Teste Usmf

1. CS. Definiţi anestezia locală.
a) Pierderea temporară a conştienţei

b) Pierderea totală ireversibilă a sensibilităţii în regiunea introducerii anestezicului
c) Pierderea temporară a sensibilităţii în regiunea introducerii anestezicului
d) Inhibiţia totală a sistemului nervos vegetativ
e) Inhibiţia parţială a sistemului nervos central cu pierderea sensibilităţii pe anumite arii
2. CM. Selectaţi stadiile anesteziei locale.

a) Administrarea substanţei anestezice
b) Perioada de aşteptare
c) Anestezia completă
d) Relaxarea musculară
e) Restabilirea sensibilităţii
3. CS. Ce acţiune are anestezia locală asupra sistemului nervos central?

a) Păstrarea deplină a conştienţei
b) Pierderea completă a conştienţei
c) Excitarea sistemului nervos central
d) Inhibiţia sistemului nervos central
e) Pierderea parţială a conştienţei
a) CM. Selectaţi operaţiile, care pot fi efectuate cu anestezie locală.

a) Prelucrarea chirurgicală a panariţiului tendinos
b) Colecistectomia celioscopică
c) Plastia pentru hernie inghinală
d) Splenectomia
e) Înlăturarea unei tumori benigne (lipom) a ţesuturilor moi cu localizare superficială
5. CM. La anestezia superficială se referă:

a) Anestezia prin badijonare
b) Anestezia prin pulverizare
c) Anestezia prin instilare
d) Anestezia de conducere
e) Anestezia locală infiltrativă
6. CM. Anestezia superficială mai des este folosită în:
a) Ginecologie
b) Oftalmologie
c) Urologie
d) Traumatologie
e) Neurochirurgie
7. CM. Avantajele anesteziei locale faţă de anestezia generală sunt:

a) Sub anestezia locală pot fi efectuate operaţii în condiţii de ambulator
b) Pacientul nu necesită supraveghere continuă
c) Anestezia locală poate fi utilizată în cazurile cînd narcoza este contraindicată
d) Pacienţii nu necesită o pregătire specială de lungă durată în perioada
preoperatorie
e) În anestezia locală practic lipsesc reacţiile alergice
8. CM. Care din preparatele enumerate sunt utilizate pentru anestezia prin infiltraţie?
a) Soluţia novocaină 0,25-0,5%
b) Soluţia novocaină 2%-5%
c) Soluţia cocaină 1-5%
d) Soluţia dicaină 0,5%
e) Soluţia lidocaină 0,25-0,5%
9. CM. Anestezia locală după metoda Vişnevski presupune:

a) Injectarea în ţesuturi, strat după strat, a soluţiei de novocaină de concentraţie mică
(0,25%)
b) Injectarea soluţiei de novocaină de 1-2% în ţesuturi, strat după strat, în toată zona
eventualei incizii
c) Injectarea soluţiei de novocaină endoneural sau perineural
d) Prepararea hidraulică a ţesuturilor prin crearea infiltratului solid continuu
e) Chirurgul lucrează alternativ cu bisturiul şi seringa cu anestezicul
10. CS. Care din preparatele enumerate sunt utilizate în anestezia tronculară?
a) Soluţia novocaină 0,25-0,5%
b) Soluţia novocaină 1-2%
c) Soluţia lidocaină 10%
d) Soluţia cocaină 1–5%
e) Soluţia dicaină 0,5%
11. CM. Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa eterică?

a) Novocaina
b) Cocaina
c) Dicaina
d) Lidocaina
e) Trimecaina
12. CM. Selectaţi anestezicele locale, introducerea cărora în ţesuturi nu necesită

efectuarea în prealabil a probei la sensibilitate.
2
a) Novocaina
b) Cocaina
c) Lidocaina
d) Trimecaina
e) Ketamina
13. CM. Drept contraindicaţii ale anesteziei locale pot fi:

a) Nesuportarea individuală a preparatului anestezic
b) Bolile psihice
c) Refuzul categoric al bolnavului
d) Excitaţia nervoasă pronunţată
e) Patologia asociată gravă
14. CM. Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa amidică?

a) Novocaina
b) Trimecaina
c) Cocaina
d) Lidocaina
e) Dicaina
15. CS. Anestezia peridurală se referă la metodele de:

a) Anestezie prin infiltraţie
b) Anestezie regională
c) Anestezie superficială
d) Anestezie prin procedeul Vişnevski
e) Anestezie intraosoasă
16. CM. Care din tehnicile de anestezie locală indicate se referă la anestezia regională?
a) Rahianestezia (anestezia spinală)
b) Anestezia după Oberst-Lukaşevici
c) Anestezia peridurală
d) Anestezia prin procedeul Vişnevski
e) Anestezia prin badijonare
17. CM. Selectaţi afirmaţiile valabile pentru anestezia regională.

a) Substanţa anestezică se injectează în nerv sau în spaţiul perineural
b) Substanţa anestezică vine în contact cu receptorii nervoşi
c) Tehnica anesteziei necesită determinarea exactă a poziţiei trunchiului nervos
d) Vecinătatea vaselor sangvine mari şi a trunchiurilor nervoase prezintă un pericol de
hemoragie
e) La injectarea endoneurală a novocainei anestezia survine după cîteva minute
18. CM. Anestezia locală spinală se mai numeşte:

a) Epidurală
b) Peridurală
c) Subdurală
d) Rahianestezie
3
e) Sacrală
19. CM. La complicaţiile şi efectele adverse ale rahianesteziei (anesteziei spinale) se

referă:
a) Voma incoiercibilă
b) Micţiunea involuntară
c) Defecaţia involuntară
d) Hipotonia
e) Hipertensia îndelungată
20. CS. Puncţia în anestezia rahidiană se efectuează de regulă la nivelul segmentului:

a) Cervical al coloanei vertebrale
b) Toracic
c) Lombar
d) Sacral
e) La toate nivelurile
21. CS. Pentru a evita o eventuală traumatizare a măduvei spinale puncţia rahidiană se
va efectua la nivelul:
a) Spaţiului intervertebral toracic XII
b) Spaţiului intervertebral lombar I
c) Spaţiului intervertebral lombar II
d) Spaţiului intervertebral lombar III
e) Spaţiului intervertebral lombar IV
22. CS. În ce ordine survine pierderea sensibilităţii în anestezia spinală?

a) Dureroasă, termică, tactilă
b) Tactilă, termică, dureroasă
c) Termică, tactilă, dureroasă
d) Dureroasă, tactilă, termică
e) Dispar toate în acelaşi timp
23. CS. În anestezia locală spinală volumul de bază a soluţiei anestezice se introduce în:
a) Spaţiul peridural
b) Spaţiul subdural
c) Măduva spinării
d) Spaţiul intervertebral
e) Ţesutul subcutanat
24. CM. Cauzele hipotoniei în rahianestezie (anestezia spinală) sunt:

a) Scurgerea anestezicului spre bulbul rahidian
b) Acţiunea toxică a anestezicului asupra cordului
c) Relaxarea musculară
d) Blocajul părţii simpatice a sistemului nervos vegetativ
e) Stagnarea unei cantităţi mari de sînge în vasele periferice
25. CM. Selectaţi operaţiile ce pot fi efectuate cu anestezie spinală.

4
a) Amputaţia membrului inferior
b) Prelucrarea chirurgicală a unui flegmon al mîinii
c) Rezecţia gastrică
d) Flebectomia pentru varice a membrului inferior
e) Hemoroidectomia
26. CM. Drept contraindicaţii pentru efectuarea anesteziei spinale se consideră:

a) Şocul traumatic
b) Hipertensiunea arterială esenţială
c) Maladiile inflamatorii ale pielii din regiunea lombară
d) Deformaţiile coloanei vertebrale
e) Şocul hipovolemic
27. CS. Cea mai frecventă complicaţie a anesteziei spinale este:

a) Meningita
b) Hipotonia
c) Stopul cardiac
d) Stopul respirator
e) Pareza şi plegia membrelor inferioare
28. CM. Selectaţi complicaţiile rahianesteziei (anesteziei spinale), ce se referă la cele

tardive.
a) Cefalea
b) Meningismul
c) Hipotonia
d) Meningita purulentă
e) Sincopa respiratorie
29. CS. Prin ce se explică atitudinea mai rezervată în aplicarea rahianesteziei (anesteziei
spinale):
a) Acţiunea anestezică este ineficientă
b) Numărul de complicaţii este mai mare decît în anestezia peridurală
c) Necesită dotare cu aparate moderne sofisticate
d) Procedura în sine este foarte complicată
e) Toate cele enumerate
30. CM. Selectaţi afirmaţiile, ce se referă la anestezia epidurală.

a) Este o anestezie regională
b) Are mai puţine complicaţii ca anestezia spinală
c) Substanţa anestezică se introduce în canalul rahidian
d) Anestezia poate fi utilizată în operaţii pe membrele inferioare
e) Are aceleaşi contraindicaţii ca şi rahianestezia
31. CM. Anestezia peridurală poate fi utilizată:

a) Postoperator, pentru analgezie de lungă durată
b) La bolnavii cu hemoragii ginecologice masive
c) În operaţiile pe membrele inferioare
5
d) În operaţiile pe membrele superioare
e) La bolnavii hipotonici
32. CS. Sub termenul de anestezie generală (narcoz) se subînţelege:

a) Inhibiţia ireversibilă, artificial indusă a sistemului nervos central, ce se asociază cu
pierderea tuturor reflexelor condiţionate şi a unor reflexe necondiţionate
b) Inhibiţia reversibilă, artificial indusă a sistemului nervos central, ce se asociază cu
c) Inhibiţia reversibilă, artificial indusă a sistemului nervos vegetativ, ce se asociază cu
d) Inhibiţia reversibilă, artificial indusă a sistemului nervos vegetativ, ce se asociază cu
pierderea tuturor reflexelor (condiţionate şi necondiţionate)
e) Inhibiţia ireversibilă, artificial indusă a sistemului nervos periferic, ce nu se asociază
cu pierderea reflexelor condiţionate şi necondiţionate
33. CM. Indicaţi stadiile clasice ale anesteziei generale (narcozei).

a) Stadiul de analgezie
b) Stadiul chirurgical
c) Stadiul de inhibiţie
d) Stadiul de excitaţie
e) Stadiul de trezire
34. CM. Intubarea traheii în timpul efectuării anesteziei generale neinhalatorii

se realizează cu scopul:
a) Realizării controlului stării hemodinamicii
b) Efectuării ventilaţiei artificiale a pulmonilor
c) Prevenirii regurgitării şi aspiraţiei
d) Profilaxiei tromboemboliei arterei pulmonare
e) Analgeziei
35. CS. În timpul efectuării anesteziei generale cu utilizarea miorelaxantelor:

a) Pacientul, de regulă, nu necesită ventilarea artificială a pulmonilor
b) Intubarea traheii şi ventilarea pulmonară artificială sunt măsuri obligatorii
c) Ventilarea artificială a pulmonilor, de regulă, e realizată prin mască
d) Ventilarea artificială a pulmonilor se efectuiază doar la bolnavii extrem de gravi
e) Intubarea traheii şi ventilarea pulmonară artificială se efectuiază doar dacă durata
operaţiei depăşeşte 3 ore
36. CM. Efectuarea premedicaţiei în timpul anesteziei generale prevede administrarea:

a) Preparatelor sedative
b) Preparatelor antiaritmice
c) Preparatelor analgezice
d) Analepticelor respiratorii
e) Preparatelor antihistaminice şi a colinoliticelor
37. CM. La complicaţiile anesteziei generale (narcozei) nu se referă:

a) Fenomenul de recurarizare
6
b) Sindromul CID
c) Laringospasmul
d) Regurgitarea
e) Şocul hipovolemic
38. CS. Indicaţi cea mai frecvent utilizată cale de administrare a preparatelor în timpul
anesteziei generale neinhalatorii.
a) Endotraheală
b) Subarahnoidiană
c) Subcutanată
d) Intraarterială
e) Intravenoasă
39. CS. Ce reprezintă antisepsia?

a) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea aerului în sala de operaţie
b) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor în plagă
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea nimeririi microorganismelor în plagă
d) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea instrumentelor chirurgicale
e) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor prin metode
fizice
40. CM. Indicaţi etapele istorice de dezvoltare a antisepsiei.

a) Perioada antisepsiei listeriene
b) Perioada antisepsiei clasice
c) Perioada antisepsiei empirice
d) Perioada antisepsiei contemporane
e) Perioada antisepsiei prelisteriene
41. CS. Cine este fondatorul antisepsiei contemporane?

a) Ernest Bergmann
b) Kurt Schimmelbuch
c) Hippocrate
d) Louis Pasteur
e) Joseph Lister
42. CS. Ce antiseptic a fost utilizat de către Joseph Lister pentru distrugerea
microorganismelor în plagă?
a) Cloramina
b) Alcoolul etilic 96%
c) Acidul carbolic
d) Sublimatul
e) Furacilina
43. CM. Din care considerente Lister a intrat în istoria chirurgiei ca fondator al
antisepsiei?
a) Pe baza cercetărilor lui L.Pasteur a presupus, că cauza complicaţiilor septice în
chirurgie sunt bacteriile
7
b) A elaborat în premieră un complex unic de luptă cu infecţia în chirurgie
c) A descoperit microorganismele şi a stabilit corelaţia acestora cu patologiile
chirurgicale infecţioase
d) A sintetizat penicilina şi a utilizat-o pentru prima oară în chirurgie
e) A elaborat pentru prima dată metoda de sterilizare a materialului de pansament şi a
albiturilor chirurgicale în autoclav
44. CM. Indicaţi metodele existente de antisepsie.

a) Antisepsia mecanică
b) Antisepsia endogenă
c) Antisepsia biologică
d) Antisepsia profilactică
e) Antisepsia antimicrobiană
45. CM. Indicaţi metodele existente de antisepsie.

a) Antisepsia exogenă
b) Antisepsia aerogenă
c) Antisepsia fiziologică
d) Antisepsia fizică
e) Antisepsia chimică
46. CS. Ce tip de antisepsie se utilizează cel mai frecvent în chirurgie?

a) Antisepsia fizică
b) Antisepsia biologică
c) Antisepsia mecanică
d) Antisepsia mixtă
e) Antisepsia chimică
47. CS. O plaga purulentă a fost drenată cu un tampon de tifon, îmbibat cu betadină. Ce
tip de antisepsie a fost utilizat?
a) Antisepsia chimică
b) Antisepsia mixtă
c) Antisepsia mecanică
d) Antisepsia fizică
e) Antisepsia biologică
48. CS. La ce tip de antisepsie se referă drenarea cu lavaj continuu al plăgii utilizînd
soluţia de dioxidină?
a) Chimică
b) Fizică
c) Mecanică
d) Biologică
e) Mixta
49. CS. În ce constă toaleta plăgii?

a) Plaga este incizată, marginile, pereţii şi fundul plăgii se excizează în limitele
ţesuturilor sănătoase, se înlătură toate ţesuturile lezate şi îmbibate cu sînge
8
b) Plaga se prelucrează cu un jet de lichid sub presiune, ce înlătură corpii străini, puroiul
şi microorganismele
c) Se prelucrează pielea în jurul plăgii, cu pensa şi o globulă de tifon se înlătură
exudatul purulent şi masele necrotice libere de pe suprafaţa plăgii
d) Se efectuiază lavajul continuu al plăgii: printr-un tub de dren în plagă
se administrează soluţia de antiseptic, iar prin alta – aceasta se scurge
e) Plaga este tamponată cu o salfetă de tifon îmbibată cu peroxid de hidrogen
50. CM. Care din manipulaţiile chirurgicale enumerate se referă la antisepsia mecanică?
a) Puncţia şi evacuarea puroiului în caz de sinusită
b) Tamponarea plăgii purulente cu salfete de tifon
c) Instalarea drenajului activ
d) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
e) Deschiderea abcesului postinjecţional
51. CS. La antisepsia mecanică se referă:

a) Lavajul plăgii cu soluţie de dioxidină
b) Drenarea plăgii cu un tampon de tifon
c) Excizia ţesuturilor necrotizate
d) Administrarea interferonului
e) Aplicarea pansamentului steril pe plagă
52. CS. Marginile şi fundul unei plăgi infectate au fost excizate. Ce tip de antisepsie a fost
utilizat?
a) Chimică
b) Fizică
c) Biologică
d) Mecanică
e) Mixtă
53. CM. Ce măsuri chirurgicale se referă la antisepsia mecanică?

a) Prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii
b) Drenarea plăgii
c) Deschiderea focarului purulent
d) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
e) Spălarea plăgii
54. CM. La metodele de antisepsie fizică în tratamentul plăgilor se referă:

a) Utilizarea soluţiei hipertonice
b) Drenarea
c) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
d) Utilizarea peroxidului de hidrogen
e) Utilizarea tampoanelor de tifon
55. CM. La metodele de antisepsie fizică se referă:

a) Iradierea plăgii purulente cu laser cu energie mare
b) Cavitaţia ultrasonoră a plăgii purulente
9
c) Chimioterapia focarului purulent
d) Radioterapia focarului purulent
e) Revizia plăgii purulente cu o sondă butonată
56. CS. Ce este comun în principiul de acţiune al materialului de pansament higroscopic

şi a soluţiei hipertonice?
a) Usucă plaga, ceea ce crează condiţii nefavorabile pentru multiplicarea bacteriilor
b) Au acţiune bactericidă asupra microorganismelor în plagă
c) Înlătură mecanic corpii străini, puroiul şi microorganismele din plagă
d) Sporesc eliminarea exudatului din plagă
e) Ameliorează oxigenarea ţesuturilor plăgii
57. CM. Ce metode de drenare a plăgilor se cunosc?

a) Drenare cu lavaj continuu
b) Pasivă
c) Fracţionată
d) Activă
e) Continuă
58. CS. Drenarea activă a focarului purulent presupune:

a) Crearea presiunii negative la capătul extern al tubului de dren
b) Crearea presiunii pozitive la capătul extern al tubului de dren
c) Administrarea sorbenţilor în plagă, care absorb activ toxinele
d) Instalarea drenului în regiunea unghiului inferior al plăgii
e) Efectuarea lavajului continuu al focarului patologic
59. CM. Drenarea cu lavaj continuu al focarului purulent presupune:

a) Instalarea drenului în regiunea unghiului inferior al plăgii
b) Plasarea a două tuburi de dren în plagă
c) Crearea presiunii negative la capătul extern al tubului de dren
d) Lavajul continuu prin dren al focarului patologic cu soluţii de antiseptice
e) Aspirarea periodică prin dren al conţinutului din focarul patologic
60. CM. Ce metode suplimentare de antisepsie fizică cunoaşteţi?

a) Cavitarea ultrasonoră
b) Utilizarea bacteriofagilor
c) Prelucrarea plăgilor cu jet pulsatil de lichid
d) Drenarea activă
e) Utilizarea laserului chirurgical cu energie înaltă
61. CM. Prin ce se caracterizează metoda de tratament al plăgilor în mediu abacterian

dirijat?
a) Se formează o crustă, sub care se petrece curăţarea şi vindecarea plăgii
b) Conduce spre vaporizarea structurilor tisulare
c) Jetul de aer sub presiune mare înlătură corpii străini, puroiul şi microorganismele
d) Se petrece uscarea plăgilor
e) Dispozitivul pentru tratament constă din ventilator, filtru bacterian şi cameră
10
62. CS. Efectul de cavitaţie, ce are acţiune distructivă asupra microflorei în plagă, este
condiţionat de acţiunea:
a) Laserului chirurgical cu energie mare
b) Substanţelor ce conţin carbon (sorbenţilor)
c) Ultrasunetului
d) Radiaţiei ultraviolete
e) Mediului abcterian dirijat
63. CM. La antisepsia chimică se referă utilizarea:

a) Anatoxinelor
b) Antibioticelor
c) Coloranţilor
d) Analgezicelor
e) Oxidanţilor
64. CM. Ce este caracteristic pentru antisepticul chimic - cydex?

a) Se utilizează pentru prelucrarea mîinilor chirurgului şi a cîmpului operator
b) Se referă la grupa sărurilor metalelor grele
c) Se referă la grupa aldehidelor
d) Se utilizează pentru lavajul cavităţii peritoneale în caz de peritonită
e) Se utilizează pentru sterilizarea endoscoapelor flexibile şi a instrumentelor din masă
plastică
65. CM. Indicaţi antisepticele chimice din grupa halogenilor.

a) Iodopiron
b) Lizoform
c) Soluţia de cloramină
d) Soluţia alcoolică de iod
e) Betadina
66. CS. În care infecţie este îndeosebi eficientă aplicarea locală a acidului boric?
a) Infecţia specifică tuberculoasă
b) Infecţia stafilococică
c) Infecţia gram-negativă, condiţionată de colibacili
d) Infecţia pioceanică, condiţionată de Pseudomonas aeruginosa
e) Infecţia anaerobă neclostridiană
67. CS. Ce preparat antiseptic fiind utilizat local (topic) posedă atît efect bactericid, cît
şi acţiune mecanică, curăţind plaga de puroi şi corpi străini?
a) Soluţia de furacilină
b) Soluţia de permanganat de caliu
c) Soluţia de dioxidină
d) Soluţia de peroxid de hidrogen
e) Soluţia de alcool etilic
68. CM. Indicaţi afirmaţiile corecte, ce caracterizează preparatul – metronidazol.
11
a) Reprezintă un antibiotic cu spectru larg de acţiune
b) Este eficient contra protozoarelor şi anaerobilor
c) Se utilizează local în plăgi purulente şi cavităţi
d) Se indică intravenos şi per os
e) Reprezintă un antiseptic chimic
69. CM. Indicaţi antibioticele ce se utilizează în chirurgie.

a) Ceftriaxon
b) Biseptol
c) Gentamicina
d) Metronidazol
e) Ampiox
70. CM. Indicaţi principiile antibioticoterapiei raţionale.

a) Se preferă administrarea enterală a antibioticelor
b) Este obligatorie aprecierea sensibilităţii microflorei la antibiotice
c) Este necesară combinarea antibioticelor cu spectru de acţiune diferit
d) Este necesară administrarea dozelor terapeutice minimale
e) Trebuie efectuată conform indicaţiilor stricte
71. CS. În cazul necesităţii tratamentului antibacterian de lungă durată, pentru evitarea
adaptării microflorei la preparate, acestea trebuie schimbate la fiecare:
a) 1-2 zile
b) 5-7 zile
c) 10-12 zile
d) 14-21 zile
e) o lună
72. CM. Ce complicaţii sunt caracteristice antibioticoterapiei?

a) Dereglări hormonale
b) Disbacterioza
c) Reacţii alergice
d) Formarea suşelor de microorganisme rezistente
e) Acţiune toxică asupra organelor interne
73. CM. Care din metodele enumerate se referă la antisepsia biologică?

a) Utilizarea locală a bacteriofagului
b) Prelucrarea plăgii cu soluţie de peroxid de hidrogen
c) Drenarea plăgii
d) Administrarea enterală a sulfanilamidelor
e) Administrarea intramusculară a antibioticelor
74. CS. Care este efectul serurilor curative la bolnavii cu infecţie chirurgicală?
a) Administrarea anticorpilor contra agenţilor cauzali ai infecţiei pentru imunizarea pasivă
a bolnavilor
b) Stimulează mecanismele rezistenţei nespecifice a organismului la infecţie
12
c) Conţin virusuri, capabile să se multiplice în celulele bacteriene şi să provoace
moartea acestora
d) Administrarea dozei minimale de microorganisme pentru stimularea elaborării
anticorpilor proprii contra bacteriilor
e) Stimulează imunitatea nespecifică
75. CS. Care este efectul bacteriofagilor la bolnavii cu infecţie chirurgicală?

a) Administrarea anticorpilor contra agenţilor cauzali ai infecţiei pentru imunizarea pasivă
a bolnavilor
b) Stimulează mecanismele rezistenţei nespecifice a organismului la infecţie
c) Conţin virusuri, capabile să se reproducă în celulele bacteriene şi să provoace
moartea acestora
d) Administrarea dozei minimale de microorganisme pentru stimularea producerii
anticorpilor proprii cotra bacteriilor
e) Stimularea imunităţii nespecifice
76. CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune directă?

a) Anatoxina tetanică
b) Serul antigangrenos
c) Т-activinul
d) Gama-globulina antistafilococică
e) Bacteriofagul combinat
77. CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune indirectă?

a) Anatoxina tetanică
b) Serul antigangrenos
c) Т-activinul
d) Gama-globulina antistafilococică
e) Bacteriofagul combinat
78. CM. Acţiunile fermenţilor proteolitici în caz de proces infecţios în plagă sunt
următoarele:
a) Antiinflamatorie
b) Distrugerea microorganismelor
c) Efect analgezic local
d) Curăţarea plăgii de ţesuturi necrotice şi fibrină
e) Antiedematoasă
79. CS. Ce reprezintă asepsia?

a) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea aerului în sala de operaţie
b) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor în plagă
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea nimeririi microorganismelor în plagă
d) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea instrumentelor chirurgicale
e) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor prin metode
fizice
80. CM. Cine din savanţii enumeraţi a pus bazele asepsiei?
13
a) Ernest Bergmann
b) Kurt Schimmelbuch
c) Hippocrate
d) Louis Pasteur
e) Karl Landsteiner
81. CM. Infecţia endogenă poate cauza supuraţia plăgii postoperatorii, pătrunzînd
în organismul bolnavului prin următoarele căi:
a) Prin contact
b) Limfogenă
c) Aerogenă şi prin picături
d) Hematogenă
e) Prin implantare
82. CM. Care din posibilile surse de infecţie se referă la cele endogene?
a) Aerul din sala de operaţie
b) Instrumentele chirurgicale
c) Furunculoza la un bolnav ce va fi operat pentru hernie inghinală necomplicată
d) Pielonefrita cronică la un bolnav ce va fi operat pentru hernie inghinală necomplicată
e) Materialul de sutură
83. CM. Indicaţi posibilile surse de infecţie endogenă.

a) Grefele (protezele) arteriale sintetice
b) Sinusita cronică la bolnavul respectiv
c) Flora microbiană condiţionat patogenă a colonului
d) Mîinile chirurgului
84. CM. Indicaţi posibilile surse de infecţie exogenă la un bolnav ce se pregăteşte de

operaţie pentru hernie inghinală necomplicată.
a) Vizitatorii ce vin la bolnav
b) Tonsilita cronică la bolnavul respectiv
c) Caries dentar cronic la bolnavul respectiv
d) Infecţia respiratorie prezentă la chirurg
e) Instrumentele chirurgicale utilizate pentru operaţie
85. CS. Pe parcursul zilei într-o sală de operaţie sunt programate cinci intervenţii
chirurgicale. Ce operaţie trebuie efectuată în primul rînd?
a) Rezecţia gastrică pentru boala ulceroasă
b) Flebectomia pentru boala varicoasă a membrului inferior
c) Prelucrarea chirurgicală repetată pentru flegmon al ţesuturilor moi
d) Colecistectomia pentru litiaza biliară
e) Rezecţia sigmoidului pentru tumoare malignă
86. CM. Indicaţi acţiunile necesare ale chirurgului în timpul pregătirii către opraţie.
a) Prelucrarea şi delimitarea cîmpului operator cu albituri sterile
b) Sterilizarea materialului de sutură
14
c) Prelucrarea mîinilor
d) Îmbrăcarea mănuşilor
e) Îmbrăcarea măştii
87. CM. Ce zone de sterilitate se disting în blocul operator?

a) Zona regimului limitat
b) Zona sterilităţii absolute
c) Zona regimului nesteril
d) Zona sterilităţii relative
e) Zona regimului spitalicesc general
88. CS. “Linia roşie” în blocul de operaţie este plasată între:

a) Zona regimului limitat şi zona sterilităţii relative
b) Zona sterilităţii relative şi zona sterilităţii absolute
c) Zona sterilităţii absolute şi zona regimului spitalicesc
d) Zona regimului spitalicesc şi zona regimului limitat
e) Zona regimului spitalicesc şi zona sterilităţii relative
89. CS. Cît de frecvent se efectuiază curăţenia generală în sala de operaţie?

a) Zilnic
b) O dată în două zile
c) O dată în trei zile
d) O dată în săptămînă
e) O dată în lună
90. CM. Ce metode de luptă cu infecţia aerogenă există în sala de operaţie?

a) Iradierea aerului cu raze ultraviolete
b) Prelucrarea cîmpului operator
c) Aerisirea încăperii
d) Ventilarea încăperii
e) Purtarea măştilor chirurgicale
91. CM. Prin ce se deosebeşte sala de operaţie supra-curată de cea obişnuită?

a) Mişcarea laminară (rectilinie) a aerului
b) Aerul este propulsat în sala de operaţie printr-un filtru bacterian
c) Sala de operaţie este divizată în patru zone de sterilitate
d) Respectarea strictă a regulilor de asepsie
e) Accesul în sala de operaţie este limitat
92. CM. Ce serveşte drept sursă de infecţie prin contact în chirurgie?

a) Mîinile chirurgului
b) Suprafaţa mesei de operaţie
c) Materialul de pansament şi albiturile chirurgicale
d) Instrumentele chirurgicale
93. CM. Ce metode fizice de sterilizare se utilizează în cadrul asepsiei contemporane?
15
a) Sterilizarea cu aer fierbinte uscat
b) Sterilizarea cu vapori sub presiune (autoclavarea)
c) Sterilizarea prin iradiere
d) Sterilizarea gazoasă
e) Sterilizarea cu soluţii antiseptice
94. CM. Ce metode chimice de sterilizare se utilizează în cadrul asepsie contemporane?

a) Sterilizarea cu aer fierbinte uscat
b) Sterilizarea cu vapori sub presiune (autoclavarea)
c) Sterilizarea prin iradiere
d) Sterilizarea cu soluţii antiseptice
e) Sterilizarea gazoasă
95. CS. Instrumentele chirurgicale metalice de regulă sunt sterilizate prin:

a) Vapori sub presiune (autoclavarea)
b) Aer fierbinte uscat
c) Fierbere
d) Radiaţie ionizantă
e) Plasarea în soluţie de peroxid de hidrogen de 6%
96. CS. Sterilizarea instrumenteleor chirurgicale metalice în pupinelă se petrece în

următorul regim (timpul + temperatura):
a) 1 oră la 120 °С
b) 1 oră la 130 °С
c) 1 oră la 150 °С
d) 1 oră la 180 °С
e) 1 oră la 200 °С
97. CS. Ce se utilizează pentru sterilizarea instrumentelor optice (laparoscop,

fibrogastroscop, colonoscop)?
a) Betadina
b) Vapori sub presiune
c) Sublimat
d) Cydex
e) Aer fierbinte uscat
98. CS. Înainte de sterilizare materialul pentru pansament şi albiturile chirurgicale se

plasează:
a) În pupinelă
b) În pungi din masă plastică
c) În casolete metalice
d) Nemijlocit în autoclav
e) În saci din bumbac
99. CS. Cine deschide casoletele sterile în sala de operaţie?

a) Infermiera
b) Asistenta medicală de operaţie
16
c) Chirurgul asistent
d) Chirurgul operator
e) Anesteziologul
100. CS. Fiind închisă casoleta Schimmelbuch păstrează sterilitatea conţinutului timp de:
a) 6 ore
b) 12 ore
c) 24 ore
d) 48 ore
e) 72 ore
101. CM. Dacă orificiile laterale ale casoletei Schimmelbuch cu material de pansament
sunt deschise, aceasta poate semnifica următoarele:
a) Conţinutul casoletei este steril
b) Conţinutul casoletei nu este steril
c) Casoleta se află la etapa de pregătire pentru sterilizare
d) Casoleta se află la etapa de transportare după sterilizarea în autoclav
e) Se efectuiază controlul sterilităţii conţinutului casoletei
102. CS. Cum se efectuiază prelucrarea mîinilor chirurgului înainte de operaţie?

a) Cu soluţie de alcool de 96° – o dată
b) Cu soluţie de alcool de 96° – de 2 ori
c) Cu soluţie de alcool de 70° – de 3 ori
d) Cu soluţie de alcool de 70° – de 4 ori
e) Cu soluţie de alcool de 40° – de 5 ori
103. CS. Ce remediu antiseptic permite realizarea unei sterilităţi complete a

mîinilor chirurgului înainte de operaţie?
a) Clorhexidina
b) Soluţia de alcool 70°
c) Cerigelul
d) Pervomurul
e) Nici una din cele indicate
104. CM. Prelucrarea cîmpului operator cu soluţii antiseptice trebuie efectuată în timpul
următoarelor etape ale operaţiei:
a) Înaintea aplicării suturilor pe piele
b) Înaintea efectuării inciziei pielii
c) Înainte de incizia peretelui unui organ cavitar
d) Înainte de delimitarea cîmpului operator cu albituri sterile
e) După aplicarea suturilor pe piele
105. CS. Cum se numeşte metoda de prelucrare a cîmpului operator, acceptată pe larg în
chirurgie?
a) Spasokukoţki-Kocerghin
b) Grossih-Filoncikov
c) Fuerbringer
17
d) Oberst-Lucaşevici
e) Bergmann-Schimmelbuch
106. CM. Indicaţi sursele infecţiei prin implantare în chirurgie.

a) Mănuşele chirurgicale
b) Materialul de sutură
c) Mîinile chirurgului
d) Suprafaţa mesei de operaţie
e) Plasa sintetică pentru plastia în caz de hernii ale peretelui abdominal
107. CS. Cea mai sigură metodă de sterilizare a materialului de sutură este:
a) Fierberea
b) Autoclavarea
c) Plasarea în alcool 96°
d) Iradierea cu raze ultraviolete
e) Radiaţia ionizantă
108. CM. Prin ce se caracterizează metoda directă de control a sterilităţii?

a) Este cea mai rapidă
b) Este cea mai exactă
c) Trebuie efectuată o dată în 7-10 zile
d) Se efectuiază prin utilizarea antipirinei
e) Trebuie să se efectuieze zilnic
109. CS. Ce metodă de control a sterilităţii instrumentelor chirurgicale şi al materialului

de pansament este cea mai exactă?
a) Metoda Mikulicz
b) Topirea acidului ascorbic
c) Topirea antipirinei
d) Examenul bacteriologic
e) Valorile termometrului
110. CM. Prin ce se caracterizează metoda indirectă de control a sterilităţii?

a) Este cea mai exactă
b) Indică asupra prezenţei sau absenţei microorganismelor
c) Se utilizează doar pentru controlul calităţii sterilizării termice
d) Permite aprecierea gradului de contaminare bacteriană
e) Se utilizează în timpul fiecărei sterilizări
111. CS. Ce reprezintă infecţia nozocomială?

a) Infectarea bolnavului în timpul aflării acestuia în staţionar
b) Infecţia specifică (tuberculoza, actinomicoza, sifilisul)
c) Noţiune convenţională, ce semnifică patologiile infecţioase ce au
condiţionat spitalizarea în staţionar
d) Patologii chirurgicale purulente ale ţesuturilor moi cu localizare tipică
e) Patologii ale căilor respiratorii superioare, ca sursă a infecţiei endogene
18
112. CS. Ce reprezintă grupa sangvină?
a) Un complex de antigeni leucocitari
b) Un complex de imunoglobuline
c) Un complex de antigeni eritrocitari
d) Antigeni trombocitari
e) Antigeni transplantaţionali
113. CS. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard, s-a observat
aglutinarea cu toate serurile (de grupele I, II şi III). Apreciaţi grupa sangvină.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
e) Eroare în tehnica de apreciere
114. CS. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul eritrocitelor standard s-a
observat aglutinarea cu eritrocitele din grupa I, II şi III. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
115. CS. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat
aglutinarea cu toţi ţoliclonii. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
116. CS. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard s-a observat
absenţa aglutinării cu toate serurile (de grupele I, II şi III). Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
117. CS. În timpul aprecierii grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat lipsa
aglutinării cu toţi ţoliclonii. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
19
118. CS. În timpul aprecierii grupei sangvine cu ajutorul eritrocitelor standard s-a observat
absenţa aglutinării cu eritrocitele din grupele I, II şi III. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
119. CS. În timpul aprecierii grupei sangvine cu ajutorul eritrocitelor standard s-a observat
aglutinarea cu eritrocitele din grupa a III-a. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
aglutinarea cu serurile din grupele Il şi III şi lipsa aglutinării cu serul din grupa I.
Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
aglutinarea cu serurile de grupa I, II şi lipsa aglutinării cu serul de grupa III. Apreciaţi
grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
aglutinarea cu ţoliclonul anti-A şi lipsa aglutinării cu ţoliclonul Anti-B. Apreciaţi
grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
aglutinarea cu ţoliclonul anti-B şi lipsa aglutinării cu ţoliclonul Anti-A. Apreciaţi
grupa de sînge.
a) 0(I)
20
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
observat aglutinarea cu eritrocitele de grupa II, III şi lipsa aglutinării cu eritrocitele de
grupa I. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
observat aglutinarea cu eritrocitele de grupa II şi lipsa aglutinării cu eritrocitele de
grupele I şi III. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
126. CS. Care din metodele de determinare a factorului rezus se utilizează doar în condiţii
de laborator?
a) Cu ajutorul serului antirezus
b) Cu ajutorul D-reagentului monoclonal
c) Reacţia de conglutinare cu utilizarea gelatinei
d) Testul anti-globulinic indirect (proba Coombs)
e) Proba de compatibilitate individuală după factorul rezus
127. CS. Indicaţi metodele de hemotransfuzie.

a) Directă, indirectă
b) Intravenoasă, intraarterială
c) Transfuzia de sînge cadaveric, exsangvinotransfuzia
d) Reinfuzia sîngelui
128. CS. Reinfuzia sîngelui din cavitatea peritoneală este categoric contraindicată în:
a) Leziunile diafragmului
b) Leziunile splinei
c) Leziunile organelor cavitare
d) Leziunile vaselor sangvine magistrale
e) Starea generală gravă a bolnavului
129. CS. Care din poziţiile enumerate nu se referă la tipurile de hemotransfuzie?

a) Autohemotransfuzia
21
b) Transfuzia de sînge iradiat cu laser
c) Transfuzia de sînge iradiat cu raze ultraviolete
d) Reinfuzia sîngelui
e) Transfuzia intravenoasă a sîngelui
130. CS. Care din poziţiile enumerate nu se referă la căile de hemotransfuzie?

a) Transfuzia intravenoasă
b) Transfuzia intraarterială
c) Autohemotransfuzia
d) Transfuzia intracardiacă
e) Transfuzia intraosoasă
131. CS. Cea mai frecventă cale de hemotransfuzie este:

a) Transfuzia intravenoasă
b) Transfuzia intraarterială
c) Transfuzia intraosoasă
d) Transfuzia intraaortală
e) Transfuzia intracardiacă
132. CM. Enumeraţi indicaţiile relative către hemotransfuzie.

a) Hemoragia acută
b) Şocul traumatic, hipovolemia
c) Anemia posthemoragică severă
d) Stările septice
e) Anemia de etiologie neidentificată
133. CS. Notaţi indicaţia absolută către hemotransfuzie.

a) Intoxicaţia purulentă
b) Boala arşilor
c) Hemofilia şi alte coagulopatii
d) Pregătirea pacienţilor caşectici către operaţii masive
e) Anemia posthemoragică severă
134. CS. Care din poziţiile enumerate nu se referă la contraindicaţii către hemotransfizie?
a) Insuficienţa cardiacă decompensată
b) Şocul traumatic
c) Endocardita septică
d) Hipertensiunea arterială gravă
e) Ictusul
135. CS. Care din poziţiile enumerate nu se referă la preparatele sîngelui?

a) Trombina
b) Fibrinogenul
c) Buretele hemostatic
d) Masa trombocitară
e) Gama-globulina
22
136. CM. Enumeraţi preparatele sîngelui cu acţiune imună.
a) Plasma antihemofilică
b) Plasma antistafilococică
c) Crioprecipitatul
d) Imunoglobulina antistafilococică
e) Masa leucocitară
137. CS. Care din poziţiile enumerate nu se referă la componentele sîngelui?

a) Gama-globulina
b) Masa eritrocitară
c) Masa trombocitară
d) Masa leucocitară
e) Plasma proaspăt congelată
138. CM. La substituienţii sangvini cu acţiune hemodinamică se referă:

a) Poliglucina
b) Reopoliglucina
c) Soluţia de glucoză 20%
d) Soluţia de bicarbonat de sodiu
e) Lipofundina
139. CS. La substituienţii sangvini cu acţiune dezintoxicantă se referă:

a) Poliglucina
b) Gelatinolul
c) Hemodeza
d) Soluţia de glucoză 20%
e) Lipofundina
140. CM. La substituienţii sangvini, utilizaţi pentru nutriţia parenterală, se referă:

a) Soluţiile concentrate de glucide
b) Soluţiile de aminoacizi
c) Soluţia fiziologică
d) Emulsiile de lipide
e) Dextranii
141. CM. Numiţi contraindicaţiile către infuzia intravenoasă a soluţiilor de aminoacizi.

a) Septicopiemia
b) Coagulopatia
c) Hipersplenismul
d) Insuficienţa renală acută
e) Encefalopatia hepatică
142. CS. Ce acţiune are perfuzia soluţiei de poliglucină?

a) Antişoc (volemică)
b) Dezagregantă
c) Antitrombotică
d) Diuretică
23
e) Detoxicantă
143. CS. Indicaţi substituienţii sangvini – transportatori de oxigen.

a) Dextranii
b) Masa eritrocitară
c) Preparatele fierului
d) Soluţia de glucoză
e) Emulsiile de fluorocarbonaţi
144. CS. La ce temperatură se păstrează masa eritrocitară prelevată de la donor?

a) 0°C
b) -2-4°C
c) +4+6°C
d) +8+10°C
e) 0+1°C
145. CS. Ce probă se efectuiază la transfuzia de plasmă?

a) Nu se efectuiază nici o probă
b) Proba la compatibilitate după grupă
c) Proba la compatibilitate după rezus
d) Proba biologică
e) Proba intradermală, la toleranţa plasmei
146. CS. Care din probele enumerate nu se efectuiază în timpul hemotransfuziei?

a) Aprecierea vizuală a valabilitatii sîngelui pentru transfuzie
b) Determinarea grupei sîngelui donatorului
c) Proba la compatibilitatea individuală după grupă şi factorul Rhezus
d) Proba la compatibilitatea individuală după sistemul antigenilor leucocitari umani (HLA)
e) Proba biologică
147. CS. Cum se transfuzează sîngele în timpul efectuării probei biologice?

a) În jet, în două prize a cîte 25 ml cu un interval de 3-5 min
b) În jet, în trei prize cîte 25 ml cu un interval de 3-5 min
c) Cu picătura timp de 15 min, cu o pauză ulterioară de 3-5 min
d) În jet, într-o priză
e) Proba biologică se efectuiază doar în timpul transfuziei de plasmă
148. CM. În ce constă aprecierea valabilităţii sîngelui conservat pentru transfuzie?

a) Examinarea microbiologică a sîngelui donatorului
b) Controlul corespunderii datelor de pe eticheta containerului cu sîngele ce se conţine
în aceasta
c) Determinarea grupei şi factorului rezus a sîngelui din container
d) Evaluarea vizuală a conţinutului containerului cu sînge
e) Controlul ermetismului containerului cu sînge
149. CS. Proba de compatibilitate individuală după sistemul ABO în caz

de hemotransfuzie, apreciază reacţia de aglutinare dintre:
24
a) Eritrocitele recipientului şi serul donatorului
b) Eritrocitele donatorului şi serul recipientului
0
c) Eritrocitele donatorului şi serul recipientului, în baia de apă la temperatura de 38-40
C
0
d) Eritrocitele recipientului şi serul donatorului, în baia de apă la temperatura de 38-40
C
e) Eritrocitele recipientului şi leucocitele donatorului
150. CS. Proba de compatibilitate individuală după factorul Rhezus în timpul

hemotransfuziei spreciază reacţia de aglutinare dintre:
a) Eritrocitele recipientului şi serul donatorului
b) Eritrocitele donatorului şi serul recipientului
0
c) Eritrocitele donatorului şi serul recipientului, în baia de apă la temperatura de 38-40
C
0
d) Eritrocitele recipientului şi serul donatorului, în baia de apă la temperatura de 38-40
C
e) Eritrocitele recipientului şi serul antirezus
151. CS. Ce complicaţie posttransfuzională este remarcată cel mai rar?

a) Reacţia pirogenă
b) Edemul pulmonar
c) Hepatita virală B
d) Hepatita virală C
e) Şocul hemolitic
152. CM. La perioadele şocului posthemotransfuzional nu se referă:

a) Perioada de şoc propriu-zisă
b) Perioada de oligo şi anurie (insuficienţei renale acute)
c) Perioada de septicotoxemie
d) Perioada de restabilire a diurezei (reconvalescenţei)
e) Perioada stabilizării hemodinamicii
153. CS. Care din poziţiile enumerate nu se referă la complicaţiile cu caracter mecanic ale
hemotransfuziei?
a) Dilatarea acută a cordului
b) Embolia gazoasă
c) Trombozele şi trombemboliile
d) Dereglarea circulaţiei în extremitate după transfuzia intraarterială
e) Şocul hemolitic
154. CM. Care din poziţiile enumerate nu se referă la complicaţiile cu caracter infecţios în
caz de hemotransfuzie?
a) Sifilisul
b) Hepatitele B,C,D
c) Infecţia - HIV
d) Şocul hemolitic
e) Dilatarea acută a cordului
25
155. CM. Marcaţi contraindicaţiile către perfuzia intravenoasă a emulsiilor lipidice.
a) Caşexia
b) Şocul
c) Patologiile severe ale ficatului
d) Obezitatea patologică
e) Coagulopatia
156. CS. În care patologie este contraindicată perfuzia de poliglucină?

a) Hemotorax
b) Hipertensiunea arterială
c) Trombocitopenia
d) Dificitul factorilor V, VI şi VII de coagulare
e) Şocul combustional
157. CS. Ce se subînţelege sub termenul de „simptom”?

a) Un complex de semne, ce caracterizează un proces patologic
b) Un semn solitar al procesului patologic
c) O unitate nozologică (patologie)
d) Un grup de stări patologice similare
e) Nişte modificări morfologice caracteristice pentru o anumită patologie
158. CM. Indicaţi ce se referă la simptome.

a) Obezitatea
b) Durerea
c) Voma
d) Pneumotoraxul
e) Dispnea
159. CM. Indicaţi ce se referă la simptome.

a) Febra
b) Gangrena
c) Greaţa
d) Tahicardia
e) Hemotoraxul
160. CS. Ce se subînţelege sub termenul de „sindrom”?

a) Nişte modificări morfologice caracteristice pentru o anumită patologie
b) Un semn solitar al procesului patologic
c) Un complex de semne, ce au origine comună şi sunt caracteristice pentru un anumit
proces patologic
d) Succesivitatea apariţiei semnelor patologice
e) Patologia cîtorva organe
161. CM. Indicaţi exemplele de sindroame patologice.

a) Răspuns inflamator sistemic
26
b) Febră în artrita purulentă
c) Insuficienţa arterială cronică a extremităţilor inferioare
d) Timpanita
e) Ocluzia intestinală
162. CM. Indicaţi exemplele de sindroame patologice.

a) Insuficienţa venoasă cronică
b) Ischemia acută a extremităţilor inferioare
c) Lipsa pulsaţiei pe artera femural[
d) Tumefierea
e) Insuficienţa respiratorie
163. CM. Ce compartimente ale fişei clinice a bolnavului conţin informaţie subiectivă?
a) Acuzele pacientului
b) Istoricul actualei boli
c) Anamneza vieţii bolnavului
d) Statutul local
e) Rezultatele examinărilor instrumentale
164. CS. Ce compartimente ale fişei clinice a bolnavului conţin informaţie obiectivă?
a) Acuzele pacientului
b) Istoricul actualei boli
c) Istoricul vieţii bolnavului
d) Anamneza alergologică
e) Examinarea bolnavului pe sisteme
165. CS. Efectuarea percuţiei la un bolnav chirurgical permite aprecierea:

a) Prezenţei tumorii
b) Prezenţei corpilor străini în ţesuturi
c) Acumulării de lichid sau aer în cavităţi
d) Prezenţei procesului inflamator
e) Mobilităţii organului examinat
166. CM. Auscultaţia la un bolnav chirurgical permite aprecierea:

a) Prezenţei zgomotelor cardiace şi a suflurilor
b) Prezenţei peristaltismului intestinal
c) Caracterului zgomotelor respiratorii
d) Prezenţei tumorii
e) Prezenţei procesului inflamator
167. CM. Indicaţi datele din fişa clinică a bolnavului, ce se referă la descrierea
statutului local.
a) La internare bolnavul acuze dureri abdominale
b) În treimea inferioară a gambei stîngi se determină hiperpigmentarea pielii şi un defect
ulceros
c) Frecvenţa contracţiilor cardiace constituie 70 bătăi pe minut
27
d) În regiunea inghinală dreaptă se determină o formaţiune doloră, cu consistenţă
elastică, reponibilă în cavitatea abdominală
e) Din spusele bolnavului, durerile în abdomen au apărut cu aproximativ 18 ore în urmă
168. CM. În baza căror date se instalează diagnosticul prezumtiv?

a) Acuzele bolnavului
b) Datele examinării clinice obiective
c) Rezultatele analizelor de laborator
d) Rezultatele examinărilor instrumentale
e) Rezultatele examinărilor patomorfologice
169. CM. În baza căror date se instalează diagnosticul clinic?

a) Datele subiective ale bolnavului
b) Datele examenului clinic obiectiv
c) Rezultatele analizelor de laborator
d) Rezultatele examinărilor instrumentale
e) Rezultatele examinărilor patomorfologice
170. CM. Ce componente include diagnosticul clinic definitiv?

a) Diagnosticul patologiei de bază
b) Diagnosticul patologiilor concomitente
c) Complicaţiile patologiei de bază
d) Diagnosticul prezumtiv
e) Diagnosticul diferenţial
171. CM. Indicaţi manifestările caracteristice ale torticolisului?

a) Faţa bolnavului este întoarsă spre partea sănătoasă
b) Faţa bolnavului este întoarsă spre partea afectată
c) Capul bolnavului este înclinat înspre partea sănătoasă
d) Capul bolnavului este înclinat înspre partea afectată
e) Scurtarea cicatriceală a muşchiului sternocleidomastoidian
172. CS. Diagnosticul de torticolis este stabilit în baza:

a) Examenului clinic al bolnavului
b) Analizelor de laborator
c) Examenului radiologic şi a tomografiei
d) Analizelor biochimice
e) Examinărilor instrumentale invazive
173. CM. Indicaţi manifestările caracteristice ale afectării inflamatorii a ganglionilor limfatici
cervicali.
a) Ganglionii limfatici sunt mobili
b) Ganglionii limfatici sunt aderaţi la ţesuturile adiacente
c) Ganglionii limfatici sunt indolori la palpare
d) Ganglionii limfatici sunt dolori la palpare
e) Ganglionii limfatici au o consistenţa “lemnoasă”
28
174. CM. Indicaţi manifestările caracteristice ale afectării tumorale metastatice
a ganglionilor limfatici cervicali.
a) Hiperemia pielii de-asupra ganglionilor limfatici
b) Ganglionii limfatici aderă la ţesuturile adiacente
c) Ganglionii limfatici sunt indolori la palpare
d) Ganglionii limfatici sunt dolori la palpare
e) Ganglionii limfatici au contur neregulat
175. CM. Indicaţi regulile de palpare a glandei tiroide.

a) Medicul palpează glanda, aflîndu-se în spatele bolnavului
b) Medicul palpează glanda, aflîndu-se în faţa bolnavului
c) Medicul palpează glanda cu o mînă
d) Medicul palpează glanda cu două mîini
e) Medicul palpează glanda în timpul deglutiţiei
176. CM. Indicaţi cele mai frecvente tumori benigne ale regiunii capului.
a) Melanomul
b) Ateromul
c) Papilomul
d) Adenocarcinomul
e) Hematomul
177. CM. Indicaţi instrumentele chirurgicale destinate secţionării ţesuturilor.

a) Depărtătorul Finochietto
b) Foarfecele
c) Ferăstrăul Gigli
d) Bisturiul
e) Depărtătorul Farabeuf
178. CM. Indicaţi instrumentele chirurgicale destinate hemostazei.

a) Pensa Kocher
b) Pinceta anatomică
c) Port-acul
d) Pensa Pean
e) Pinceta chirurgicală
179. CM. Indicaţi instrumentele chirurgicale destinate prinderii ţesuturilor.

a) Pensa Kocher
c) Port-acul
d) Pensa Pean
e) Pinceta chirurgicală
180. CS. Indicaţi instrumentele chirurgicale destinate explorării.

a) Pensa Kocher
c) Depărtătorul Finochietto
29
d) Sonda butonată
e) Valva rectală
181. CM. Acele chirurgicale rotunde se utilizează pentru suturarea:

a) Vaselor
b) Intestinului
c) Pielii
d) Periostului
e) Aponeurozei
182. CM. Acele chirurgicale triunghiulare (prismatice) se utilizează pentru suturarea:

a) Aponeurozei
b) Periostului
c) Intestinului
d) Vaselor
e) Pielii
183. CM. Ce curbura poate avea un ac chirurgical?

a) 1/4 din cerc
b) 1/3 din cerc
c) 4/6 din cerc
d) 3/8 din cerc
e) 1/2 din cerc
184. CM. Care sunt cerinţele către materialele de sutură, utilizate în chirurgie?
a) Lipsa activităţii cancerogene
b) Rezistenţa la infecţie
c) Posibilitatea folosirii îndelungate
d) Simplicitatea sterilizării
e) Siguranţa nodului
185. CM. Indicaţi materialele de sutură biologice, utilizate în chirurgie.

a) Fir metalic
b) Capron
c) Lavsan
d) Catgut
e) Mătase
186. CM. Indicaţi firele de sutură sintetice resorbabile, utilizate în chirurgie.

a) Dexon
b) Capron
c) Polipropilen
d) Catgut
e) Vycril
187. CM. Indicaţi firele de sutură sintetice neresorbabile, utilizate în chirurgie.

a) Dexon
30
b) Capron
c) Polipropilen
d) Catgut
e) Vycril
188. CM. Specificaţi tipurile de sutura întreruptă, care sunt utilizate pentru
suturarea plăgilor cutanate în chirurgie.
a) Sutura Blair-Donatti
b) Sutura în “U”
c) Sutura intracutanată (intradermală)
d) Sutura simplă
e) Surjet simplu
189. CM. Specificaţi tipurile de sutura continuă, care sunt utilizate pentru suturarea
plăgilor cutanate în chirurgie.
a) Sutura intracutanată (intradermală)
b) Surjet simplu
c) Sutura mecanică
d) Sutura Blair-Donatti
e) Sutura în “U”
190. CM. Indicaţi, care din patologiile enumerate se referă la infecţia chirurgicală.
a) Pneumonia acută
b) Hidrosadenita acută
c) Abcesul hepatic
d) Supuraţia plăgii postoperatorii
e) Pielonefrita cronică
191. CM. Indicaţi factorii, asocierea cărora duce la dezvoltarea infecţiei chirurgicale.
a) Prezenţa microorganismelor patogene virulente
b) Hiperemia venoasă a ţesuturilor
c) Reacţia de răspuns al organismului la infecţie
d) Bacteriemia tranzitorie
e) Prezenţa porţilor de intrare a infecţiei
192. CM. Indicaţi sursele posibile ale infecţiei chirurgicale.

a) Exogenă
b) Prin implantare
c) Prin contact
d) Endogenă
e) Aerogenă
193. CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hiperemiei tegumentelor în caz de infecţie

chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
a) Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
b) Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
31
c) Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea
lichidului
d) Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi
compresia acestora de către edemul tisular
e) Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
194. CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hipertermiei tegumentelor în caz de infecţie

chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
lichidului
a) CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a durerii în caz de infecţie chirurgicală

purulentă a ţesuturilor moi.
lichidului
a) CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare al edemului în caz de infecţie chirurgicală

purulentă a ţesuturilor moi.
899. Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
900. Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
901. Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea
lichidului
902. Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi
903. Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
197. CS. Indicaţi cauza dereglării funcţiei extremităţii în caz de infecţie

chirurgicală purulentă acută.
a) Distrucţia supurativ-necrotică a aparatului ligamentar şi articular
b) Plegia în urma neuritei toxice
c) Sindromul algic pronunţat
d) Dereglarea pronunţată a circulaţiei arteriale
e) Tromboza venoasă distală
198. CM. Indicaţi mecanismele şi reacţiile nespecifice de apărare în caz de

infecţie chirurgicală.
a) Rolul protectiv al dermei neafectate
32
b) Prezenţa microflorei saprofite a pielii
c) Inflamaţia
d) Sinteza anticorpilor contra agenţilor cauzali ai infecţiei
e) Fagocitoza
199. CS. Caracterul pulsatil al durerii în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi este
caracteristic pentru:
a) Faza de infiltraţie
b) Faza de contracţie a plăgii
c) Faza de resorbţie a exudatului inflamator
d) Faza de supuraţie (abcedare)
e) Faza de erupere spontană a abcesului prin tegument
200. CS. Ce indică simptomul de fluctuienţă în caz de infecţie chirurgicală a

ţesuturilor moi?
a) Formarea unei cavităţi cu conţinut purulent
b) Prezenţa procesului inflamator în stadiul de infiltraţie
c) Prezenţa gazului în ţesuturi
d) Caracterul anaerob neclostridial al infecţiei
e) Implicarea în procesul patologic a organelor subiacente
201. CM. Indicaţi modificările caracteristice în analiza generală a sîngelui în caz de

infecţie chirurgicală acută.
a) Leucocitoză
b) Leucopenie
c) Devierea spre stînga în formula leucocitară
d) Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor
e) Eozinofilie
202. CM. Indicaţi complicaţiile locale ale proceselor supurativ-inflamatorii ale ţesuturilor
moi a extremităţilor.
a) Limfangita
b) Limfadenita
c) Pneumonia bacteriană
d) Sepsisul
e) Tromboflebita
203. CM. Indicaţi metodele paraclinice utilizate în diagnosticul infecţiei chirurgicale acute a
ţesuturilor moi:
a) Analiza generală a sîngelui
b) Analiza generală a urinei
c) Examinarea ultrasonografică a ţesuturilor moi
d) Puncţia diagnostică
e) Biopsia
204. CM. Indicaţi regiunile corpului în care nu se dezvoltă furunculul.

a) Triunghiul nazo-labial
33
b) Regiunea cervicală posterioară
c) Suprafaţa palmară a mîinii
d) Peretele abdominal anterior
e) Talpa piciorului (plantei)
205. CS. În caz de furuncul inflamaţia purulentă se dezvoltă în:

a) Ţesutul subcutanat
b) Glanda sebacee
c) Piele
d) Foliculul pilos
e) Glanda sudoripară
206. CM. Indicaţi fazele de evoluţie a furunculului.

a) Faza de infiltraţie
b) Faza de necroză
c) Faza de abcedare
d) Faza de erupere
e) Faza de detaşare a necrozei
207. CM. În ce cazuri este indicată spitalizarea bolnavului cu furuncul?

a) În caz de furuncul pe coapsă la un copil de 7 ani
b) În prezenţa furunculului abcedat la un bolnav cu diabet zaharat grav
c) În localizarea furunculului pe talpa piciorului şi imposibilitatea exercitării funcţiei
de sprijin de către extremitatea afectată
d) În localizarea furunculului în regiunea triunghiului nazo-labial
e) În cazul suportării patologiei respective în antecedente
208. CS. Ce manifestare clinică indică cert asupra faptului că furunculul se află în faza de
abcedare?
a) Simptomul de fluctuienţă
b) Hipertermia pielii
c) Hiperemia pielii
d) Durerea în focarul de inflamaţie
e) Tahicardia
209. CS. Inflamaţia purulentă a glandelor sudoripare se numeşte:

a) Carbuncul
b) Hidrosalpinx
c) Furuncul
d) Hidrosadenită
e) Dermatită axilară streptococică
210. CS. În caz de hidrosadenită inflamaţia purulentă se dezvoltă în:

a) Ţesutul celulo-adipos subcutanat
b) Glanda sudoripară
c) Foliculul pilos
d) Ganglionul limfatic
34
e) Glanda sebacee
211. CM. Hidrosadenita este localizată tipic în regiunea:

a) Peretelui abdominal anterior
b) Plica inframamară
c) Fosa axilară
d) Fosa poplitee
e) Plica inghinală
212. CM. Hidrosadenita se caracterizează prin următoarele:

a) În centrul infiltratului inflamator se află foliculul pilos
b) Localizarea tipică este regiunea occipitală şi cervicală posterioară
c) Mai frecvent e localizată în regiunea axilară
d) Inflamaţia purulentă debutează de la glanda sebacee
e) Are tendinţă către recidivare
213. CM. Ce afirmaţii, referitoare la abces, sunt corecte?

a) Temperatura corporală în patologia respectivă de regulă rămîne normală
b) Cavitatea abcesului se formează în centrul infiltratului inflamator
c) Deschiderea şi drenarea abcesului nu conduc la ameliorarea stării bolnavului
d) La examinarea clinică se determină simptomul de fluctuienţă
e) Ascensiunea temperaturii corporale de regulă este asociată cu frison
214. CM. Ce afirmaţii, referitoare la flegmon, sunt corecte?

a) Procesul purulent se răspîndeşte de-a lungul spaţiilor interfasciale şi celulare
b) Colecţia purulentă este delimitată de prezenţa capsulei piogene
c) Manifestările intoxicaţiei de regulă nu sunt pronunţate
d) Starea generală a bolnavului rămîne satisfăcătoare
e) Pacienţii necesită spitalizare şi intervenţie chirurgicală urgentă cu anestezie generală
sau regională
215. CM. Ce include prelucrarea chirurgicală a focarului purulent?

a) Deschiderea largă a cavităţii purulente
b) Administrarea în cavitatea purulentă a antibioticelor cu spectru larg
c) Înlăturarea ţesuturilor necrotizate
d) Aplicarea suturilor primare
e) Drenarea cavităţii purulente
216. CM. Carbunculul se caracterizează prin următoarele semne:

a) De regulă, se dezvoltă în regiunea occipitală şi interscapulară
b) Starea generală a bolnavului de regulă rămîne satisfăcătoare
c) Pielea de-asupra focarului inflamator nu este schimbată
d) Semnul de “sită”
e) Simptomul de fluctuienţă nu este tipic
217. CM. Drept indicaţie directă către intervenţie chirurgicală în caz de suspecţie la abces
al ţesuturilor moi servesc:
35
a) Durerile puternice în regiunea focarului de inflamaţie
b) Hiperemia evidentă a pielii şi edemul pronunţat
c) Prezenţa simptomului de fluctuienţă
d) Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor în analiza generală a sîngelui
e) Obţinerea conţinutului purulent în timpul puncţiei focarului inflamator
218. CS. Indicaţi metoda optimală de anestezie în timpul efectuării prelucrării chirurgicale
a abcesului postinjecţional al regiunii fesiere.
a) Anestezia generală cu miorelaxare
b) Anestezia locală infiltrativă
c) Anestezia tronculară
d) Anestezia generală intravenoasă fără miorelaxare
e) Anestezia superficială cu cloretil
219. CS. Agentul cauzal tipic al erizipelului este:

a) Streptococul
b) Stafilococul
c) Colibacilul
d) Pneumococul
e) Bacilul pioceanic
220. CM. Indicaţi formele clinice ale erizipelului.

a) Forma flegmonoasă
b) Forma abcedantă
c) Forma buloasă
d) Forma necrotică
e) Forma eritematoasă
221. CM. Indicaţi simptoamele clinice caracteristice pentru forma eritematoasă a

erizipelului.
a) Formarea bulelor, umplute cu lichid seros, pe piele
b) Hiperemia pielii sub forma “limbilor de foc”
c) Formarea sectoarelor de necroză cutanată
d) Hiperemia pielii sub forma „hartei geografice”
e) Simptomul de fluctuienţă
222. CM. În care forme ale erizipelului este indicat tratamentul chirurgical?
541. Forma flegmonoasă
542. Forma buloasă
543. Forma necrotică
544. Forma abcedantă
545. Forma eritematoasă
223. CM. Indicaţi elementele tratamentului complex al infecţiei chirurgicale?

a) Antibioticoterapia raţională
b) Terapia de detoxicare
c) Transfuzia de sînge integru cu scop de stimulare a imunităţii
36
d) Prelucrarea chirurgicală a focarului purulent
e) Indicarea citostaticelor
224. CS. Mastita se dezvoltă mai frecvent:

a) În perioada de pubertate
b) În al treilea trimestru de sarcină
c) În perioada de lactaţie
d) În perioada climacterică
e) În primul trimestru de sarcină
225. CM. În dependenţă de localizare se disting următoarele forme de abcese a glandei

mamare:
a) Abces intramamar
b) Abces suprafascial
c) Abces subareolar
d) Abces subpectoral
e) Abces retromamar
226. CM. Indicaţi simptomele tipice ale mastitei acute.

a) Ascensiunea temperaturii corporale
b) Retracţia mamelonului de partea inflamaţiei
c) Durerea şi senzaţia de distensie în regiunea glandei mamare
d) Pielea sub formă de “coajă de portocală”
e) Eliminări sero-hemoragice din mamelon
227. CM. Care din afirmaţiile enumerate sunt corecte?

a) Mastita reprezintă o patologie multiplu recidivantă
b) Porţile de intrare ale infecţiei în caz de mastită sunt fisurile mamelonului
c) Un rol important în dezvoltarea mastitei îl joacă galactostaza (staza laptelui)
d) Agentul cauzal tipic al mastitei este streptococul
e) Toate formele de mastită necesită tratament chirurgical de urgenţă
228. CS. Paraproctita este definită ca:

a) Inflamaţia acută a mucoasei rectului
b) Tromboza nodulilor hemoroidali
c) Hemoragia din rect
d) Infecţia bacteriană a pielii din regiunea perianală
e) Inflamaţia purulentă a ţesutului adipos din jurul rectului (pararectal)
229. CM. Indicaţi formele de paraproctită.

a) Buloasă
b) Subcutanată
c) Flegmonoasă
d) Submucoasă
e) Ischio-rectală
37
230. CS. După care principiu hemoragiile sunt clasificate în “per diabrosis”, “per rexin” şi
“per diapedesis”?
a) După principiul anatomic
b) După mecanismul de apariţie
c) După raportul faţă de mediul extern
d) După evoluţie
e) După timpul de dezvoltare
231. CS. În care tip de hemoragie există pericolul dezvoltării emboliei gazoase?
a) Arterială
b) Venoasă
c) Capilară
d) Parenchimatoasă
e) În toate cele enumerate
232. CM. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne?

a) Hemoragia din ulcerul gastric
b) Hematomul intermuscular
c) Hemoragia din plaga tăiată a gambei
d) Hemoragia pulmonară
e) Hemoragia în cavitatea articulară
233. CM. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne intracavitare?
b) Hemoragia pulmonară
c) Hematomul intermuscular
d) Hemotoracele
e) Hemoragia intraarticulară
234. CM. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne intracavitare?
b) Hemoragia în cavitatea pleurală
c) Hemoragia uterină
d) Hemoragia intraarticulară
e) Tamponada cordului
235. CM. Care din hemoragiile enumerate se referă la cele interne intraluminale?
a) Hemoragia în cavitatea pleurală
b) Tamponada cordului
c) Hemoragia pulmonară
d) Hemobilia
e) Hemoragia din ulcerul duodenal
236. CM. Ce indici se utilizează pentru aprecierea volumului de sînge circulant conform
formulei Moore?
a) Talia bolnavului
b) Hematocritul în normă
38
c) Masa bolnavului
d) Hematocritul bolnavului
e) Coieficientul empiric
237. CM. Indicaţi cauzele posibile ale hemoragiei.

a) Trauma
b) Distrugerea peretelui vascular în cazul unui proces purulent
c) Dereglarea permeabilităţii peretelui vascular
d) Infarctul miocardic
e) Gangrena anaerobă clostridiană
238. CM. Indicaţi cauzele hemoragiei secundare tardive.

a) Ruptura vasului
b) Procesul inflamator
c) Alunecarea ligaturii de pe vas
d) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
e) Erodarea peretelui vascular
239. CS. Indicaţi deficitul volumului de sînge circulant, ce corespunde hemoragiei de

gradul II de severitate.
a) < 10-15%
b) 15-20%
c) 20-30%
d) 30-40%
e) > 40%
240. CS. Cînd se dezvoltă hemoragia primară?

a) În primele ore după lezarea vasului
b) În timpul traumei
c) În timpul supuraţiei plăgii
d) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza alunecarii ligaturii de
pe vas
e) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza detaşării trombului din
lumenul vasului
241. CS. Cînd se dezvoltă hemoragia secundară precoce?

a) În primele zile după traumă, în urma alunecării ligaturii de pe vas sau a detaşării
trombului din lumenul acestuia
b) În timpul traumei
d) Peste 14 zile după traumă
e) Peste 21 zile după traumă
242. CS. Cînd se dezvoltă hemoragia secundară tardivă?

a) În primele zile după lezarea vasului
b) Nemijlocit după traumă
39
d) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza alunecării ligaturii de
pe vas
e) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, din cauza detaşării trombului din
lumenul vasului
243. CM. Indicaţi cauzele hemoragiei secundare precoce.

a) Detaşarea trombului din lumenul vasului
b) Lezarea vasului
c) Alunecarii ligaturii de pe vas
d) Procesul inflamator
e) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
244. CS. Ce semnifică termenul “per rexin”?

a) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
b) Lezarea vasului
c) Erodarea vasului
d) Dereglarea coagulabilităţii sîngelui
e) Embolia gazoasă
245. CS. Ce semnifică termenul “per diabrosis”?

a) Alunecarea ligaturii de pe vas
b) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
c) Erodarea vasului
e) Lezarea vasului
246. CS. Ce semnifică termenul “per diapedesis”?

a) Erodarea vasului
b) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
c) Lezarea vasului
e) Embolia gazoasă
247. CM. Indicaţi consecinţele hemoragiei.

a) Pneumonia de stază
b) Hemoconcentraţia
c) Scăderea volumului de sînge circulant
d) Anemia acută
e) Hemofilia
248. CM. Indicaţi reacţiile compensatorii ale organismului în caz de hemoragie, ce

se referă la faza iniţială.
a) Spasmul venos primar
b) Eliberarea sîngelui din depouri
c) Tahicardia
d) Hemodiluţia
e) Tromboza vasului lezat
40
249. CM. Indicaţi reacţiile organismului în caz de hemoragie, ce se referă la faza de
compensare.
a) Hemodiluţia
b) Centralizarea hemodinamicii
c) Decentralizarea hemodinamicii
d) Hiperventilarea
e) Includerea mecanismului renal de compensare
250. CM. Indicaţi fenomenele patologice, ce se dezvoltă în organism în faza terminală a

hemoragiei.
a) Acidoza
b) Centralizarea hemodinamicii
c) Toxemia
d) Decentralizarea hemodinamicii
e) Hemodiluţia
251. CM. La ce contribuie hemodiluţia în caz de hemoragie?

a) La compensarea hipovolemiei
b) La hemostază
c) La ameliorarea proprietăţilor reologice a sîngelui
d) La ameliorarea funcţiei de transportare a oxigenului a eritrocitelor
e) La eliberarea eritrocitelor din depouri
252. CM. Indicaţi consecinţele diminuării volumului de sînge circulant în caz de hemoragie.
a) Reducerea timpului de coagulare
b) Hipotonia
c) Hipoxemia
d) Hipertonia
e) Hipoxia tisulară
253. CM. Care din semnele enumerate ale hemoragiei se referă la cele locale?
a) Melena
b) Vertijul
c) Voma cu sînge
d) Hemoptizia
e) Hipotonia
254. CM. Indicaţi simptomele locale ale hemoragiei gastro-intestinale.

a) Voma cu sînge
b) Epistaxisul
c) Hemoperitoneumul
d) Hemoptizia
e) Melena
255. CS. Care simptom clinic apare primul în caz de hemoragie masivă?
a) Lipotimia
41
b) Zgomotul în urechi
c) Tahicardia
d) Hipotonia
e) Vertijul
256. CS. Pentru care tip de hemoragie este caracteristică scurgerea în jet a sîngelui?
a) Arterială
b) Venoasă
c) Capilară
d) Parenchimatoasă
e) Pentru toate cele enumerate
257. CS. Pentru care hemoragie este caracteristică melena?

a) Gastro-intestinală
b) Uterină
c) Renală
d) Pulmonară
e) Intraperitoneală
258. CS. Ce semnifică hemoperitoneul?

a) Acumularea de aer în cavitatea peritoneală
b) Acumularea de sînge în spaţiul retroperitoneal
c) Acumularea sîngelui în cavitatea unui organ intraabdominal
d) Acumularea sîngelui în cavitatea peritoneală
e) Acumularea sîngelui în cavitatea pericardului
259. CS. Ce semnifică hemoptizia?

a) Eliminarea sîngelui cu masele fecale
b) Voma cu conţinut “zaţ de cafea”
c) Eliminarea sîngelui cu sputa din căile respiratorii
d) Epistaxis
e) Eliminarea sîngelui cu urina
260. CS. Care din simptomele enumerate sunt caracteristice pentru epistaxis?
a) Eliminarea sîngelui din rect
b) Eliminarea sîngelui din căile urinare
c) Eliminarea sîngelui din urechi
d) Eliminarea sîngelui din nas
e) Eliminarea sîngelui din uter
261. CS. Voma cu conţinut “zaţ de cafea” este caracteristică pentru:

a) Ocluzia intestinală
b) Pancreatita acută
c) Hemoragia ulceroasă gastro-duodenală
d) Ruptura splinei
e) Distrucţia pulmonară bacteriană
42
262. CM. Indicaţi semnele generale ale hemoragiei.
a) Tahicardia
b) Melena
c) Paliditatea
d) Voma cu sînge
e) Hipotonia
263. CM. Care din simptomele enumerate indică asupra hemoragiei intestinale?
a) Scaunul cu sînge neschimbat
b) Voma cu sînge
c) Scaunul cu striuri de sînge
d) Hematuria
e) Voma cu continut “zat de cafea”
264. CM. Ce parametri de laborator reflecta severitatea hemoragiei?

a) Eritrocitele sîngelui
b) Leucocitele sîngelui
c) Hemoglobina sangvină
d) Hematocritul
e) Proteina sîngelui
265. CS. Formula Moore se utilizează pentru:

a) Aprecierea suprafeţei arsurii
b) Prognozarea evoluţiei bolii arşilor
c) Aprecierea stării de nutriţie
d) Aprecierea volumului de sînge circulant
e) Aprecierea gradului de risc operator
266. CS. Indicaţi valoarea normală a hematocritului.

a) 5-10%
b) 11-19%
c) 20-34%
d) 35-50%
e) 51-70%
267. CS. Ce metodă instrumentală poate confirma diagnosticul de hemotorax?

a) Bronhoscopia
b) Laparoscopia
c) Toracocenteza
d) Laparocenteza
e) Electrocardiografia
268. CS. Ce metodă de diagnostic instrumental este indicată pentru confirmarea

diagnozei de hemoragie gastrica?
a) Laparocenteza
b) Fibrogastroduodenoscopia
c) Colonoscopia
43
d) Bronhoscopia
e) Examenul ultrasonografic
269. CM. Ce metode diagnostice sunt indicate pentru confirmarea hemoragiei

intraarticulare?
a) Artroscopia
b) Laparoscopia
c) Laparocenteza
d) Puncţia articulaţiei
e) Radiografia articulaţiei
270. CS. În cazul lezării venei subclaviculare există riscul de:

a) Tromboza arterei axilare
b) Embolie aeriană
c) Dezvoltarea sindromului CID
d) Insuficienţă arterială acută
e) Dezvoltarea gangrenei uscate
271. CM. Prin ce metode poate fi confirmată hemoragia intraperitoneală?

a) Bronhoscopia
b) Colonoscopia
c) Laparocenteza
d) Radiografia panoramică
e) Laparoscopia
272. CM. Indicaţi cauzele posibile ale hemoperitoneului.

a) Ruptura ficatului
b) Hemoragia din ulcerul gastric
c) Ruptura splinei
d) Hemoragia din varicele esofagiene în caz de ciroză hepatică
e) Sarcina extrauterină întreruptă
273. CM. Care din mecanismele enumerate se referă la hemostaza secundară spontană
(fiziologică)?
a) Transformarea plasminogenului în plasmină
b) Fibrinoliza
c) Formarea cheagului fibrinic
d) Eliberarea de către trombocite a serotonitei, histaminei, kininelor
e) Adeziunea trombocitelor
274. CM. Care din mecanismele enumerate se referă la hemostaza primară spontană
(fiziologică)?
a) Eliberarea din ţesuturile lezate a trombinei, colagenului, prostaglandinei E2
b) Formarea trombului roşu
c) Spasmul vasului lezat
d) Eliberarea tromboplastinei tisulare şi trombocitare
e) Adeziunea şi agregarea trombocitelor
44
275. CM. Ce metode de hemostază se referă la cele temporare?
a) Aplicarea pansamentului compresiv
b) Poziţia elevată a extremităţii
c) Flexia maximală a extremităţii în articulaţie
d) Ligaturarea vasului
e) Suturarea defectului peretelui vascular
276. CM. Selectaţi metodele de hemostază provizorie.

a) Ligaturarea vasului în plagă
b) Compresia digitală a vasului
c) Aplicarea garoului
d) Aplicarea pansamentului compresiv
e) Flexia maximală a extremităţii în articulaţie
277. CM. Ce metode de hemostază se referă la cea temporară?

a) Embolizarea vasului lezat
b) Aplicarea pensei hemostatice
c) Ligaturarea vasului
d) Sutura vasului
e) Aplicarea pansamentului compresiv
278. CM. Ce metode de hemostază se referă la cele definitive?

a) Aplicarea pensei hemostatice
b) Protezarea vasului lezat
c) Aplicarea suturii vasculare
d) Aplicarea garoului Esmarch
e) Embolizarea endovasculara a arterei
279. CM. Ce metode de hemostază se refera la cele definitive?

a) Aplicarea garoului
b) Poziţia elevată a extremităţii
c) Embolizarea endovasculară a arterei
d) Clipsarea endoscopică a vasului hemoragic
e) Administrarea endolimfatică a adrenalinei
280. CM. Ce metode de hemostază se refera la cele definitive?

b) Compresia digitală a vasului
c) Înlăturarea organului lezat
d) Rezecţia unei porţiuni a organului lezat
e) Suturarea vasului lezat
281. CS. Ce metodă de hemostază provizorie este optimală în timpul efectuării operaţiei
urgente pentru ruptura anevrismului de aortă abdominală?
b) Aplicarea suturii hemostatice în plagă
45
c) Administrarea preparatelor hemostatice
d) Comprimarea aortei mai sus de anevrism
e) Comprimarea aortei mai jos de anevrism
282. CS. Cu scop de hemostază provizorie garoul trebuie aplicat pe extremitate pe un

termen ce nu va depăşi:
a) O ora
b) Doua ore
c) Trei ore
d) Patru ore
e) 45 min
283. CS. Care din variantele enumerate ale hemoragiei necesită efectuarea ligaturării
vasului pe traiect sau embolizarea acestuia?
a) Hemoragia arteriala din plaga recentă prin taiere a coapsei
b) Hemoragia arteriala din plaga purulentă
c) Hemoragia din ulcerul duodenal
d) Hemoragia în caz de hemofilie
e) Hemoragia hemoroidală
284. CS. Care din metodele enumerate de hemostază definitivă se utilizează în

hemoragiile secundare tardive?
a) Ligaturarea vasului în plagă
b) Formarea anastomozei vasculare
c) Ligaturarea vasului pe traiect
d) Poziţia elevată a extremităţii
e) Pansamentul compresiv
285. CM. Care din factorii enumeraţi participă la hemostaza primară spontană?
a) Tromboplastina tisulară
b) Factorul vascular
c) Factorul trombocitar
d) Factorii plasmatici
e) Hipertensiunea arteriala
286. CS. Indicaţi rezultatul hemostazei primare spontane.

a) Formarea cheagului trombocitar
b) Fibrinoliza
c) Formarea cheagului fibrinic
d) Retracţia cheagului
e) Formarea trombului roşu
287. CM. Ce preparate posedă efect hemostatic?

a) Clorura de calciu
b) Vicasolul
c) Heparina
d) Aspirina
46
e) Etamsilatul
288. CM. Prin ce metode poate fi sporit spasmul vascular în caz de hemoragie din plagă?
a) Aplicarea locala a soluţiei de adrenalină
b) Aplicarea pe plagă a pungii cu gheaţă
c) Aplicarea pe plagă a termoforului
d) Masajul plăgii
e) Administrarea antibioticelor
289. CM. Care din preparatele hemostatice enumerate sunt remedii chimice?
a) Trombina
b) Fibrinogenul
c) Acidul aminocapronic
d) Crioprecipitatul
e) Clorura de calciu
290. CM. Care din metodele enumerate se referă la hemostaza chimică?

a) Aplicarea locală a soluţiei de adrenalină
b) Administrarea vitaminelor
c) Utilizarea buretelui hemostatic
d) Administrarea trombinei
e) Administrarea intravenoasă a clorurii de calciu
291. CM. Care din metodele enumerate se referă la hemostaza biologică?

a) Administrarea intravenoasă a clorurii de calciu
b) Administrarea acidului aminocapronic
c) Transfuzia plasmei proaspăt congelate
d) Diatermocoagularea
e) Aplicarea locală a trombinei
292. CS. Selectaţi metoda de hemostază mecanică.

a) Regimul de pat
b) Aplicarea pungii cu gheaţă
c) Suturarea vasului hemoragic
d) Electrocoagularea vasului
e) Fotocoagularea cu laser a vasului
293. CM. Selectaţi metodele de hemostază fizică.

a) Ligaturarea vasului
b) Clipsarea vasului
c) Aplicarea pansamentului compresiv
d) Aplicarea pungii cu gheaţă
e) Electrocoagularea vasului
294. CS. La ce nivel se aplică garoul hemostatic în caz de hemoragie arterială din
plaga gambei?
a) Treimea inferioară a gambei
47
b) Treimea medie a gambei
c) Treimea superioară a gambei
d) Treimea medie a coapsei
e) La nivelul articulaţiei genunchiului
295. CS. La ce nivel se aplică garoul hemostatic în caz de hemoragie arterială din
plaga mîinii?
a) Treimea distală a antebraţului
b) Treimea medie a antebraţului
c) Treimea proximală a antebraţului
d) Treimea medie a braţului
e) La nivelul articulaţiei cotului
296. CM. Indicaţi complicaţiile posibile în caz de aplicare a garoului hemostatic pe

extremitate pe un termen mai mare de doua ore.
a) Dezvoltarea parezei (plegiei) extremităţii
b) Accelerarea metabolismului distal de garou
c) Gangrena extremităţii
d) Тrombembolia extremităţii excluse
e) Embolia gazoasă a extremităţii excluse
297. CM. Ce metode de hemostază definitiva sunt indicate în caz de lezare a arterei
femurale comune?
b) Aplicarea pansamentului compresiv
c) Formarea anastomozei vasculare
d) Ligaturarea arterei iliace
e) Implantarea protezei vasculare
298. CS. Factorul I al sistemului de coagulare a sîngelui este:

a) Protrombina
b) Tromboplastina
c) Fibrinogenul
d) Ionii de calciu
e) Factorul Hageman
299. CS. Factorul II al sistemului de coagulare a sîngelui este:

a) Accelerina
b) Proconvertina
c) Factorul Christhmas
d) Protrombina
e) Fibrinogenul
300. CS. Coagularea intravasculară diseminată se asociază cu următoarele fenomene:

a) Inflamatorii
b) Regenerative
c) Proliferative
48
d) Hemoragice
e) Degenerative
301. CM. Indicaţi fazele sindromului de coagulare intravasculară diseminată.

a) Faza prereactivă
b) Faza reactivă
c) Faza hipercoagulării
d) Faza hipocoagulării
e) Faza normocoagulării
302. CS. Indicaţi simptomele clinice ale primei faze a sindromului CID.
a) Hemoragii multiple (cel puţin din trei surse diferite)
b) Icter pronunţat
c) Tromboze vasculare multiple
d) Febra hectică
e) Hepatomegalia
303. CS. Indicaţi simptomele clinice ale fazei a doua a sindromului CID.
a) Hemoragii multiple (cel putin din trei surse diferite)
b) Icter pronunţat
c) Tromboze vasculare multiple
d) Febra hectică
e) Hepatomegalia
304. CM. Indicaţi formele clinice ale sindromului CID.

a) Forma atipică
b) Forma acută
c) Forma subacută
d) Forma cronică
e) Forma asimptomatică
305. CM. Indicaţi trei componente ale tratamentului complex al bolnavilor cu sindrom CID.
a) Tratamentul patologiei ce a condus spre dezvoltarea sindromului CID
b) Antibioticoterapia masivă
c) Corecţia dificitului factorilor de coagulare
d) Heparinoterapia
e) Indicarea serurilor imune
306. CM. Ce efecte ale heparinei condiţionează indicarea acesteia în tratamentul

bolnavilor cu sindrom CID?
a) Inhibiţia formării trombinei
b) Stimularea formării trombinei
c) Inhibiţia factorului X al sistemului de coagulare a sîngelui
d) Activarea factorului X al sistemului de coagulare a sîngelui
e) Inhibiţia fibrinolizei
307. CM. Care din factorii enumeraţi conduc nemijlocit spre necroza ţesuturilor?
49
a) Factorul mecanic
b) Embolia arterială
c) Arsura termică
d) Compresia vasului arterial
e) Electrocutarea
308. CM. Care din factorii enumeraţi conduc indirect la necroza ţesuturilor?
a) Factorul mecanic
b) Embolia arterială
c) Factorii termici
d) Hernia strangulată
e) Electrotraumatismul
309. CM. Prin ce se caracterizează gangrena?

a) Se dezvoltă doar în organele, ce au contact cu mediul extern
b) Se dezvoltă doar în organele, ce nu au contact cu mediul extern
c) Organul sau regiunea anatomică sunt afectate integral
d) Se dezvoltă în urma compresiei îndelungate a ţesuturilor moi între suprafeţi dure
(planul osos şi patul)
e) Este afectată doar o parte a oraganului, vascularizată de o anumită ramură arterială
310. CM. Care din factorii enumeraţi nu influienţează asupra dezvoltării necrozelor
“circulatorii”?
a) Insuficienţa afluxului de sînge arterial
b) Dereglarea schimbului gazos pulmonar
c) Dereglarea întoarcerii sîngelui venos
d) Dereglarea metabolismului transcapilar la nivel de microcirculaţie
e) Dereglarea inervaţiei
311. CM. Indicaţi componentele triadei Virchow, ce constituie mecanismul patogenetic al

trombozei vasculare.
a) Leziunea endoteliului
b) Încetinirea fluxului sangvin
c) Fibrilaţia atrială cu ruperea trombului din cavitatea cordului
d) Hipercoagularea
e) Utilizarea îndelungată a anticoagulantelor indirecte
312. CS. Indicaţi localizarea tipică a ulcerului trofic în cazul sindromului de ischemie
cronică.
a) Treimea medie a gambei
b) Suprafaţa externă a treimii inferioare a gambei
c) Falanga distală a degetelor piciorului, regiunea călcîiului
d) Suprafaţa medială a treimii inferioare a gambei
e) Fosa poplitee
313. CM. Gangrena uscată se caracterizează prin următoarele manifestări:

a) De regulă se dezvoltă în caz de ischemie acută
50
b) De regulă se dezvoltă în caz de ischemie cronică
c) Se dezvoltă după anexarea infecţiei
d) Există linia de demarcare
e) Linia de demarcare lipseşte
314. CM. Gangrena umedă se caracterizează prin următoarele manifestări:

a) De regulă se dezvoltă în caz de ischemie acută
b) De regulă se dezvoltă în caz de ischemie cronică
c) Se dezvoltă după anexarea infecţiei
d) Există linia de demarcaţie
e) Linia de demarcaţie lipseşte
315. CS. Care din poziţiile enumerate se referă la necroză?

a) Infarctul
b) Escarele
c) Ulcerul trofic
d) Gangrena
316. CM. Indicaţi organele în care se poate dezvolta gangrena.

a) Splina
b) Plămînul
c) Pancreasul
d) Intestinul
e) Membrele inferioare
317. CM. Indicaţi organele în care necroza dezvoltată este numită infarct.
a) Cordul
b) Oasele
c) Rinichiul
d) Membrele inferioare
e) Splina
318. CM. Indicaţi cauzele dezvoltării ulcerelor trofice.

a) Tromboza venoasă acută
b) Ischemia cronică
c) Anevrismul arterial
d) Insuficienţa venoasă cronică
e) Ischemia acută
319. CS. Care din fistulele enumerate se referă la cele congenitale?

a) Fistula purulentă în caz de osteomielită cronică
b) Fistula de ligatură
c) Gastrostoma
d) Fistula uracusului
e) Colostoma
51
320. CM. Care din fistulele enumerate se referă la cele dobîndite?
a) Fistula purulentă în caz de osteomielită cronică
b) Fistula de ligatură
c) Traheostoma
d) Fistula uracusului
e) Colostoma
321. CM. Indicaţi fistulele externe.

a) Fistula pararectală
b) Colecisto-entero-anastomoza
c) Colostoma
d) Gastrostoma
e) Gastro-entero-anastomoza
322. CM. În dependenţă de caracterul ţesutului, ce acoperă canalul fistulos, se disting

următoarele tipuri de fistule:
a) Epiteliale
b) Musculare
c) Labiale
d) Granulante
e) Osificate
323. CS. Comunicarea artificială creată pe cale chirurgicală între două organe cavitare
se numeşte:
a) Perforaţie
b) Stomă
c) Anastomoză
d) Chist
e) Penetraţie
324. CS. Comunicarea creată artificial între un organ cavitar şi mediul extern se numeşte:
a) Chist
b) Stomă
c) Perforaţie
d) Joncţiune
e) Anastomoză
325. CS. Comunicarea patologică între două organe cavitare se numeşte:

a) Fistulă
b) Anastomoză
c) Stomă
d) Chist
e) Perforaţie
326. CS. Comunicarea patologică între un organ cavitar şi mediul extern se numeşte:
a) Perforaţie
b) Stomă
52
c) Anastomoză
d) Fistulă
e) Chist
327. CM. Indicaţi locurile tipice de formare a escarelor?

a) Coturile
b) Regiunea lombară
c) Regiunea sacrală
d) Călcîii
e) Regiunea omoplaţilor
328. CM. Indicaţi fazele de dezvoltare a escarelor?

a) Faza prereactivă
b) Faza dereglărilor circulatorii
c) Faza leziunilor purulent-necrotice
d) Faza regenerării
e) Faza reactivă
418. CS. Perioada preoperatorie în toate patologiile chirurgicale începe din momentul:
a) Internării bolnavului în staţionar şi oformării fişei de observaţie clinică
b) Apariţiei la bolnav a primelor simptome ale patologiei
c) Stabilirii diagnosticului chirurgical şi luarea deciziei de tratament operator
d) Transportării bolnavului în sala de operaţie şi pregătirii către anestezie
e) Prelucrării şi delimitării cîmpului operator
419. CM. La scopurile de bază ale perioadei preoperatorii se referă:

a) Profilaxia complicaţiilor tromboembolice
b) Aprecierea grupei sangvine a bolnavului şi pregătirea sîngelui pentru hemotransfuzie
c) Diminuarea riscului intervenţiei chirurgicale preconizate
d) Efectuarea antibioticoterapiei masive
e) Obţinerea efectului curativ maximal de la intervenţia preconizată
420. CM. Perioada preoperatorie este divizată convenţional în următoarele etape:

a) De pregătire
b) De staţionar
c) De recuperare
d) De diagnostic
e) De ambulator
421. CS. Probele funcţionale Ghence şi Shtanghe pot fi utilizate în perioada preoperatorie
pentru evaluarea:
a) Rezervei compensatorii a organelor sistemului respirator şi circulator
b) Funcţiei hepatice
c) Gradului de urgenţă a operaţiei preconizate
d) Stării de nutriţie a pacientului chirurgical
e) Gradului de risc al complicaţiilor tromboembolice
53
422. CM. Indicaţi examinările instrumentale şi de laborator ce se efectuiază în mod
standard în perioada preoperatorie.
a) Analiza generală a sîngelui
b) Analiza sîngelui la HIV şi hepatitele B, С, D
c) Analiza generală de urină
d) Electrocardiografia
e) USG cavităţii abdominale
423. CM. La examinarea unui bolnav, internat în secţia de chirurgie pentru intervenţie
chirurgicală programată, medicul curant a depistat sufluri patologice în regiunea
cordială şi dereglarea ritmului cardiac. Ce măsuri trebuie să întreprindă medicul
curant în primul rînd?
a) Externarea imediată a pacientului pentru examinări suplimentare în condiţii de
ambulator
b) Transferul bolnavului în clinica cardiologică specializată pentru tratamentul patologiei
cardiace
c) Efectuarea intervenţiei programate
d) Solicitarea consultaţiei medicului cardiolog şi a terapeutului
e) Familiarizarea cu rezultatele examinărilor instrumentale a cordului
424. CS. Cel mai răspîndit sistem de evaluare a riscului operator este:
a) Scara Glasgow
b) Sistemul POSSUM
c) Indexul Allgower
d) Sistemul ASA
e) Formula Moore
425. CS. Indicaţiile absolute către operaţie se stabilesc doar în caz de:
a) Prezenţa patologiei, ce prezintă pericol pentru viaţa sau activitatea funcţională
a pacientului, cu o eficacitate similară a tratamentului chirurgical şi conservator
b) Prezenţa patologiei, ce prezintă pericol pentru viaţa sau activitatea funcţională
a pacientului, ce poate fi tratată doar prin intermediul intervenţiei chirurgicale
c) Prezenţă a tumorii maligne
d) Prezenţa patologiei, ce poate fi tratată doar prin intervenţie chirurgicală, dar care nu
prezintă un pericol pentru viaţa sau activitatea funcţională a bolnavului
e) Leziuni traumatice
426. CM. Indicaţi patologiile, în care indicaţiile către operaţie sunt absolute.
a) Ateroma regiunii occipitale a capului
b) Boala varicoasă necomplicată a membrelor inferioare
c) Adenocarcinom gastric fără metastaze sau concreştere în organele adiacente
d) Apendicita acută
e) Hernia inghinală strangulată
427. CM. Indicaţi patologiile, în care indicaţiile către operaţie sunt relative.
a) Plaga tăiată cu lezarea artrerei femurale
b) Lipoma regiunii lombare
54
c) Ulcerul duodenal multiplu recidivant
d) Ocluzia intestinală acută
e) Hernia inghinală strangulată
428. CS. Ce maladii sau stări patologice asociate servesc drept contraindicaţie către
operaţia imediată în caz de hemoragie intraperitoneală masivă activă?
a) Şocul hipovolemic
b) Infarctul miocardic acut
c) Şocul septic
d) Accidentul vascular cerebral acut (ictus)
e) Niciuna din cele enumerate
429. CM. Efectuînd pregătirea psihologică către operaţie, medicul este obligat să-i prezinte
pacientului următoarea informaţie:
a) Date despre diagnostic
b) Particularităţile tehnice ale operaţiei preconizate (tipul anastomozei, tipurile de sutură)
c) Prezenţa metodelor alternative de tratament
d) Rezultatele intervenţiei similare la alţi pacienţi, ce sunt spitalizaţi la moment în secţie
e) Eventualele complicaţii, legate de intervenţia chirurgicală preconizată
430. CM. Acordul informativ în scris al bolnavului către intervenţia chirurgicală trebuie
semnat de către:
a) Pacient
b) Anesteziolog
c) Medicul curant
d) Asistenta medicală
e) Medicul şef al spitalului
431. CM. În ce situaţii este posibilă efectuarea intervenţiei chirurgicale după indicaţii vitale
fără acordul în formă scrisă a pacientului?
a) În cazul cînd un pacient cu psihic adecvat refuză categoric operaţia
b) În starea inconştientă a pacientului
c) În cazul unui bolnav cu psihică neadecvată, confirmată de medicul psihiatru
d) În cazul acordului verbal al rudelor apropiate ale bolnavului
e) În cazul refuzului bolnavului de tratament operator din motive religioase
432. CM. Nu reprezintă factori de risc a complicaţiilor tromboembolice venoase în perioada

postoperatorie:
a) Obezitatea
b) Mobilizarea precoce a pacientului după operaţie
c) Prezenţa formaţiunilor maligne
d) Volumul şi durata mare a intervenţiei chirurgicale
e) Vîrsta tînără a pacientului
433. CM. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la tromboembolia arterei pulmonare

(TEAP) survenită postoperator.
a) Mai frecvent ca sursă de TEAP serveşte vena cavă superioară şi afluentele ei
55
b) De regulă trombul se formează nemijlocit în artera pulmonară
c) TEAP se poate dezvolta atît în perioada postoperatorie precoce, cît şi în cea tardivă
d) Mai frecvent TEAP se dezvoltă în cazul formei flotante (apexul trombotic oscilează
în fluxul sangvin) a trombozei venoase
e) TEAP nu conduce niciodată spre decesul subit al pacientului
434. CM. Enumeraţi măsurile, utilizate pentru profilaxia trombozelor

venoase postoperatorii.
a) Indicarea anticoagulantelor directe în perioada pre- şi postoperatorie
b) Abţinerea de la prescrierea antibioticelor
c) Regimul strict la pat după intervenţia chirurgicală
d) Hemotransfuziile masive
e) Bandajul elastic al membrelor inferioare
435. CS. Cu scop de antibioticoprofilaxie a complicaţiilor septico-purulente postoperatorii

se indică:
a) Un antibiotic cu spectru larg de acţiune, per os, timp de 7 zile pînă la operaţie
b) Un antibiotic cu spectru îngust de acţiune, intramuscular, timp de 2-3 zile
după operaţie
c) Un antibiotic cu spectru larg de acţiune, administrat într-o priză, intravenos, în doză
maximală, nemijlocit înainte de intervenţia chirurgicală
d) Un antibiotic cu spectru larg de acţiune, administrat o singură dată, intramuscular, în
doză minimală, nemijlocit înainte de operaţie
e) Două sau mai multe antibiotice cu spectru larg de acţiune, intravenos, timp de 5-7 zile
înainte de operaţie
436. CM. Pregătirea tractului gastro-intestinal înaintea intervenţiilor chirurgicale

abdominale programate prevede:
a) Postul alimentar cu cîteva zile pînă la operaţie
b) Abţinerea de la alimentare cu 12 ore înainte de operaţie
c) Lavajul gastric multiplu repetat prin sondă
d) Efectuarea clisterelor evacuatorii
e) Indicarea clisterelor sifonice
437. CM. Drept exemplu de pregătire preoperatorie specială a bolnavului către operaţie
poate servi:
a) Epilarea cîmpului operator
b) Sedarea preoperatorie a pacientului
c) Marcajul venelor varicos dilatate a membrelor inferioare
d) Plasarea cateterului venos
e) Purtarea bandajului compresiv înaintea operaţiei pentru hernie ventrală
postoperatorie gigantă
438. CS. Concluzia preoperatorie trebuie să fie scrisă de:

a) Medicul anesteziolog
b) Medicul chirurg curant
c) Asistenta medicală a blocului de operaţie
56
d) Medicul din policlinică, ce a îndreptat bolnavul spre spitalizare
e) Orice lucrător medical al instituţiei curative
439. CM. Concluzia preoperatorie trebuie să conţină următoarele compartimente:

a) Argumentarea diagnosticului de bază, indicaţiei şi contraindicaţiilor către operaţie
b) Descrierea succindă a istoricului vieţii pacientului
c) Anamneza alergologică şi epidemiologică
d) Volumul programat al intervenţiei chirurgicale şi tipul de anestezie
e) Gradul de risc operator
440. CS. Poziţia Trendelenburg a bolnavului pe masa de operaţie este utilizată în cazul
intervenţiilor pe:
a) Diafragm
b) Ficat şi căi biliare
c) Organele ORL
d) Organele bazinului mic
e) Arterele membrelor inferioare
441. CM. Poziţia bolnavului pe masa de operaţie, denumită “anti-Trendelenburg”, se

utilizează în operaţiile pe:
a) Diafragm
b) Ficat şi căi biliare
c) Organele ORL
d) Organele bazinului mic
e) Arterele membrelor inferioare
442. CM. Care din cele enumerate se referă la etapele intervenţiei chirurgicale?
a) Prelucrarea şi delimitarea cîmpului operator
b) Inducerea anesteziei
c) Accesul chirurgical
d) Procedeul chirurgical
e) Trezirea din anestezie
443. CM. Etapa de finisare a intervenţiei chirurgicale include:

a) Controlul stabilităţii hemostazei
b) Controlul la prezenţa materialului străin
c) Controlul parametrilor hemodinamicii centrale
d) Drenarea
e) Suturarea plăgii operatorii
444. CM. Intervenţia chirurgicală se efectuiază în mod urgent în caz de:

a) Hernie inghinală necomplicată
b) Apendicită acută
c) Tamponada cordului
d) Colecistită calculoasă cronică
e) Ulcer gastric perforat
57
445. CM. În care patologii intervenţia chirurgicală se efectuiază în mod programat?
a) Asfixia mecanică
b) Ocluzia intestinală acută
c) Boala varicoasă a membrelor inferioare
d) Hernia ombilicală strangulată
e) Henia inghinală reponibilă
446. CS. Unui bolnav cu cancer esofagian inoperabil i s-a aplicat fistula artificială externă a
stomacului (gastrostomă) pentru alimentaţie enterală. Cum se clasifică această
intervenţie?
a) Operaţie diagnostică
b) Operaţie combinată
c) Operaţie radicală
d) Operaţie paliativă
e) Operaţie simultană
447. CS. Unui bolnav cu hernie inghinală i s-a efectuat rezecţia sacului hernial şi
plastia canalului inghinal cu implantarea unei plase sintetice. Cum se clasifică
această intervenţie chirurgicală?
a) Operaţie diagnostică
b) Operaţie combinată
c) Operaţie radicală
d) Operaţie paliativă
e) Operaţie simultană
448. CM. La operaţiile diagnostice se referă:

a) Reimplantarea
b) Amputarea
c) Biopsia
d) Laparoscopia, toracoscopia
e) Transplantul
449. CS. Peste 2 ore după rezecţia gastrică pacientul este luat din nou în sala de operaţie din
cauza eliminărilor masive de sînge prin drenul din cavitatea peritoneală. Este
deschisă din nou cavitatea peritoneală pentru realizarea hemostazei. Cum va fi
denumită corect operaţia respectivă?
a) Laparotomia de control
b) Relaparotomia
c) Bilaparotomia
d) Laparotomia secundară
e) Laparotomia multiplă
450. CM. Care intervenţii chirurgicale se numesc simultane?

a) Bolnavului i s-a efectuat în acelaşi timp rezecţia gastrică pentru boala ulceroasă şi
înlăturarea veziculei biliare pentru litiaza biliară
b) Bolnavului i s-a efectuat rezecţia sigmoidului cu aplicarea stomei, apoi, peste 6 luni
– restabilirea continuităţii tractului intestinal
58
c) Bolnavului i s-au efectuat în acelaşi timp rezecţia gastrică şi transecţia nervului vag
– ambele pentru boala ulceroasă
d) Bolnavului i s-a efectuat corecţia laparoscopică a herniei esofagiene a diafragmului
cu înlăturarea în acelaşi timp a veziculei biliare pentru litiaza biliară
e) Bolnavului i s-a efectuat flebectomie bilaterală pentru maladia varicoasă a
membrelor inferioare
451. CM. Care operaţie se numeşte combinată?

a) Bolnavului i s-a efectuat rezecţia sigmoidului cu aplicarea stomei, apoi, peste 6 luni
– restabilirea continuităţii intestinului gros
b) Bolnavului cu ateroscleroză obliterantă şi ischemia membrelor inferioare pe
parcursul aceleiaşi intervenţii s-a efectuat by-pass femuro-popliteal şi transecţia
trunchiului simpatic lombar (simpatectomie)
c) Bolnavului i s-a efectuat flebectomie bilaterală pentru maladia varicoasă a
membrelor inferioare
d) Bolnavului i s-au efectuat în acelaşi timp rezecţia gastrică şi transecţia nervului vag
– ambele pentru boala ulceroasă
e) Bolnavului i s-a efectuat în acelaşi timp rezecţia gastrică pentru boala ulceroasă şi
înlăturarea veziculei biliare pentru litiaza biliară
452. CM. La complicaţii intraoperatorii cu caracter local în chirurgia generală se referă:

a) Insuficienţa cardiacă acută
b) Hemoragia
c) Supuraţia plăgii
d) Lezarea organelor adiacente
e) Dezvoltarea sindromului CID
453. CM. Indicaţi fazele patofiziologice ale perioadei postoperatorii.

a) Anabolică
b) Reactivă
c) Prereactivă
d) Catabolică
e) Tranzitorie
454. CM. Faza catabolică a perioadei postoperatorii se caracterizează prin următoarele

reacţii fiziologice:
a) Activarea sistemului simpato-adrenal
b) Activarea sistemului parasimpatic
c) Degradarea intensivă a proteinelor
d) Acidoza tisulară
e) Sinteza accelerată a proteinelor
455. CS. Durata perioadei postoperatorii precoce este:

a) 8-12 ore
b) 12-24 ore
c) 3-5 zile
d) pînă la 14 zile
59
e) pînă la o lună
456. CM. Indicaţi complicaţiile, caracteristice pentru perioada postoperatorie precoce.

a) Formarea herniilor postoperatorii ventrale
b) Stenoza anastomozei interintestinale
c) Hemoragia
d) Fistula de ligatură
e) Şocul (hipovolemic, toxic, cardiogen)
457. CM. Indicaţi complicaţiile, caracteristice pentru perioada postoperatorie tardivă.

a) Hemoragia secundară tardivă
b) Insuficienţa cardio-vasculară acută
c) Dezvoltarea herniei postoperatorii
d) Recidiva patologiei
e) Supuraţia plăgii postoperatorii
458. CM. Pe parcursul aceleiaşi intervenţii unui bolnav i s-a efectuat rezecţia gastrică
pentru boala ulceroasă şi înlăturarea veziculei biliare pentru litiaza biliară. Cum
se clasifică o astfel de operaţie după diferite principii?
a) Operaţie simultană
b) Operaţie în etape
c) Operaţie combinată
d) Operaţie aseptică
e) Operaţie convenţional-aseptică
459. CM. Unui bolnav cu ateroscleroză obliterantă şi ischemie a membrelor inferioare pe

parcursul aceleiaşi intervenţii i s-a efectuat by-pass femuro-popliteal şi transecţia
trunchiului simpatic lombar (simpatectomie). Cum se clasifică această operaţie după
diferite principii?
a) Operaţie simultană
b) Operaţie în etape
c) Operaţie combinată
d) Operaţie aseptică
e) Operaţie condiţionat-aseptică
371. CM. Termenul de „osteomielită” semnifică:

a) Inflamaţia purulentă a măduvei osoase
b) Inflamaţia substanţei compacte a osului
c) Inflamaţia periostului
d) Inflamaţia bursei sinoviale
e) Inflamaţia măduvei osoase şi a articulaţiei adiacente
372. CM. Care oase sunt afectate mai frecvent în caz de osteomielită hematogenă acută?
645. Ulna
646. Fibula
647. Femurul
648. Tibia
60
e) Radius
373. CS. La copiii în vîrstă de 2-3 ani osteomielita acută hematogenă afectează
mai frecvent:
a) Metafizele oaselor
b) Diafizele oaselor
c) Epifizele oaselor
d) Diafizele şi metafizele oaselor
e) Toate regiunile osului
a) CS. La copiii în vîrstă mai mare de 3 ani osteomielita acută hematogenă

afectează mai frecvent:
a) Diafiza femurului
b) Metafiza femurului
c) Epifiza femurului
d) Epifiza şi diafiza femurului
e) Toate regiunile femurului
375. CS. La copii mai frecvent este remarcată următoarea formă a osteomielitei:
a) Osteomielita acută nehematogenă
b) Osteomielita postoperatorie
c) Abcesul Brody
d) Osteomielita acută hematogenă
e) Osteomielita sclerozantă Garre
376. CM. Indicaţi factorii ce predispun spre dezvoltarea osteomielitei acute hematogene.
a) Traumele închise ale oaselor extremităţilor
b) Prezenţa focarelor cronice de infecţie în organism
c) Virulenţa sporită a microorganismelor
d) Avitaminoza şi alimentarea insuficientă
e) Toţi factorii enumeraţi
377. CM. În primele 3-5 zile de la debutul patologiei, cele mai importante simptome ale
osteomielitei acute hematogene sunt:
a) Semnele generale de intoxicaţie
b) Schimbările radiologice
c) Simptomele locale de inflamaţie purulentă
d) Anemia
9
e) Leucocitoza pronunţată în sînge (15-30 x 10 /l)
378. CS. În care formă a osteomielitei mai frecvent se dezvoltă abcese metastatice?
a) Forma toxică a osteomielitei acute hematogene
b) Forma locală-focară a osteomielitei acute hematogene
c) Abcesul Brody
d) Forma septică a osteomielitei acute hematogene
e) Osteomielita albuminoasă Ollie
61
379. CM. Care din semnele inflamatorii locale apar iniţial în osteomielita acută
hematogenă?
a) Tumor
b) Dolor
c) Calor
d) Rubor
e) Functio laesa
380. CM. Care din afirmaţiile enumerate se referă la osteomielita acută hematogenă?
a) Mai frecvent este remarcată în vîrsta copilăriei
b) Se dezvoltă în caz de fracturi deschise ale oaselor extremităţilor
c) Se poate dezvolta după repoziţia chirurgicală a fracturii şi osteosinteză
d) Uneori decurge cu formarea abceselor metastatice multiple în oase şi organele
interne
e) Primele semne radiologice ale patologiei apar la a 10-14-a zi de la debutul bolii
381. CS. În care formă clinică a osteomielitei acute hematogene, decesul pacientului poate
surveni în primele 2-3 zile de la debutul bolii?
a) Toxică
b) Locală
c) Septică
d) Purulentă
e) În toate formele enumerate
382. CM. Indicaţi simptomele, în baza cărora se instalează diagnosticul precoce

de osteomielită acută hematogenă?
a) Debutul acut al patologiei cu dureri în extremităţi
b) Intoxicaţie pronunţată la a 3-4-a zi a bolii
c) Detaşarea periostului de la os pe clişeul radiologic
d) Creşterea temperaturii pînă la 39-40°С
e) Edem, hiperemie şi fluctuienţă în regiunea afectării
383. CM. Care din simptomele enumerate se remarcă în osteomielita acută hematogenă?
a) Edemaţierea segmentului afectat al extremităţii
b) Hiperemia pielii de-asupra focarelor de inflamaţie
c) Dereglarea funcţiei extremităţii
d) Lipsa pulsaţiei pe arterele periferice
e) Fractura patologică la nivelul extremităţilor cu formarea articulaţiei false
384. CS. Apariţia simptomului de fluctuienţă în caz de osteomielită acută

hematogenă semnifică:
a) Dezvoltarea tromboflebitei concomitente
b) Formarea flegmonului intermuscular sau subcutanat
c) Dezvoltarea fracturii patologice
d) Apariţia fistulei osteomielitice
e) Dezvoltarea formei buloase a erizipelului
62
385. CM. Indicaţi posibilile complicaţii ale osteomielitei.
a) Sepsis
b) Gangrena gazoasă
c) Artrita purulentă primară
d) Amiloidoza organelor interne
e) Artrita purulentă secundară
386. CS. Primele semne radiologice ale osteomielitei acute hematogene apar la:
a) A 2-3-a zi de la debutul bolii
b) A 4-6-a zi de la debutul bolii
c) A 7-9-a zi de la debutul bolii
d) A 10-14-a zi de la debutul bolii
e) A 15-21-a zi de la debutul bolii
387. CM. Indicaţi semnele radiologice caracteristice pentru osteomielita acută.

a) Decolarea periostului
b) Apariţia cavităţii sechestrale
c) Îngroşarea periostului
d) Fractura patologică
e) Liza ţesutului osos
388. CM. Indicaţi semnele radiologice caracteristice pentru osteomielita cronică.

a) Îngustarea fisurii articulare
b) Apariţia cavităţii sechestrale
c) Formarea sechestrului
d) Decolarea periostului
e) Fractura patologică
389. CM. Indicaţi operaţiile ce se efectuiază în caz de osteomielită cronică.

a) Efectuarea inciziilor “în lampas”
b) Sechestrectomia
c) Operaţii plastice, îndreptate spre lichidarea defectului osos şi tisular
d) Amputaţia
e) Osteoperforarea
390. CM. Indicaţi operaţiile ce se efectuiază în caz de osteomielită acută.

a) Exarticulaţia extremităţii
b) Deschiderea şi drenarea flegmonului ţesuturilor moi
c) Osteoperforarea
d) Amputaţia
e) Sechestrectomia
391. CM. Tratamentul complex al osteomielitei acute hematogene include:

a) Imobilizarea extremităţii afectate
b) Terapia antibacteriană
c) Terapia de detoxicare
d) Terapia hormonală
63
e) Tratamentul chirurgical
392. CS. Lipsa mişcărilor în articulaţie este numită:

a) Osteoartrită
b) Artroză
c) Rigiditate
d) Anchiloză
e) Scolioză
393. CM. În cazul prezenţei simptomului de fluctuienţă în regiunea articulaţiei şi a semnelor

generale de intoxicaţie trebuie efectuată:
a) Puncţia articulaţiei, aspiraţia exudatului şi administrarea intraarticulară a antibioticelor
b) Amputaţia extremităţii
c) Rezecţia suprafeţelor articulare cu formarea anchilozei
d) Imobilizarea extremităţii
e) Administrarea sistemică a antibioticelor
394. CM. Indicaţi simptomele clinice ale bursitei.

a) Tumefierea ţesuturilor în regiunea amplasării bursei articulare
b) Durere în regiunea articulaţiei
c) Hipertermia locală
d) Hiperemia pielii
e) Limitarea bruscă a mişcărilor în articulaţie
395. CM. Tratamentul conservator al bursitei include:

a) Imobilizarea extremităţii
b) Înlăturarea bursei paraarticulare
c) Administrarea remediilor antiinflamatorii
d) Puncţia şi drenarea bursei paraarticulare
e) Hipotermia locală
396. CM. În caz de bursită seroasă a articulaţiei cotului trebuie efectuată:

a) Imobilizarea extremităţii
b) Deschiderea şi drenarea bursei paraarticulare
c) Înlăturarea bursei paraarticulare
d) Administrarea remediilor antiinflamatorii
e) Puncţia bursei paraarticulare, aspirarea exudatului şi administrarea antibioticului
397. CS. Conform cărui principiu fracturile oaselor sunt divizate în deschise şi închise?
a) După origine
b) După localizare
c) După păstrarea integrităţii tegumentelor
d) După particularităţile liniei de fractură
e) După poziţia fragmentelor osoase
398. CM. În raport cu linia de fractură ultimile se clasifică în:

a) Angrenate
64
b) Incomplete
c) Închise
d) Aşchiate
e) Diafizare
399. CM. În raport cu linia de fractură, ultimile se clasifică în:

a) Deschise
b) Transversale
c) Patologice
d) Metafizare
e) Oblice
400. CM. La semnele probabile ale fracturii se referă:

a) Durerea locală
b) Dereglarea funcţiei extremităţii
c) Mobilitatea patologică
d) Crepitaţia osoasă
e) Deformarea segmentului extremităţii
401. CM. La semnele veridice ale fracturii se referă:

a) Mobilitatea patologică
b) Durerea în regiunea traumei
c) Deformarea segmentului extremităţii
d) Dereglarea funcţiei extremităţii
e) Crepitaţia osoasă
402. CM. Fractura patologică poate fi condiţionată de:

a) Tumoare osoasă
b) Forma osoasă a gangrenei gazoase
c) Osteomielita cronică
d) Osteoporoza
e) Artrita purulentă
403. CS. În care fractură probabilitatea infectării este cea mai mare?
a) Intrauterină
b) Cominutivă
c) Deschisă
d) Închisă
e) Patologică
404. CM. La formarea calusului osos în caz de fractură participă:

a) Celulele endostului
b) Celulele canalelor Havers
c) Celulele periostului
d) Celulele ţesutului adipos din jurul fracturii
e) Celulele ţesutului conjunctiv din jurul fracturii
65
405. CS. Formarea calusului osos primar durează în mediu:
a) 2-4 săptămîni
b) 4-6 săptămîni
c) 6-8 săptămîni
d) 8-10 săptămîni
e) 10-12 săptămîni
406. CS. Cea mai mare capacitate de regenerare în formarea calusului osos o posedă:
a) Celulele endostului
b) Celulele canalelor Havers
c) Celulele ţesutului conjunctiv din jurul fracturii
d) Celulele stratului cambial al periostului
407. CM. Care fracturi se consideră complicate:

a) Fractura în “lemn verde”
b) Fractura asociată cu lezarea arterei magistrale
c) Fractura dezvoltată pe fondalul tumorii osoase
d) Fractura asociată cu lezarea nervilor (pareză, paralizie)
e) Fractură dezvoltată pe fondal de osteomielită cronică
408. CM. Indicaţi posibilile complicaţii locale ale fracturilor.

a) Şocul traumatic
b) Concreşterea patologică a fragmentelor osoase
c) Lezarea vaselor şi nervilor
d) Embolia lipidică
e) Osteomielita posttraumatică (nehematogenă)
409. CS. Indicaţi cea mai frecventă complicaţie a fracturilor deschise.

a) Embolia lipidică
b) Scurtarea extremităţii afectate
c) Paralizia extremităţii
d) Osteomielita
e) Amiloidoza
410. CM. Indicaţi posibilile complicaţii generale ale fracturilor.

a) Şocul traumatic
b) Sindromul CID
c) Anemia acută
d) Formarea calusului osos patologic
e) Paralizia extremităţii
411. CM. Primul ajutor medical în caz de fractură va include:

a) Administrarea analgezicelor
b) Imobilizarea de transport cu dispozitive speciale sau improvizate
c) În fracturi deschise – hemostaza, aplicarea pansamentului aseptic pe plagă
66
d) Reducerea fragmentelor osoase în caz de fractură deschisă (Perforarea pielii cu un
fragment osos)
e) Înlăturarea deplasării fragmentelor osoase şi a deformării extremităţii
412. CM. Cu scop de imobilizare de transport în caz de fracturi se utilizează:

a) Atele improvizate din materiale ocazionale
b) Atela Krammer
c) Atela Beller
d) Atela pneumatică
e) Atela Dieterichs
413. CS. Atela Dieterichs se utilizează pentru:

a) Imobilizarea de transport a extremităţii superioare
b) Imobilizarea de transport a extremităţii inferioare
c) Tratamentul fracturilor membrelor superioare
d) Tratamentul fracturilor membrelor inferioare
e) Tratamentul fracturilor coloanei vertebrale
414. CM. Acordarea primului ajutor medical în caz de fractură deschisă nu presupune:
a) Efectuarea hemostazei provizorii
b) Administrarea remediilor analgezice
c) Repoziţia fragmentelor osoase
d) Imobilizarea de transport
e) Aplicarea suturii primare pe plagă
415. CM. Indicaţi cauzele posibile ale retenţiei formării calusului osos.
a) Repoziţia incompletă a fragmentelor osoase
b) Interpoziţia parţială sau completă a ţesuturilor moi între fragmentele osoase
c) Imobilizarea insuficientă
d) Diabetul zaharat concomitent
e) Efectuarea osteosintezei intramedulare
416. CM. Imobilizarea îndelungată a extremităţii în caz de fractură poate conduce spre
dezvoltarea:
a) Articulaţiei false
b) Hemartrozei
c) Epifiziolizei
d) Contracturii extremităţii
e) Atrofiei musculare
417 . Pătrunderea microflorei patogene în ţesuturile moi ale mîinii mai des se petrece:
a) Pe cale hematogenă
b) Prin bătături, fisuri ale pielii
c) Pe cale hematogenă
d) Împreună cu corpii străini mici (aşchii)
e) Din oasele infectate ale falangelor şi metacarpului
67
465. CM. Panariţiul tendinos al căror degete ale mîinii poate conduce către răspîndirea
infecţiei spre spaţiul Pirogov-Paron?
a) Primul
b) Al doilea
c) Al treilea
d) Al patrulea
e) Al cincilea
419. CS. Necroza tendonului în caz de tendovaginită purulentă se dezvoltă în urma:

a) Acţiunii distructive directe a enzimelor microbiene
b) Limitării mişcărilor active
c) Compresiei vaselor ce alimentează tendonul de către exudat şi tromboza acestora
d) Reacţiei autoimune
e) Dezvoltării sindromului de coagulare intravasculară diseminată
420. CM. Indicaţi formele superficiale ale panariţiului.

a) Subcutanat
b) Tendinos
c) Pandactilita
d) Periunghial (paronichia)
e) Cutanat
421. CM. Indicaţi formele profunde ale panariţiului.

a) Tendinos
b) Osos
c) Articular
d) Subunghial
e) Pandactilita
422. CS. Drept indicaţie către tratament chirurgical precoce al panariţiului serveşte:
a) Temperatura corporală mai mare de 37,5°С
b) Apariţia fluctuienţei
c) Apariţia limfadenitei axilare
d) Edemul pronunţat al întregului deget
e) Prima noapte nedormită din cauza durerilor în regiunea degetului
423. CS. Ce formă a panariţiului este mai probabilă dacă pe suprafaţa palmară a degetului
mîinii se determină o mică veziculă, cu conţinut purulent?
a) Cutanat
b) Subcutanat
c) Tendinos
d) Subunghial
e) Pandactilita
424. CS. Indicaţi metoda optimală de anestezie în tratamentul formei cutanate a

panariţiului.
a) Locală infiltrativă
68
b) Locală trunculară
c) Generală intravenoasă
d) Generală inhalatorie
e) Anestezia nu se efectuiază
425. CS. Indicaţi metoda de anestezia utilizată cel mai frecvent în tratamentul formei
subcutanate a panariţiului.
a) Locală infiltrativă
b) Locală trunculară după Oberst-Lucaşevici
c) Generală intravenoasă cu miorelaxante
d) Generală inhalatorie cu miorelaxante
e) Anestezia nu se efectuiază
426. CS. Prin termenul “pandactilită” se subînţelege:

a) Inflamaţia purulentă a tuturor degetelor mîinii
b) Inflamaţia purulentă a tuturor degetelor plantei
c) Inflamaţia purulentă a tuturor ţesuturilor a unui deget al mîinii
d) Inflamaţia purulentă a tuturor ţesuturilor a unui deget al plantei
e) Concreşterea tuturor degetelor mîinii sau a plantei
427. CS. Amputaţia impusă a degetului mai frecvent este necesară în:
a) Panariţiu “în butonieră”
b) Panariţiu tendinos
c) Panariţiu articular
d) Panariţiu osos
e) Pandactilită
428. CM. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la “zonele interzise” ale mîinii.
a) “Zona interzisă” este amplasată pe suprafaţa palmară a tenarului
b) “Zona interzisă” este amplasată pe suprafaţa palmară a hipotenarului
c) “Zona interzisă” este amplasată pe suprafaţa dorsală a mîinii
d) În “zona interzisă” trec ramurile motorii ale nervului median
e) În “zona interzisă” trec ramurile senzitive ale nervului radial
429. CS. Ce incizii se efectuiază în caz de panariţiu tendinos?

a) Semilunare, pe falanga distală
b) Longitudinale, pe ambele suprafeţe laterale ale falangei distale
c) Longitudinale, pe ambele suprafeţe laterale ale falangei medii şi bazale
d) Incizie longitudinală pe linia medie a suprafeţei palmare a degetului, pe toată
lungimea tecii sinoviale
e) Incizii multiple transversale pe toate falangele
430. CS. În tratamentul chirurgical al panariţiului cu scop de drenare mai frecvent se

utilizează:
a) Drenajul tubular activ
b) Benzile de cauciuc de la mănuşa chirurgicală
c) Turundele din tifon
69
d) Drenajul tubular cu lavaj
e) Drenajul de tip “cigaret”
431. CM. Prezenţa sechestrelor osoase în caz de inflamaţie a degetelor mîinii se remarcă
în:
a) Panariţiu tendinos
b) Flegmon comisural
c) Paronichie
d) Panariţiu osos
e) Pandactilită
432. CS. Drenajul transfixiant prin incizii mici pe suprafeţele palmară şi dorsală a mîinii în
regiunea plicilor interdigitale se utilizează în tratamentul:
a) Flegmonului tenarului
b) Flegmonului subcutanat al regiunii dorsale a mîinii
c) Flegmonului “în U” al mîinii
d) Flegmonului comisural al mîinii
e) Flegmonului hipotenarului
433. CM. Edemul regiunii dorsale a mîinii în caz de flegmon al suprafeţei palmare:
a) Se remarcă foarte rar
b) Este cauzat doar de eruperea puroiului spre regiunea dorsală a mîinii
c) Este remarcat în majoritatea cazurilor
d) Este condiţionat de particularităţile drenajului limfatic
e) Apare precoce din cauza structurei laxe a ţesutului subcutanat
434. CS. Incizia după Klapp se utilizează în tratamentul:

a) Panariţiului cutanat
b) Panariţiului tendinos
c) Panariţiului periunghial
d) Panariţiului subunghial
e) Panariţiului osos
435. CS. Prin ce este periculos dificitul ponderal la bolnavii chirurgicali?

a) La aceşti bolnavi nu pot fi efectuate operaţii de volum mare
b) Dificitul ponderal nu reprezintă nici un pericol la bolnavii chirurgicali
c) La aceşti bolnavi nu este admisibilă reducerea ulterioară a masei corporale, legată cu
intervenţia chirurgicală
d) La aceşti bolnavi numărul de complicaţii postoperatorii şi letalitatea sunt semnificativ
mai mari
e) Dificitul ponderal reprezintă un factor favorabil, deoarece facilitează tehnica efectuării
intervenţiei chirurgicale
436. CM. Care sunt cauzele principale ale dificitului ponderal la bolnavii chirurgicali?
a) Întreruperea alimentării normale în timpul examinărilor preoperatorii
b) Însuşi procesul patologic, de care suferă bolnavul
c) Administrarea antibioticelor, ce diminuează asimilarea substanţelor nutritive
70
d) Starea deprimată a bolnavilor şi pierderea poftei de mîncare în aşteptarea intervenţiei
chirurgicale
e) Limitarea alimentaţiei după operaţia chirurgicală
437. CM. Ce semne de dificit de nutriţie pot fi observate la inspecţia pielii pacientului?
a) Reducerea elasticităţii (turgorului)
b) Vezicule cu lichid transparent
c) Erupţii cutanate şi descuamare
d) Hiperemie
e) Melanom malign
438. CM. Ce semne de dificit de nutriţie pot fi depistate la examinarea extremităţilor

pacientului?
a) Slăbirea pulsului pe artere
b) Atrofia musculară şi reducerea puterii musculare
c) Edem simetric al plantelor
d) Hiperemie
e) Doloritate la palpare
439. CS. Ce semne de dificit de nutriţie pot fi observate la examinarea

unghiilor pacientului?
a) Unghie încarnată
b) Fragilitate şi deformaţie
c) Aspectul de “sticlă de ceas”
d) Căderea unghiilor
e) Paronichia
440. CM. Ce semne de dificit de nutriţie pot fi depistate la examinarea ochilor pacientului?
a) Exoftalmie
b) Hematom subcornean
c) Cheratoconjunctivită
d) Dereglări de vedere (înrăutăţire)
e) Cataractă
441. CS. Ce semne de dificit de nutriţie pot fi depistate la inspecţia limbei bolnavului?
a) Limba “geografică”
b) Leucoplachia limbei
c) Limba uscată cu depuneri murdare
d) Fisuri pe suprafaţa limbei
e) Culoarea roşie-aprinsă a limbei, cu papile accentuate (glosită)
442. CS. Ce indice de laborator corelează cel mai precis cu nivelul dificitului proteic în
organism?
a) Albumina în sînge
b) Protrombina în sînge
c) Globulina în sînge
d) Proteina generală în sînge
71
e) Limfocitele în sînge
443. CM. Ce metode de apreciere a stării de nutriţie se referă la cele antropometrice?

a) Calcularea numărului total (absolut) de limfocite
b) Evaluarea anamnezei dietetice
c) Calcularea coraportului grosimii plicii cutanate de-asupra muşchiului triceps
şi lungimea circumferinţei muşchilor braţului
d) Calcularea dificitului masei corporale
e) Calcularea indexului masei corporale
444. CM. Pentru calcularea dificitului masei corporale a bolnavului pot fi utilizaţi următorii
indici:
a) Masa corporală insuficientă
b) Masa corporală obişnuită
c) Masa corporală la momentul examinării
d) Masa corporală dorită
e) Masa corporală ideală
445. CS. Calcularea indexului masei corporale a bolnavului se efectuiază după următoarea
formulă:
a) % limfocitelor x numărul total de leucocite / 100
2
b) Masa (kg) / talia (m )
c) Masa corporală la momentul examinării x 100) / masa corporală ideală
d) 48,1 kg la talia de 152 cm plus 1,1 kg la fiece cm ce depăşeşte 152 cm
2
e) Masa (g) / talia (cm )
446. CS. Ce valori corespund masei normale conform indexului masei corporale?
a) 18,5-24,9
b) 25,0-29,9
c) 30,0-34,9
d) 35,0-39,9
e) 40 şi mai mare
447. CS. Ce valori corespund obezităţii morbide în conformitate cu indexul masei

corporale?
a) 18,5-24,9
b) 25,0-29,9
c) 30,0-34,9
d) 35,0-39,9
e) 40 şi mai mult
448. CS. Calcularea raportului grosimii plicii cutanate de-asupra muşchiului triceps la
circumferinţa muşchilor braţului este utilizată pentru aprecierea:
a) Rezervei microelementelor în organism
b) Rezervei proteinelor în organism
c) Rezervei glucidelor în organism
d) Rezervei lipidelor în organism
72
e) Rezervei vitaminelor în organism
449. CS. La care bolnavi este indicată alimentarea enterală?

a) Ce au tract gastrointestinal funcţional, însă nu se pot alimenta adecvat per/os
b) Ce au fistulă a intestinului subţire
c) Ce au ocluzie intestinală
d) Ce au hemoragie gastro-intestinală
e) Ce au diaree severă
450. CM. Pentru care bolnavi este contraindicată alimentarea enterală?

a) Ce au hemoragie gastro-intestinală
b) Ce au diaree severă
c) Ce au tract gastro-intestinal funcţional, însă nu se pot alimenta adecvat per/os
d) Ce au fistulă a intestinului subţire
e) Ce au ocluzie intestinală
451. CS. Valoarea energetică a amestecului standard pentru alimentarea

enterală constituie:
a) 5 kcal/ml
b) 10 kcal/ml
c) 0,5 kcal/ml
d) 3 kcal/ml
e) 1 kcal/ml
452. CM. Ce tipuri de amestecuri pentru alimentarea enterală se disting?

a) Amestecuri modulate
b) Amestecuri calorice
c) Amestecuri enterale standard balansate
d) Amestecuri alimentare naturale
e) Amestecuri modificate chimic
453. CS. Ce amestecuri nutritive pentru alimentarea enterală se prepară din produse
obişnuite, ce sunt mărunţite şi amestecate?
a) Amestecurile alimentare naturale
b) Amestecurile modulate
c) Amestecurile enterale standard balansate
d) Amestecurile calorice
e) Amestecurile modificate chimic
454. CS. Ce amestecuri pentru alimentarea enterală sunt preparate pentru utilizarea în
situaţii clinice specifice (insuficienţa respiratorie, renală sau hepatică, dereglarea
imunităţii)?
a) Amestecurile modificate chimic
b) Amestecurile alimentare naturale
c) Amestecurile enterale standard balansate
d) Amestecurile calorice
e) Amestecurile modulate
73
455. CS. În care amestecuri nutritive pentru alimentarea enterală proteinele se conţin sub
formă de aminoacizi?
a) Amestecuri calorice
b) Amestecuri modificate chimic
c) Amestecuri enterale standard balansate
d) Amestecuri alimentare naturale
e) Amestecuri modulate
456. CM. Care sunt metodele de realizare a alimentării enterale?

a) Continue
b) Parţială
c) Fracţionată
d) Mecanică
e) Completă
457. CM. Ce complicaţii sunt caracteristice pentru alimentarea enterală?

a) Metabolice
b) Diarea
c) Mecanice
d) Infecţioase
e) Aspiraţia traheobronhială
458. CS. La care grupă de complicaţii se referă hiperglicemia în urma alimentării enterale?
a) Mecanice
b) De laborator
c) Chimice
d) Infecţioase
e) Metabolice
459. CM. Pentru care bolnavi este indicată alimentarea parenterală?

a) Ce au suportat rezecţia vastă a intestinului subţire
b) Ce suferă de diabet zaharat
c) Aflaţi în perioada postoperatorie precoce după rezecţia gastrică
d) Aflaţi în perioada postoperatorie precoce după hemoroidectomie
e) Aflaţi în stare de comă neurologică
460. CM. Care sunt tipurile de alimentare parenterală?

a) Continue
b) Parţială
c) Fracţionată
d) Mecanică
e) Totală
461. CS. Cum se administrează soluţiile pentru alimentarea parenterală?

a) Prin sonda nazogastrală
b) Prin gastrostomă
74
c) Intravenos
d) Intraarterial
e) Intramuscular
462. CM. Ce grupe de complicaţii ale alimentaţiei parenterale totale se deosebesc?

a) Mecanice
b) Chimice
c) Combinate
d) Metabolice
e) Infecţioase
463. CM. Ce complicaţii sunt tipice pentru obezitatea morbidă?

a) Boala hipertonică
b) Diabetul tip II
c) Osteomielita
d) Afecţiunile articulaţiilor
e) Litiaza biliară
464. CM. Ce complicaţii sunt caracteristice pentru obezitatea morbidă?

a) Distrofia lipidică a ficatului
b) Dereglări tromboembolice
c) Probleme de ordin psihosocial
d) Dereglări endocrine
e) Boala ulceroasă
465. CS. În ce constă principiul general al operaţiei de gastroplastie în tratamentul

chirurgical al obezităţii morbide?
a) Crearea anastomozei între porţiunea incipientă a jejunului şi porţiunea terminală a
ileonului
b) Introducerea pe cale endoscopică a unui balon special în stomac pentru micşorarea
volumului acestuia
c) Indicarea unor diete restrictive speciale
d) Crearea „stomacului mic” (30-50 ml) în partea proximală şi a unui canal îngust (1 cm)
pentru pasajul alimentar
e) Crearea anastomozei între esofag şi intestin cu excluderea stomacului din pasajul
alimentar
466. CM. Semnele clinice locale ale plăgii sunt următoarele:

a) Hemoragia
b) Doloritatea
c) Leziunea organelor interne
d) Dehiscenţa marginilor plăgii
e) Şocul
467. CS. Din care motiv leziunea ficatului în caz de traumă abdominală închisă se
consideră ruptură şi nu plagă?
a) Deoarece lipseşte durerea
75
b) Deoarece lipseşte dereglarea integrităţii tegumentelor
c) Deoarece lipseşte anemia acută şi şocul
d) Deoarece lipseşte dereglarea funcţiei organului traumatizat
e) Deoarece lipseşte hemoragia
468. CS. Care semn clinic de bază diferenţiază plaga de contuzie?

a) Prezenţa hemoragiei
b) Apare în urma acţiunii unui factor mecanic extern
c) Durerea în locul leziunii
d) Dereglarea funcţiei organului traumatizat
e) Prezenţa defectului tegumentelor
469. CM. Ce factori condiţionează durerea într-o plagă?

a) Acţiunea traumatică directă asupra receptorilor nervoşi
b) Ischemia zonei traumatizate în urma trombozei vaselor sangvine mici
c) Paralizia receptorilor nervoşi ca urmare a acidozei tisulare
d) Compresia receptorilor nervoşi prin edem
e) Dezvoltarea rapidă a reacţiei inflamatorii locale
470. CM. Intensitatea durerii în plagă este în dependenţă de următorii factori:

a) Rapiditatea producerii plăgii
b) Intensitatea hemoragiei
c) Numărul de receptori nervoşi în ţesuturile zonei lezate
d) Caracteristica obiectului traumatizant
e) Capacitatea răspunsului imun
471. CM. Intensitatea hemoragiei din plagă este determinată de următorii factori:
a) Starea hemodinamicii sistemice
b) Rapiditatea producerii leziunii
c) Adîncimea plăgii
d) Starea sistemului coagulant
e) Calibrul vasului lezat şi tipul acestuia (arteră, venă)
472. CM. De către care factori este determinat gradul de dehiscenţă a marginilor plăgii?
a) Timpul, scurs de la momentul traumei
b) Rapiditatea leziunii
c) Gradul de contaminare a obiectului vulnerant
d) Direcţia plăgii în raport cu direcţia liniilor elastice Langher
e) Dimensiunea şi adîncimea plăgii
473. CM. De către care factori sunt determinate simptomele clinice generale în caz de
plagă?
a) Dragul de dehiscenţă a marginilor plăgii
b) Caracterul obiectului vulnerant
c) Dezvoltarea procesului inflamator
d) Leziunea directă a receptorilor nervoşi
e) Anemia şi şocul
76
474. CM. Care plăgi se consideră premeditate?
a) Criminale
b) Militare
c) Ocazionale
d) Industriale
e) Chirurgicale
475. CM. Ce plăgi se evidenţiază în dependenţă de caracterul lezării ţesuturilor?

a) Tocată
b) Lacerată
c) Tăiată
d) Prin armă de foc
e) Ocazională
476. CS. Ce tip de leziune nu se referă la clasificarea plăgilor după caracterul lezării
ţesuturilor?
a) Industrială
b) Prin înţepare
c) Lacerată
d) Muşcată
e) Contuzionată
477. CS. La ce tip de plagă după caracterul lezării ţesuturilor se referă incizia chirurgicală?
a) La locul de muncă
b) Prin înţepare
c) Mixtă
d) Tăiată
e) Ocazională
478. CM. Indicaţi particularităţile clinice ale plăgilor prin înţepare.

a) Dehiscenţa marginilor plăgii este semnificativă
b) Pericol mare de lezare a structurilor interne
c) Dehiscenţa marginilor plăgii nu este mare
d) Hemoragia externă nu este semnificativă
e) Apar după muşcături ale animalelor
479. CS. Care este mecanismul de apariţie a plăgii lacerate?

a) Apare la acţiunea unui obiect masiv ascuţit asupra ţesuturilor
b) Apare la acţiunea unui obiect bont masiv asupra ţesuturilor
c) Apare la lezarea transfixiantă prin armă de foc
d) Apare după muşcătura unui animal mare
e) Apare la acţiunea unui obiect îngust şi ascuţit
480. CS. Indicaţi cel mai infectat tip de plagă.

a) Tocată
b) Prin înţepare
77
c) Contuzionată
d) Tăiată
e) Muşcată
481. CM. Indicaţi particularităţile clinice ale plăgilor muşcate.

a) Riscul infectării cu rabie
b) Pericolul dezvoltării infecţiei putride
c) Pericolul lezării organelor interne
d) Prezenţa a trei zone de lezare a ţesuturilor
e) Zona lezării nu este mare
482. CM. Conform clasificării după gradul de infectare plăgile se clasifică în:
a) Recent infectate
b) Aseptice
c) Necrotice
d) Putride
e) Purulente
483. CS. Ce plagă se consideră infectată?

a) Plaga chirurgicală, atunci cînd în timpul operaţiei este deschis intestinul
b) Orice plagă ocazională
3
c) Plaga, în care numărul microorganismelor într-un gram de ţesut este mai mare de 10
(1.000)
d) Plaga, în care există un proces purulent
5
e) Plaga, în care numărul microorganismelor într-un gram de ţesut este mai mare de 10
(100.000)
484. CS. Se cunoaşte, că procesul purulent în plagă se dezvoltă cînd concentraţia

microorganismelor este mai mare de:
5
a) 10 (100.000) pe un gram de ţesut
4
b) 10 (10.000) pe un gram de ţesut
3
c) 10 (1.000) pe un gram de ţesut
2
d) 10 (100) pe un gram de ţesut
1
e) 10 (10) pe un gram de ţesut
485. CM. Ce factori contribuie la dezvoltarea infecţiei în plagă?

a) Prezenţa hematomului, a ţesuturilor devitalizate în plagă
b) Scăderea reactivităţii organismului (anemia, şocul, imunodepresia, diabetul zaharat)
c) Dereglarea vascularizării zonei lezate
d) Nivelul înalt de contaminare bacteriană
e) Dehiscenţa semnificativă a marginilor plăgii
486. CM. Care plăgi ale abdomenului se consideră penetrante?

a) Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat, aponeurozei, peritoneului
parietal şi a intestinului
b) Plaga cu lezarea pielii şi ţesutului adipos subcutanat
c) Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat şi a aponeurozei
78
d) Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat, aponeurozei şi muşchilor
peretelui abdominal anterior
e) Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat, aponeurozei, muşchilor peretelui
abdominal anterior şi a peritoneului parietal
487. CM. Ce zone de traumare a ţesuturilor se deosebesc în caz de plăgi prin armă de
foc?
a) Zona necrozei traumatice primare
b) Zona edemului traumatic
c) Zona canalului plăgii
d) Zona de comoţie moleculară
e) Zona necrozei terţiare
488. CS. Prin ce se caracterizează zona comoţiei moleculare în caz de plăgi prin armă de
foc?
a) Necroza traumatică, ce apare la acţiunea directă a energiei cinetice a glontelui
b) Nimerirea şi multiplicarea rapidă a infecţiei în canalul plăgii
c) Edemul neomogen al ţesuturilor de-a lungul canalului plăgii
d) Dereglarea metabolismului tisular şi distrugerea structurilor celulare
e) Caracterul anatomic complex al canalului plăgii prin armă de foc
489. CM. Ce particularităţi diferenţiază plaga prin armă de foc?

a) Prezenţa a trei zone de traumare
b) Se vindecă prin intenţie primară
c) Caracterul anatomic complex al canalului plăgii
d) Gradul înalt de infectare
e) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii este finisată prin aplicarea suturilor
490. CM. Ce caracterizează plaga transfixiantă prin armă de foc?

a) Are doar orificiu de intrare
b) Doar o parte din energia cinetică a glontelui trece în energia lezării ţesuturilor
organismului
c) Are şi poartă de intrare şi poartă de ieşire
d) Toată energia cinetică a glontelui trece în energia lezării ţesuturilor organismului
e) Este prezentă doar leziunea ţesuturilor superficiale, fără penetrarea în profunzimea
organismului
491. CM. Ce caracterizează plaga oarbă prin armă de foc?

a) Este prezentă doar leziunea ţesuturilor superficiale, fără penetrarea în profunzimea
organismului
b) Este prezentă doar poarta de intrare
c) Este prezentă poarta de intrare şi cea de ieşire
d) Toată energia cinetică o glontelui trece în energia lezării ţesuturilor organismului
e) Doar o parte din energia cinetică a glontelui trece în energia lezării ţesuturilor
organismului
492. CM. Ce caracterizează plaga tangenţială prin armă de foc?
79
a) Este prezentă doar leziunea ţesuturilor superficiale, fără penetrarea în profunzimea
organismului
b) Este prezentă doar poarta de intrare
c) Este prezentă şi poarta de intrare şi cea de ieşire
d) Toată energia cinetică o glontelui trece în energia lezării ţesuturilor organismului
e) Nu este asociată cu lezarea organelor şi a structurilor interne
493. CM. Se deosebesc următoarele faze ale procesului de plagă:

a) Vindecării secundare
b) Formării şi reorganizării cicatricei
c) Regenerării
d) Vindecării primare
e) Inflamaţiei
494. CS. Ce fază a procesului de plagă include perioada modificărilor vasculare

şi perioada curăţirii plăgii?
a) Faza vindecării secundare
b) Faza formării şi reorganizării cicatricei
c) Faza regenerării
d) Faza vindecării primare
e) Faza inflamaţiei
495. CS. Care este durata aproximativă a primei faze a procesului de plagă (faza
inflamaţiei)?
a) 6-14 zile
b) 1-2 zile
c) Peste 1 lună
d) 1-5 zile
e) 14-21 zile
496. CS. Care din procesele enumerate nu se referă la prima fază a procesului de plagă
(faza inflamaţiei)?
a) Spasmul vascular de scurtă durată, care este substituit cu vasodilatarea stabilă
b) Tromboza capilarelor şi venulelor
c) Dezvoltarea acidozei tisulare
d) Formarea ţesutului de granulaţie
e) Retenţia apei şi declanşarea edemului tisular
497. CM. Care elemente celulare joacă rolul principal în prima fază a procesului de plagă
(faza de inflamaţie)?
a) Limfocitele
b) Fibroblaştii
c) Macrofagii
d) Leucocitele neutrofile
e) Eritrocitele
80
498. CS. Care este rolul leucocitelor neutrofile în prima fază a procesului de plagă
(faza inflamaţiei)?
a) Fagocitoza microorganismelor şi a maselor necrotice
b) Realizarea răspunsului imun
c) Eliberarea fermenţilor proteolitici
d) Sinteza colagenului
e) Eliberarea prostaglandinelor şi interleukinelor
499. CS. Care este rolul macrofagilor în prima fază a procesului de plagă (faza
inflamaţiei)?
a) Realizarea răspunsului imun
b) Restructurarea colagenului
c) Eliberarea fermenţilor proteolitici şi fagocitoza maselor necrotice
500. CS. Care este rolul limfocitelor în prima fază a procesului de plagă (faza inflamaţiei)?
a) Fagocitoza microorganismelor şi a maselor necrotice
b) Realizarea răspunsului imun
c) Eliberarea fermenţilor proteolitici
501. CM. Care din procesele enumerate se referă la faza a doua a procesului de plagă
(faza regenerării)?
a) Recanalizarea şi creşterea vaselor sangvine
b) Tromboza capilarelor şi venulelor
c) Dezvoltarea acidozei tisulare
d) Formarea ţesutului de granulaţie
e) Sinteza colagenului
502. CS. Care elemente celulare joacă rolul principal în faza a doua a procesului de
plagă (faza regenerării)?
a) Limfocitele
b) Fibroblaştii
c) Macrofagii
d) Leucocitele neutrofile
e) Trombocitele
503. CS. Ce reprezintă prin sine ţesutul granulant?

a) Ţesut epitelial, ce acoperă treptat defectul marginilor plăgii
b) Ţesut cicatriceal dur
c) Ţesut necrotic cu o concentraţie înaltă a microorganismelor
d) Ţesut conjunctiv fin cu capilare nou formate
e) Cheag dens în plagă, ce se formează în urma adeziei şi agregării trombocitelor şi
trombozei capilarelor şi venulelor
81
504. CM. Ce funcţii fiziologice are ţesutul granulant?
a) Protecţia plăgii de penetrarea microbiană
b) Realizarea hemostazei
c) Contribuie la restabilirea integrităţii dermului
d) Completarea defectului de plagă
e) Sechestrarea şi detaşarea ţesutului necrotizat
505. CM. Ce este caracteristic pentru faza a treia a procesului de plagă (faza formării şi
reorganizării cicatricei)?
a) Acidoza tisulară
b) Micşorarea activităţii fibroblaştilor
c) Fenomenul contracţiei plăgii
d) Restructurarea colagenului
e) Infiltraţia leucocitară
506. CS. De unde începe epitelizarea plăgii?

a) De la mijlocul plăgii
b) Din profunzimea plăgii
c) De la marginile plăgii
d) De la cea mai vascularizată zonă a plăgii
e) Uniform de pe toată suprafaţa
507. CM. Există următoarele tipuri de vindecare a plăgilor:

a) Sub crustă
b) Regenerarea primară amînată
c) Regenerarea secundară
d) Regenerarea primară
e) Regenerarea secundară precoce
508. CS. Vindecarea necomplicată a plăgii operatorii are loc:

a) Sub crustă
b) Prin regenerare secundară
c) Prin regenerare primară
d) Prin regenerare secundară precoce
e) Prin regenerare primară amînată
509. CS. Care din plăgile enumerate nu se vindecă prin regenerare secundară?
a) Plaga chirurgicală aseptică suturată
b) Plaga prin armă de foc
c) Plaga muşcată
d) Plaga purulentă
e) Plaga contuzionată
510. CS. Cum se produce de regulă vindecarea plăgilor superficiale?

a) Prin regenerare secundară
b) Prin regenerare primară amînată
c) Sub crustă
82
d) Prin regenerare primară
e) Prin regenerare secundară precoce
511. CM. Care sunt complicaţiile plăgii în prima fază a procesului de plagă (faza
inflamaţiei)?
a) Şocul traumatic
b) Eventraţia
c) Dehiscenţa marginilor plăgii
d) Formarea cicatricei keloide
e) Hemoragia
512. CS. La complicaţiile locale ale plăgilor se referă:

a) Şocul hemoragic
b) Şocul traumatic
c) Sepsisul
d) Supuraţia plăgii
e) Sindromul de intoxicaţie
513. CM. Care sunt complicaţiile plăgilor în faza a treia a procesului de plagă (faza formării
şi reorganizării cicatricei)?
a) Hemotoraxul
b) Eventraţia
c) Caşexia
d) Sepsisul
e) Cicatricea keloidă
514. CM. Ce se referă la măsurile de prim ajutor în caz de plagă?

a) Imobilizarea extremităţii lezate
b) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
c) Aplicarea pansamentului aseptic pe plagă
d) Administrarea antibioticelor
e) Aplicarea garoului hemostatic
515. CM. În cazul plăgii tăiate a treimii inferioare a gambei cu hemoragie arterială externă
primul ajutor medical trebuie să includă:
a) Aplicarea pansamentului aseptic
b) Imobilizarea de transport
c) Administrarea remediilor analgetice
d) Aplicarea garoului în treimea medie a gambei
e) Aplicarea garoului pe coapsă
516. CM. Cum poate fi prevenită infectarea secundară a plăgii în timpul acordării primului
ajutor?
a) Prin administrarea antibioticelor
b) Prin aplicarea pansamentului aseptic
c) Prin prelucrarea pielii înconjurătoare cu un antiseptic
d) Prin drenarea plăgii cu o turundă cu soluţie hipertonică
83
e) Prin spălarea plăgii
517. CS. În tratamentul plăgilor operatorii durerea este diminuată prin:

a) Sterilizarea cîmpului operator
b) Aplicarea suturilor
c) Drenarea plăgii
d) Administrarea antibioticelor
e) Anestezie
518. CS. În tratamentul plăgilor operatorii dehiscenţa marginilor se înlătură prin:

a) Efectuarea inciziei paralel cu liniile Langher
b) Utilizarea bisturiului ascuţit şi a foarfecei
c) Aplicarea suturilor
d) Utilizarea depărtătoarelor de plagă
e) Efectuarea rapidă a intervenţiei
519. CM. Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii infectate include:

a) Aplicarea cuarţului pe plagă
b) Drenarea plăgii
c) Excizia ţesuturilor necrotizate
d) Înlăturarea corpilor străini din plagă
e) Revizia plăgii
520. CM. Care sunt variantele posibile de finisare a prelucrării chirurgicale primare a plăgii
infectate?
a) Acoperirea plăgii cu lambou cutanat liber perforat
b) Plaga se lasă deschisă (nu se suturează)
c) Suturarea ermetică a plăgii
d) Suturarea plăgii cu amplasare de dren
e) Acoperirea plăgii cu un lambou cutanat pe pedicul vascular cu utilizarea tehnicii
vasculare
521. CM. Ce neajunsuri sunt caracteristice pentru vindecarea secundară a plăgii?

a) Pierderi lichidiene, proteice şi electrolitice
b) Formarea cicatricei deformante
c) Inhibiţia dezvoltării ţesutului granulant
d) Asocierea frecventă a infecţiei anaerobe
e) Durata lungă a procesului de vindecare
522. CS. Suturile primare pe plagă se aplică:

a) Pînă la formarea ţesutului cicatriceal
b) După formarea ţesutului cicatriceal
c) După dezvoltarea ţesutului granulant
d) După curăţarea plăgii de ţesuturi necrotice
e) Pînă la începutul formării ţesutului granulant
523. CS. Suturile secundare precoce se aplică pe plagă:
84
a) Pînă la începutul dezvoltării ţesutului granulant
b) După prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
c) După dezvoltarea ţesutului granulant, dar pînă la formarea ţesutului cicatriceal
d) După excizia ţesutului granulant ce s-a format în plagă
e) După dezvoltarea ţesutului cicatriceal şi fenomenul de contracţie a plăgii
524. CS. Suturile secundare tardive se aplică pe palgă:

a) Pînă la începutul dezvoltării ţesutului granulant
b) După prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
c) După dezvoltarea granulaţiilor, dar pînă la formarea ţesutului cicatriceal
d) După prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii
e) După dezvoltarea ţesutului cicatriceal şi fenomenul de contracţie a plăgii
525. CM. Ce instrumente chirurgicale sunt necesare pentru aplicarea suturilor secundare
precoce pe plagă?
a) Pensetă
b) Portac şi ac
c) Bisturiu
d) Material de sutură
e) Depărtător de plagă
526. CM. Ce instrumente chirurgicale sunt necesare pentru aplicarea suturilor secundare
tardive pe plagă?
a) Pensetă
b) Portac şi ac
c) Bisturiu
d) Depărtător de plagă
e) Material de sutură
527. CS. Ce tip de sutură se aplică după prelucrarea chirurgicală primară a plăgii prin armă
de foc?
a) Sutură primară
b) Sutură primară amînată
c) Sutură secundară precoce
d) Sutură secundară tardivă
e) Suturi nu se aplică
528. CM. Indicaţi principiile prelucrării chirurgicale a plăgilor purulente.

a) Suturi primare pe plagă nu se aplică
b) Se aplică suturi primare pe plagă
c) Excizia ţesuturilor devitalizate
d) Excizia ţesutului granulant
e) Drenarea plăgii cu meşe de tifon
529. CM. Indicaţi metodele fizice suplimentare de prelucrare a plăgilor purulente.

a) Prelucrarea plăgii cu get pulsatil
b) Utilizarea laserului chirurgical
85
c) Cavitaţia ultrasonoră
d) Tratament în mediu abacterian dirijat
e) Prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii
530. CS. Ce scop urmăreşte aplicarea locală a pansamentelor cu soluţie hipertonică

(soluţia de clorură de sodiu de 10%) în prima fază a procesului de plagă?
a) Produce liza ţesuturilor necrotizate
b) Accelerează drenarea exudatului din plagă
c) Protejează ţesutul granulant de leziuni
d) Stimulează regenerarea
e) Acţiune antimicrobiană
531. CM. Ce avantaje are aplicarea locală a unguentelor hidrofile hidrosolubile pe bază de
polietilenglucol (levosin, levomicol) în tratamentul plăgilor purulente?
a) Durata efectului curativ este 20-24 ore, deaceia este suficient un singur pansament
pe zi
b) Produc liza ţesuturilor necrotizate şi accelerează vindecarea plăgilor
c) Conţin antibiotice, ce pătrund uşor în plagă
d) Activitatea osmotică a acestora durează 4-8 ore
e) Activitatea osmotică a acestora este de 10-15 ori mai mare ca a soluţiei hipertonice
532. CS. Pentru liza mai rapidă şi înlăturarea ţesuturilor necrotice din plagă se utilizează:
a) Antibiotice
b) Peroxid de hidrogen
c) Unguente hidrosolubile (levosin, levomicol)
d) Fermenţi proteolitici
e) Acid boric
533. CM. Ce scopuri urmăreşte aplicarea locală a pansamentelor cu unguente în faza a

doua a procesului de plagă?
a) Protecţia ţesutului granulant de leziuni
b) Stimularea creşterii granulaţiilor
c) Produce liza ţesuturilor devitalizate
d) Accelerează drenarea exudatului din plagă
e) Diminuarea sindromului dolor local
534. CS. Pentru tratamentul local al plăgii cu ţesut granulant deja format de regulă se
utilizează:
a) Pansamente cu soluţii hipertonice ale clorurii de sodiu
b) Pansamente cu unguente
c) Pansamente cu antibiotice
d) Fermenţi proteolitici
e) Pansamente cu peroxid de hidrogen
535. CM. La apariţia semnelor de supuraţie a plăgii este necesară:

a) Aplicarea pungii cu gheaţă pe plagă
b) Înlăturarea suturilor de pe plagă
86
c) Revizia plăgii
d) Drenarea plăgii cu o meşă îmbibată cu soluţie hipertonică de clorură de sodiu
e) Aplicarea suturilor suplimentare pe plagă
536. CM. La deformaţiile dobîndite ale cutiei toracice se referă:

a) Toracele emfizematos
b) Toracele paralitic
c) Toracele scafoid
d) Toracele în carenă
e) Toracele infundibuliform
537. CM. La deformaţiile congenitale ale cutiei toracice se referă:

a) Toracele în carenă
b) Toracele infundibuliform
c) Toracele emfizematos
d) Sindromul Poland
e) Toracele paralitic
538. CS. Cea mai frecventă deformaţie congenitală a cutiei toracice este:
a) Toracele în carenă
b) Toracele scafoid
c) Toracele infundibuliform
d) Sindromul Poland
e) Fisura sternului
539. CS. De regulă, centrul excavaţiei în caz de torace infundibuliform se află la nivelul:
a) Joncţiunea sternului cu xifoidul
b) Treimii superioare a sternului
c) Manubriului sternal
d) Apendicelui xifoid
e) Treimii medii a sternului
540. CM. Care sunt acuzele unui bolnav cu torace infundibuliform?

a) Defect cosmetic
b) Dureri în torace
c) Tuse
d) Dispnee
e) Aritmii
541. CS. Gravitatea simptomaticii la un pacient cu torace infundibuliform este determinată

de:
a) Distanţa între stern şi xifoid
b) Unghiul dintre stern şi xifoid
c) Nivelul asimetriei cu înfundarea relativ pronunţată a cartilajelor costale din dreapta
şi rotirea sternului spre dreapta
d) Distanţa între stern şi coloana vertebrală
e) Lungimea excavării în centimetri
87
542. CS. La examenul lateral (din profil) al bolnavului cu torace în carenă locul de maximă
proieminenţă se determină:
a) Superior de nivelul mameloanelor
b) Inferior de nivelul mameloanelor
c) La nivelul manubriului sternal
d) La nivelul coastei a doua
e) La nivelul conexiunii sternului cu xifoid
543. CS. Care sunt acuzele bolnavului cu torace în carenă?

a) Dispnea
b) Durerea în regiunea cutiei toracice
c) Dereglări de nutriţie
d) Defectul cosmetic
e) Oboseala precoce
544. CM. Ce forme de fisuri a sternului se desting?

a) Fisură sternală superioară
b) Fisură sternală medie
c) Fisură sternală inferioară
d) Fisură sternală completă
e) Fisură sternală marginală
545. CS. În fisura sternală superioară:

a) Se determină neconcreşterea completă a sternului pe toată lungimea acestuia, cu
diastaza mare între margini în treimea superioară
b) Neconcreşterea are forma literei V şi se răspîndeşte inferior pînă la nivelul
confluienţei sternului cu apendicele xifoid
c) Neconcreşterea are forma literei U şi afectează doar manubriul sternal
d) Neconcreşterea are forma literei U sau V şi se răspîndeşte inferior pînă la
nivelul coastei a 4-a
e) Se determină deformarea şi excavarea cartilajelor sterno-costale
546. CM. Prin ce se manifestă sindromul Poland?

a) Lipsa sau hipoplazia bilaterală a muşchilor pectorali mare şi mic
b) Absenţa sau hipoplazia unilaterală a muşchilor pectorali mare şi mic
c) Hipoplazia unilaterală a ţesutului celulo-adipos subcutanat
d) Absenţa unilaterală parţială a cartilajelor costale
e) Hipoplazia unilaterală a glandei mamare şi a areolei
547. CS. Ce reprezintă sindromul Poland?

a) Defectul sub forma literei V a sternului, ce se extinde inferior aproximativ pînă
la nivelul coastei a 4-a
b) Deformarea congenitală proieminentă asimetrică a sternului şi cartilajelor costale
c) Hipoplazia congenitală unilaterală a muşchilor pectorali, ţesutului celulo-
adipos subcutanat şi a glandei mamare
88
d) Excavarea dobîndită a porţiunii superioare şi medii a sternului, apărută ca urmare
a siringomieliei
e) Devierea congenitală spre posterior a corpului sternal cu formarea excavaţiei
şi asimetria cutiei toracice
548. CS. Prin ce se caracterizează sindromul Poland?

a) Absenţa congenitală unilaterală a coastelor şi muşchilor pectorali
b) Hipoplazia congenitală bilaterală a muşchilor pectorali, ţesutului celulo-adipos
subcutanat şi a sternului
c) Atrofia congenitală unilaterală a cutiei toracice cu amplasarea asimetrică a
claviculelor şi omoplaţilor
d) Lipsa congenitală unilaterală a glandei mamare şi a areolei la femei
e) Hipoplazia congenitală unilaterală a muşchilor pectorali, ţesutului celulo-
adipos subcutanat şi a glandei mamare
549. CM. Ce este caracteristic pentru toracele “în butoi”?

a) Îngustarea spaţiilor intercostale
b) Participarea musculaturii cervicale în actul de respiraţie
c) Se întîlneşte la bolnavii cu caşexie
d) Dilatarea spaţiilor intercostale
e) Se întîlneşte la persoanele cu obezitate
550. CM. Ce este caracteristic pentru toracele paralitic?

a) Se întîlneşte la persoanele cu obezitate
b) Se întîlneşte la bolnavii cu tuberculoză pulmonară
c) Se întîlneşte la bolnavii cu caşexie
d) Claviculele şi omoplaţii sunt dispuşi asimetric
e) Se apreciază atrofia cutiei toracice
551. CS. Toracele emfizematos are aspect:

a) De butoi
b) Cilindric
c) De carenă
d) Scafoid
e) Infundibuliform
552. CS. Cum se efectuiază examenul bolnavului pentru aprecierea lordozei şi cifozei
coloanei vertebrale?
a) Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din spate
b) Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din lateral
c) Poziţia pacientului - ortostatism сu flexie spre anterior, medicul se află din spate
d) Poziţia pacientului - decubit ventral, medicul se află din dreapta
e) Poziţia pacientului - decubit lateral, medicul se află din dreapta
553. CS. Curbura coloanei vertebrale spre anterior se numeşte:

a) Cifoză
b) Lordoză
89
c) Cifoscolioză
d) Scolioză
e) Gheb (gibbus)
554. CS. Curbura coloanei vertebrale spre posterior se numeşte:

a) Cifoză
b) Lordoză
c) Cifoscolioză
d) Scolioză
e) Anchiloză
555. CM. Indicaţi curburile fiziologice ale coloanei vertebrale:

a) Cifoza cervicală
b) Lordoza toracică
c) Lordoza lombară
d) Cifoza toracică
e) Lordoza cervicală
556. CS. Aplatisarea axului normal al coloanei vertebrale (dorsum platum) se dezvoltă ca
urmare a:
a) Măririi volumului abdomenului în timpul sarcinei sau a obezităţii, ca mecanism
compensator
b) Osteoporozei, ce se dezvoltă cu vîrsta
c) Proieminării unei sau a cîtorva vertebre în cazul afectării tuberculoase a acestora
d) Rotirii vertebrelor una faţă de alta
e) Spasmului muscular în caz de hernie de disc
557. CS. Hiperlordoza curburii lombare a coloanei vertebrale se dezvoltă ca urmare a:

a) Osteoporozei, ce se dezvoltă cu vîrsta
b) Măririi volumului abdomenului în timpul sarcinei sau a obezităţii, ca mecanism
compensator
c) Spasmului muscular în caz de hernie de disc
d) Rotirii vertebrelor una faţă de alta
e) Proieminării unei sau a cîtorva vertebre în cazul afectării tuberculoase a acestora
558. CS. Hipercifoza regiunii toracice a coloanei vertebrale se dezvoltă ca urmare a:

a) Rotirii vertebrelor una faţă de alta
b) Proieminării unei sau a cîtorva vertebre în cazul afectării tuberculoase a acestora
c) Spasmului muscular în caz de hernie de disc
d) Osteoporozei, se dezvoltă cu vîrsta, mai ales la femei
e) Măririi volumului abdomenului în timpul sarcinei sau a obezităţii, ca mecanism
compensator
559. CS. Ce reprezintă ghibozitatea?

a) Proieminenţa unei sau cîtorva vertebre
b) Rotirea vertebrelor una faţă de alta
c) Aplatisarea axului normal al coloanei vertebrale în caz de hernie de disc
90
d) Curbura pronunţată a regiunii toracice a coloanei vertebrale ca urmare a osteoporozei
e) Accentuarea lordozei lombare normale
560. CM. Care sunt cauzele de bază ale dezvoltării gibozităţii?

a) Spasmul muscular în cazul herniei de disc
b) Suportarea fracturilor de corpuri vertebrale
c) Afectarea metastatică a vertebrelor
d) Spondilita tuberculoasă
e) Osteoporoza coloanei vertebrale
561. CM. Indicaţi punctele de reper, ce se determină la inspecţia din posterior al bolnavului
cu patologia coloanei vertebrale.
a) La nivelul unghiurilor inferioare ale omoplaţilor se află apofiza spinală a vertebrei
toracice VII
b) La nivelul marginilor superioare ale omoplaţilor se află apofiza spinală a vertebrei
cervicale VII
c) Linia, trasată între cristele oaselor iliace, trece prin vertebra lombară II
d) Linia, trasată între cristele oaselor iliace, trece prin vertebra lombară IV
e) La nivelul marginilor superioare ale omoplaţilor se află apofiza spinală a vertebrei
toracice III
562. CS. Cum se numeşte deformarea laterală a coloanei vertebrale?

a) Anchiloză
b) Scolioză
c) Cifoză
d) Lordoză
e) Cifoscolioză
563. CM. Cum se examinează bolnavul pentru aprecierea scoliozei?

a) Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din spate
b) Poziţia pacientului - ortostatism, medicul se află din lateral
c) Poziţia pacientului - ortostatism cu flexie anterioară, medicul se află din spate
d) Poziţia pacientului - decubit ventral, medicul se află din dreapta
e) Poziţia pacientului - decubit lateral, medicul se află din dreapta
564. CM. Ce este caracteristic pentru înclinaţia laterală a coloanei vertebrale ca urmare a
spasmului muscular?
a) Linia verticală, trasată de la apofiza spinală a vertebrei toracice I, trece prin plica
interfesieră
b) Linia verticală, trasată de la apofiza spinală a vertebrei toracice I, trece lateral de plica
interfesieră
c) Apare în hernia de disc intervertebral
d) Apare în cazul scurtării unui membru inferior
e) Se întîlneşte de regulă la copii
565. CS. Care sunt cauzele dezvoltării scoliozei structurale?

a) Scurtarea unui membru
91
b) Fractura prin compresie a coloanei vertebrale
c) Carenţa vitaminei D în copilărie
d) Hernia de disc intervertebral
e) Neuralgia intercostală
566. CS. Care este cauza cea mai frecventă de dezvoltare a scoliozei funcţionale?
a) Afectarea tuberculoasă a coloanei vertebrale
b) Carenţa vitaminei D în copilărie
c) Scurtarea unui membru
d) Afectarea metastatică a coloanei vertebrale
e) Hernia de disc intervertebral
567. CM. Pentru scolioza structurală este caracteristic:

a) Rotaţia vertebrelor cu deformarea cutiei toracice
b) La flexia anterioară a trunchiului scolioza dispare
c) Scolioza este mai evidentă în timpul flexiei anterioare a trunchiului
d) Reprezintă o măsură compensatorie în cazul scurtării unilaterale a membrului inferior
e) Dacă scurtarea membrului inferior este corejată (ortopedic) atunci scolioza dispare
568. CM. Pentru scolioza funcţională este caracteristic:

a) Rotaţia vertebrelor cu deformarea cutiei toracice
b) La flexia trunchiului spre anterior scolioza dispare
c) Scolioza este mai evidentă la flexia anterioară a trunchiului
d) Reprezintă o măsură compensatorie în cazul scurtării unilaterale a membrului inferior
e) Dacă scurtarea membrului inferior este corejată (ortopedic), atunci scolioza dispare
569. CS. Palparea coloanei vertebrale se efectuiază cu:

a) Palma
b) Degetul mare
c) Degetul indicator
d) Patru degete ale mîinii strînse împreună
e) Pumnul
570. CM. Indicaţi unii factori de risc în dezvoltarea cancerului mamar la femei.
a) Menopauza tardivă
b) Lipsa gravidităţilor
c) Disfuncţia sau patologia sferei ginecologice
d) Vîrsta înaintată
e) Prezenţa tumorii glandei mamare la mamă sau soră
571. CM. La anomaliile congenitale ale glandei mamare se referă:

a) Amastia
b) Atelia
c) Polimastia
d) Ginecomastia
e) Mastopatia
92
572. CM. Ce patologii se referă la anomaliile de dezvoltare a glandei mamare?
a) Boala Reclus
b) Politelia, atelia
c) Polimastia, amastia
d) Gigantomastia
e) Glanda mamară aberantă
573. CM. Prin ce se caracterizează politelia?

a) Este dispusă mai des în regiunea axilară
b) Se măreşte în timpul lactaţiei
c) Ţesutul glandular lipseşte
d) Este dispusă de-a lungul liniei “lactate”
e) Prezenţa mameloanelor şi areolelor multiple (suplimentare)
574. CM. Prin ce se caracterizează glanda mamară aberantă (accesorie)?

a) Mai des e dispusă în regiunea axilară
b) Se măreşte în timpul lactaţiei
c) Ţesutul glandular lipseşte
d) Conţine ţesut glandular funcţional
e) Este dispusă de-a lungul liniei “lactate”
575. CM. Inspecţia glandei mamare se efectuiază în următoarele poziţii ale pacientei:
a) Decubit dorsal, cu membrele superioare ridicate
b) Lateral faţă de medic, cu membrele superioare coborîte de-a lungul corpului
c) Cu faţa spre medic, cu membrele superioare pe coapse
d) Cu faţa spre medic, cu membrele superioare coborîte de-a lungul corpului
e) Cu faţa spre medic, cu membrele superioare elevate
576. CS. Cînd trebuie efectuat controlul profilactic al glandelor mamare?

a) Înainte de începutul menstruaţiei
b) Peste 1-2 săptămîni după finisarea menstruaţiei
c) Imediat după finisarea menstruaţiei
d) Cu 1 săptămînă înainte de începutul menstruaţiei
e) Cele enumerate nu sunt luate în consideraţie
577. CS. Succesivitatea corectă în timpul inspecţiei glandelor mamare este următoarea:
a) Iniţial bolnava este examinată în poziţia pe şezute cu mîinile ridicate în sus, ulterior –
cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului, apoi – cu mîinile pe coapse
b) Iniţial bolnava este examinată în poziţia pe şezute, cu mîinile pe coapse, apoi –
cu mîinile elevate, ulterior – cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului
c) Iniţial bolnava este examinată pe şezute, cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului,
apoi – cu mîinile elevate, ulterior – cu mîinile pe coapse
d) Iniţial bolnava este examinată pe şezute, cu mîinile pe coapse, apoi – cu mîinele
elevate, ulterior – cu mîinile lăsate în jos de-a lungul corpului
e) Iniţial bolnava este examinată în decubit dorsal, cu mîinile lăsate în jos de-a lungul
corpului, apoi – cu mîinile elevate, ulterior – cu mîinile pe coapse
93
578. CM. Care manifestări clinice pot fi determinate la inspecţia glandei mamare?
a) Simptomul Kőnig
b) Simptomul “coajei de portocală”
c) Erupţii sau exulceraţii ale mameloanelor şi areolelor
d) Retracţia pielii sau a mamelonului
e) Culoarea pielii
579. CM. La inspecţia glandei mamare, afectate de un proces inflamator, se determină:

a) Mărirea glandei mamare în volum
b) Hiperemia pielii
c) Cianoza pielii
d) Îngroşarea locală a pielii
e) Retracţia mamelonului
580. CS. Umbilicarea unilaterală a mamelonului de regulă reprezintă un semn al:

a) Cancerului glandei mamare
b) Anomaliei congenitale
c) Mastitei acute lactogene
d) Fibroadenomului de glandă mamară
e) Papilomei intraductale
581. CM. Pentru afectarea canceroasă a glandei mamare sunt caracteristice:

a) Simptomul “coajei de portocală”
b) Eliminările hemoragice din mamelon
c) Fluctuaţia
d) Retracţia pielii sau a mamelonului
e) Eliminările seroase din mamelon
582. CS. Ce patologie trebuie suspectată, dacă pielea areolei şi a mamelonului este
acoperită de erozii şi cruste cu eliminări nesemnificative?
a) Sindromul Poland
b) Boala Paget
c) Mastita acută lactogenă
d) Boala Reclus
e) Galactorea nonpuierperală
583. CS. Mastita postpartum se mai numeşte:

a) Maternă
b) Nonpuierperală
c) Lactogenă
d) Primară
e) Secundară
584. CS. În poziţia bolnavei în decubit dorsal cu mîinile ridicate în sus se efectuiază
palparea glandei mamare cu toate degetele, prin mişcări circulare atente,
apăsînd ţesutul glandular spre peretele toracic. Această metodă se numeşte:
a) Primul moment al simptomului Kőnig
94
b) Al doilea moment al simptomului Kőnig
c) Metoda Velpeau
d) Al treilea moment al simptomului Kőnig
e) Al patrulea moment al simptomului Kőnig
585. CM. Palparea glandei mamare prin metoda Velpeau se efectuiază după următoarele
reguli:
a) Bolnava se află pe şezute sau în ortostatism cu mîinile lăsate în jos de-a lungul
corpului
b) Palparea se efectuiază cu toate degetele mîinii
c) Bolnava se află în decubit dorsal cu membrele superioare elevate
d) Ţesutul glandular se comprimă între două mîini, ceea ce facilitează depistarea
induraţiilor
e) Palparea se efectuiază prin mişcări circulare apăsînd ţesutul glandular către peretele
toracic
586. CM. Care este scopul palpării glandelor mamare?

a) Depistarea simptomului “coajei de portocală”
b) Depistarea durerii
c) Aprecierea consistenţei ţesuturilor
d) Identificarea formaţiunilor de volum
e) Identificarea hiperemiei cutanate
587. CM. Care este scopul palpării glandelor mamare?

a) Identificarea dimensiunilor şi simetriei glandelor mamare
b) Identificarea simptomului ”corjii de portocală”
c) Aprecierea consistenţei ţesutului
d) Identificarea dereglării conturului glandular
e) Identificarea formaţiunilor subareolare
588. CS. Ce semn patologic poate fi stabilit şi la inspecţia şi la palparea glandei mamare?
a) Mobilitatea formaţiunii de volum
b) Afectarea eczematoasă a areolei
c) Retracţia pielii
d) Aplatisarea conturului glandei
e) Dereglarea consistenţei normale a ţesutului
589. CM. Indicaţi sinonimele “mastopatiei”.

a) Boala chistică
b) Mastodinia
c) Boala Schimmelbuch
d) Boala Reclus
e) Boala Paget
590. CM. Tabloul clinic al mastopatiei include următoarele semne:

a) Procesul este localizat mai des în porţiunile externe ale glandei
b) La palpare se determină consistenţa granulară a glandei
95
c) Durerea în regiunea glandei mamare are un caracter ondulator, amplificîndu-se cu 5-
7 zile înainte de debutul menstruaţiei
d) Durerea în regiunea glandei mamare are caracter continuu şi dispare doar în timpul
menstruaţiei
e) La palpare se determină multiple formaţiuni lichidiene ce confluiază între ele
591. CM. În caz de mastopatie în glanda mamară are loc:

a) Dezvoltarea ţesutului cicatriceal cu deformarea conturului glandei
b) Reacţia inflamatorie a ţesuturilor, ce are caracter continuu progresant
c) Producerea secretului lactic ce stagnează în ducturile galactofore
d) Proliferarea ţesutului conjunctiv dur sub formă de cordoane
e) Apariţia chisturilor, umplute cu lichid transparent
592. CS. Cum se numeşte simptomul în caz de mastopatie, atunci cînd induraţia
glandei mamare apreciată palpator în poziţia verticală a bolnavei dispare la
palparea în poziţie orizontală?
a) Simptomul Velpeau
b) Simptomul Kőnig
c) Simptomul Paget
d) Simptomul Schimmelbuch
e) Simptomul Reclus
593. CS. Cum se numesc porţiunile în care este divizată convenţional glanda mamară?
a) Regiuni
b) Sectoare
c) Zone
d) Cvadrante
e) Compartimente
594. CM. Ce caracteristici sunt obligatorii în descrierea formaţiunii de volum a glandei

mamare?
a) Porii cutanaţi pronunţaţi
b) Forma
c) Doloritatea
d) Numărul formaţiunilor
e) Delimitarea de la ţesuturile adiacente
595. CM. Ce caracteristici sunt obligatorii la descrierea formaţiunii de volum a glandei

mamare?
a) Localizarea
b) Consistenţa
c) Mobilitatea
d) Defectul de umplere
e) Dimensiunile în centimetri
596. CS. Tumoarea glandei mamare concreşte în coaste şi muşchii intercostali dacă la
palpare:
96
a) Formaţiunea este mobilă faţă de ţesuturile adiacente, dar imobilă în raport cu pielea
b) Formaţiunea mobilă devine fixată, atunci cînd bolnava este examinată cu mîinile
pe coapse
c) Formaţiunea este mobilă la palpare atît în poziţia orizontală cît şi în cea verticală a
pacientei
d) Formaţiunea rămîne imobilă chiar şi în timpul relaxării muşchilor pectorali
e) Devin mai evidente simptomele de retracţie a pielii
597. CS. Tumoarea glandei mamare concreşte în fascia toracică dacă la palpare:
a) Formaţiunea este mobilă faţă de ţesuturile adiacente, dar imobilă în raport cu pielea
b) Formaţiunea mobilă devine fixată, atunci cînd bolnava este examinată cu mîinile
pe coapse
c) Formaţiunea este mobilă la palpare atît în poziţia orizontală cît şi în cea verticală a
pacientei
d) Formaţiunea rămîne imobilă chiar şi în timpul relaxării muşchilor pectorali
e) Devin mai evidente simptomele de retracţie a pielii
598. CS. Palparea glandei mamare permite uneori identificarea unei formaţiuni cu
localizare tipică nemijlocit sub areolă, ce este denumită:
a) Fibroadenom benign
b) Adenocarcinom
c) Mastopatie fibro-chistică
d) Boala Paget
e) Papiloma intraductală
599. CM. Galactorea nonpuierperală se caracterizează prin următoarele manifestări:

a) Corelează cu dereglările hormonale
b) Dilatarea chistică a ducturilor galactofore cu reacţie inflamatorie adiacentă
c) Eliminări de lapte din mameloane, persistente un timp îndelungat după lactaţia
normală
d) Reprezintă o patologie malignă
e) Eliminări de lapte din mameloane, ce nu sunt legate de sarcină şi lactaţie
600. CM. În cazul prezenţei eliminărilor hemoragice din mameloane trebuie suspectate:
a) Forma gangrenoasă a mastitei
b) Papiloma intraductală
c) Tumoarea malignă
d) Fibroadenomul benign
e) Mastopatia fibro-chistică
601. CS. Ganglionii limfatici axilari centrali sunt localizaţi:

a) De-a lungul marginei laterale a omoplatului, fiind dispuşi în profunzimea muşchilor
plicii axilare posterioare
b) Posterior şi de-a lungul marginei muşchiului pectoral mare
c) În regiunea subclaviculară de aceiaşi parte
d) De-a lungul treimii superioare a braţului
e) În fosa axilară strict pe linia axilară medie
97
602. CM. Regulile de autoexaminare a glandei mamare sunt următoarele:
a) La femeile în menopauză trebuie efectuată în fiece lună
b) Trebuie să includă descrierea sistematică a formaţiunilor de volum
c) La femeile în vîrstă fertilă este preferabilă examinarea imediat după finisarea
menstruaţiei
d) Trebuie să includă inspecţia în faţa oglinzii
e) Trebuie să includă palparea glandelor în poziţia verticală a corpului şi în decubit
dorsal
603. CS. Mărirea dimensiunilor glandei mamare la bărbaţi se numeşte:

a) Mastopatie
b) Hipermastie
c) Asimetria glandelor mamare
d) Ginecomastie
e) Fibroadenomatoza glandei mamare
604. CS. Ce vreprezintă ginecomastia?

a) Micşorarea volumului glandei mamare la bărbaţi
b) Mărirea volumului glandei mamare la bărbaţi
c) Absenţa glandei mamare la bărbaţi
d) Prezenţa unei glande mamare accesorii la bărbaţi
e) Prezenţa areolei şi a mamelonului auxiliar la bărbaţi
605. CM. Principalele cauze ale ginecomastiei sunt:

a) Sindromul Klinefelter
b) Obezitatea
c) Farmacologică
d) Idiopatică
e) Insuficienţa hepatică
606. CS. Metoda de elecţie în tratamentul ginecomastiei idiopatice este:

a) Dietoterapia (corecţia obezităţii)
b) Radioterapia
c) Chimioterapia
d) Terapia hormonală
e) Exereza chirurgicală
607. CM. Cancerul glandei mamare la bărbaţi:

a) Reprezintă o patologie determinată genetic
b) Se dezvoltă din elemente ductale rudimentare
c) Se dezvoltă în cazul dereglării fonului hormonal
d) Se dezvoltă din ţesut glandular
e) Se dezvoltă în cazul insuficienţei hepatice
608. CM. Simptomele cancerului glandei mamare la bărbaţi sunt următoarele:

a) Fluctuienţa
98
b) Retracţia mamelonului şi a pielii
c) Operaţii în anamneză pentru ginecomastie
d) Prezenţa tumorii în regiunea areolei sau a mamelonului
e) Prezenţa eliminărilor din defectul ulceros al areolei
609. CS. Termenul “abdomen acut” reprezintă un:

a) Simptom
b) Diagnostic definitiv
c) Sindrom
d) Diagnostic postoperator
e) Toate afirmaţiile sunt corecte
610. CM. Diagnosticul de “abdomen acut” serveşte drept:

a) Indicaţie către operaţie urgentă
b) Indicaţie către spitalizarea în staţionarul terapeutic
c) Indicaţie către consultaţia chirurgului
d) Argument către efectuarea măsurilor diagnostice suplimentare
e) Argument către externarea pacientului din staţionar
611. CS. Ce afirmaţie nu este corectă?

a) “Abdomenul acut” - este un termen general, ce semnifică prezenţa la bolnav a
durerilor abdominale acute
b) “Abdomenul acut” - este un sindrom şi, concomitent, - un diagnostic prezumtiv
c) “Abdomenul acut” semnifică necesitatea unui diagnostic rapid
d) “Abdomenul acut” semnifică efectuarea obligatorie a intervenţiei chirurgicale
e) “Abdomenul acut” semnifică necesitatea în măsuri curative urgente
612. CM. Care din patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” comportă
un caracter inflamator?
a) Apendicita acută
b) Hernia strangulată
c) Pancreatita acută
d) Sarcina extrauterină
e) Ulcerul gastro-duodenal perforat
613. CM. Care din patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” nu posedă
caracter inflamator?
a) Colecistita acută
d) Tromboza vaselor mezenteriale
e) Apendicita acută
614. CM. Care patologii se asociază cu perforaţia de organ cavitar în cavitatea

peritoneală?
a) Ruptura spontană a porţiunii abdominale a esofagului
b) Ulcerul duodenal perforat
99
c) Tromboza vaselor mezenteriale
d) Sarcina extrauterină întreruptă
e) Traumatismul penetrant al intestinului subţire
615. CM. Care din situaţiile enumerate nu se referă la perforaţia de organ cavitar în
cavitatea peritoneală?
a) Comunicarea patologică între cavitatea stomacului şi cea a colonului
b) Comunicarea patologică între cavitatea stomacului şi cavitatea peritoneală
c) Comunicarea patologică între lumenul duodenal şi spaţiul retroperitoneal
d) Comunicarea patologică între vezica urinară şi cavitatea peritoneală
e) Hemoragia din ulcerul gastric
616. CM. Care din patologiile ce condiţionează tabloul clinic de “abdomen acut” se referă
la sindromul “ocluziei intestinale acute”?
a) Ocluzia intestinală aderenţială a intestinului subţire
c) Invaginarea
d) Stenoza piloroduodenală ulceroasă
e) Volvulusul intestinului sigmoid
617. CM. Ce patologii se asociază cu hemoragie intraperitoneală?

a) Hemoragia din ulcer gastric
b) Eruperea anevrismului aortei
c) Sarcina extrauterină întreruptă
d) Hemoragia uterină (metroragia)
e) Ruptura traumatică a splinei
618. CM. Ce patologii nu se asociază cu hemoragie intraperitoneală?

a) Hemoragia din ulcer gastric
b) Eruperea anevrismului aortei
d) Hemoragia uterină (metroragia)
e) Ruptura traumatică a splinei
619. CM. Ce patologii extraabdominale pot condiţiona tabloul clinic de “abdomen acut”?
a) Coarctaţia aortei
b) Pneumonia bazală
c) Vasculitele sistemice
d) Diabetul zaharat decompensat
e) Toxiinfecţia alimentară
620. CS. Care din patologii se dezvoltă de regulă la copii?

a) Ulcerul perforat
b) Ocluzia intestinală joasă tumorală
e) Invaginarea intestinului
100
621. CS. Care din patologiile enumerate este tipică pentru pacienţii în vîrsta peste 60 de
ani?
a) Ocluzia tumorală a colonului b)
Sarcina extrauterină întreruptă c)
Pancreatita acută
d) Invaginarea intestinului
e) Ulcerul perforat
622. CM. Care patologii sunt caracteristice pentru bolnavii în vîrstă medie?
a) Pancreatita acută
b) Ocluzia tumorală a colonului
c) Ulcerul perforat
e) Invaginarea intestinului
623. CS. Care patologii sunt caracteristice pentru bolnavii în vîrstă medie?
a) Apendicita acută, colecistita acută, invaginarea intestinului
b) Ocluzia tumorală a colonului, apendicita acută, anexita
c) Hernia strangulată, ulcerul perforat, ocluzia tumorală a colonului
d) Apoplexia ovariană, invaginarea intestinului, sarcina extrauterină întreruptă
e) Ulcerul perforat, pancreatita acută, sarcina extrauterină întreruptă
624. CS. În durerea viscerală iritaţia de la organele tractului gastro-intestinal este condusă
prin intermediul:
a) Fibrelor nervoase parasimpatice
b) Plexurilor nervoase paralimfatice
c) Fibrelor nervoase parasimpatice şi simpatice
d) Plexurilor nervoase paravenoase
e) Fibrelor nervoase simpatice celiace
625. CS. În durerea somatică iritaţia de la organele tractului gastro-intestinal este condusă
prin:
a) Fibre nervoase parasimpatice şi simpatice
b) Fibre nervoase parasimpatice
c) Plexuri nervoase paravenoase
d) Plexuri nervoase paralimfatice
e) Fibre nervoase simpatice
626. CM. Ce este caracteristic pentru durerea viscerală în “abdomenul acut”?

a) Reprezintă rezultatul distensiei sau spasmului organului
b) Provine din peritoneul parietal
c) Are caracter difuz
d) Poate fi localizată exact de către bolnav
e) Nu poate fi localizată exact de către bolnav
627. CM. Ce este caracteristic pentru durerea viscerală în “abdomenul acut”?
101
a) Este difuză
b) Este resimţită de către bolnav sub formă de apăsături, accese şi colici
c) E intensă şi continuă
d) Este cert delimitată, localizată
e) Se intensifică în timpul mişcărilor
628. CM. Ce este caracteristic pentru durerea somatică în “abdomenul acut”?

a) Are caracter continuu intensiv
b) Provine din peritoneul parietal
c) Provine din organele tractului digestiv
d) Este consecinţa distensiei sau spasmului organului
e) E cert delimitată, localizată
629. CM. Care este caracterul durerii somatice în “abdomenul acut”?

a) Se intensifică în timpul mişcărilor
b) Este percepută de bolnav sub formă de compresii, apăsături, accese şi colici
c) Este delimitată strict, localizată
d) Este difuză
e) Este intensă şi continuă
630. CM. În care cazuri durerea abdominală are caracter visceral?

a) Simptomul Blumberg
b) Simptomul Kocher
c) Colecistita acută cu peritonită locală
d) Colica renală
e) Colica biliară
631. CS. Pentru comoditatea descrierii simptomelor abdomenul este divizat în:
a) 2 etaje, 6 regiuni
b) 3 etaje, 9 regiuni
c) 3 etaje, 6 regiuni
d) 2 etaje, 9 regiuni
e) 3 etaje, 3 regiuni
632. CM. Regiunea epigastrală a abdomenului include:

a) Regiunea epigastrică propriu-zisă
b) Hipocondrul drept
c) Hipocondrul stîng
d) Regiunea paraombilicală
e) Regiunea iliacă
633. CM. Regiunea mezogastrică a abdomenului include:

a) Regiunea suprapubiană
b) Flancul drept
c) Flancul stîng
d) Regiunea paraombilicală
e) Regiunea iliacă
102
634. CM. Regiunea hipogastrică a abdomenului include:
a) Regiunea epigastrică propriu-zisă
b) Regiunea suprapubiană
c) Regiunea paraombilicală
d) Regiunea iliacă stîngă
e) Regiunea iliacă dreaptă
635. CM. În care patologii ale organelor abdominale pacienţii pot indica cu precizie timpul
debutului bolii?
b) Ocluzia intestinală
c) Ulcerul perforat
e) Anexita acută
636. CM. Pentru care patologii este caracteristică sporirea treptată a intensităţii
sindromului algic abdominal?
a) Eruperea anevrismei aortei abdominale
b) Apendicita acută
c) Ulcerul perforat
d) Ocluzia intestinală tumorală
e) Anexita acută
637. CS. Debutul cărei patologii corelează de regulă cu ridicarea greutăţilor sau
schimbarea bruscă a poziţiei corpului?
a) Eruperii anevrismului aortei abdominale
b) Ocluziei intestinale obturatorii
c) Ulcerului perforat
d) Herniei strangulate
e) Rupturei splinei
638. CM. Ca varietăţi ale durerii sunt caracteristice pentru patologiile

abdominale chirurgicale acute?
a) În “lovitură de pumnal”
b) Continuu progresante
c) Nocturne
d) Colicative
e) Episodice
639. CS. Ce patologie se asociază cu durerea abdominală cu aspect de “lovitură de

pumnal?
a) Concreşterea tumorii maligne a unui organ parenchimatos în ţesuturile adiacente
b) Perforarea ulcerului gastric
c) Tromboza arterelor mezenterice
d) Procesul necrotic în cavitatea peritoneală
e) Toxiinfecţia intestinală gravă
103
640. CM. Unde este localizată iniţial durerea abdominală în caz de patologie a intestinului
subţire?
a) În regiunea epigastrală
b) În hipocondrul drept
c) În regiunea suprapubiană
d) În regiunea paraombilicală
e) În regiunea inghinală
641. CS. Deplasarea durerilor din regiunea epigastrală spre regiunea iliacă dreaptă indică
asupra:
a) Anexitei acute
b) Ocluziei intestinale
c) Apendicitei acute
d) Herniei strangulate
e) Colecistitei acute
642. CS. Durerile spastice în abdomen sunt caracteristice pentru:

a) Pielonefrită
b) Apendicita acută
d) Ocluzia intestinală
e) Anexita acută
643. CS. Durerea abdominală cu aspect de «lovitură de pumnal» este

caracteristică pentru:
b) Anevrism disecant al aortei abdominale
c) Ocluzia intestinală
d) Colecistita acută
e) Ulcerul perforat
644. CS. Iradierea durerii în regiunea unghiului inferior al omoplatului drept este
a) Ruptura traumatică a splinei
b) Anevrism disecant al aortei abdominale
e) Ulcerul perforat
645. CM. Iradierea durerii spre regiunea supraclaviculară pe partea afectată se întîlneşte
în:
a) Ruptura traumatică a splinei
b) Colecistita acută
c) Anevrismul disecant al aortei abdominale
d) Ulcerul perforat
e) Eruperea piosalpinxului
104
646. CS. Caracterul de constrîngere sub formă de “centură” al durerii abdominale este
caracteristic pentru:
a) Ulcerul perforat
b) Anevrismul disecant al aortei abdominale
e) Pancreatita acută
647. CS. În ce patologie intensitatea durerii este într-atît de mare, încît bolnavul nu-şi
găseşte loc de durere?
a) În ulcerul perforat
b) În colica renală
c) În apendicita acută
d) În ocluzia intestinală
e) În sarcina extrauterină întreruptă
648. CM. Voma la bolnavii cu “abdomen acut” este condiţionată de:

a) Iritarea intensă a terminaţiunilor nervoase ale peritoneului şi mezoului
b) Sindromul hipertensiunii intracerebrale
c) Ocluzia intestinală mecanică
d) Reacţia reflectorie – în caz de obturare a lumenului structurilor cu musculatură netedă
(căi biliare, ureter, intestin, apendice vermiform)
e) Factorii externi
649. CS. Care este caracterul vomei în caz de apendicită acută?

a) Voluminoasă multiplă
b) Reflectorie unică
c) Fecaloidă
d) Voluminoasă, cu conţinut gastric de stază
e) Cu conţinut de tip “zaţ de cafea”
650. CM. În care patologii chirurgicale acute ale organelor abdominale voma nu este
caracteristică?
b) Colecistita acută
d) Ocluzia intestinală înaltă
e) Ulcerul gastric şi duodenal perforat
651. CM. În ce patologii chirurgicale acute ale organelor abdominale voma nu este
caracteristică?
a) Ruptura splinei
b) Ocluzia intestinală joasă
c) Ocluzia intestinală înaltă
d) Pancreatita acută
e) Apendicita acută
105
652. CM. Voma multiplă cu conţinut bilios este caracteristică pentru:
b) Ocluzia intestinală joasă
c) Colica hepatică
e) Pancreatita acută
653. CS. În ca patologie se întîlneşte voma “fecaloidă”?

a) Ocluzia intestinală joasă
b) Ocluzia intestinală înaltă
c) Hemoragie din polip al colonului
d) Pancreatita acută
e) Stenoza ulceroasă piloroduodenală decompensată
654. CS. Lipsa scaunului şi a emisiei de gaze sunt semne precoce ale:
a) Ocluziei intestinale joase
b) Ocluziei intestinale înalte
c) Peritonitei difuze
d) Pancreatitei acute
e) Sarcinei extrauterine întrerupte
655. CS. Setea şi xerostomia la un bolnav cu “abdomen acut” sunt semne ale:
a) Anemiei acute
b) Hipotoniei
c) Disbacteriozei
d) Hipertensiei portale
e) Deshidratării
656. CM. „Faţa lui Hipocrate” la un bolnav cu peritonită avansată se caracterizează prin
asocierea următoarelor semne:
a) Culoarea surie-pămîntie (teroasă) a tegumentelor
b) Orbitele înfundate
c) Culoarea pal-cianotică a tegumentelor
d) Nuanţa ascuţită a feţei
e) Tegumente acoperite cu transpiraţii reci
657. CS. Ce asociere de semne caracterizează “faţa lui Hipocrate” la un bolnav cu

peritonită avansată?
a) Tegumente palide, transpiraţii reci, respiraţie superficială
b) Tegumente cianotice, grimase pe faţă din cauza durerii, uscăciunea buzelor
c) Tegumente icterice, transpiraţii reci, edemaţierea feţei
d) Tegumente surii-pămîntii (teroase), comportament liniştit, grimase pe faţă din cauza
durerii
e) Tegumente surii-pămîntii (teroase), înfundarea orbitelor, nuanţa ascuţită a feţei
658. CS. Pentru ce patologie este caracteristic simptomul “hopa-mitică”?
106
a) Ruptura ficatului sau a splinei
b) Peritonita difuză
d) Ocluzia intestinală prin strangulare
659. CS. În ce constă simptomul “hopa-mitică”?

a) Pacientul se află în poziţia forţată în decubit dorsal, tentativele de a întoarce bolnavul
în decubit lateral fiind asociate cu intensificarea durerii, pacientul revenind imediat la
poziţia iniţială
b) Pacientul se află în poziţia forţată în decubit lateral, tentativele de a întoarce bolnavul
în decubit dorsal fiind asociate cu intensificarea durerii, pacientul revenind imediat la
poziţia iniţială
c) Pacientul preferă ortostatismul sau poziţia pe şezute, tentativele de a plasa bolnavul
în decubit dorsal fiind asociate cu intensificarea durerii, pacientul revenind imediat la
poziţia iniţială
d) Pacientul se află în poziţie forţată în decubit dorsal, iar apariţia durerilor colicative
în abdomen îl impun să treacă în decubit lateral
e) Pacientul se află în poziţie forţată în decubit lateral, iar apariţia durerilor colicative
în abdomen îl impun să treacă în decubit dorsal
660. CM. Mărirea simetrică în volum a abdomenului se întîlneşte de regulă în:

a) Tumori masive ale cavităţii abdominale
b) Obezitate
d) Ascită
e) Balonarea simetrică a intestinului
661. CS. Mărirea asimetrică a abdomenului în volum se întîlneşte de regulă în:

a) Patologii inflamatorii ale organelor abdominale
b) Obezitate
d) Ascită
e) Toxiinfecţii alimentare
662. CS. Care trebuie să fie poziţia bolnavului în timpul palpării abdomenului?
a) Decubit lateral, membrele superioare – de-a lungul corpului, membrele inferioare
– extinse
b) Decubit dorsal, membrele superioare – elevate de-asupra capului, membrele
inferioare – flexate leger în articulaţiile genunchilor
c) Decubit dorsal, membrele superioare – elevate de-asupra capului, membrele
inferioare – extinse
d) Decubit dorsal, membrele superioare – de-a lungul corpului, membrele inferioare
– extinse
e) Decubit dorsal, membrele superioare – de-a lungul corpului, membrele inferioare
– flexate leger în articulaţiile genunchilor
107
663. CM. Ce scopuri urmăreşte palparea superficială a abdomenului?
a) Aprecierea simptomelor de iritare a peritoneului
b) Aprecierea lichidului liber în abdomen
c) Determinarea limitei inferioare a ficatului
d) Determinarea încordării musculare
e) Determinarea locului durerii maximale
664. CS. Palparea superficială a abdomenului permite stabilirea:

a) Lichidului liber în abdomen şi a semnelor de iritare a peritoneului
b) Locului de durere maximală şi a contracturii musculare
c) Locului de durere maximală şi a dimensiunilor porţilor herniale
d) Locului de durere maximală şi a semnelor de iritare a peritoneului
e) Prezenţei formaţiunilor de volum şi a semnelor de iritare a peritoneului
665. CS. Palparea abdomenului începe cu:

a) Palparea superficială
b) Palparea profundă
c) Aprecierea semnului Blumberg
d) Determinarea contracturii musculare
e) Identificarea tumefierilor herniale
666. CS. Din ce regiune trebuie începută palparea superficială a abdomenului?

a) Din hipocondrul stîng
b) Din regiunea iliacă dreaptă
c) Din regiunea epigastrală
d) Din cea mai îndepărtată regiune de la locul durerii maximale
e) Din regiunea durerii maximale
667. CS. Încordarea musculară la bolnavii cu ”abdomen acut” se dezvoltă în urma:

a) Dereglărilor hidro-electrolitice
b) Stării de excitaţie psiho-emoţională
c) Iritării peritoneului parietal
d) Iritării pleurei parietale
e) Acţiunii toxinelor bacteriene asupra SNC
668. CS. În care patologie încordarea musculară a peretelui abdominal anterior nu este
caracteristică?
a) Ulcerul perforat
b) Ocluzia intestinală obturatorie
c) Apendicita acută
d) Ruptura traumatică a unui organ cavitar
e) Colecistita acută
669. CS. În care patologie încordarea musculară a peretelui abdominal este într-atît de
exprimată, continuă şi răspîndită, încît se apreciază ca “abdomen de lemn”?
a) Ocluzia intestinală joasă tumorală
b) Ulcerul perforat
108
c) Tromboza vaselor mezenteriale
d) Eruperea anevrismului de aortă abdominală
670. CM. În ce situaţii clinice încordarea musculară poate fi semnificativ redusă, chiar şi în
prezenţa peritonitei difuze?
a) La bolnavul cu patologii neuro-psihice severe
b) La bolnavii obezi cu perete abdominal anterior îngroşat şi flasc
c) La bolnavii în stare de şoc hemoragic sau traumatic
d) La bolnavii în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică
e) La pacienţii vîrstnici
671. CS. Cum se apreciază simptomul Blumberg în caz de peritonită?

a) Percuţia regiunii examinate condiţionează durere acută
b) Flexia în articulaţia coxo-femurală a membrului inferior extins condiţionează durere
acută
c) La palparea precaută a regiunii examinate se determină încordare musculară,
asociată de durere pronunţată
d) Degetele sunt afundate atent şi adînc în ţesuturile moi ale regiunii abdominale
examinate, apoi presiunea este brusc întreruptă, ceea ce condiţionează durere
pronunţată
e) Degetele sunt afundate adînc în ţesuturile moi ale regiunii abdominale examinate,
ceea ce condiţionează durere pronunţată
672. CM. Selectaţi două variante corecte de apreciere a simptomului psoas, ce

se apreciază în inflamaţiile retroperitoneale?
a) Percuţia regiunii lombare condiţionează durere pronunţată
b) Palparea bimanuală a regiunii lombare din partea afectată condiţionează durere
pronunţată
c) Flexia în articulaţia coxo-femurală a membrului inferior extins condiţionează durere
pronunţată
d) Pacientul este plasat în decubit lateral şi i se extinde membrul inferior în
articulaţia coxo-femurală pe partea afectată, ce condiţionează durere pronunţată
e) Palparea bimanuală a regiunii lombare de partea afectată condiţionează flexia
involuntară a membrelor inferioare
673. CM. În care patologii ale organelor abdominale la percuţia abdomenului poate fi
identificată matitatea difuză a sunetului percutor?
b) Diverticulita acută
c) Apendicita acută
d) Ciroza hepatică cu ascită
e) Peritonita generalizată în stadii tardive
674. CM. În ce patologii chirurgicale acute ale organelor abdominale poate fi identificată
dispariţia matităţii hepatice?
a) Ocluzia intestinală joasă
109
b) Colecistita acută cu empiem al veziculei biliare
c) Ruptura traumatică a ficatului
e) Ulcerul perforat
675. CS. Prezenţa lichidului liber în cavitatea peritoneală se apreciază clinic prin:
a) Auscultaţia abdomenului
b) Palparea abdomenului
c) Percuţia abdomenului
d) Examen radiologic
e) Ultrasonografie
676. CM. Clapotajul în timpul auscultaţiei şi percuţiei abdomenului apare ca urmare a:

a) Prezenţei lichidului liber în cavitatea peritoneală
b) Stenozei decompensate a ieşirii din stomac
c) Hemoperitoneului
d) Ocluziei intestinale
e) Prezenţei gazului liber în cavitatea peritoneală
677. CS. Peristaltismul intestinal trebuie auscultat în:

a) Regiunea mezogastrală paraombilicală
b) Regiunea epigastrală şi pe flancurile abdominale
c) Regiunea, localizată inferior de ombilic şi spre stînga de linia mediană
d) Regiunile iliace din dreapta şi stînga
e) Toate răspunsurile sunt corecte
678. CS. Suflul sistolic în caz de anevrism al aortei abdominale trebuie auscultat în:
a) Regiunile inghinale
b) Regiunea epigastrală
c) Pe linia mediană, ce trece din regiunea epigastrală spre cea suprapubiană
d) Regiunile iliace din dreapta şi stînga
e) Regiunea, localizată inferior de ombilic, spre stînga de linia mediană
679. CS. În care patologie poate fi determinat auscultativ peristaltismul intestinal accelerat
sonor?
a) Peritonita locală
c) Tromboza vaselor mezenterice
e) Hemoragia intraperitoneală
680. CS. În care patologie peristaltismul intestinal la auscultaţie nu se apreciază?

a) Peritonita locală
c) Eruperea anevrismului aortei abdominale
e) Ciroza hepatică decompensată cu ascită tensionată
110
681. CM. Care sunt cauzele mai probabile ale bolii la pacientul la care debutul durerii
abdominale se asociază cu temperatura corporală 40-41˚С?
a) Peritonita generalizată
b) Patologia pulmonară
c) Hemoragia gastro-intestinală
d) Hemoragia intraperitoneală masivă
e) Patologia renală
682. CS. Ce temperatură este determinată de regulă la bolnavii cu apendicită acută la

momentul adresării pentru asistenţă medicală?
a) Diminuată (35-36˚С)
b) Normală (36,4-36,6˚С)
c) Subfebrilă (37,3-37,5˚С)
d) Febrilă (38˚С)
e) Hectică cu frisoane (40-41˚С)
683. CS. Termenul de “ischemie a extremităţii” semnifică:

a) Aflux excesiv al sîngelui arterial spre extremitate
b) Comunicare patologică între arteră şi venă
c) Insuficienţa afluxului de sînge arterial spre extremitate
d) Drenajul venos dificitar de la extremitate
e) Inflamaţia nervului ischiatic
684. CM. Sindromul de “ischemie a extremităţii” este divizat în:

a) Ischemie acută
b) Ischemie subacută
c) Ischemie cronică
d) Ischemie recidivantă
e) Ischemie tranzitorie
685. CM. Indicaţi cauzele posibile de dezvoltare a insuficienţei arteriale acute a

extremităţii.
a) Trauma arterei magistrale
b) Ocluzia lumenului arterial cu o placă aterosclerotică
c) Embolia arterială
d) Tromboza arterială
e) Tromboflebita
686. CS. Indicaţi cea mai frecventă cauză de dezvoltare a insuficienţei arteriale cronice a
extremităţii.
a) Ateroscleroza obliterantă
b) Trombangeita obliterantă (endarteriita)
c) Aortoarteriita nespecifică
d) Anomaliile de dezvoltare ale arterelor
e) Anevrismele arterelor periferice
111
687. CS. Termenul “anevrism arterial” semnifică:
a) Dereglarea inervaţiei şi a autoreglării vasului
b) Curbura patologică a vasului
c) Îngustarea arterei
d) Dilatarea arterei cu mai puţin de 50% de la normă
e) Dilatarea arterei cu peste 50% de la normă
688. CM. În raport cu cauza dezvoltării anevrismele arteriale se divizează în:

a) Primare
b) Secundare
c) Adevărate
d) False
e) Combinate
689. CM. Indicaţi complicaţiile tipice ale anevrismelor arteriale.

a) Ischemia acută a extremităţii
b) Insuficienţa venoasă cronică
c) Abcedarea
d) Ruptura şi hemoragia
e) Trombembolia recidivantă a arterei pulmonare
690. CM. Indicaţi patologiile, ce se manifestă prin sindromul de insuficienţă venoasă

cronică a extremităţilor.
a) Phlegmasia cerulea dolens
b) Boala varicoasă
c) Tromboza venoasă acută
d) Afectarea aterosclerotică a arterelor
e) Sindromul posttrombotic
691. CM. Indicaţi mecanismele patogenetice ale insuficienţei venoase cronice.

a) Ocluzia completă sau parţială a venelor profunde a extremităţilor
b) Lezarea sau înlăturarea chirurgicală a venelor superficiale
c) Insuficienţa valvulelor venelor şi refluxul venos
d) Vîscozitatea sporită a sîngelui venos
e) Trombocitoza
692. CS. Limfedemul extremităţii se clasifică în:

a) Primar şi secundar
b) Eritematos şi bulos
c) Adevărat şi fals
d) Extern şi intern
e) Superficial şi profund
693. CS. Pacientul acuze dureri puternice repetate în muşchii gastrocnemieni, ce apar
după parcurgerea unei anumite distanţe. Aceste dureri îl obligă să se oprească şi
dispar după o scurtă odihnă. Cum se numeşte simptomul respectiv?
a) Simptomul Blumberg
112
b) Simptomul “mersului de raţă”
c) Simptomul claudicaţiei intermitente
d) Simptomul slăbiciunii muşchilor gastrocnemieni
e) Simptomul radicular
694. CS. Pacientul acuze dureri puternice repetate în muşchii gastrocnemieni, ce apar
după parcurgerea unei anumite distanţe. Aceste dureri îl obligă să se oprească şi
dispar după o scurtă odihnă. Ce sindrom trebuie suspectat?
a) Sindromul de ischemie acută
b) Sindromul de ischemie cronică
e) Limfedemul
695. CM. Indicaţi poziţiile tipice în pat ale bolnavului cu ischemie severă (critică) a
membrului inferior.
a) În decubit dorsal cu membrul inferior elevat
b) În decubit dorsal cu membrul inferior lăsat în jos
c) În decubit lateral cu membrele inferioare flexate spre abdomen
d) În decubit ventral
e) Pe şezute
696. CM. Durerea în repaus în caz de ischemie cronică a membrelor inferioare are
următoarele caracteristici:
a) Se accentuiază în poziţia pe şezute
b) Îl privează pe bolnav de somn
c) Nu este jugulată cu analgezice
d) Apare periodic
e) Diminuează în poziţia pe şezute
697. CS. Dereglarea sensibilităţii (parestezii, hipo- sau anestezia) şi diminuarea mişcărilor
active (pareza, plegia) sunt caracteristice pentru:
e) Limfedem
698. CS. Senzaţia de greutate la nivelul membrelor inferioare (simptomul “picioarelor

grele”) ce apare în poziţia verticală şi dispare după odihna de noapte este
e) Anevrismul arterial
113
699. CM. Indicaţi datele anamnezei vieţii ca au importanţă în stabilirea diagnosticului de
sindrom de ischemie a extremităţii.
a) Fumatul îndelungat
b) Accese de aritmie
c) Lucru îndelungat în poziţie verticală
d) Suportarea erizipelului
e) Traumatisme în proiecţia arterelor magistrale
700. CS. Examenul primar al bolnavului cu maladie varicoasă a membrelor inferioare

trebuie efectuat în poziţia bolnavului:
a) În decubit dorsal
b) În decubit ventral
c) În decubit lateral
d) Pe şezute
e) În ortostatism
701. CM. Edemul extremităţii în caz de sindrom de ischemie acută are următoarele
caracteristici:
a) Se dezvoltă din momentul debutului bolii
b) Diminuează în poziţia orizontală a pacientului
c) Cuprinde doar gamba şi planta
d) Implică toată extremitatea
e) Se dezvoltă la etapele tardive ale patologiei
702. CM. Edemul membrului în caz de tromboză venoasă profundă proximală

(iliofemurală) are următoarele caracteristici:
a) Se dezvoltă din momentul debutului bolii
b) Diminuează în poziţia pe şezute
c) Cuprinde doar gamba şi planta
d) Implică toată extremitatea
e) Se dezvoltă în stadiile tardive ale patologiei
703. CM. Edemul membrului inferior în caz de insuficienţă venoasă cronică are
următoarele caracteristici:
a) Se dezvoltă acut
b) Se dezvoltă treptat
c) Se extinde pe coapsă
d) Diminuează în poziţia orizontală a pacientului
e) Se asociază cu un sindrom algic pronunţat
704. CM. Simptomul Büerger-Ratschow în caz de sindrom de ischemie cronică include

următoarele momente:
a) Hiperemia plantară la elevarea extremităţii
b) Paloarea plantară la elevarea extremităţii
c) Hiperemia plantară la lăsarea în jos a extremităţii
d) Paloarea plantară la lăsarea în jos a extremităţii
e) Pulsaţia slăbită pe arterele piciorului
114
705. CS. Phlegmasia cerulea dolens reprezintă:
a) Sinonimul ischemiei cronice severe a extremităţii
b) Simptomul tipic al emboliei arteriale
c) Complicaţia maladiei varicoase
d) Cea mai gravă formă a trombozei venelor magistrale
e) Stadia terminală a limfedemului
706. CM. Pentru stadiile tardive ale ischemiei acute a extremităţii sunt caracteristice
următoarele date clinice:
a) Dilatarea pronunţată a venelor subcutanate
b) Edemul pronunţat al coapsei şi hiperemia plantară
c) Aspectul de marmoră al tegumentelor şi hipotermia marcată a plantei
d) Edemul moderat al gambei
e) Plegia extremităţii şi contractura în flexie
707. CM. Tromboza venelor subcutanate în caz de maladie varicoasă (varicotromboflebita)

se caracterizează prin următoarele simptome locale:
a) Edem pronunţat al coapsei şi gambei
b) Hiperemia locală a pielii deasupra venelor trombozate
c) O parte din venele varicoase nu colabează la elevarea membrului
d) Durere sfîşietoare la nivelul gambei şi plantei
e) Simptomul Homans pozitiv
708. CM. Sindromul de insuficienţă venoasă cronică a membrelor inferioare

se caracterizează prin următoarele simptome locale:
a) Atrofia muşchilor gambei
b) Hiperpigmentarea pielii în treimea inferioară a gambei
c) Lipsa pulsaţiei la nivelul arterelor periferice
d) Edemul regiunii paramaleolare
e) Tendinţă spre dezvoltarea exemei
709. CM. Pentru sindromul de insuficienţă venoasă cronică a membrelor inferioare nu sunt
caracteristice următoarele simptome:
a) Apariţia ulcerelor în treimea inferioară, pe suprafaţa medială, a gambei
b) Apariţia unor ulcere mici, foarte dolore, la nivelul plantei
c) Lipodermatoscleroza la nivelul gambei
d) Fenomenul “atrofiei albe a pielii”
e) Dureri nocturne pronunţate la nivelul extremităţii afectate
710. CM. Palparea pulsului la nivelul arterei brahiale se efectuiază în:

a) Fosa axilară, la marginea piloasă anterioară
b) Sulcus brahi medialis
c) Fosa cubitală, medial de tendonul bicepsului brahial
d) Regiunea laterală a fosetei supraclaviculare
e) Regiunea deltoidiană, în profunzimea ţesuturilor moi
115
711. CS. Palparea pulsului pe artera femurală se efectuează în:
a) Punctul, localizat la hotarul treimii superioare şi medii a liniei, ce uneşte ombilicul şi
spina iliaca anterioară superioară
b) Proiecţia canalului Hunter
c) Punctul, localizat cu 5 cm mai sus de marginea superioară a patelei
d) Punctul, localizat la hotarul treimii externe şi medii a ligamentului inghinal
e) Punctul, localizat la hotarul treimii interne şi medii a ligamentului inghinal
712. CM. Palparea pulsului pe artera poplitee se efectuiază:

a) În treimea inferioară a coapsei
b) În treimea superioară a gambei
c) În profunzimea fosei poplitee
d) Cu o mînă
e) Cu două mîini
713. CM. În caz de fistulă arteriovenoasă palpator pot fi apreciate urmatoarele simptome:
a) Simptomul Homans
b) Simptomul Dobrovolskaia
c) Simptomul “freamătului de pisică” (suflul sistolo-diastolic)
d) Simptomul Trendelenburg
e) Simptomul Büerger-Ratschow
714. CS. La evaluarea simptomului Dobrovolskaia rezultatul este apreciat pozitiv dacă:
a) Apare durere acută în extremitatea examinată
b) Sporeşte frecvenţa respiratorie
c) Scade frecvenţa contracţiilor cardiace
d) Creşte frecvenţa contracţiilor cardiace
e) Se determină edemul pronunţat al extremităţii
715. CS. Grupa de simptome, reunite în literatura anglofonă sub termenul “6Р”, este
a) Ischemia acută a extremităţii
b) Ischemia cronică a extremităţii
c) Anevrismul arterial
d) Tromboza venoasă acută
e) Insuficienţa venoasă cronică
716. CM. Indicaţi manifestările, ce nu se referă la grupa de simptome reunite în literatura

anglofonă sub termenul “6Р”.
a) Paresthesia - parestezia
b) Pallor - paloarea tegumentelor
c) Polyuria - poliuria
d) Poikilocytosis - poichilocitoza
e) Pain - durerea
717. CS. Pericolul principal în cazul dezvoltării trombozei venei safene mari constă în:
a) Dezvoltarea inevitabilă a sindromului posttrombotic
116
b) Posibilitatea dezvoltării trombemboliei arterei pulmonare
c) Necesitatea înlăturării întregului trunchi venos afectat
d) Riscul major de dezvoltare a complicaţiilor septice
e) Posibilitatea dezvoltării gangrenei extremităţii
718. CM. Indicaţi simptomele, prezente în caz de tromboză a venelor profunde

a membrului inferior.
a) Simptomul Dobrovolskaia
b) Simptomul Mozes
c) Simptomul Kocher
d) Simptomul Büerger-Ratschow
e) Simptomul Homans
719. CS. Apariţia durerilor acute în muşchii gastrocnemieni la flexia pasivă dorsală a
plantei este considerată, în semiologia vasculară, ca simptomul pozitiv:
a) Dobrovolskaia
b) Homans
c) Kocher
d) Büerger-Ratschow
e) Mozes
720. CM. Cu scop de diagnostic clinic al refluxului venos patologic în caz de maladie
varicoasă în bazinul venei safene mari se utilizează:
a) Proba Hackenbruch
b) Proba Trendelenburg
c) Proba Velpaux
d) Proba Homans
e) Proba Dobrovolskaia
721. CM. Suflul sistolic deasupra arterelor magistrale se auscultă în caz de:
a) Hipertensiune arterială
b) Tromboza arterială acută
c) Stenoza arterială
d) Ocluzie arterială
e) Anevrism arterial
722. CM. Indicaţi arterele, auscultaţia cărora nu are semnificaţie clinică în caz de sindrom
de ischemie a membrelor inferioare.
a) Artera subclaviculară
b) Artera brahială
c) Artera iliacă
d) Artera femurală
e) Artera tibială posterioară
723. CM. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la leziunile traumatice.

a) Reprezintă cauza principală a letalităţii printre populaţia în vîrsta de la 1 pînă la 50 ani
b) Ocupă primul loc în structura letalităţii
117
c) Reprezintă cauza principală a letalităţii printre populaţia de toate vîrstele
d) Ocupă al doilea loc în structura letalităţii
e) Bărbaţii se traumează de două ori mai frecvent ca femeile
724. CS. Aproximativ jumătate din toate decesele se produc în primele secunde sau
minute după traumatism şi sunt condiţionate de:
a) Complicaţii septice
b) Leziunile aortei, cordului şi creerului
c) Persistenţa hemoragiei
d) Insuficienţa poliorganică
e) Dezvoltarea bolii traumatice
725. CS. Ora “de aur” la bolnavii cu traumă asociată gravă este denumită:
a) Prima oră după internarea pacientului
b) Prima oră după operaţie
c) Prima oră după traumă
d) Prima oră după resuscitarea bolnavului din şoc
e) Prima oră după stoparea hemoragiei
726. CM. Pe parcursul orei “de aur” după un traumatism grav prin aplicarea măsurilor
curative oportune pot fi prevenite multiple decese, legate cu:
a) Leziunea sistemului nervos central
b) Lezarea oaselor extremităţilor şi ale bazinului
c) Insuficienţa poliorganică
d) Persistenţa hemoragiei
e) Complicaţiile septice
727. CM. Ce factori joacă un rol principal în biomecanica traumei închise?

a) Acţiunea combinată (termică şi chimică) a agentului vulnerant
b) Compresia ţesuturilor în timpul impactului (loviturii)
c) Detaşarea ţesuturilor de-a lungul propulsiei agentului penetrant
d) Hemoragia externă masivă
e) Modificarea vitezei deplasării corpului accidentatului (accelerarea sau micşorarea)
728. CS. Sub termenul de “catatraumatism” se subînţelege:

a) Traumatism la locul de muncă
b) Traumatism rutier
c) Traumatism prin cădere de la înălţime
d) Traumatism sportiv
e) Traumatism în urma manipulaţiilor medicale
729. CS. Prin termenul de traumă iatrogenă se subînţelege:

a) Traumatism la locul de muncă
b) Traumatism rutier
c) Traumatism prin cădere de la înălţime
d) Traumatism sportiv
e) Traumatism în urma manipulaţiilor medicale
118
730. CM. După caracterul agentului vulnerant se disting următoarele tipuri de traumatisme:
a) Acvatice
b) Psihice
c) Electrice
d) Mecanice
e) Chimice
731. CS. Ce traumatism este numit multiplu?

a) Leziunea a două sau mai multe organe dintr-un sistem anatomic
b) Leziunea în urma acţiunii a doi sau mai mulţi factori traumatizanţi
c) Două sau mai multe leziuni ale unui organ
d) Leziunea concomitentă a organelor din diferite sisteme anatomice
e) Leziunea unui singur organ
732. CS. Ce traumatism este numit asociat?

b) Leziunea unui singur organ
c) Două sau mai multe leziuni ale unui organ
d) Leziunea concomitentă a organelor din diferite sisteme anatomice
e) Leziunea în urma acţiunii a doi sau mai mulţi factori traumatizanţi
733. CM. Care din leziunile enumerate se referă la traumatism izolat?

a) Leziunea solitară a unui organ
b) Leziunea multiplă a unui organ
c) Leziunea a două organe în limita unei regiuni anatomice
d) Leziunea solitară a cîte un organ din diferite sisteme anatomice (pulmon, splină,
fractura gambei)
e) Leziunea solitară a două organe din diferite sisteme anatomice
734. CM. Care din leziunile enumerate se referă la traumatism asociat?

a) Leziunea stomacului, ficatului şi a splinei
b) Fractura femurului şi arsura prin flacără a membrelor inferioare
c) Ruptura splinei şi fractura coastelor
d) Fractura coastelor, leziunea pulmonului şi pneumotoracele
e) Fractura femurului, comoţia cerebrală şi leziunea ficatului
735. CM. Care din leziunile enumerate se referă la traumatism multiplu?

a) Leziunea stomacului, ficatului şi splinei
b) Fractura femurului şi arsura prin flacără a membrului inferior
c) Ruptura splinei şi fractura coastelor
d) Fractura coastelor, leziunea pulmonului şi pneumotoracele
e) Fractura femurului, comoţia cerebrală şi leziunea ficatului
736. CS. La traumatismul multiplu se referă:

b) Leziunea a două sau mai multe organe din diferite sisteme anatomice
119
c) Leziunea multiplă a unui organ în limitele unui sistem anatomic
d) Leziunea în urma acţiunii a doi sau mai mulţi factori traumatizanţi
737. CM. Ce perioade se disting în evoluţia bolii traumatice?

a) Perioada şocului traumatic
b) Perioada stabilizării hemodinamicii
c) Perioada manifestărilor precoce
d) Perioada dereglărilor tardive
e) Perioada reconvalescenţei
738. CM. Prin ce se caracterizează perioada şocului traumatic în evoluţia bolii traumatice?
a) Dezvoltarea proceselor distrofice şi sclerotice în organele interne
b) Este condiţionată de leziunea nemijlocită a ţesuturilor şi hemoragia acută
c) Este condiţionată de direcţionarea masivă spre sînge a toxinelor tisulare şi bacteriene
d) Durează de la cîteva ore pînă la 2 zile
e) Dezvoltarea insuficienţei cardio-vasculare acute
739. CM. Prin ce se caracterizează perioada menifestărilor precoce în evoluţia bolii

traumatice?
a) Este condiţionată de direcţionarea masivă spre sînge a toxinelor tisulare şi bacteriene
c) Durează de la cîteva ore pînă la 2 zile
d) Durează de la 2 pînă la 10 zile
e) Ascensiunea temperaturii corporale peste 38°С
740. CM. Prin ce se caracterizează perioada dereglărilor tardive în evoluţia bolii

traumatice?
a) Dezvoltarea proceselor distrofice şi sclerotice în organele interne
c) Este condiţionată de direcţionarea masivă spre sînge a toxinelor tisulare şi bacteriene
d) Dezvoltarea contracturilor şi anchilozelor
e) Dezvoltarea insuficienţei cardio-vasculare acute
741. CS. Durata perioadei de reconvalescenţă în boala traumatică constituie:

a) Pînă la 2 zile
b) De la 2 pînă la 10 zile
c) De la 2 pînă la 3 săptămîni
d) De la 1 pînă la 3 luni
e) De la cîteva luni pînă la cîţiva ani
742. CM. Mecanismele leziunii primare a creerului în caz de traumatism includ:

a) Leziunea vaselor
b) Creşterea presiunii intracraniene
c) Hipoxia
d) Leziunea structurilor cerebrale
e) Dereglarea proceselor biochimice în celulele cerebrale
120
743. CM. Mecanismele leziunii secundare a creerului în caz de traumatism includ:
a) Leziunea vaselor
b) Creşterea presiunii intracraniene
c) Hipoxia
d) Leziunea structurilor cerebrale
e) Dereglarea proceselor biochimice în celulele cerebrale
744. CM. Ce simptome locale pot mărturisi despre traumatismul cranio-cerebral grav (de
exemplu, fractura oaselor bazei craniului)?
a) Hemoragia semnificativă din plaga regiunii capului
b) Semnul “ochelarilor”
c) Otorea
d) Echimoze în regiunea procesului mastoid
e) Rinorea
745. CM. Ce semne se referă la simptome cerebrale generale în caz de traumatism cranio-
cerebral?
a) Hipertermia
b) Pareza unilaterală
c) Anizocoria
d) Cefalea, vertijul
e) Greaţa, voma
746. CM. Ce semne se referă la simptomele de focar în caz de traumatism cranio-

cerebral?
a) Hipertermia
b) Pareza unilaterală
c) Anizocoria
d) Cefalea, vertijul
e) Greaţa, voma
747. CS. Scara Glasgow este utilizată pentru aprecierea:

a) Gradului de obezitate
b) Riscului operator
c) Stării de conştienţă
d) Severităţii hemoragiei
e) Prognosticului bolii arşilor
748. CM. Ce parametri se utilizează pentru aprecierea stării de conştienţă conform scării
Glasgow în caz de traumatism cranio-cerebral?
a) Deschiderea ochilor
b) Reacţia pupilelor lalumină
c) Vorbirea
d) Mişcările
e) Sensibilitatea cutanată
121
749. CM. Ce leziuni cranio-cerebrale conduc spre dezvoltarea doar a
simptomaticii cerebrale generale?
a) Fracturile oaselor craniului
b) Contuzia cerebrală
c) Leziunea axonală difuză
d) Comoţia cerebrală
e) Compresia cerebrală de către un hematom
750. CM. Ce leziuni cranio-cerebrale conduc spre dezvoltarea atît a simptomaticii

cerebrale generale, cît şi a celei de focar?
a) Fracturile oaselor craniului
b) Contuzia cerebrală
c) Leziunea axonală difuză
d) Comoţia cerebrală
e) Compresia cerebrală de către un hematom
751. CM. Ce hematom în caz de traumatism cranio-cerebral nu conduce spre compresie

cerebrală?
a) Hematomul epidural
b) Hematomul subdural
c) Hematomul subaponeurotic
d) Hematomul intracerebral
e) Hematomul subcutan
752. CM. Se disting următoarele tipuri de fracturi ale oaselor craniului:

a) Fracturi în “lemn verde”
b) Fracturi ale bazei craniului
c) Fracturi lineare
d) Fracturi deschise
e) Fracturi înfundate
753. CS. Ce simptom nu se întîlneşte în caz de comoţie cerebrală?

a) Bradicardia
b) Pierderea conştienţei
c) Cefalea
d) Amnezia retrogradă
e) Anizocoria
754. CM. Care din simptomele enumerate mărturisesc despre compresiunea cerebrală
de către un hematom posttraumatic?
a) Anizocoria
b) Hemipareza
c) Amnezia retrogradă
d) Oliguria
e) Somnolenţa
755. CM. De ce depinde simptomatica neurologică în caz de hematom intracerebral?
122
a) Starea hemodinamicii centrale
b) Calitatea terapiei perfuzionale
c) Localizarea hematomului
d) Starea sistemului de coagulare a sîngelui
e) Dimensiunile hematomului
756. CS. Care este metoda optimală de tratament în caz de hematom intracerebral?
a) Terapia hemostatică
b) Terapia perfuzională (prevenirea edemului cerebral)
c) Terapia anticonvulsivantă
d) Chirurgicală (trepanarea)
e) Endovasculară (obturarea vasului hemoragic)
757. CS. Emfizemul subcutanat în caz de traumatism al cutiei toracice indică asupra:
a) Hemotoracelui
b) Pneumotoracelui
c) Hidrotoracelui
d) Piotoracelui
e) Fracturii coastelor
758. CM. Ce simptome se determină constant în caz de fractură a coastelor?

a) Durerea locală la palpare
b) Hematomul subcutanat
c) Emfizemul subcutanat
d) Mobilitatea patologică şi crepitaţia eschilelor osoase
e) Asimetria cutiei toracice
759. CM. Asocierea căror simptome permite stabilirea clinică a diagnosticului de fractură a
coastelor?
a) Crepitaţia eschilelor osoase
b) Durerea locală
c) Deformarea
d) Emfizemul subcutanat
e) Diminuarea respiraţiei de partea afectată
760. CM. Care sunt manifestările clinice ale fracturilor flotante de coaste?
a) Mobilitatea anormală
b) Diminuarea excursiei respiratorii a cutiei toracice de partea traumatizată
c) Respiraţia “paradoxală”
d) Crepitaţia
e) Prezenţa defectului major al peretelui toracic
761. CM. Ce simptome caracterizează fracturile flotante ale coastelor?

a) Linia de fractură este localizată în regiunea inferioară a carcasului osos
b) Diminuarea excursiei respiratorii a cutiei toracice de partea traumatizată
c) La inspir porţiunea afectată – se bombează, iar la expir – se retrage
d) Un segment al peretelui toracic nu are conexiune cu carcasul osos de bază
123
e) La inspir porţiunea afectată se retrage, iar la expir – se bombează
762. CM. Indicaţi afirmaţiile corecte referitoare la fractura sternului.

a) Mai frecvent sunt transversale
b) Se dezvoltă în urma unei lovituri foarte puternice în regiunea anterioară a cutiei
toracice
c) Este asociată cu compresia pulmonului şi deplasarea mediastinului spre
partea contralaterală
d) Deplasarea posterioară a fragmentelor poate conduce spre leziunea cordului
e) Este caracteristică durerea puternică în torace sau spate, hipertensiunea la nivelul
extremităţilor superioare şi asimetria pulsului dintre membrele superioare şi inferioare
763. CS. Despre ce mărturiseşte sunetul timpanic la percuţia cutiei toracice în caz de
traumă?
a) Hemotorax
b) Pneumotorax
c) Hidrotorax
d) Piotorax
e) Fractura coastelor
764. CS. Matitatea percutorie de-asupra cutiei toracice în caz de traumă mărturiseşte
despre:
a) Hemotorax
b) Contuzia cordului
c) Pneumotorax
d) Fractura coastelor
e) Fractura sternului
765. CM. Indicaţi simptomele pneumotoracelui închis (obişnuit).

a) Matitate percutorie de partea afectată
b) Diminuarea excursiei cutiei toracice de partea afectată
c) Timpanită percutorie de partea afectată
d) Dispnee
e) Respiraţia de partea afectată este diminuată sau lipseşte
766. CS. Pneumotoracele cu supapă se mai numeşte:

a) Pneumotorax simplu
b) Pneumotorax deschis
c) Pneumotorax închis
d) Pneumotorax tensionat
e) Pneumotorax complicat
767. CM. Prin ce se caracterizează pnemotoraxul tensionat?

a) Colabarea completă a pulmonului şi deplasarea mediastinului şi a traheii spre partea
contralaterală
b) Presiunea intrapleurală se egalează cu cea a mediului extern şi pulmonul este
colabat
124
c) Hemoragii interstiţiale extinse şi umplerea alveolelor cu sînge şi plasmă, ceea
ce conduce spre colabarea acestora
d) Aerul pătruns în cavitatea pleurală nu poate ieşi spre mediul extern şi se acumulează
progresiv
e) Diminuarea afluxului venos şi dereglarea ventilaţiei în al doilea pulmon
768. CM. Ce semne diferenţiază pneumotoraxul tensionat (cu supapă) de cel închis
(obişnuit)?
a) Turgescenţa venelor cervicale şi cianoza
b) Sunetul percutor timpanic de partea afectată
c) Matitatea percutorie de partea afectată
d) Colabarea completă a pulmonului şi deplasarea mediastinului şi a traheii spre partea
contralaterală
e) Dispnea
769. CS. Ce măsură curativă urgentă este indicată în caz de pneumotorace sufocant?
a) Aplicarea pansamentului compresiv
b) Decompresia cavităţii pleurale cu un ac gros
c) Toracotomia cu suturarea defectului pulmonar
d) Fixarea fragmentelor coastelor prin intermediul osteosintezei extrafocale sau
intraosoase
e) Bronhoscopia cu obturarea bronhului corespunzător
770. CM. Prin ce se caracterizează pneumotoraxul deschis?

a) Presiunea intrapleurală se egalează cu cea a mediului extern şi pulmonul colabează
b) Aerul pătruns în cavitatea pleurală nu poate ieşi spre mediul extern şi se acumulează
progresiv
c) Colabarea completă a pulmonului şi deplasarea mediastinului şi a traheii spre partea
contralaterală
d) Prezenţa defectului mare al peretelui toracic
e) În general, se dezvoltă în rezultatul leziunii prin armă de foc
771. CM. În baza căror simptome e stabilit diagnosticul de pnemotorace deschis?

a) La fiece inspiraţie se aude zgomotul fluxului de aer, ce trece prin defectul peretelui
toracic
b) Turgescenţa venelor cervicale
c) Se determină un defect mare al peretelui toracic
d) Colabarea completă a pulmonului şi deplasarea mediastinului şi a traheii spre partea
contralaterală
e) Matitate percutorie pe partea afectată
772. CM. Care din semnele clinice enumerate sunt comune pentru hemotorace şi
pneumotorace?
a) Starea de şoc
b) Sunetul percutor timpanic pe partea afectată
c) Dispnea
d) Matitatea percutorie de partea afectată
125
773. CM. Care semne clinice ale hemotoracelui nu se determină în caz de pneumotorax?
a) Prezenţa şocului
b) Sunetul percutor timpanic de partea afectată
c) Dispnea
d) Matitatea percutorie de partea afectată
774. CM. Eventualele măsuri chirurgicale urgente în caz de hemotorax includ:

a) Toracotomia
b) Aplicarea pansamentului ermetic
c) Angiografia cu embolizarea vasului hemoragic
d) Drenarea cavităţii pleurale
e) Fixarea fragmentelor coastelor prin intermediul osteosintezei extrafocale sau
intraosoase
775. CM. Ce simptome sunt caracteristice pentru leziunea traheii şi bronşiilor mari?
a) Şocul hemoragic
b) Pneumotorax
c) Hemoptizie
d) Pneumomediastinum (prezenţa aerului în mediastin)
e) Matitate percutorie de-asupra ambelor cavităţi pleurale
776. CM. Ce este caracteristic pentru tamponada cordului?

a) Conduce spre dereglarea contractilităţii cordului şi diminuiază reîntoarcerea venoasă
b) Ruptura diafragmală cu prolabarea organelor abdominale în cavitatea pleurală,
ce este însoţită de compresia cordului
c) Mai frecvent se dezvoltă după leziunile penetrante ale regiunii centrale a cutiei
toracice
d) Acumularea sîngelui în cavitatea pericardului
e) Cavitatea pleurală se umple cu cheaguri, ceia ce conduce spre compresia
mediastinului
777. CM. Enumeraţi simptomele, ce constituie triada Beck în tamponada cordului.

a) Hipotonia
b) Tahicardia
c) Dilatarea venelor jugulare
d) Respiraţia “paradoxală”
e) Atenuarea zgomotelor cardiace
778. CS. Indicaţi triada Beck în tamponada cordului.

a) Hipotonie, dilatarea difuză a limitelor cordului, prezenţa sîngelui în pericard în timpul
puncţiei
b) Atenuarea zgomotelor cardiace, hipotonie, dilatarea venelor jugulare
c) Indici elevaţi ai presiunii venoase centrale, dilatarea difuză a limitelor cordului,
prezenţa sîngelui în pericard în timpul puncţiei
126
d) Dilatarea venelor jugulare, dilatarea difuză a limitelor cordului, prezenţa sîngelui
în pericard în timpul puncţiei
e) Atenuarea zgomotelor cardiace, hipotonie, prezenţa plăgii în regiunea centrală
a toracelui
779. CM. Asocierea a căror trei simptome constituie triada Beck în tamponada traumatică
a cordului?
a) Atenuarea zgomotelor cardiace
b) Diminuarea minut-volumului cardiac
c) Dilatarea limitelor topografice a cordului
d) Hipotonia arterială
e) Dilatarea venelor jugulare
780. CM. La simptomele rupturii traumatice a arcului aortei se referă:

a) Cefalea violentă
b) Durerea pronunţată în torace sau spate
c) Hipertensiunea la nivelul extremităţilor superioare
d) Asimetria pulsului între membrele superioare şi inferioare
e) Anuria
781. CM. În cazul leziunii traumatice a esofagului se determină următoarele simptome:

a) Durere în cutia toracică
b) Emfizem subcutanat
c) Disfagie
d) Asimetria pulsului pe membrele superioare şi inferioare
e) Tuse chinuitoare
782. CS. Cînd plaga abdomenului este considerată penetrantă?

a) Atunci cînd este lezată pielea
b) Atunci cînd sunt lezate pielea, ţesutul subcutanat, aponeuroza şi muşchii peretelui
abdominal anterior
c) Atunci cînd este lezat un organ din cavitatea peritoneală
d) Atunci cînd este lezat peritoneul parietal
e) Atunci cînd este lezat peritoneul visceral
783. CS. Care este scopul principal al examinării unui bolnav cu traumatism abdominal?
a) Determinarea stării generale a bolnavului şi prezenţei patologiilor asociate
b) Determinarea prezenţei leziunilor intraabdominale
c) Diferenţierea dintre traumatismul deschis şi închis
d) Determinarea organului intraabdominal lezat
e) Stabilirea circumstanţelor exacte ale traumatismului
784. CM. Ce sindroame clinice se disting în cazul traumei abdomenului cu lezarea

organelor interne?
a) Sindromul ocluziei intestinale
b) Sindromul hemoragic
c) Sindromul inflamator
127
d) Sindromul peritoneal
e) Sindromul de intoxicare
785. CS. Cine pentru prima dată a transplantat cu succes rinichiul?

a) Alexis Carrell
b) Joseph Murray
c) Theodor Billroth
d) Serghei Iudin
e) Joseph Lister
786. CM. Ce descoperiri fundamentale au stat la baza dezvoltării pe larg

al transplantologiei?
a) Descoperirea asepsiei şi antisepsiei
b) Perfecţionarea suturii vasculare
c) Inventarea aparatului de respiraţie mecanică
d) Apariţia imunosupresoarelor
e) Cunoaşterea problemelor histocompatibilităţii
787. CM. Care din organele şi ţesuturile enumerate pot fi prelevate şi de la donatorul viu?
a) Cordul
b) Cornea
c) Rinichiul
d) Segment de intestin
e) Fragment de ficat
788. CM. Care din organele şi ţesuturile enumerate pot fi prelevate numai de la cadavru?
a) Osul
b) Cordul
c) Ficatul
d) Cornea
e) Intestinul
789. CM. În care forme de transplantare reacţia de rejet nu se va declanşa?

a) Allogenă
b) Singenă
c) Xenogenă
d) Autogenă
e) Exogenă
790. CS. În care din poziţiile enumerate se vorbeşte despre transplantare ortotopică?
a) Rinichiul transplantat este prelevat de la sora sau fratele gemene univitelin
b) Rinichiul se implantează în regiunea iliacă, conectîndu-se la artera şi vena iliacă, iar
ureterul - în vezica urinară
c) Rinichiul destinat transplantării este prelevat de la animal
d) Rinichiul destinat transplantării este prelevat de la mama pacientului
e) După înlăturarea celui afectat, rinichiul transplantat se plasează în locul sau anatomic
128
791. CS. În care din poziţiile enumerate se vorbeşte despre transplantare heterotopică?
792. CS. În care din poziţiile enumerate se vorbeşte despre xenotransplantare?

793. CS. În care din poziţiile enumerate se vorbeşte despre transplantare singenă?
d) Rinichiul destinat transplantării este prelevat de la alt om, selectîndu-se
după compatibilitatea antigenică
794. CS. În care din poziţiile enumerate se vorbeşte despre transplantare allogenă?
d) Rinichiul destinat transplantării este prelevat de la alt om, selectîndu-se
după compatibilitatea antigenică
795. CM. Care sunt categoriile de antigeni ai histocompatibilităţii ce duc la reacţia de rejet
transplantaţional?
a) Antigenii sistemului ABO
b) Antigenii microbieni
c) Antigenii leucocitari umani
d) Antigenii minori ai histocompatibilităţii
e) Antigenii medicamentoşi
796. CM. Care sunt tipurile de rejet de transplant?

a) Rejetul hiperacut
b) Rejetul subacut
c) Rejetul acut
d) Rejetul cronic
129
e) Rejetul recidivant
797. CM. Care este cauza rejetului hiperacut de transplant?

a) Incompatibilitatea după sistemul ABO
b) Răspunsul imun T-limfocitar
c) Prezenţa la recipient al anticorpilor către HLA al donatorului
d) Factorii nonimuni
e) Nerespectarea regulilor de asepsie
798. CS. Care este cauza rejetului acut de transplant?

c) Prezenţa la recipient al anticorpilor către HLA al donatorului
799. CS. Care este cauza rejetului cronic de transplant?

c) Prezenţa la recipient al anticorpilor HLA al donatorului
800. CS. Pentru flora microbiană anaerobă clostridiană nu este caracteristică:

a) Eliminarea toxinelor ce provoacă necroza ţesutului conjunctiv şi muscular
b) Eliminarea toxinelor ce conduc spre necroza extinsă a stratului papilar al dermului
c) Capacitatea de producere a trombozei vaselor sangvine
d) Proprietatea de formare a gazelor în ţesuturi şi dezvoltarea edemului
e) Capacitatea de producere a hemolizei
801. CM. La agenţii patogeni clasici, ce provoacă infecţia anaerobă clostridiană, nu se

referă:
a) Clostridium perfringens
b) Clostridium anaerobicus
c) Clostridium septicum
d) Clostridium hystolyticus
e) Clostridium gangrenossum
802. CM. La principalii factori locali, ce contribuie la dezvoltarea infecţiei anaerobe

clostridiene (gangrenei gazoase) în plagă, se referă:
a) Cantitatea mare de ţesuturi necrotizate şi rău oxigenate
b) Ischemia ţesuturilor în urma lezării vaselor magistrale sau aplicării garoului
c) Defectul tegumentar masiv
d) Diastaza mare între marginile plăgii
e) Lezarea extinsă a muşchilor şi oaselor
130
803. CM. La principalii factori locali, ce contribuie la dezvoltarea infecţiei anaerobe
clostridiene (gangrenei gazoase) în plagă, nu se referă:
a) Anemia hemolitică
b) Prezenţa unei cavităţi patologice în proiecţia plăgii, ce nu comunică cu mediul extern
c) Defectul tegumentar masiv
d) Insuficienţa respiratorie cu oxigenarea redusă a ţesuturilor periferice
e) Canalul adînc şi îngust al plăgii
804. CM. După viteza dezvoltării manifestărilor clinice se deosebesc următoarele forme de
gangrenă anaerobă:
a) Lent progresantă
b) Stagnantă
c) Fulminantă
d) Recidivantă
e) Rapid progresantă
805. CM. Conform particularităţilor evoluţiei clinice gangrena anaerobă este divizată în:
a) Forma clasică (miozita clostridiană)
b) Forma septică (dermita clostridiană)
c) Forma pseudo-osteomielitică (osteita clostridiană)
d) Forma edemato-toxică (celulita clostridiană)
e) Forma mixtă (combinată)
806. CS. La modificările locale în plagă în cazul gangrenei gazoase nu se referă:

a) Inflamaţia acută seroasă şi alterarea tisulară
b) Necrotizarea progresivă a ţesuturilor din jurul canalului plăgii
c) Dezvoltarea rapidă a edemului cu hipertensie la nivelul spaţiilor intrafasciale
d) Tromboza venoasă sau hemoliza
e) Inflamaţia supurativă cu liza purulentă masivă, preponderent a ţesutului muscular
807. CS. Simptomatica locală a infecţiei anaerobe clostridiene (gangrenei gazoase) nu

include:
a) Afectarea ţesutului muscular, ce capătă aspectul de “carne fiartă”
b) Prezenţa eliminărilor purulente abundente din plagă
c) Edemul pronunţat al ţesuturilor adiacente a plăgii extremitaţii cu progresia rapidă în
sens ascendent
d) Prezenţa eliminărilor seroase-tulbure murdare în volum redus din plagă
e) Prezenţa crepitaţiei la palpare
808. CM. Pentru afectarea cutanată în cazul gangrenei gazoase este caracteristică:
a) Apariţia petelor brune sau albăstrii în urma imbibiţiei cu produsele hemolizei
b) Ictericitatea ca urmare a hiperbilirubinemiei cu predominarea fracţiei conjugate
c) Detaşarea epidermului pe o suprafaţă vastă cu formarea veziculelor şi bulelor cu
conţinut seros-hemoragic
d) Ictericitatea ca urmare a hiperbilirubinemiei cu predominarea fracţiei libere
e) Apariţia petelor de steatonecroză
131
809. CM. Enumeraţi tipurile de intervenţii chirurgicale efectuate în caz de gangrenă
anaerobă gazoasă
a) Incizii longitudinale largi (“în lampas”), prin întregul segment afectat al extremităţii
b) Excizia vastă a ţesuturilor necrotizate cu aplicarea suturilor primare
c) Necrectomia largă, completată la necesitate de incizii largi, longitudinale
d) Amputaţia extremităţii afectate
e) Exarticulaţia extremităţii afectate
810. CS. Tratamentul complex al gangrenei gazoase nu va include:

a) Amputaţia extremităţii afectate
b) Efectuarea inciziilor longitudinale “în lampas” sau necrectomia largă
c) Aplicarea pansamentului gipsat circular
d) Administrarea serurilor antigangrenoase
e) Oxigenarea hiperbarică
811. CM. Terapia nespecifică a gangrenei gazoase include:

a) Perfuziile intravenoase masive
b) Transfuzia de plasmă şi substituienţi sangvini
c) Administrarea serului antigangrenos polivalent
d) Terapia antibacteriană sistemică
e) Indicarea remediilor citostatice
812. CM. Profilaxia infecţiei anaerobe clostridiene (gangrenei gazoase) include

următoarele măsuri:
a) Prelucrarea chirurgicală precoce a plăgii cu excizia largă a ţesuturilor devitalizate
b) Evitarea suturilor primare după prelucrarea chirurgicală a plăgilor masive, prin armă
de foc şi prin zdrobire
c) Exarticulaţia precoce a membrului afectat
d) Amputaţia urgentă a extremităţii afectate
e) Utilizarea raţională, după indicaţii stricte, a garoului cu scop de hemostază
813. CS. La agenţii patogeni, ce provoacă infecţia anaerobă neclostridiană nu se referă:

a) Bacteroizii
b) Peptococii
c) Peptostreptococii
d) Pseudomonas aeruginosa
e) Fusobacterium
814. CM. Infecţia anaerobă neclostridiană evoluiază clinic sub formă de flegmon cu
afectarea extinsă preponderentă a următoarelor ţesuturi:
a) Cutanat (dermatită)
b) Celulo-adipos subcutanat (celulită)
c) Conjunctiv (fasciită)
d) Muscular (miozită)
e) Osos (osteită)
815. CM. Metodele de diagnostic a infecţiei anaerobe neclostridiene includ:
132
a) Bacterioscopia
b) Examenul imunohistochimic
c) Testul Coombs
d) Cromatografia gazolichidiană
e) Cultura pe medii anaerobe speciale
816. CM. Componentele tratamentului complex al infecţiei anaerobe neclostridiene sunt:

a) Prelucrarea chirurgicală urgentă a plăgii cu excizia maximală a ţesuturilor devitalizate
b) Terapia imunosupresantă şi citostatică
c) Terapia de detoxicare
d) Terapia antibacteriană policomponentă sistemică
e) Administrarea preparatelor imunostimulante
817. CS. Ce reprezintă sepsisul?

a) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin cu metastaze purulente în ţesuturi şi organe
b) Un fenomen microbian caracterizat prin răspuns inflamator local la prezenţa
microorganismelor
c) Prezenţa şi multiplicarea activă a bacteriilor în patul sangvin
d) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin
e) Un proces infecţios caracterizat prin reacţie inflamatorie sistemică
818. CS. Ce reprezintă bacteriemia?

a) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin
b) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin cu metastaze purulente în ţesuturi şi organe
d) Un fenomen microbian caracterizat prin răspuns inflamator local la prezenţa
microorganismelor
e) Un proces infecţios caracterizat prin reacţie inflamatorie sistemică
819. CS. Ce reprezintă septicemia?

a) Un proces infecţios caracterizat prin reacţie inflamatorie sistemică
b) Un fenomen microbian caracterizat prin răspuns inflamator local la prezenţa
microorganismelor
d) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin
e) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin cu metastaze purulente în ţesuturi şi organe
820. CS. Ce reprezintă septicopiemia?

a) Prezenţa şi multiplicarea activă a bacteriilor în patul sangvin
b) Un proces infecţios caracterizat prin reacţie inflamatorie sistemică
c) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin cu metastaze purulente în ţesuturi şi organe
d) Un fenomen microbian caracterizat prin răspuns inflamator local la prezenţa
microorganismelor
e) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin
821. CM. Care afirmaţii caracterizează corect sepsisul?

a) Clinic se manifestă în acelaşi mod deşi agenţii microbieni provocători pot fi diferiţi
133
b) Sepsisul nu are perioada de incubaţie
c) Tabloul clinic al sepsisului depinde de tipul agentului microbian provocător
d) Sepsisul reprezintă un proces sistemic
e) Perioada de incubaţie în sepsis este scurtă (<24 ore)
822. CM. Pentru diagnosticul sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS) se

utilizează următoarele criterii:
a) Nivelul leucocitelor în sânge
b) Tensiunea arterială sistolică
c) Temperatura corpului
d) Frecvenţa respiratorie
e) Frecvenţa contracţiilor cardiace
823. CM. Ce criterii confirmă prezenţa sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS)?
a) Frecvenţa contracţiilor cardiace < 90 bătăi/min
b) Frecvenţa contracţiilor cardiace > 90 bătăi/min
c) Temperatura corpului > 37,5°C
d) Temperatura corpului > 38°C
e) Temperatura corpului < 36°C
824. CM. Ce criterii confirmă prezenţa sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS)?
a) Numărul leucocitelor în sânge > 12.000/mm3
b) Numărul leucocitelor în sânge < 4.000/mm3
c) Tensiunea arterială sistolică < 90 mm Hg
d) Frecvenţa respiratorie < 14 respiraţii/min
e) Frecvenţa respiratorie > 20 respiraţii/min
825. CS. Care este definiţia „sepsisului sever”?

a) Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) asociat cu disfuncţia de organ
b) Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) asociat cu focarul confirmat de
infecţie
c) Sepsisul asociat cu disfuncţia de organ
d) Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS)
e) Sepsisul asociat cu hipotensiunea arterială în pofida resuscitării volemice adecvate
826. CM. Indicaţi cauzele incidenţei contemporane sporite a sepsisului.

a) Sporirea utilizării remediilor ce cresc supravieţuirea în patologiile de bază,
dar provoacă imunosupresie
b) Utilizarea metodelor invazive în monitorizarea şi tratamentul pacienţilor în stare critică
c) Sporirea antibioticorezistenţei microorganismelor
d) Optimizarea măsurilor diagnostice în cazul sepsisului
e) Factorii genetici influienţează riscul dezvoltării sepsisului şi a decesului din
cauza infecţiei
827. CM. Indicaţi cele trei citokine cu importanţă maximă în patogeneza sepsisului.
a) Interleukina 6 (IL6)
b) Factorul activării trombocitelor (PAF)
134
c) Factorul necrozei tumorale (TNF-alpha)
d) Interleukina 1 (IL1)
e) Prostoglandina Е (PGE)
828. CM. Ce efecte generalizate produc citokinele în cazul sepsisului chirurgical?

a) Leziunea endoteliului
b) Adeziunea neutrofile-endoteliu
c) Coagulopatie cu hemoragii capilare şi microtromboză
d) Eliberarea sângelui din organe şi ţesuturi-depou
e) Paralizia centrului respirator şi stop cardiac
829. CM. Care sunt mecanismele de bază ale insuficienţei de organe în sepsis?
a) Coagularea intravasculară şi fibrinoliza excesivă
b) Bypass-ul circulaţiei capilare (defect distributiv)
c) Pierderea sangvină masivă
d) Eliberarea excesivă a citokinelor endogene
e) Translocarea bacteriilor intestinale şi a endotoxinelor spre circuitul portal şi cel
sistemic
830. CM. Care clasificări ale sepsisului există?

a) În raport cu evoluţia clinică
b) În raport cu tipul agentului bacteriologic
c) În raport cu nivelul imunosupresiei pacientului
d) În raport cu localizarea focarului primar de infecţie
e) În raport cu gradul severităţii
831. CS. În practica clinică cel mai frecvent se observă:

a) Sepsisul urologic (urosepsis)
b) Sepsisul neonatal
c) Sepsisul abdominal
d) Sepsisul pulmonar
e) Sepsisul, cauzat de patologii ale ţesuturilor moi (flegmon, gangrenă)
832. CM. Pe ce se bazează diagnosticul clinic al sepsisului sever?

a) Depistarea semnelor insuficienţei poliorganice
b) Evaluarea nivelului citokinelor în sânge
c) Depistarea hemoculturii sau uroculturii pozitive
d) Evidenţierea semnelor locale ale infecţiei chirurgicale
e) Depistarea criteriilor pozitive ale sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS)
833. CS. Care din rezultatele enumerate ale investigaţiilor paraclinice este decisiv pentru
confirmarea sepsisului?
a) Hemocultura pozitivă
b) Evidenţierea leucocitozei cu devierea spre stînga în formula leucocitară
c) Nivelul ridicat al citokinelor (factorul necrozei tumorale) în sânge
d) Nivelul crescut al proteinei C-reactive
e) Cantitatea înaltă de procalcitonină în serul sangvin
135
834. CM. Indicaţi regulile administrării terapiei antibacteriene în cazul sepsisului.
a) Trebuie administrate antibiotice cu spectru larg de acţiune
b) Antibioticele trebuie modificate în raport cu rezultatele culturilor
c) Terapia antibacteriană trebuie administrată odată cu stabilirea diagnosticului de
sepsis
d) Terapia antibacteriană trebuie administrată doar după primirea rezultatului pozitiv al
hemoculturii, conform antibioticogramei
e) Iniţial antibioticele sunt administrate empiric
835. CM. Indicaţi termenii – sinonime ale infecţiei anaerobe clostridiene ale ţesuturilor moi.
a) Celulita anaerobă
b) Tetanos
c) Gangrena gazoasă
d) Fasciita necrotizantă
e) Mionecroza (miozita) clostridiană
836. CS. Cel mai important agent bacterian provocător al gangrenei gazoase este:
a) Clostridium hystoliticum
b) Clostridium oedomatiens
c) Clostridium tetani
d) Clostridium perfringens
e) Clostridium septicum
837. CM. Ce efecte biologice provoacă alfa-exotoxina produsă de Clostridium perfringens?

a) Hemoliza sau tromboza
b) Miocardio-supresant
c) Dereglarea funcţiei de barieră a intestinului
d) Leziunea endoteliului
e) Necroza tisulară
838. CM. Indicaţi plăgile cu risc înalt de dezvoltare a gangrenei gazoase.

a) Cu contaminarea masivă cu sol
b) Cu traumatizarea masivă a muşchilor şi oaselor
c) Cu canal profund şi îngust (prin armă de foc)
d) Cu ischemia ţesuturilor cauzată de afectarea vaselor sau plasarea garoului pe o
perioadă îndelungată de timp
e) Plăgi tăiate, închise ermetic prin aplicarea suturilor primari
839. CM. Gangrena gazoasă se clasifică în următoarele forme:

a) Posttraumatică
b) Endogenă
c) Spontană
d) Postoperatorie
e) Generalizată
840. CS. Gangrena gazoasă spontană mai frecvent se dezvoltă la pacienţii:
136
a) Ce au suportat intervenţii chirurgicale pe căile biliare
b) Cu plăgi muşcate mici
c) Cu formaţiuni tumorale maligne oculte
d) Ce au suportat intervenţii chirurgicale pe colon
e) Cu fracturi deschise
841. CM. Indicaţi semnele clinice specifice gangrenei gazoase a ţesuturilor moi.
a) Rigiditate persistentă în grupul de muşchi adiacent leziunii
b) Bule hemoragice pe piele
c) Crepitaţie
d) Hiperemia tegumentelor din zona afectata, edem moderat
e) Durere severă şi senzaţie de compresiune a extremităţii
842. CS. În ce constă simptomul Melnicov în cazul gangrenei gazoase?

a) Crepitaţie determinată palpator
b) Timpanită cu tentă „metalică” la percuţie
c) Determinarea bulelor hemoragice pe piele
d) Expulzia gazului în timpul evacuării pansamentului din canalul plăgii
e) Se plasează un fir în jurul extremităţii, care penetrează în piele timp de 20-30 min
843. CS. Crepitaţia determinată palpator în cazul infecţiei anaerobe clostridiene a

ţesuturilor moi este cauzată de:
a) Pătrunderea în plagă a aerului din tractul gastrointestinal în cazul
formei postoperatorii a infecţiei
b) Fricţiunea fragmentelor osoase în plagă, formate în rezultatul fracturilor deschise
c) Producerea cantităţilor mari de exotoxină
d) Formarea gazului în ţesuturi
e) Pătrunderea în plagă a aerului din mediul extern prin canalul plăgii
844. CM. Care din investigaţiile imagistice şi de laborator sunt cele mai informative pentru
confirmarea diagnosticului gangrenei gazoase?
a) Creşterea speciilor de clostridii în hemocultură
b) Reacţia imunoenzimatică (ELISA) din ţesuturile infectate
c) Microscopia ţesutului infectat
d) Ultrasonografia zonei afectate
e) Examenul radiologic
845. CS. Evidenţierea straturilor de gaz în ţesuturile moi în cazul gangrenei gazoase la
examenul radiologic sau tomografia computerizată este denumită şi:
a) Semnul pozitiv de „carne fiartă”
b) Semnul pozitiv Krause
c) Semnul pozitiv Melnicov
d) Semnul pozitiv al „dopului de şampanie”
e) Semnul pozitiv Vişnevskii
846. CM. Care sunt particularităţile histopatologice ale gangrenei gazoase?

a) Prezenţa bacililor largi gram-pozitivi fără neutrofile
137
b) Mionecroza vastă
c) Prezenţa ţesutului necrotic şi neviabil cu aglomerări mari de neutrofile
d) Straturi de gaz între fibrele musculare
e) Depistarea metastazelor purulente în ţesuturile şi organele îndepărtate
847. CM. Care sunt scopurile inciziilor longitudinale „de lampas” în cazul gangrenei
gazoase a extremităţii?
a) Simplificarea exciziei ţesuturilor necrotizate şi vizual devitalizate
b) Sporirea vindecării plăgii
c) Diminuarea compresiei şi a ischemiei tisulare
d) Ameliorarea accesului aerului spre canalul plăgii
e) Prevenirea multiplicării sporilor clostridieni
848. CS. Care dintre metodele curative adjuvante enumerate este mai utilă în cazul
gangrenei gazoase?
a) Hemofiltraţia
b) Oxigenoterapia hiperbarică
c) Plasmafereza
d) Hemodializa
e) Hemosorbţia
849. CM. Indicaţi agenţii microbieni provocători ai infecţiei anaerobe neclostridiene a

ţesuturilor moi.
a) Pseudomonas aeruginosa
b) Bacteroides fragiles
c) Clostridium perfringens
d) Peptococcus
e) Klebsiella
850. CM. Care sunt manifestările clinice tipice ale infecţiei anaerobe neclostridiene a
ţesuturilor moi?
a) Evoluţia lentă, trenantă a procesului patologic
b) Răspîndirea rapidă şi progresivă a procesului patologic
c) Predominarea necrozei muşchilor şi a ţesutului conjunctiv
d) Flegmon cu afectarea masivă a ţesutului adipos subcutanat
e) Hiperemia tegumentelor din zona afectata, edem moderat
851. CM. Indicaţi metodele utile pentru diagnosticul infecţiei anaerobe neclostridiene a
ţesuturilor moi.
a) Colectarea şi incubarea microorganismelor în condiţii anaerobe
b) Microscopia ţesutului sau exudatului infectat
c) Analiza biochimică pentru determinarea nivelului citokinelor în sânge
d) Depistarea toxinelor în ţesuturile infectate prin intermediul reacţiei imunoenzimatice
(ELISA)
e) Cromatografia gazo-lichidiană a ţesutului sau exudatului
852. CS. Care este cea mai frecventă sursă a infecţiei în cazul tetanosului?
138
a) Ulcerele trofice infectate
b) Contaminarea prin administrare intravenoasă de droguri şi alte preparate
c) Intervenţii chirurgicale pe organele tractului digestiv
d) Contaminarea cordonului ombilical în timpul naşterii în condiţii antisanitare
e) Laceraţii sau plăgi punctiforme infectate
853. CM. Ce caracterizează corect tetanosul?

a) Deşi tetanosul este rar, boala deja dezvoltată nu poate fi lichidată
b) Reprezintă o infecţie cauzată de microorganizme anaerobe cu afectarea
preponderentă a ţesuturilor celulo-adipos şi conjunctiv
c) Tetanosul nou-născuţilor este responsabil pentru circa 50% din decesurile
condiţionate de tetanos în ţările în curs de dezvoltare
d) Boala nu se transmite de la o persoană la alta
e) Rata mortalităţii în tetanosul sever poate fi mai mare de 60%
854. CS. Indicaţi clasificarea corectă a tetanosului.

a) Generalizat, local, cefalic, neonatal
b) Posttraumatic, postoperator, spontan
c) Miozită, fasciită, combinat
d) Fulminant, acut, subacut, cronic
e) De plagă, intravenos, postoperator, idiopatic
855. CS. Care formă a tetanosului prezintă cel mai mic pericol?
a) Generalizată
b) Postinjecţională (după vaccinare)
c) Locală
d) Neonatală
e) Cefalică
856. CM. Care din semne sunt caracteristice pentru tetanosul generalizat?
a) Opistotonus
b) Paralizii ale nervilor cranieni
c) Trismus
d) Risus sardonicus
e) Anizocoria
857. CS. Ce reprezintă trismus-ul, care apare în cadrul tetanosului?

a) Aşa numitul rîs „dispreţuitor” al tetanosului ca rezultat al afectării muşchilor faciali
b) Rigiditate musculară generalizată
c) Rigiditate persistentă în grupul de muşchi adiacent leziunii
d) Imposibilitatea de a deschide gura ca urmare a spasmului muşchiului maseter
e) Disfagie, dereglări de deglutiţie ca rezultat al afectării muşchilor diafragmului
858. CS. Prin ce se caracterizează forma locală a tetanosului?

a) Imposibilitatea de a deschide gura ca urmare a spasmului muşchiului maseter
b) Rigiditate persistentă în grupul de muşchi adiacent leziunii
c) Disfagie, dereglări de deglutiţie ca rezultat al afectării muşchilor diafragmului
139
d) Aşa numitul rîs „dispreţuitor” al tetanosului ca rezultat al afectării muşchilor faciali
e) Apnee ca urmare a spasmului musculaturii intercostale şi a diafragmului
859. CM. Indicaţi măsurile curative necesare pentru un pacient cu tetanos.

a) Introducerea vaccinului (anatoxină tetanică)
b) Imunizarea pasivă cu imunoglobulina tetanică umană
c) Administrarea antibioticelor cu spectru larg
d) Prelucrarea chirurgicală a plăgii, prin care s-a produs infectarea
e) Administrarea remediilor farmacologice, care micşorează spazmele musculare
860. CM. Indicaţi măsurile utile pentru profilaxia tetanosului.

a) Administrarea remediilor farmacologice, care micşorează spazmele musculare
b) Administrarea la copii a vaccinului (anatoxină tetanică) în asociere cu vaccinul contra
difteriei şi pertussis-ului
c) Revaccinarea la fiece 10 ani
d) Imunizarea pasivă cu imunoglobulină tetanică umană
e) Administrarea antibioticelor cu spectru larg de acţiune
861. CM. Indicaţi asocierile terminologice corecte.

a) Diabetul zaharat tip I sau insulindependent
b) Diabetul zaharat tip I sau insulinindependent
c) Diabetul zaharat tip II sau insulindependent
d) Diabetul zaharat tip II sau insulinindependent
e) Diabetul zaharat tip 0 sau glucosadependent
862. CM. Selectaţi afirmaţiile corecte.

a) Mortalitatea la bolnavii cu diabet zaharat este de 2 ori mai mare decât la cei fără
diabet
b) Cauza principală de deces în diabetul zaharat sunt complicaţiile vasculare
c) Cauza principală de deces în diabetul zaharat sunt complicaţii infecţioase
d) Complicaţiile chirurgicale sunt depistate mai frecvent în cazul diabetului de tip I
e) Complicaţiile chirurgicale sunt depistate mai frecvent în cazul diabetului de tip II
863. CM. Indicaţi situaţiile clinice ce corespund sindromului de picior diabetic conform
definiţiei OMS.
a) Neuropatia diabetică fără ulcer, gangrenă sau infecţie la nivelul plantei
b) Plaga infectată a plantei la un pacient cu diabet zaharat, fără neuro- şi angiopatie
c) Ulcerul plantar asociat cu neuropatia diabetică
d) Gangrena degetului plantei asociată cu angiopatie la un pacient cu diabet zaharat
e) Ulcerul plantar la un bolnav cu ateroscleroză, fără diabet zaharat
864. CS. Ulcerul plantar se dezvoltă la:

a) Mai puţin de 1% din bolnavii cu diabet zaharat
b) Mai puţin de 5% din bolnavii cu diabet zaharat
c) 10-15% din bolnavii cu diabet zaharat
d) Mai mult de 50% din bolnavii cu diabet zaharat
e) Mai mult de 90% din bolnavii cu diabet zaharat
140
865. CS. Cel mai des amputaţiile extremităţilor inferioare se efectuează la:
a) Bolnavii cu diabet zaharat
b) Bolnavii cu ateroscleroză obliterantă
c) Bolnavii cu osteomielită acută hematogenă
d) Bolnavii cu malformaţii vasculare
e) Bolnavii cu tromboza venelor profunde
866. CS. Indicaţi forma cea mai des întâlnită a piciorului diabetic.
a) Ischemică
b) Osteoartropatică
c) Neuropatică
d) Neuro-ischemică
e) Osteomielitică
867. CS. Indicaţi forma piciorului diabetic care cel mai des duce la amputaţie înaltă.
a) Ischemică
b) Osteoartropatică
c) Neuropatică
d) Neuro-ischemică
e) Osteomielitică
868. CM. Neuropatia diabetică somatică provoacă:

a) Hipercheratoză plantară
b) Scăderea tonusului muşchilor plantei
c) Osteoporoza oaselor plantei
d) Ocluzia arterelor magistrale ale membrelor inferioare
e) Hipo- sau anestezia cutanată a plantei
869. CM. Neuropatia diabetică autonomă provoacă:

a) Hipercheratoză plantară
b) Scăderea tonusului muşchilor plantei
c) Osteoporoza oaselor plantei
d) Anhidroză plantară
e) Hipo- sau anestezia cutanată a plantei
870. CM. Formarea calusului pe suprafaţa plantară a piciorului diabetic duce la:
a) Dispersarea presiunii pe o suprafaţă mai mare
b) Concentrarea presiunii într-un punct anumit
c) Creşterea rezistenţei pielei la infecţie
d) Scăderea riscului dezvoltării ulcerului trofic
e) Creşterea presiunii de 10 ori şi mai mult
871. CS. Nivelul critic al presiunii pe suprafaţa plantară ce duce la formarea ulcerului în
cadrul sindromului de picior diabetic constituie:
2
a) 0,7 kg/cm
2
b) 1,5 kg/cm
141
2
c) 3,0 kg/cm
2
d) 5,0 kg/cm
2
e) 7,0 kg/cm
872. CM. Cu scop de depistare a pacienţilor diabetici cu risc de dezvoltare a

sindromului de picior diabetic („screening”-ul) se efectuează:
a) Inspecţia plantei pentru evidenţierea prezenţei ulcerelor, gangrenei, infecţiei
b) Determinarea nivelului insulinei endogene
c) Palparea pulsului pe arterele plantare
d) Testul Semmes – Weinstein
e) Duplex scanarea vaselor membrelor inferioare
873. CM. Selectaţi afirmaţiile ce reflectă tehnica de efectuare corectă a testului Semmes –
Weinstein.
a) Se utilizează firul monofilament ce se flexează la presiunea de 10 grame
b) Apăsarea cu firul durează o secundă
c) Apăsarea se face într-un punct pe partea dorsală şi unul pe partea plantară
d) La fiecare apăsare întrebăm pacientul dacă aceasta este percepută sau nu
e) Lipsa sensibilităţii doar într-un punct nu se consideră patologică
874. CM. Pentru forma neuropatică a piciorului diabetic sunt caracteristice:

a) Prezenţa ulcerelor indolore cu hipercheratoză pe partea plantară
b) Prezenţa necrozelor foarte dureroase pe degetele plantei
c) Lipsa pulsului pe arterele plantei
d) Tegumentele plantei calde şi uscate
e) Deformaţia vădită a plantei
875. CM. Pentru forma ischemică a piciorului diabetic sunt caracteristice:

a) Prezenţa ulcerelor indolore cu hipercheratoză pe partea plantară
b) Prezenţa necrozelor foarte dureroase pe degetele plantei
c) Lipsa pulsului pe arterele plantei
d) Tegumentele plantei calde şi uscate
e) Suflu sistolic pe artera femurală
876. CM. Pentru confirmarea formai ischemice a piciorului diabetic sunt utilizate:
a) Determinarea indicelui braheo-maleolar
b) Testul Semmes – Weinstein
c) Determinarea transcutanată a presiunii oxigenului în ţesuturile plantei (ТсpO 2)
d) Determinarea presiunii sistolice digitale prin fotopletismografie
e) Radiografia plantei
877. CS. Indicaţi valoarea presiunii transcutane a oxigenului (ТсpO 2) pe plantă, mai jos de
care vindecarea spontană a plăgilor este imposibilă (ischemia critică):
a) 30 mm Hg col
b) 50 mm Hg col
c) 70 mm Hg col
d) 80 mm Hg col
142
e) 90 mm Hg col
878. CS. Indicaţi valoarea presiunii sistolice digitale pe plantă, determinată prin
fotopletismografie, mai jos de care vindecarea spontană a plăgilor este
imposibilă (ischemia critică):
a) 30 mm Hg col
b) 50 mm Hg col
c) 70 mm Hg col
d) 80 mm Hg col
e) 90 mm Hg col
879. CS. Metoda de elecţie pentru diagnosticul osteomielitei în cadrul sindromului de picior
diabetic este:
a) Radiografia plantei
b) Examenul bacteriologic a eliminărilor din ulcerul plantar
c) Rezonanţa magnetică nucleară
d) Revizia ulcerului cu o sondă metalică
e) Fotopletizmografia
880. CM. Ce efecte are hiperglicemia în diabetul zaharat asupra sistemului imun?
a) Stimulează migrarea leucocitelor
b) Suprimă hemotaxisul leucocitar
c) Suprimă sistemul complementului
d) Stimulează funcţia monocitelor
e) Suprimă fagocitoza
881. CS. Ce indice reflectă cel mai exact gradul compensării metabolice în cazul diabetului
zaharat de tip II?
a) Glucoza sîngelui
b) Hemoglobina
c) Hemoglobina glicolizată
d) Corpii cetonici în urină
e) Hematocritul
882. CS. Indicaţi „nivelul-ţintă” al HbA1C la bolnavii cu picior diabetic?

a) 20-30%
b) < 15%
c) 50-75%
d) < 7%
e) > 13%
883. CS. Contactul capătului sondei butonate cu osul în timpul reviziei ulcerului trofic pe
planta diabetică indică asupra probabilităţii înalte a diagnosticului de:
a) Fractură deschisă a plantei
b) Infecţia ţesuturilor moi
c) Ulcer ischemic
d) Subluxaţia metatarsului
143
e) Osteomielita plantei
884. CM. Infecţia superficială a piciorului diabetic afectează:

a) Pielea
b) Ţesutul adipos subcutanat
c) Muşchii
d) Tendoanele
e) Oasele
885. CM. Infecţia profundă a piciorului diabetic afectează:

a) Vasele sangvine
b) Nervii
c) Muşchii
d) Tendoanele
e) Oasele
886. CS. Conform clasificării internaţionale infecţia plantei diabetice, asociată cu SRIS
este apreciată ca infecţie de:
a) Gradul 0
b) Gradul 1
c) Gradul 2
d) Gradul 3
e) Gradul 4
887. CS. Conform clasificării Wagner, ulcerul plantar superficial ce nu depăşeşte stratul
subcutanat este apreciat ca picior diabetic de:
a) Gradul 1
b) Gradul 2
c) Gradul 3
d) Gradul 4
e) Gradul 5
888. CS. Conform clasificării Wagner, ulcerul plantar profund ce depăşeşte stratul
subcutanat dar nu este complicat cu osteomielită sau abces este apreciat ca picior
diabetic de:
a) Gradul 1
b) Gradul 2
c) Gradul 3
d) Gradul 4
e) Gradul 5
889. CS. Conform clasificării Wagner, ulcerul plantar profund ce depăşeşte stratul
subcutanat şi se complică cu osteomielită, abces sau flegmon este apreciat ca
picior diabetic de:
a) Gradul 1
b) Gradul 2
c) Gradul 3
144
d) Gradul 4
e) Gradul 5
890. CS. Conform clasificării Wagner, gangrena degetelor plantei este apreciată ca
picior diabetic de:
a) Gradul 1
b) Gradul 2
c) Gradul 3
d) Gradul 4
e) Gradul 5
891. CS. Conform clasificării Wagner, gangrena extinsă a plantei este apreciată ca
picior diabetic de:
a) Gradul 1
b) Gradul 2
c) Gradul 3
d) Gradul 4
e) Gradul 5
892. CS. Conform clasificării Wagner, piciorului diabetic de gradul 0 îi corespunde:

a) Ulcerul plantar superficial ce nu perforează stratul subcutanat
b) Gangrena extinsă a plantei
c) Ulcerul plantar, complicat cu osteomielită, abces sau flegmon
d) Ulcerul plantar epitelizat
e) Gangrena degetelor plantei

a) Ulcerul plantar epitelizat
b) Ulcerul plantar, complicat cu osteomielită, abces sau flegmon
c) Ulcerul plantar superficial ce nu perforează stratul subcutanat
d) Gangrena extinsă a plantei

a) Gangrena degetelor plantei
e) Ulcerul plantar profund dar fără osteomielită, abces sau flegmon

a) Ulcerul plantar, complicat cu osteomielită, abces sau flegmon
b) Ulcerul plantar superficial ce nu perforează stratul subcutanat
c) Ulcerul plantar profund dar fără osteomielită, abces sau flegmon
145
a) Gangrena extinsă a plantei
b) Ulcerul plantar epitelizat
d) Ulcerul plantar profund dar fără osteomielită, abces sau flegmon

a) Ulcerul plantar superficial ce nu perforează stratul subcutanat
898. CM. Indicaţi clasificările piciorului diabetic.

a) Clasificarea Wagner
b) Clasificarea Glasgow
c) Clasificarea Universităţii din Texas
d) Clasificarea SIRS
e) Clasificarea S(AD)SAD
899. CM. Indicaţi preparatele medicamentoase care se utilizează în tratamentul şi

profilaxia complicaţiilor vasculare în planta diabetică:
a) Antispastice (papaverina, no-spa)
b) Antitrombotice (aspirina, clopidogrel, ticlid)
c) Vitaminele grupei B
d) Analogul sintetic al prostaglandinei E1
e) Statine (Simvastatina, Atorvastatina)
900. CS. Durata tratamentului antibacterial în caz de picior diabetic asociat cu osteomielită
constituie de regulă:
a) 1-2 zile
b) 5-7 zile
c) 1-2 săptămâni
d) 2-4 săptămâni
e) 3-6 luni
901. CM. Selectaţi afirmaţiile corecte referitor la utilizarea metodei VAC (Vacuum Assisted
Closure) în tratamentul piciorului diabetic.
a) Metoda se utilizează pentru tratamentul plăgilor şi ulcerelor
b) Metoda este bazată pe influenţa îndelungată a presiunii negative asupra plăgii
c) Metoda prevede efectuarea lavajului permanent cu antiseptice
d) Metoda se utilizează pentru tratamentul neuropatiei
e) Metoda prevede introducerea în plagă a unui burete din poliuretan
902. CS. Abordul venos central se efectueaza preferential prin:

a) Venepunctie indirecta
146
b) Tehnica Seldinger
c) Tehnica Trendelenburg
d) Venesectie
e) Venesectie ecoghidata
903. CM. Drept indicatii pentru cateterizarea unei vene centrale servesc:
a) Inabilitatea obtinerii unui abord venos periferic
b) Necesitatea in hemodializa
c) Coagulopatia severa necorejata la un pacient cu hemodinamica stabilă
d) Necesitatea în plasmofereza
e) Lipsa experientei personalului in cateterizarea unei vene periferice
904. CM. Abordul venos central poate fi realizat prin:

a) Vena jugulara internă
b) Vena toracica internă
c) Vena subclaviculară
d) Vena femurală
e) Vena iliacă comună
905. CM. Plasarea bolnavului in pozitia Trendelenburg in timpul cateterizarii venei

jugulare:
a) Reduce distensia venoasa (turgescenta)
b) Sporeste distensia venoasa (turgescenta)
c) Reduce riscul dezvoltarii complicatiilor tromboembolice
d) Reduce riscul emboliei gazoase
e) Reduce riscul dezvoltarii pneumotoracelui
906. CS. Pentru masurarea presiunii in artera pulmonara se utilizeaza cateterul:

a) Seldinger
b) Swan-Ganz
c) Foley
d) biluminal
e) Fogarty
907. CM. Indicaţi starile patologiice ce necesita cel mai frecvent efectuarea
pericardiocentezei urgente.
a) Angorul pectoral agravat
b) Infarctul acut al miocardului
c) Tamponada cordului
d) Pericardita
e) Endocardita
908. CM. Drept indicatii pentru drenarea cavitatii pleurale (toracostomie) servesc:
a) Pneumotoracele tensionat (cu supapa)
b) Hemotoracele
c) Edemul pulmonar
d) Emfizemul pulmonar
e) Empiemul pleural
147
909. CM. La complicaţiile puncţiei cavităţii pleurale (toracocentezei) se referă:
a) Pneumotoraxul
b) Hemopneumotoraxul
c) Sindromul de ditresă respiratorie acută
d) Emfizemul pulmonar
e) Empiemul pleural
910. CM. Toracocenteza in caz de pneumotorace se efectueaza mai frecvent:

a) Pe linia medio-claviculara
b) Pe linia medio-axilara
c) In spatiul intercostal V
d) In spatiul intercostal II
e) In spatiul intercostal VII
911. CM. Toracocenteza in caz de hidrotorace se efectueaza mai frecvent:

a) Pe linia medio-axilară
b) Pe linia medio-claviculară
c) În spaţiul intercostal II
d) In spaţul intercostal XI
e) In spaţiul intercostal VII
912. CM. Instalarea sondei nazo-gastrice are drept scop:

a) Evaluarea hemoragiei digestive superioare (prezenţa, volumul)
b) Evacuarea conţinutului gastric în caz de intoxicaţie alimentară recentă
c) Reducerea secreţiei gastrice
d) Sporirea secreţiei gastrice
e) Decompresia gastrică în caz de ocluzie intestinală
913. CM. Pentru tamponada eso-gastrică cu scop hemostatic în caz de hemoragie

digestivă superioară variceală se utilizează:
a) Sonda Sengstaken-Blakemore
b) Sonda Fogarty
c) Sonda Minnesota
d) Sonda Linton-Nachlas
e) Sonda butonată
914. CM. Printre complicaţiile tamponadei eso-gastrice cu scop de hemostază în

hemoragia digestivă superioară variceală pot fi întîlnite:
a) Aspiraţia bronhoalveolară
b) Perforaţia esofagului
c) Strictura esofagului
d) Esofagita de reflux
e) Diverticolul esofagian
915. CM. Tamponada eso-gastrică în caz de hemoragie digestivă superioară

variceală este indicată în:
148
a) Hemoragia din varice eso-gastrice cînd tratamentul medicamentos şi endoscopic nu
este eficient
b) Hemoragia din varice eso-gastrice cînd hemostaza endoscopică nu este posibilă
c) Hemoragia din varice eso-gastrice stopată endoscopic
d) Hemoragia din varice eso-gastrice stopată medicamentos
e) Anamneza pozitivă de hemoragie din varice eso-gastrice în ultimele 2 săptămîni
916. CS. Tamponada hemostatică în caz de hemoragie digestivă superioară din varice cu
localizare gastrică este mai eficientă cu ajutorul:
a) Sondei nazogastrice
b) Sondei orogastrice
c) Sondei Linton-Nachlas
d) Sondei Sengstaken-Blakemore
e) Sondei nazogastroduodenale
917. CS. Tamponada hemostatică îndelungată în caz de hemoragie digestivă superioară

din varice esofagiene poate cauza:
a) Esofagită de reflux
b) Sindromul Mallory-Weiss
c) Ruptura balonului esofagian al sondei
d) Necroza şi ulceraţia mucoase esofagiene
e) Recidiva hemoragiei
918. CS. Cu scop de prevenire a necrozei mucoasei esofagiene în urma tamponadei

hemostatice îndelungate cu sonda Sengstaken-Blakemore se recomandă:
a) Desumflarea balonului gastric peste 24-48 ore de la instalarea sondei
b) Desumflarea balonului esofagian peste 24-48 ore de la instalarea sondei
c) Umflarea balonului esofagian peste 24-48 ore de la instalarea sondei
d) Extragerea temporară a sondei peste 24-48 ore de la instalare
e) Schimbarea sondei peste fiecare 24-48 ore
919. CM. Enumeraţi stările patologice ce pot fi diagnosticate prin anuscopie:

a) Boala hemoroidală
b) Boala pilonidală
c) Fisura anală
d) Pruritul anal
e) Fistula perirectală
920. CS. Examenul endoscopic cu sigmoidoscopul rigid permite vizualizarea a:

a) Întregului intestin sigmoid
b) 50 cm distale ale intestinului sigmoid
c) 30 cm distale ale intestinului sigmoid
d) 50 cm distale ale intestinului gros
e) 30-35 cm distale ale intestinului gros
921. CS. Pentru cateterizarea vezicii urinare se utilizează:

a) Cateterul Fogarty
149
b) Cateterul Foley
c) Cateterul Swan-Ganz
d) Cateterul Cantor
e) Cateterul Seldinger
922. CM. La complicaţiile cateterizării vezicii urinare se referă:

a) Traumatismul uretrei
b) Retenţia acută de urină
c) Infecţia căilor urinare
d) Fimoza
e) Oliguria
923. CM. Laparocenteza este indicată în următoarele condiţii:

a) Suspecţie la hemoperitoneum posttraumatic
b) Ascita tensionată
c) Suspecţie la apendicită acută
d) Durere abdominală acută cu caracter spastic, intermitent
e) Durere abdominală acută cu caracter continuu
150

Teste Usmf

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Usmf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. CS. Definiţi anestezia locală.

a) Pierderea temporară a conştienţei

2. CM. Selectaţi stadiile anesteziei locale.

3. CS. Ce acţiune are anestezia locală asupra sistemului nervos central?

a) CM. Selectaţi operaţiile, care pot fi efectuate cu anestezie locală.

5. CM. La anestezia superficială se referă:

7. CM. Avantajele anesteziei locale faţă de anestezia generală sunt:

9. CM. Anestezia locală după metoda Vişnevski presupune:

11. CM. Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa eterică?

12. CM. Selectaţi anestezicele locale, introducerea cărora în ţesuturi nu necesită

13. CM. Drept contraindicaţii ale anesteziei locale pot fi:

14. CM. Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa amidică?

15. CS. Anestezia peridurală se referă la metodele de:

17. CM. Selectaţi afirmaţiile valabile pentru anestezia regională.

18. CM. Anestezia locală spinală se mai numeşte:

19. CM. La complicaţiile şi efectele adverse ale rahianesteziei (anesteziei spinale) se

20. CS. Puncţia în anestezia rahidiană se efectuează de regulă la nivelul segmentului:

22. CS. În ce ordine survine pierderea sensibilităţii în anestezia spinală?

24. CM. Cauzele hipotoniei în rahianestezie (anestezia spinală) sunt:

25. CM. Selectaţi operaţiile ce pot fi efectuate cu anestezie spinală.

26. CM. Drept contraindicaţii pentru efectuarea anesteziei spinale se consideră:

27. CS. Cea mai frecventă complicaţie a anesteziei spinale este:

28. CM. Selectaţi complicaţiile rahianesteziei (anesteziei spinale), ce se referă la cele

30. CM. Selectaţi afirmaţiile, ce se referă la anestezia epidurală.

31. CM. Anestezia peridurală poate fi utilizată:

32. CS. Sub termenul de anestezie generală (narcoz) se subînţelege:

33. CM. Indicaţi stadiile clasice ale anesteziei generale (narcozei).

34. CM. Intubarea traheii în timpul efectuării anesteziei generale neinhalatorii

35. CS. În timpul efectuării anesteziei generale cu utilizarea miorelaxantelor:

36. CM. Efectuarea premedicaţiei în timpul anesteziei generale prevede administrarea:

37. CM. La complicaţiile anesteziei generale (narcozei) nu se referă:

39. CS. Ce reprezintă antisepsia?

40. CM. Indicaţi etapele istorice de dezvoltare a antisepsiei.

41. CS. Cine este fondatorul antisepsiei contemporane?

44. CM. Indicaţi metodele existente de antisepsie.

45. CM. Indicaţi metodele existente de antisepsie.

46. CS. Ce tip de antisepsie se utilizează cel mai frecvent în chirurgie?

49. CS. În ce constă toaleta plăgii?

51. CS. La antisepsia mecanică se referă:

53. CM. Ce măsuri chirurgicale se referă la antisepsia mecanică?

54. CM. La metodele de antisepsie fizică în tratamentul plăgilor se referă:

55. CM. La metodele de antisepsie fizică se referă:

56. CS. Ce este comun în principiul de acţiune al materialului de pansament higroscopic

57. CM. Ce metode de drenare a plăgilor se cunosc?

58. CS. Drenarea activă a focarului purulent presupune:

59. CM. Drenarea cu lavaj continuu al focarului purulent presupune:

60. CM. Ce metode suplimentare de antisepsie fizică cunoaşteţi?

61. CM. Prin ce se caracterizează metoda de tratament al plăgilor în mediu abacterian

63. CM. La antisepsia chimică se referă utilizarea:

64. CM. Ce este caracteristic pentru antisepticul chimic - cydex?

65. CM. Indicaţi antisepticele chimice din grupa halogenilor.

68. CM. Indicaţi afirmaţiile corecte, ce caracterizează preparatul – metronidazol.

69. CM. Indicaţi antibioticele ce se utilizează în chirurgie.

70. CM. Indicaţi principiile antibioticoterapiei raţionale.

72. CM. Ce complicaţii sunt caracteristice antibioticoterapiei?

73. CM. Care din metodele enumerate se referă la antisepsia biologică?

75. CS. Care este efectul bacteriofagilor la bolnavii cu infecţie chirurgicală?

76. CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune directă?

77. CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune indirectă?

79. CS. Ce reprezintă asepsia?

80. CM. Cine din savanţii enumeraţi a pus bazele asepsiei?

83. CM. Indicaţi posibilile surse de infecţie endogenă.

84. CM. Indicaţi posibilile surse de infecţie exogenă la un bolnav ce se pregăteşte de