Capitolul 5

UVRAJE ALE AMENAJĂRILOR

HIDROELECTRICE
 Principalele tipuri de baraje
Barajele de greutate
Barajele de greutate sunt construcţii masive din beton armat care transmit terenului
de fundaţie sarcinile preluate din diversele încărcări cu ajutorul greutăţii proprii.
Stabilitatea acestor baraje la răsturnare şi alunecare se asigură prin masa lor şi prin
forţele de frecare care iau naştere între baraj şi terenul de fundaţie, forţe care sunt
direct proporţionale cu greutatea barajului.
Elemente componente:
1 - corpul barajului;
2 - talpa fundaţiei;
3/4 - paramentul amonte/aval;
5/6 - piciorul amonte/aval;
7 - coronamentul barajului ;
8 – plot ; 9 – rost.
Avantaje: se pot construi în văi având secţiuni transversale foarte variate ca formă;
pot fi realizate în condiţii geologice mai puţin bune; execuţia lor este simplă, nu necesită
o manoperă costisitoare şi se poate folosi intens mecanizarea; pot fi executate şi în
zone cu condiţii climatice grele; pot fi executate atât ca baraje deversoare, cât şi ca
baraje nedeversoare; exploatarea barajelor de greutate este relativ simplă.

Dezavantaje: necesită volume mari de beton, fără a utiliza în suficientă măsură

capacitatea de rezistenţă a betonului; coeficienţi de siguranţă reduşi; consumuri mari de
ciment şi agregate, precum şi o durată de execuţie mare; posibilitatea pierderii
caracterului de monolit în cazul unei fisuraţii avansate.
 Baraje cu rosturi lărgite şi barajele evidate
Sunt baraje care constau din ploturi triunghiulare în ale căror feţe laterale se prevăd
goluri. Raportul dintre lăţimea unui rost şi lăţimea totală L1 a plotului se notează cu α şi
se numeşte coeficient de evidare.
La barajele cu rosturi lărgite α = 0,1 - 0,3.
La barajele evidate α = 0,3 - 0,7
Avantaje: reducerea subpresiunilor pe talpa de
fundaţie, datorită acţiunii drenante a golurilor; mărirea
stabilităţii la alunecare, datorită reducerii efortului de
subpresiune şi a rezistenţei suplimentare date de
roca cuprinsă în interiorul golurilor; evacuarea mai
uşoară a căldurii ce se degajă în procesul de
hidratare şi în timpul prizei betonului; supravegherea
mai uşoară în timpul exploatării şi executarea mai
comodă a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii prin golul
central al barajului; folosirea mai eficientă a capacităţii
de rezistenţă a betonului; economia de beton, care
poate merge până la 40-45%.
Dezavantaje : încărcări mai mari transmise terenului
de fundaţie; volumul mare de cofraje şi manoperă mai
pretenţioasă, care măresc costul lucrării; dozaj mai
mare de ciment şi utilizarea unor cantităţi sporite de
armătură; imposibilitatea folosirii unui grad de
mecanizare similar celui de la barajele de greutate.
 Baraje descompuse (cu contraforţi)
Sunt baraje alcătuite din elemente de retenţie
de diferite forme (plăci, bolţi, cupole, etc), care
preiau presiunea apei şi din contraforţi, pe care
se reazemă elementele de retenţie şi care
transmit sarcina terenului de fundaţie.
După forma elementelor de retenţie există:
- barajele cu contraforţi ciupercă;
- barajele cu elemente de retenţie sub formă
de plăci plane (baraje în pile şi plăci);
- barajele cu elemente de retenţie sub formă
de arce (baraje cu arce multiple);
- barajele cu elemente de retenţie din bolţi sau
cupole.
Barajele descompuse se execută în general în
văi al căror raport între deschidere şi înălţime
este mai mare de 3,5 - 4,0. Eforturile transmise
terenului de fundaţie cresc şi ajung să fie de
două sau trei ori mai mari decât cele de la
barajele de greutate.
Avantaj: pot prelua deformaţii şi tasări diferite
fiind alcătuite din elemente independente,
putând fi construite în zone cu seismicitate
deosebită.
 Baraje arcuite

Barajele arcuite (în arc) sunt barajele la

care presiunea hidrostatică a apei
(principala încărcare) este preluată de
către o membrană din beton, de
grosime variabilă, curbată atât în plan
orizontal, cât şi în plan vertical, şi care
lucrează ca o structură complexă în
spaţiu.

După modul de transmitere a eforturilor, provenite din diverse încărcări, către

terenul de fundaţie, există:
- baraje de greutate în arc, construite în văi mai deschise, la care sarcinile sunt
preluate în cea mai mare parte de console (care sunt elemente mai rigide); la
aceste tipuri de baraje, raportul dintre deschiderea văii la cota coronamentului L şi
înălţimea barajului H, este cuprinsă între L/H = 1,5 - 3,5;
-barajele în arc pur (L/H < 2), realizate de obicei în văi înguste şi adânci (chei), la
care sarcinile sunt preluate în cea mai mare parte de către arce (elemente mai
rigide decât consolele).
 Baraje din materiale locale

Barajele din materiale locale se

caracterizează prin simplitatea
construcţiei şi prin costul relativ redus.
Aceste baraje elimină transporturi şi
tehnologii costisitoare, nu folosesc
materiale deficitare şi reprezintă în
general soluţii optime din punct de
vedere tehnic şi economic.
Ele trebuie să îndeplinească două
condiţii esenţiale: să fie construcţii
stabile şi să fie cât mai puţin
permeabile.

Baraje mobile

Barajele mobile sunt baraje de mică înălţime, formate din elemente fixe şi mobile,
care se construiesc în zonele de şes ale râurilor, cu scopul de a realiza înălţimea
necesară devierii apelor pe aducţiunile ce duc apa la folosinţe (centrală
hidroelectrică, alimentarea cu apă a unei zone industriale sau a unei aşezări
omeneşti, irigaţii etc.). sunt fomate din elemente fixe (radier, pile, culee) şi din
elemente mobile (stavile).
 EVACUATORII DE APE MARI

Ansamblul uvrajelor care formează evacuatorii de ape mari este format din:
deversoare de diferite tipuri, goliri intermediare sau de fund şi disipatori de energie

Deversoare
Deversoarele pot fi considerate ca fiind orificii mari, deschise la partea superioară,
practicate într-un perete vertical prin care curge un lichid cu suprafaţă liberă.

Deversoarele cu profil practic

Deversoarele cu profil practic sunt deversoare A B
la care profilul longitudinal este realizat cu
elemente curbe şi care sunt folosite la
realizarea practică a porţiunii deversante a
barajelor din beton. Forma profilului
longitudinal a rezultat din necesitatea de a
ghida lama deversantă.
3

Calculul debitului evacuat: Q  m  b  2g  H 2

 coronament

Ziduri Creasta deversorului

marginale
Goliri
de fund

Disipator de energie

Figura 3.6. Vedere aval a unui baraj deversor din beton

Figura 3.7. Deversoare cu profil practic şi nas la baraje arcuite

Deversoarele de tip sifon

Reducerea frontului de descărcare se datorează debitelor specifice mai mari,

curgerea făcându-se sub presiune. Soluţia cu descărcător de tip sifon poate fi
folosită şi la barajele din materiale locale, pentru a micşora lungimea zonei de
beton, având avantajul unei construcţii de evacuare compacte. De asemenea,
deoarece asigură menţinerea practic constantă a nivelului, ele pot fi utilizate
ca descrescătoare de preaplin la camerele de încărcare ale canalelor de
aducţiune ale centralelor hidroelectrice.

Figura 3.8. Elementele

componente ale unui
deversor sifon
1. crestă deversantă;
2.capotă;
3.grătar rar;
4.orificiu de
dezamorsare;
5. nas aruncător;
6. ieşire.
 Deversoarele canal

Ele se folosesc la baraje la care nu este posibilă evacuarea debitelor peste corpul
barajului, în mod frecvent la barajele din materiale locale. Amplasarea se face la
racordul barajului cu malul sau pe unul din versanţi, în funcţie de configuraţia
terenului. Uneori se prevăd deversoare pe ambele maluri, dacă executarea unui
singur descărcător de dimensiuni mai mari necesită volume prea mari de lucrări.
Folosirea unui deversor canal este uneori indicată şi în cazul barajelor de beton.
 Deversoarele puţ
Deversoarele puţ (sau pâlnie, sau inelare) sunt deversoare amplasate în afara
corpului barajului, frontul lor deversant fiind realizat sub forma unei pâlnii circulare.
Debitul evacuat este condus spre aval printr-un puţ vertical sau înclinat, racordat cu
o galerie orizontală. Se adoptă când deversarea peste corpul barajului nu este
admisă, fiind uneori chiar periculoasă (barajele din materiale locale), iar morfologia
amplasamentului face dificilă înscrierea unui descărcător canal.