LOCURILE LUI

TUDOR VLADIMIRESCU
 Tudor Vladimirescu a trecut Oltul
Tudor Vladimirescu a condus
o revoluţie, adică o răzvrătire a
poporului împotriva boierilor şi a
turcilor.
El s-a ridicat semeţ împotriva
asupritorilor şi a zis: „Până aici,
hapsânilor şi lupilor şi şerpilor
veninoşi! Cu arma vă vom alunga din
ţară!”

2
 Tudor Vladimirescu a
făcut o adevărată oaste.
cu ea a pornit din Oltenia
spre Bucureşti, cu gând
să-i alunge pe boierii răi,
pe fanarioţi şi pe turci.

3
 A ajuns la râul Olt și s-a oprit să
pregătească trecerea: adică să facă plute
şi bărci. Din scrisorile unui grec din Iași,
din 15 februarie 1821, aflăm că Tudor
Vladimirescu adunase peste 400 de
panduri și răsculase "până alaltăieri
toate județelede peste Olt proclamând
libertate, egalitate și desființarea
privilegiilor boierilor răzbunând pe cei
ce au fost neîndreptățiți și înapoind
lucrurile jefuite; el cheamă prin
proclamație întreg norodul dac sub
arme.

4
 În timpul ocupaţiei militare din 1789-
1790, austriecii organizaseră în Oltenia cete de
voluntari numite „panduri”.
Vladimirescu, care ajunsese să
comande aproape totalitatea pandurilor, s-
a distins în luptele de la Rahova, Negotin
şi Fetislam. Pentru actele sale de bravură
a fost înaintat locotenent şi decorat cu
ordinul „Sf. Vladimir” cu spade, iar
împăratul i-a trimis un inel cu iniţialele sale.
În aceste lupte Tudor a obţinut reputaţia de
viteaz şi a dobândit experienţa militară
care avea să surprindă aşa de mult lumea
în 1821. După pacea de la Bucureşti,
corpul pandurilor avea să fie dizolvat de
vodă Caragea.
 În noaptea de marți,18/30 ianuarie Tudor a luat pe Iova, nepotul
lui Iordache Olimpiotul, cu 25 de arnăuți din garda domnească și a
plecat din București în cea mai mare taină. La marginea orașului s-a
împreunat cu Dimitrie Macedonski, care, după războiul din 1806-
1812, se stabilise la București cu toată familia lui. El a mai avut, de
asemenea, vreo 15 arnăuți. La Pitești unde sosesc a doua zi, 19
ianuarie,un curier le aduce vestea morții lui Alexandru Șuțu. Faptul
acesta dovedește că pornirea acțiunii lui Tudor era îndemnată pe
previziunea morții lui Șuțu și că mișcarea lui urmărită de aproape de
la București. De la București până la Pitești sunt 114 km.; pentru
ceata lui Tudor de aproximativ 40 de arnăuți, trebuie să fi avut cai de
schimb orânduiți de mai înainte ca să străbată această distanță „într-o
fug".La fel s-au petrecut lucrurile până la Tg.Jiu pentru ca această
ceată a putut ajunge în seara de 19 ianuarie la Ocnele Mari, unde a
conăcit, ce a trecut Oltul la Budești.
 Tîrgu Jiu
La 20 ianuarie 1821,Tudor s-a îndreptat spre Tg.Jiu, unde a ajuns a doua zi,vineri, 21 ianuarie, pe
la miezul nopții și a descins la sameșul județulu,Vasile Moanga,cu care Tudor era înțeles de mai
înainte. În drum oamenii lui Tudor au ridicat pe vechiul vătafului plaiului Hurez, pe care l-au întâlnit
ducând la zarafia Județului Vâlcea două mi și mai bine de galbeni. Douăzeci de arnăuți au fost trimiși
să ridice de la conacul său pe Dinucu Oteteleșanu, ispravnicul județului. Dus înaintea lui Tudor,
clucerul Dinucu a cerut să vadă mandatul în virtutea căruia fusese arestat. Tudor a răspuns că i-l va
arăta la Brădiceni, unde spera să pună mâna și pe al doilea ispravnic, căminarul Iorgu Văcărescu.
La Tg.Jiu nu s-au oprit decât atât cât le-a trebuit să mănânce ceva și să-și potcovească caii. Cele
mai severe măsuri de pază au fost luate la toate opririle, ca și când ar fi avut să se teamă de un atac prin
surpridere.
 OLTENIA
În toată Oltenia, duhul revoluției transforma pe supușii locuitori de altădată în răzbunători
neînduplecați ai împlinirilor și jafurilor îndurate. Mai mulți țărani din Albeniz (județul Gorj),
globiți pe nedrept de zapciul plășii, s-au înrolat în ceata lui Ion Magheru și după ce zapciul a
fugit în Transilvania, i-au atacat casa și i-au luat tot ce avea acolo în schimbul a tot ce le luase
acesta de-a lungul timpului. De asemenea, slujitorii refuzau să mai verse boierilor banii strânși
zicând că țara nu mai trebuie să platească bir.
Din toată Oltenia mișcarea s-a extins în toată Țara Românească, chiar și în unele părți ale
Moldovei. Caracterul general, mai organizat și mai conștient l-a prezentat mișcarea în județul
Buzău, unde numărul satelor moșnenești era cel mai mare din Muntenia. În județele din câmpia
Dunării unde aproape toți sătenii erau clăcași, mișcarea a avut un caracter local, fără o idee de
ansamblu. Locuitorii din Merișani și din alte sate din județul Teleorman au devastat casele
slugerului Matei Păucescu.

8
 Incursiunile lui Tudor Vladimirescu
În loc să se ducă la întâlnire, ei au trimis
divanelor de la Craiova și București rapoarte
amănunțite asupra situației și au început a
strânge panduri, a asigura pază târgului până la
sosirea ajutoarelor cerute de la divan.

9
 De la Tismana,Tudor s-a dus din nou la
Padeș, unde a găsit toate satele adunate și gata
de revoluție în fața acestei adunări, Tudor
proclama desfințarea birului și făgădui că, după
ce, cu ajutorul lui Dumnzeu și cu concursul
tovarășilor săi de arme, va restabili drepturile și
privilegile de care se bucura țara din vechime și
se va înteia dorita libertate, va face să se
restituie fiecăruia ceea ce i s-a luat pe nedrept
și va extermina pe toți asupritorii poporului, iar
averile acestora le va împărți acelor care au
suferit apăsări și nedreptăți.

10
Tismana și Strehaia

11
La 16 februarie1821, plecând
de la Tismana,Tudor se duse la
Baia de Aramă și îi sili să se
răscoale și pe țăranii care ar fi
preferat să râmână liniștiți.
12
De la Cernăuți, Tudor s-a
dus la Strehaia, care fusese
ocupată, din ordinul divanului
Craiovei, de 70 de arnăuți și
plăieși, comandați de Ceaușul
Costache.
13
 Un itinerariu mai puțin cunoscut istoriografiei românești este cel referitor la staționarea
lui Tudor Vladimirescu și a haiducului Iancu Jianu ,”comandant de potera de pe apa Jiului”,
în Drăgășani și la mănăstirea Seaca, în stânga Oltului, la circa 35 km.
Se știe că în drum spre București, Tudor Vladimirescu se oprise la Benești. De la cula de
la Benești, județul Vâlcea, armata pandurilor condusă de Tudor Vladimirescu și Iancu Jianu
s-a îndreptat spre Slatina. În ziua de 5 martie a trecut pe la casa lui Iancu Jianu de la
Capul Dealului, loc străvechi popas. După popasul făcut la Drăgășani, armata pandurilor s-a
împărțit în două. Una a luat-o spre Găneasa, pe dreapta Oltului, iar cealaltă a trecut la
Poganu, pe partea stângă a Oltului, îndreptându-se spre Slatina, unde aveau să se
întâlnească.

14
 Anul 1821 prezintă o semnificație aparte pentru istoria
acestor locuri, aici petrecându-se unul dintre episoadele
finale ale revoluției de la 1821 din Țara Românească.
După cum s-a putut observa, Drăgășanii au sosit în
zorii epocii moderne cu o bogată acumulare istorică și cu
un trecut demn de a fi continuat de generațiile care au
urmat.

15
 BIBLIOGRAFIE

1.***”Istoria României”, vol. III, Editura Academiei, București,1964;

2.***"Istoria României. Compendiu", Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1970;
3."Luptele pandurilor și eteriștilor pe Valea Oltului”în"Buridava”
nr.1/1972;
4.”Oameni și locuri vâlcene", Editura Eminescu, București, 1989;
5 ."Revoluția din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu", Editura Albatros,
București, 1982;
6."Tudor Vladimirescu și revoluția din 1821", Editura Științifică,
București,1970;
VĂ MULȚUMESC!
GULIE NICOLETA, eleva
ȘCOLII GIMNAZIALE „NICOLAE BĂLCESCU“-
DRĂGĂȘANI, JUDEȚUL VÂLCEA
PROF. CIOBANU VALENTINA
2021