteriale sistolice (TAs) la un adolescent:
a) FR-20-30; Ps - 100-150; TAs-70-80 mmHg
b) FR-20-30; Ps - 80-135; TAs-80-90 mmHg
c) FR-15-25; Ps - l70-120; TAs-80-90 mmHg
d) FR-20-30; Ps - 80-130; TAs-80-90 mmHg
e) FR-12-24; Ps - 60-115; TAs-90-105 mmHg
E
310. CS Cauza cea mai frecventă a stopului cardio-respirator la copii este:
a) cardiacă
b) cerebrală
c) respiratorie
d) renală
e) traumatică
C
311. CS Valoarea diurezei ca semn al hipovolemiei la sugar constituie:
a) scăderea diurezei sub 2 ml/kg/h
b) scăderea diurezei sub 0,1 ml/kg/h
c) scăderea diurezei sub 1 ml/kg/h
d) scăderea diurezei sub 0,2 ml/kg/24 h
e) scăderea diurezei sub 3 ml/kg
A
312. CS Iminenţa stopului cardio-repirator la sugar este sugerată de instalarea:
a) tahicardiei
b) hipertensiunei arteriale
c) bradicardiei
d) febrei
e) dereglărilor de conștiență
C
313. CS Doza de adrenalina administrată în stopul cardio-respirator la copii constituie:
a) 0,01 mg/kg (0,1 ml/kg din soluția 1:10000)
b) 100 µg/kg din soluţia 1:1000
c) 10 µg/kg din soluţia 1:1000
d) 20 µg/kg din soluţia 1:10 000
e) 0,02 mg//kg din soluția 1:10 000
A
314. CS Adrenalina în RCP și C la copii se administrează la intervale:
a) 1-2 min
b) 2-4 min
c) 3-5 min
d) 4-6 min
e) 6-8 min
C
315. CS Lidocaina (xilina) poate fi folosită ca alternativă la amiodaronă în RCR și C la
copii în următoarele aritmii:
a) FV/TV fără puls în lipsa amiodaronei
b) Bloc atrio-ventricular gr. III
c) Bradicardie excesivă
d) Activitatea Electrică fără Puls
e) Asistolie
A
316. CS Doza amiodaronei în RCR și C la copii constituie:
a) 7 mg/kg i.v. sau i.o.
b) 5-10 mg/kg iv sau i.o.
c) 5 mg/kg i.v. sau i.o.
d) 14 mg/kg i.v. sau i.o.
e) 15 mg/kg i.v. sau i.o.
C
317. CS Administrarea de prima doză de amiodaronă în RCP și C la copii se realizează:
a) după primul șoc
b) după al doilea șoc
c) după al 3-lea șoc
d) după al 4-lea șoc
e) după al 5-lea șoc
C
318. CM Nominalizați tipurile de șoc:
a) hipovolemic
b) distributiv
c) cardiogen
d) obstructiv
e) septic
ABCD
319. CM Nominalizați tipurile de șoc:
a) obstructiv
b) anafilactic
c) distributiv
d) combustional
e) cardiogen
ACE
320. CM Nominalizați tipurile de șoc distributiv:
a) septic
b) anafilactic
c) hemoragic
d) neurogen
e) combustional
ABD
321. CM Nominalizați tipurile de șoc hipovolemic:
a) hemoragic
b) neurogen
c) prin deshidratare
d) combustional
e) anafilactic
ACD
322. CM Care din constatările de mai jos referitor la bradicardie sunt corecte:
a) bradicardia este deobicei un ritm peri-stop și este întâlnită ca răspuns la hipoxie și ischemie
profundă
b) bradicardia este precipitată de stimularea vagală și se poate întâlni în intubația și aspirația
endotraheală sau în perioada postoperatorie după chirurgie cardiacă. Ritmul este de regulă
neregulat
c) bradicardia este prezentă în sindromul de hipertensiune intracraniană, acești pacienți pot
prezenta dereglări de conștiență
d) bradicardia poate fi un efect advers al intoxicației cu digoxina sau ß-blocante
e) bradicardia poate fi precipitată de intoxicația cu antidepresante triciclice
ABCD (la aceasta intrebare toate rs sunt corecte, cel putin eu pe toate le-am gasit ca
corecte/ in ghid nu este precizata aceasta intrebare)
323. CM Bradicardia precipitată de hipoxie și stările de șoc la copii va fi tratată:
a) ventilație cu balon-mască, intubație endotraheală și O2 100%
b) compensare volemică 20 ml/kg cu cristaloizi de repetat până la 60 ml/kg
c) în caz de lipsă a efectului scontat de administrat iv adrenalină 10mcg/kg
d) dacă măsurile sunt ineficiente de administrat iv adrenalină 0,05-2 mcg/kg în min IV
e) dacă măsurile sunt ineficiente de administrat atropină 20mcg/kg iv/io (minimum 100 mcg,
doza maximă 600 mcg)
ABC D???
324. CM Bradicardia precipitată de stimularea vagală va fi tratată prin:
a) ventilație adecvată
b) administrare de atropină 20 mcg/kg iv/io minimum 100mcg, doza maximă 600 mcg
c) doza de atropină poate fi repetată la 5 min/doza maximă 1 mg la copii și 2 mg la adolescent
d) compensare volemică 20 ml/kg iv cu cristaloizi, de repetat până la 60 ml/kg
e) de administrat iv adrenalina 10 mcg/kg
ABC
325. CS Diureza normală la un adult constituie:
a) 30 ml/oră
b) 50 ml/oră
c) 60 ml/oră
d) 70 - 100 ml/oră
e) 100 - 150 ml/oră
D
326. CS Diureza normală la un copil constituie:
a) 0,5 ml/kg/oră
b) 1,0 ml/kg/oră
c) 1,5 ml/kg/oră
d) 2,0 ml/kg/oră
e) 3,0 ml/kg/oră
B
327. CM Accidentele vasculare cerebrale ischemice sunt mai frecvent:
a) aterotrombotice
b) cardioembolice
c) secundare hemoragiilor intracerebrale
d) lacunare
e) secundare hemoragiilor subarahnoidiene
ABD
328. CS Debitul sanguin cerebral constituie:
a) 200-350 ml
b) 400-550 ml
c) 600-650 ml
d) 750-850 ml
e) 900-1000 ml
D
329. CM Valorile normale ale presiunii intracraniene în corelare cu vârsta:
a) nou-născut în termen - 2mmHg
b) vârsta 1 an - 5 mmHg
c) vârsta 7 ani - 6-13 mmHg
d) adultul - 2-15 mmHg
e) adultul - 15-20 mm Hg
ABCD
330. CS Presiunea intracraniană în sindromul de hipertensiune intracraniană constituie:
a) nou-născut în termen - 2mmHg
b) vârsta 1 an - 5 mmHg
c) vârsta 7 ani - 6-13 mmHg
d) adultul - 2-15 mmHg
e) adultul - 15-20 mm Hg
E
331. CS Accidentul ischemic tranzitor (Atacul ischemic tranzitor) antrenează un deficit
motor cu durata ce nu depășește:
a) 1 oră
b) 6 ore
c) 12 ore
d) 24 ore
e) 48 ore
D
332. CM În favoarea unui accident vascular cerebral hemoragic (AVCH) pledează:
a) vârsta sub 60 de ani
b) vârsta peste 60 de ani
c) prezența constantă a HTA
d) debutul brusc și instalarea rapidă a deficitului neurologic
e) starea de comă cu semne de iritație meningiene
ACDE
333. CM În favoarea unui accident vascular cerebral hemoragic (AVCH) pledează:
a) prezența tulburărilor vegetative: facie vultuos, transpirații profuze, respirație stertoroasă,
tahicatdie, hiperemie
b) cefalee violentă, amețeli care preced coma
c) instalarea rapidă a deficitului neurologic (hemiplegie de obicei)
d) absența de obicei a comei
e) absența, în general, a tulburărilor vegetative
ABC
334. CM În favoarea unui accident vascular cerebral ischemic (AVCI) pledează:
a) vârsta peste 60 de ani
b) prezența stigmatelor aterosclerozei
c) instalarea relativ progresivă, mai frecvent noaptea la trezirea din somn
d) starea de comă cu semne de iritație meningiene
e) absența, în general, a tulburărilor vegetative
ABCE
335. CM În favoarea unui accident vascular cerebral ischemic (AVCI) pledează:
a) absența stării de comă
b) starea de comă cu semne meningiene
c) prezența suflului carotidian a unei cardiopatii emboligene
d) instalarea progresivă a manifestărilor clinice
e) semne de iritare meningiene
ACD
336. CM Hemoragia subarahnoidiană (HSA) se manifestă:
a) debut brutal
b) cefalee severă localizată, grețuri, vărsături
c) obnubilare, comă
d) absența stării de comă
e) prezența stigmatelor aterosclerotice
ABC
337. CM Hemoragia subarahnoidiană (HSA) se manifestă:
a) oftalmopareză, midriază ipsilaterală
b) iritație meningeală
c) HTA și hipertermie
d) crize comițiale
e) absența stării de comă
ABCD
338. CM Complicațiile cerebrale în accidentul vascular cerebral sunt:
a) aspirație traheobronșică
b) ramolismentul zonei infarctate
c) resângerare
d) convulsii
e) spasmul vascular între zilele 3-14
BCDE
339. CM Lanțul de supraviețuire în Stroke include:
a) inițierea promptă a RCR și C
b) identificarea și accesul imediat la serviciul de urgență (112)
c) promptitudinea stabilizării bolnavului cu AVC
d) transportul operativ în unitățile Stroke
e) precocitatea aplicării Suportului Vital Avansat în Stroke
BCDE
340. CM Semnele și simptomele necesare de a fi identificate de către dispecerii 112 și
echipajele de urgență a AVC include:
a) hemipareză
b) hemiparestezii
c) tulburări de limbaj, vertij, ataxie
d) cecitate unilaterală
e) migrenă cu debut gradual
ABCD
341. CM Testul FAST include:
a) asimetria feței
b) alunecarea în jos a mânei
c) vorbire neințeligibilă
d) timpul de apel 112
e) alunecarea în jos a piciorului
ABCD
342. CM Scala Cincinati de evaluar a AVC include:
a) pareza facială
b) hemiplegia
c) pareza mânei
d) dereglări de vorbire
e) dereglări de conștiență
ACD
343. CS Tratamentul HTA la pacienții cu AVC cu indicație pentru tratament fibrinolitic
include obiectivul terapeutic:
a) valorile TA sub 160/90 mmHg
b) valorile TA sub 170/95 mmHg
c) valorile TA sub 180/100 mmHg
d) valorile TA sub 185/110 mmHg
e) valorile TA sub 200/100 mmHg
D
344. CS Tratamentul HTA la pacienții cu AVC fără indicație pentru tratamentul
fibrinolitic se va iniția la cifre a TA:
a) 150/90 mmHg
b) 160/90 mmHg
c) 170/100 mmHg
d) 185/110 mmHg
e) ≥220/120 mmHg
E
345. CM Proprietățile CO include:
a) gaz incolor
b) este mai greu ca aerul și nedifuzabil în atmosferă
c) nu irită căile aeriene
d) nedetectabil senzorial, inodor
e) este mai ușor ca aerul și difuzabil în atmosferă
ACE
346. CM Manifestările clinice în intoxicația cu CO includ:
a) intoxicație ușoară (COHb sub 2%)
b) intoxicație ușoară (COHb sub 30%)
c) intoxicație moderată (COHb sub 30-40%)
d) intoxicație severă (COHb sub > 40%)
e) intoxicație terminală (COHb > 90%)
BCD
347. CM Manifestările clinice ale intoxicației cu CO (COHb <30%) includ:
a) cefalee
b) dispnee
c) greață, vărsături
d) convulsii
e) tahipnee
ABC
348. CM Manifestările clinice ale intoxicației cu CO (COHb 30-40%) includ:
a) cefalee
b) greață, vărsături
c) oboseală, astenie
d) dispnee de efort
e) comă
ABCD
349. CM Nivelele COHb, indiferent de simptome, care servesc indicație pentru
oxigenoterapie hiperbară sunt:
a) COHb > 25%
b) COHb > 30 %
c) COHb > 15 % la femeia gravidă sau copil
d) COHb > 20%
e) COHb > 15%
AC
350. CM Identificați constatările corecte vizând termenii de imersie și submersie:
a) imersia semnifică când corpul victimei este acoperit de apă sau oricare alt lichid ca înecul să
se producă
b) imersia semnifică ca cel puțin fața și căile aeriene ale victimei sunt acoperite de apă sau
oricare alt lichid ca înecul să se producă
c) submesia semnifică ca tot corpul victimei se află sub nivelul suprafeței apei sau altui lichid
d) submersia semnifică ca cel puțin fața și căile aeriene ale victimei sunt acoperite de apă sau
oricare alt lichid ca înecul să se producă
e) imersia și submersia au aceiași semnificație
BC
351. CM Fiziopatologia înecului include următoarele verigi:
a) apneea voluntară și laringospasmul
b) hipoxia și hipercapnia
c) aspirarea apei, spălarea surfactantului, hipertensiune pulmonară și agravarea hipoxiei
d) pierderea conștienței, bradicardie și stop cardiac
e) dereglările fiziopatologice depind de circumstanțe: apă sărată sau obișnuită
ABCD
352. CM Manifestările clinice ale intoxicației cu CO (COHb >40%) includ:
a) cefalee, greață, vărsături
b) oboseală, astenie, confuzie
c) tahicardie, tahipnee
d) convulsii, comă la valori a COHb 30-40%
e) convulsii, comă la valori a COHb 50-60%
ABC
353. CM Tratamentul intoxicației cu CO include:
a) evacuarea din mediu a pacientului
b) oxigenoterapie cu O2 100% pe mască
c) intubație endotraheslă la pacienții comatoși și cu detresă resiratorie
d) oxigenoterapie hiperbară în intoxocația severă
e) compensare volemică
ABCD
354. CM Manifestările clinice, indiferent de nivelul COHb, care argumentează
oxigenoterapia hiperbară sunt:
a) convulsii, comă
b) confuzie, dereglări cognitive și vizuale
c) ischemie miocardică, aritmii severe
d) simptomatologie persistentă
e) oliguria
ABCD
355. CM RCR și C în stopul cardiac secundar înecului include:
a) managementul căilor aeriene și administrarea O2 cu flux crescut
b) inițierea promptă a ventilărilor pentru reducerea hipoxiei
c) raportul compresiuni toracice:ventilări de 30:2 și se exclude efectuarea doar a compresiunilor
toracice
d) șocurile electrice se aplică după uscarea toracelui
e) hipotermia este contraindicație pentru defibrilare
ABCD
356. CM Utilizarea DAE în RCR și C la înecați necesită respectarea următoarelor
cerințe:
a) se va usca cutia toracică
b) dacă ritmurile șocabile sunt asociate cu hipotermia (temperatura centrală sub 30oC) se aplică
maxim 3 șocuri electrice
c) dacă ritmurile șocabile sunt asociate cu hipotermia (temperatura centrală sub 30oC) nu se
aplică defibrilarea
d) se continuă ciclul compresiuni toracice:ventilări de 30:2, se crește temperatura centrală peste
30oC și se aplică șocurile electrice conform indicațiilor DAE
e) dozele de energie ale șocurilor electrice la adulți vor constitui: DAE monofazic - 360 J; bifazic
150-200 J
ABDE
357. CM Stopul respirator în electrocutare se instalează prin următoarele mecanisme:
a) inhibarea centrului respirator bulbar datorită trecerii curentului electric
b) contractura tetanică a musculaturii peretelui toracic și diafragmului
c) ca rezultat al paraliziei prelungite a mușchilor respiratori
d) ca rezultat a hemoragiei masive
e) ca rezultat a leziunilor de țesut nervos
ABC
358. CM Cauzele principale ale stopului cardiac în vârsta pediatrică sunt:
a) detresa respiratorie
b) șocul
c) insuficiență renală
d) traumatismele locomotorului
e) aritmiile
ABE
359. CM Problemele amenințătoare de viață evidențiate în timpul examenului general
includ:
a) respirația agonală sau apneică
b) cianoză
c) dereglări de conștiință
d) detresă respiratorie
e) retracția abdomenului sub rebordul costal
ABCD
360. CM Pulsul central include:
a) pulsul radial
b) pulsul carotidian
c) pulsul brachial
d) pulsul femoral
e) pulsul axillar
BCDE
361. CM Pulsul periferic include:
a) pulsul radial
b) pulsul brahial
c) pulsul dorsal plantar
d) pulsul tibial posterior
e) pulsul femoral
ACD
362. CM Primele trei verigi a lanțului de supraviețuire la copii includ:
a) suportul vital avnsat pediatric
b) măsuri de prevenire a stopului cardiorespirator
c) recunoașterea și RCR și C promtă cu accente pe compresiuni toracice
d) suportul vital avansat pediatric
e) accesul la serviciile de urgență 112 cu personal instruit și dotat tehnologic
BCE
363. CM Ultimele trei verigi a lanțului de supraviețuire la copii includ:
a) recunoașterea și RCR și C promtă cu accente pe compresiuni toracice
b) accesul la serviciile de urgență 112 cu personal instruit și dotat tehnologic
c) suportul vital avnsat pediatric eficient
d) asistența post resuscitare integrată
e) măsuri de prevenire a stopului cardiorespirator
BCD
364. CM Cauze frecvente de obstrucție a căilor aeriene superioare:
a) traumatisme
b) corpi străini
c) unele infecții
d) reacții alergice, șoc anafilactic
e) căderea posterioară a limbii
ABCE
365. CM Cauze frecvente de obstrucție a căilor aeriene superioare:
a) traumatisme
b) edemul și spasmul laringelui
c) aspirația de lichide
d) reacții alergice, șoc anafilactic
e) căderea posterioară a limbii
ABE
366. CM Resuscitatoarele manuale autogonflabile Ambu Laerdal au următoarele
capacități:
a) pentru nou-născuți150 ml
b) pentru nou-născuți 250 ml
c) pentru sugari 300-350 ml
d) pentru sugari 450-500 ml
e) pentru copii 600-1000 ml
BDE
capacități:
a) pentru copii 500-600 ml
b) pentru copii 600-1000 ml
c) pentru maturi 1000-1500 ml
d) pentru maturi 1500-2000 ml
e) pentru nou-născuți 250 ml
BDE
capacități:
a) pentru copii 500-600 ml
b) pentru copii 600-1000 ml
c) pentru maturi 1000-1500 ml
d) pentru maturi 1500-2000 ml
e) pentru nou-născuți 250 ml
BDE
369. CS Suspecția de traumatism în regiunea cervicală a coloanei vertebrale este
contraindicație pentru:
a) manevra Sellick
b) manevra Esmarch
c) tripla manevră Safar
d) intubație orofaringiană
e) intubație nasofaringiană
C
370. CM Intubația orofaringiană se realizează cu utilizarea dispozitivelor:
a) canulei Guedel
b) canulei Robertazzi
c) tubului Safar
d) canulei Berman
e) sondei Lifeway
ACDE
371. CM Intubația nazofaringiană se realizează cu utilizarea cu utilizarea dispozitivelor:
a) canulei Guedel
b) canulei Robertazzi
c) sondei Lifeway
d) sondei Wendel
e) canulei Berman
BD
372. CM Tripla manevră Safar include:
a) hiperextensia capului
b) manevra Esmarch
c) deschiderea gurii, revizia și îndepărtarea corpilor străini vizibili
d) manevra Sellick
e) extragerea corpilor străini cu pensa Magill sau Kocher
ABC
373. CM Aplicarea corectă a canulei Guedel la copii 8 ani - adulți include:
a) selectarea corectă a mărimei canulei
b) deschiderea gurii și administrarea cu vârful în jos până la rădăcina limbei
c) deschiderea gurii și administrarea cu vârful în sus până la rădăcina limbei
d) rotirea la 180o și plasarea pe configurația limbei
e) poziționarea manșetei proximale între suprafața internă a buzelor și suprafața anterioară a
dinților
ACDE
374. CM Aplicarea corectă a canulei Guedel la copii 1 -8 ani include:
a) selectarea corectă a mărimei canulei
b) deschiderea gurii și administrarea cu vârful în jos până la rădăcina limbei
c) deschiderea gurii și administrarea cu vârful în sus până la rădăcina limbei
d) rotirea la 180o și plasarea pe configurația limbei
e) poziționarea manșetei proximale între suprafața internă a buzelor și suprafața anterioară a
dinților
ABE
375. CM Dispozitivele supraglotice care separă căile respiratorii ale resuscitatului de
resuscitator includ:
a) canula Robertazzi
b) canula Berman
c) tubul Safar
d) sonda Lifeway
e) sonda Wendel
CD
376. CM Aplicarea corectă a canulei Robertazzi include:
a) selectarea corectă a dimensiunei
b) prelucrarea cu un lubrefiant
c) aplicarea prin narina dreaptă sau stânga
d) aplicarea prin cavitatea bucală
e) se administrează cu vârful în jos
ABCE
377. CM Dispozitivele orofaringiene supraglotice asigură:
a) profilaxia căderii posterioare a limbii
b) profilaxia aspirației conținutului gastric prin vărsătură în căile aeriene
c) eliberează mânile reanimatorului pentru acordarea asistenței medicale de urgență
d) asigură pătrunderea aerului prin lumenul dispozitivului și prin jurul lui
e) menține căile aeriene permeabile
ACDE
378. CM Dispozitivele nazofaringiene supraglotice asigură:
a) profilaxia căderii posterioare a limbii
b) profilaxia aspirației conținutului gastric prin vărsătură în căile aeriene
c) eliberează mânile reanimatorului pentru acordarea asistenței medicale de urgență
d) asigură pătrunderea aerului prin lumenul dispozitivului și prin jurul lui
e) menține căile aeriene permeabile
ACDE
379. CM Efectuarea intubației endotraheale necesită următoarele echipamente:
a) laringoscop cu sursă de lumină
b) sondă endotraheală
c) conductor pleabil
d) set pentru intubație
e) mască laringiană
ABCD
380. CM Pacientul cu obstrucție parțială de căi aeriene prezintă:
a) tuse eficientă zgomotoasă
b) respirație prezentă
c) conștiența păstrată
d) imposibilitatea de a vorbi
e) poate vorbi
ABCE
381. CM Obstrucția totală a căilor aeriene se manifestă:
a) imposibilitatea de a vorbi
b) respiră și poate vorbi
c) stare de inconștiență sau scăderea nivelului de conștiență
d) tuse silențioasă, ineficientă
e) tuse zgomotoasă, eficientă
ACD
382. CM Poziția laterală de siguranță o utilizăm:
a) la pacientul inconștient
b) în prezența pulsului
c) în prezența respirației
d) în lipsa respirației
e) în lipsa pulsului
ABC
383. CM Obstrucția severă prin corpi străini a căilor aeriene la copii 1-8 ani, măsurile de
dezobstrucție includ:
a) 5 lovituri interscapulare cu verificarea eliminării corpului străin
b) 5 lovituri interscapulare cu verificarea eliminării corpului străin după fiecare lovitură
c) 5 compresiuni toracice sub linia intermamelonară
d) 5 copresiuni abdominale
e) incurajarea tusei
AD
384. CM Obstrucția severă a căilor aeriene prin corpi străini la copilul de 8-15 ani,
măsurile de dezobstrucție includ:
a) 5 lovituri interscapulare cu verificarea eliminării corpului străin la sfârșitul ciclului
b) 5 lovituri interscapulare cu verificarea eliminării corpului străin după fiecare lovitură
c) 5 compresiuni toracice sub linia intermamelonară
d) 5 copresiuni abdominale
e) încurajarea tusei
AC
385. CM În obstrucția severă prin corpi străini a căilor aeriene la sugarul inconștient,
măsurile de dezobstrucție includ:
a) inițiați cinci respirații salvatoare în căile aeriene
b) efectuați RCR și C ( 30 compresiuni toracice, cu o latură de deget mai jos de linia
intramamelonară, cu ampltudinea de 5 cm și frecvența de 100-120/min )
c) efectuați RCR și C (30 compresiuni toracice, cu o latură de deget mai jos de linia
intramamelonară, cu amplitudinea de 4 cm (1/3 din grosimea cutiei toracice) și frecvența de 100-
120/min)
d) verificați expulzia corpului străin după 2 insuflații
e) verificați expulzia corpului străin după fiecare ciclu de 30 compresiuni toracice
AC E-???
386. CM Măsurile de decontaminare gastrică includ:
a) doze multiple de cărbune activat timp de 24 ore
b) doze multiple de cărbune activat timp de 12 ore
c) doze multiple de cărbune activat timp de 1 oră
d) lavajul gastric efectuat în intervalul de 1 oră
e) lavajul gastric efectuat în intervalul de 6 ore
CD
387. CM Identificați primele trei stadii ale hipotermiei accidentale conform sistemului
elvețian, bazat pe manifestări clinice:
a) stare de conștiență păstrată și frison
b) stare de conștiență alterată fără frison
c) stare de conștiență alterată și frison
d) inconștient
e) absența respirațiilor
ABD
388. CM Identifacați ultimele trei stadii ale hipotermiei accidentale conform sistemului
elvețian, bazat pe manifestări clinice:
a) stare de conștiență alterată cu frison
b) stare de conștiență alterată fără frison
c) incoștient
d) absența respirațiilor
e) deces secundar hipotermiei ireversibile
CDE
389. CM Cauze frecvente de obstrucție a căilor aeriene inferioare:
a) aspirația de lichide
b) corpii străini
c) infecții
d) căderea limbei pe peretele posterior al orofaringelui
e) edemul pulmonar acut
ABCE
390. CM Cauze frecvente de obstrucție a căilor aeriene inferioare:
a) aspirația de lichide
b) crupul spasmodic
c) abcesul periamigdalian, epiglotita
d) crupul viral, bronșiolita acută
e) edemul pulmonar acut
ADE
391. CM Metodele de dezobstrucție a căilor aeriene superioare includ:
a) tripla manevră Safar
b) extragerea corpilor străini cu pensa Magill sau Kocher
c) aspirația conținutului traheobronșic
d) intubație orofaringială
e) intubație endotraheală
ABD
392. CM Metodele de dezobstrucție a căilor aeriene superioare includ:
a) aspirația orofaringiană
b) obturatorul esofagian
c) aplicarea măștii laringiene
d) intubație nazofaringiană
e) traheostomia
ABCD
393. CM Metodele de dezobstrucție a căilor aeriene inferioare includ:
a) aplicarea măștii laringiene
b) intubația endotraheală
c) cricotireotomia și cricotireostomia pe ac
d) traheotomia
e) aspirația conținutului traheobronșic cu un aspirator
BCDE
394. CS Doza de epinefrină administrată endotraheal la copii în fibrilația ventriculară
sau tahicardia ventriculară fără puls constituie:
a) 0.5 mg/kg (5,0 ml din soluția 1: 1000)
b) 0.6 mg/kg (6,0 ml din soluția 1: 1000)
c) 0.01 mg/kg (0,1 ml din soluția 1: 1000)
d) 0.1 mg/kg (1,0 ml din soluția 1: 1000)
e) 0.5 mg/kg (0,5 ml din soluția 1: 1000)
D
395. CM Nivelul de COHb este considerat normal la nefumători și cei care fumează dacă
nivelul COHb constituie:
a) 0 - 1%
b) 1 - 2%
c) 3 - 4%
d) 5 - 10%
e) 11 - 15%
ABC

Urgenta Teste

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Urgenta Teste

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TESTE URGENȚĂ

1. CS Sindroamele coronariene acute au în comun ca eveniment declanşator:

18. CS Faza electrică a fibrilaţiei ventriculare după colaps durează:

51. CM Colegiul American de Cardiologie şi Societatea Americană de cardiologie atribuie

58. CM Criza anginoasă din SCA este descrisă de pacient ca senzaţie:

62. CM Concretizările Ghidului European al Societăţii de Cardiologie 2012 referitor la

64. CM Lanţul de supraveţuire în SCA-STEMI include:

70. CM Contraindicaţiile blocantelor canalelor de Ca în SCA includ:

105. CM Manifestările clinice ale şocului hemoragic de grad IV includ:

106. CM Manifestările clinice ale şocului hemoragic de grad IV includ:

107. CM Tratamentul şocului hemoragic de grad IV include:

108. CM Tratamentul şocului hemoragic de grad IV la un pacient cu traumatism cranio-

109. CM Semnele de probabilitate a unei fracturi includ:

110. CM Semnele de probabilitate a unei fracturi includ:

111. CM Semnele sigure ale unei fracturi includ:

128. CM Identificați manevrele de deschidere şi de permeabilizare a căilor aeriene:

262. CS Raportul compresiuni : ventilări în RCP și C la adulți efectuată de doi

263. CM Măsurile de resuscitare de bază vor fi întrerupte în caz de:

265. CS Hipotermia este definită ca:?????????

266. CM Anafilaxia este:

S-ar putea să vă placă și