Boli a aparatului digestiv.

Hepatite cronice de origine

exogenă.
 Plan:
• Boli a aparatului digestiv. Etiologia şi semnele clinice.
• Alimentaţia neraţională ca factor de risc.
• Boala ulceroasă. Factorii predispozanţi la dezvoltarea ulcerului gastric sau
duodenal.
• Recomandări pentru prevenirea dezvoltării ulcerului gastro – duodenal
• Hepatita toxică şi hepatita indusă de medicamente, manifestările clinice,
factorii cauzali..
• Măsuri de profilaxie a hepatitelor cronice de origine exogenă.
Boli a aparatului digestiv. Etiologia şi semnele clinice.

Principala activitate a tractului gastrointestinal este :

• Transformarea alimentelor in nutrienti, care pot fi absorbiti de catre
organism pentru a produce energie .
• Digestia propriu zisa a alimentelor are loc in stomac si in intestinul subtire
• . Intestinul gros joaca un rol important in reabsorbtia excesului de apa.
• In cazul unei afectiuni gastrointestinale, aceste activitati nu mai sunt
indeplinite corespunzator iar pacientii pot prezenta simptome precum:
greturi, stari de voma, diaree, constipatie sau ocluzie intestinala.
• Jucind un rol important in nutritia organismului, aparatul digestiv este
cunoscut traditional prin bolile acute infectioase si mai putin prin bolile
sale cronice
• In cadrul bolilor digestive nivelul cel mai înalt il au gastritele, si duodenitele,
enteritele si colitele neinfectioase, litiaza biliara si colecistitele, boala ulceroasa
si ciroza hepatica,

• Litiaza biliara si colecistitele, gastroduodenitele, maladia ulceroasa,

enterocolitele neinfectioase(mai frecvent in prima parte a vietii active) si
ciroza hiepatica (mai frecvent in a doua parte a vietii active acupa ponderea
cea mai mare de spitalizare.
Aproape 2/3 din absenteismul bolilor digestive este dat de bolile cronice:

6%

8%

32%

Boala Ulceroasa

19% Litiaza Biliara

Hepatitele Cronice si Ciroza Ficatului

Enteritele Cronice
 Etiologia

• Predispozitia genetica
• Factorii genetici pot predispune la aparitia de boli functionale la nivelul
aparatului digestive:
a) Sindroamele de tip colon iritabil si durerea abdominala de cauza
functionala.
b) pentru producerea IL-10 (o citokina implicata în procesele antiinflamatorii)
c) polimorfismul proteinei G (implicata în relatia SNC-tub divestiv)
Factori psihosociali
• Stresul psihosocial, abuzurile fizice si sexuale sunt implicate in
determinismul aparitiei de sindroame functionale ale aparatului digestive.

Tulburari ale secretiei acide

• Hipersecretia acida ar putea fi implicata dar aceasta nu a fost dovedita
suficient. Nu este exclus ca acidul gastric sa joace un rol; in unele cazuri
anti H2 si omeprazolul amelioreaza simptomele.
Tulburari de motilitate, inclusiv cresterea reactivității motorii
• Unii pacienti au tulburari ale motilitatii gastrice . Cea mai importanta tulburare a fost
hipomotilitatea antrala postprandiala.
Scaderea pragului de perceptie al durerii (hipersenzitivitatea viscerala)
• Acestea au fost dovedite prin aprecierea intensitatii durerii la distensia gastrica
indusa de un balon umflat cu aer. Scaderea pragului de perceptie al durerii, cu alte
cuvinte aparitia unei stari hipersenzitive poate explica multe din afectiunile de tip
functional
 Alimentaţia neraţională ca factor de risc.
• Pentru un organism sanatos, alimentatia trebuie sa fie normocalorica, chiar cu
restrictii calorice bine echilibrate
• Mesele copioase, cu carnuri, slanine, afumaturi, mezeluri, conserve, alcooluri tari,
cafele si tutun dau multa satisfactie pe moment, dar, dupa varsta de 40-50 de ani,
incep sa deregleze serios ritmul. Prin modificarea tolerantei digestive si prin
reducerea treptata a functiilor enzimatice, mancarurile greu digerabile nu sunt
metabolizate normal, raman mult timp in stomac (circa 8 ore) si in intestine (peste 20
de ore), se altereaza si produc acizi toxici, care declanseaza boli digestive (gastrite,
ulcere, colite, balonari, constipatii, cancer de colon).
• De asemenea, stilul de alimentatie in graba, cu produse „fast food“, incarcate cu
grasimi, carnuri si zaharuri, predispune la dependenta prin declansarea in
creier a unor reactii care conduc la supraalimentatie, urmata de celulita si
obezitate.

•  Ritmul neregulat in alimentatie, nerespecatea igienei alimentare, precum si

nerespectarea regulilor de pregatire a hranei, produsele alimentare
netolerate,care provoaca tulburari pentru ca nu pot fi scandate sau absorbite,
cele care produc alergii, condimentele, trecerea brusca de la un tip de hrana la
altul, alterarea proportiei uzuale dintre produsele alimentare, conservantii si
produsi iritanti din alimente, excesul de bauturi alcoolice, fumatul, reprezinta
factori ce conditioneaza aparitia sau intretinerea gastritelor si duodenitelor
cronice, a bolii ulceroase, a enterocolitelor, hepatitelor cronice, litiazei biliare.
Boala ulceroasă. Factorii predispozanţi la dezvoltarea ulcerului gastric sau
duodenal.

• Boala ulceroasă este o afecţiune digestivă care se caracterizează din

punct de vedere anatomic printr-o ulceraţie a mucoasei stomacului
sau duodenului, mai rar – mucoasa esofagului.
 Ulcerul gastroduodenal

• Morbiditatea determinată de boală ulceroasă se situează pe primul

loc între bolile digestive, iar posibilitatea decurgerii nefavorabile şi
apariţia complicaţiilor grave prezintă, la moment, o problemă actuală
de sănătate publică
• Boala în general este mai frecventă la persoanele cu vârstele între 20-
50 ani. Ulcerul gastroduodenal se dezvoltă în urma acţiunii sucului
gastric asupra mucoasei gastrice sau duodenale şi, în prezenţa
factorilor predispozanţi, poate provoca dezvoltarea ulcerelor
recidivante.
• Simptomele ulcerului gastric sunt diverse şi, ca regulă, depind de particularităţile de
vârstă, starea generală a organismului, durata bolii şi necesită adresarea urgentă la
medic.
• Durerile, aciditatea mărită, arsurile stomacale, greţurile, voma cu suc gastric după luarea
mesei, apariţia sângelui în masele fecale şi vomitive sunt simptome, care se manifestă mai
pronunţat în perioada de acutizare a bolii.
• Aici este necesar de menţionat, că în unele cazuri ulcerul gastric (sau duodenal) se
dezvoltă asimptomatic şi numai în perioada de acutizare pacientul se adresează la
medicul gastroenterolog.
 Factori predispozanţi la dezvoltarea ulcerului gastric sau
duodenal:
1. Stresul, conflictele, surmenajul psiho-emoţional.
2. Factorul ereditar: în 40% de cazuri boala ulceroasă apare la rudele apropiate.
3. Alimentaţia incorectă, neechilibrată; consumul produselor alimentare cu
exces de condimente sau glucide uşor digerabile.
4. Maladiile tractului digestiv însoţite de aciditatea gastrică crescută şi scăderea
rezistenţei mucoasei (gastrită cronică, duodenită).
5. Deprinderile dăunătoare: fumatul, abuzul de alcool.
6. Întrebuinţarea medicamentelor fără a consulta medicul.
Ulcerul poate fi cauza complicaţiilor grave ??????

hemoragii (hematemeză sau melenă),

perforaţii în alte organe (ulcer perforant/Peritonita),
malignizarea (cancerizarea) ulcerului.
Recomandări pentru prevenirea dezvoltării ulcerului gastro – duodenal
Măsuri de profilaxie primară în ulcerul gastric şi duodenal:
• Informarea populaţiei referitor la factorii de risc pentru ulcer gastric şi duodenal.
• Informarea populaţiei referitor la măsurile de prevenire a infectării cu Helicobacter Pylori.
• Evitarea medicamentelor cu potenţial gastrotoxic (Aspirina, AINS, etc.).
• Promovarea modului sănătos de viaţă.
• Consilierea privind:
a) alimentaţia raţională,
b) combaterea tabagismului pasiv şi active,
c) renunţarea la fumat,
d) reducerea consumului de alcool pentru bărbaţi
e) micşorarea expunerii la stresuri, managementul stresului,
 Profilaxia secundară în ulcerul gastric şi duodenal:

• Preîntîmpinarea factorilor ce pot condiţiona recurenţele:

• Eradicarea eficientă a infecţiei cu HP la pacienţii cu gastrită cronică
• Pentru utilizatorii naivi de AINS, eradicarea HP este sigur benefică şi este obligatorie.
• Eradicarea obligatorie a infecţiei cu HP înainte de iniţierea tratamentului cu aspirină, AINS la
pacienţii cu antecedente de ulcer gastric şi duodenal.
• Depistarea precoce a UG/UD la persoane aparent sănătoase.
• Preântâmpinarea factorilor ce pot provoca acutizările.
• Evitarea medicamentelor cu potential gastrotoxic (aspirina, AINS), înlocuirea AINS neselective
cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2), cu paracetamol.
• Manipulare corectă a mijloacelor farmacologice disponibile, în deosebi la vârstnici şi senili.
• Profilaxia tabagismuui, abandonarea fumatului, alcoolului;
• Micşorarea expunerii la stresuri.
 Hepatita toxică şi hepatita indusă de medicamente,

• Hepatita toxică reprezintă o inflamaţie a ficatului. Aceasta apare cand ficatul

este afectat de substanţe toxice, sau unele ciuperci otravitoare în urma
ingerării sau a expunerii la ele. În unele cazuri, hepatita toxică apare la câteva
ore sau zile de la expunerea la toxic. În alte cazuri, poate dura cateva luni de
folosire regulată a toxicului inainte de apariţia simptomelor hepatitei toxice.
• Deseori, simptomele hepatitei toxice dispar când expunerea la respectiva
substantâ toxică a încetat. Dar hepatita toxică poate produce leziuni hepatice
permanente, ducând la apariţia unor cicatricii fibroase ale ţesutului hepatic
(ciroza) si in unele cazuri la insuficienţa hepatică.
 Cand semnele si simptomele apar, ele sunt similare cu cele ale
altor forme de hepatită:

• îngălbenirea pielii si a sclerelor (icter);

• oboseală;
• pierderea apetitului;
• greţuri şi vome;
• scădere ponderală;
• urină de culoare închisă.
 Substanţele toxice care pot determina leziuni hepatice se impart in
doua grupe:
1. Substenţe toxice care produc întotdeauna leziuni hepatice (toxice directe)..
Solvenţii pentru curăţarea hainelor si substanţele prezente in ciuperca amanita fac
parte din acest grup. Acestea conţin otrăvuri care depăşesc capacitatea ficatului de
a le procesa, iar produşii de metabolism distrug celulele hepatice.
2. Substanţe toxice care pot determina leziuni hepatice (toxine idiosincrazice).
Unele toxice determină leziuni hepatice doar la un numar mic de persoane, care
sunt predispuse. Nu este clar de ce unele substanţe detemină hepatita toxică doar la
unele persoane.
Din ce în ce mai frecvent în ultimii ani, s-a constatat că unele
forme de hepatită sunt induse de

administrarea de medicamente,
fie printr-un abuz de medicamente, fie din cauza
automedicaţiei sau a ingerării unor doze prea mari de
medicamente
• Dintre medicamentele cel mai frecvent incriminate în apariţia
hepatitelor medicamentoase sunt analgezicele care se eliberează fără
reţetă, cum sunt Aspirina, Ibuprofen, Naproxen, Acetaminofen.
• Aceste medicamente pot determina leziuni hepatice, în special dacă
sunt administrate frecvent sau dacă sunt administrate concomitent cu
alcoolul.
 Factori de risc:
- Prezenţa altor afectiuni hepatice ( ciroză,steatoză hepatică,hepatită virală - A,Bsau C) pot face ca pacientul să fie mult
mai sensibil la efectele toxinei, dar şi la doze normale de acetaminofen.

- Vârsta inaintată. Pe măsură ce o persoană îmbătrîneşte, ficatul metabolizează produşii periculoşi cu o viteză mai mică,
deci aceste toxine şi produşii lor de metabolism ramân în sânge mai mult timp;

- Consumul de alcool. Combinarea medicamentelor chiar si cu cantităţi moderatede alcool creşte semnificativ efectul toxic
al majorităţii medicamentelor.

- Sexul femenin. Întrucât femeile par să metabolizeze unele toxine mai lent decât bărbatii, ficatul lor este expus la
concentraţii sanguine mai mari ale substanţelor toxice şi pentru perioade mai mari de timp;

- Prezenţa anumitor defecte genetice. Mostenirea anumitor defecte la nivelul enzimelor hepatice,care metabolizează
toxinele, il pot face pe pacient mai susceptibil la hepatita toxică;

- Expunerea la toxice industriale. Lucrul cu anumite substanţe chimice idustriale pune pacientul la risc pentru hepatita
toxică
• Măsuri de profilaxie a hepatitelor cronice de origine exogenă.
Intrucât nu poate fi prevăzut modul in care o persoană reactionează la
un medicament, hepatita toxică nu poate fi prevenită intotdeauna.

Dar există câţiva paşi pentru reducerea riscului:

1.Limitarea medicamentelor
• Medicamentele administrate doar când este absolută nevoie.
• Să fie luate in considerare opţiunile nemedicamentoase pentru afectiuni
comune cum sunt hipertensiunea arterială, colesterolul crescut si durerea
artritică;
2.Medicamentelor conform indicaţiilor medicale
• să folosească orice medicament aşa cum a fost prescris de către medic. Să
nu depăşească doza recomandată
3.Luarea de precauţii la contactul cu substanţele toxice
• Persoanele care muncesc in mediu toxic trebuie sa-si ia toate măsurile de precauţie
pentru a se proteja de expunere. Dacă vine totuşi în contact cu o substanţă
periculoasă, trebuie să urmeze instrucţiunile de la locul de muncă sau să sune la
serviciul de urgenţă, ori la centrul de control pentru intoxicatii.
4.Atentie la plante si suplimentele nutritionale
• . Inainte de folosirea unor suplimente pe baza de plante este bine ca pacientul sa se
informeze despre ele din surse demne de incredere;

5.Atentie la amestecul alcoolului cu medicamentele

 
6.Protejarea copiilor
• Medicamentele si suplimentele vitaminice trebuie tinute la distanta de copii, in ambalaje
pe care cei mici sa nu le poate deschide. Medicamentele destinate adultilor care sunt in
mod particular periculoase pentru copii includ pastilele de slabit, antidepresivele,
antihipertensivele si suplimentele cu fier.
MULTUMESC
PENTRU
ATENTIE!!!!!