CARACTERUL

Latura relațional -valorică a personalității

 ETIMOLOGIE

 Cuvântul „ caracter” provine din limba greacă- și

înseamnă – pecete, tipar, semn
 Semnifică modul propriu al omului de a se
comporta în relațiile cu ceilalți.
 În sens larg este sinonim cu termenul de
„ personalitate” desemnând portretul psiho-moral
(cuprinde concepții,convingeri, credințe,
aspirații, idealuri, conținutul și calitatea
acțiunilor)
 DEFINIȚIE

 Caracterul reprezintă latura relaţional-valorică şi

de autoreglare a personalităţii, care exprimă felul
de a fi al omului în relaţiile cu lumea.
 RELAȚIONAL

Relational = deoarece caracterul rezulta din relații

si se manifesta in relatiile cu ceilalti – fiecare apare
ca fiind cinstit, modest, harnic, binevoitor…
mincinos, ingamfat, lenes; “fiecare dintre noi este
rezultatul relatiilor pe care le-am avut sau pe care
le-am ratat de-a lungul vietii” (Andrei Plesu)
 VALORIC
Valoric = deoarece caracterul confera valoare
fiintei umane – o persoana este mai mult sau mai
putin valoroasa din punct de vedere social, in
functie de masura in care contribuie la armonia, sau
dimpotriva, la perturbare angrenajului social din
care face parte; in limbaj popular vorbim despre
caractere pozitive (bunatate, generozitate,
politete...) sau negative (rautate, zgarcenie,
impolitete…)
 Reglator

 Reglator = deoarece caracterul contine si

componenta volitiva (vointa) prin care fiecare
individ isi poate modela propriu caracter si de
aici si temeperamentul si astfel se autoregleaza,
putandu-se construi si reconstrui asa cum isi
doreste sa fie. (spre ex. Un temperament coleric
poate sa isi dezvolte trasatura de caracter de
autostapanire, rabdare si astfel sa isi contracareze
impulsivitatea;
Când se formează caracterul?
Cine contribuie la formarea
caracterului?
 FORMAREA CARACTERULUI
 Geneza caracterului debutează în copilărie.
 1. Imediat după naştere începe formarea caracterului prin procesul învăţării sociale pe căi foarte variate
( familia, părinţii vor încuraja comportamentele dezirabile şi le vor sancţiona pe cele indezirabile ; copilul
va învăţa foarte repede ce comportamente îi aduc laudă, recompense şi pe cele care îi aduc reproşuri,
pierderea unor privilegii, chiar sancţiunea) – acesta este mecanismul condiţionării – care are
ca efecte fixarea unor comportamente mai simple, în primii ani ai copilăriei.

 2. Mecanismul autorităţii – este sursa principală de formare a caracterului ; autoritatea

adultului se impune de la sine, ceea ce decide el este „sfânt”; mecanismul autorităţii merge mână în mănă
cu cel al condiţionării . Pe măsură ce copilul creşte autoritatea ar trebui exercitată cu măsură, pentru că va
creşte şi nevoia de autonomie a copilului şi mai ales a adolescentului. Autoritatea ar trebui să se schimbe
în coparticipare, antrenarea adolescentului la viaţa de familie, a şcolii, în luarea deciziilor, prin consultare
şi nu prin impunere.
  
  
  
  
 3. Mecanismul imitării şi al modelului – copilul
va imita şi va adopta modelele de conduită din mediul lui
familial ( părinţi, bunici, fraţi etc.) ; are loc un proces de
„imprimare” , de întipărire, de asimilare a acelor modele
ce îşi pot prelungi efectul pe toata durata vieţii.
 Modelul – este o sursă puternică de formare a caracterului,
tindem să ne identificăm cu un model, să împrumutăm din
calităţile lui ( pozitive, negative); model poate fi orice
persoană din anturajul nostru ( familie, şcoală, viaţa
socială, artistică, de pe stradă, anumiţi colegi dintr-un
grup) ; sunt perioade în viaţă, mai ales în adolescenţă –
când suntem foarte permeabili la un model, mai târziu
( odată cu maturizarea intelectuală şi socială, morală)
suntem mai selectivi şi mai critici în alegerea modelului.
 Structura caracterului

 Caracterul prezinta:
 O componenta orientativa exprimata prin atitudini
stabile.
 ATITUDINILE- exprimă poziția omului față de ceva
anume
 O componenta executorie exprimata prin trasaturi
voluntare de caracter.
 TRASATURILE DE CARACTER- exprimă ceea ce
este constant, relativ invariabil, stabil și definitoriu
pentru personalitatea umană
 CARACTERUL CA MECANISM RELAȚIONAL
 G. ALLPORT- propune un model al trăsăturilor de
personalitatea organizate sistemic:
 La baza caracterului sunt situate mii de dispoziții și trăsături
conjuncturale
 În cursul maturizării intelectuale, afective și sociale se
structurează un set de 10-15 TRĂSĂTURI PRINCIPALE, ce
pot fi cu ușurință recunoscute la un individ
 Confruntarea cu situații de viață mai dificile duce la
selectarea a 2-3 TRĂSĂTURI CARDINALE, definitorii
pentru o persoană
 A caracteriza personalitatea cuiva înseamnă a observa toate
aceste trăsături
 Atitudini
 - atitudini faţă de societate, faţă de ceilalţi semeni ( exprimă poziţia
faţă de societatea în care trăim, faţă de instituţiile ei, faţă de semenii
noştri : sinceritate, altruism, corectitudine, toleranţă, bunătate dar şi
opusul acestora);
 - atitudini faţă de propria persoană ( exprimă raportarea la propriul
eu fizic, social şi spiritual, se traduc prin admiraţie faţă de propriul
eu, încredere în sine, optimism, stăpânire de sine , modestie,
demnitate, spirit autocritic dar şi opusul acestor trăsături);
 - atitudini faţă de muncă ( exprimă raportarea la propria activitate,
la cerinţele acesteia, la rezultatele aşteptate şi realizate – hărnicie,
conştiinciozitate, exigenţă, autoexigenţă, disciplină, punctualitate,
responsabilitate, asumarea erorilor, iniţiativă, creativitate dar şi
opusul acestora).
 Portretul psiho-moral al unui om cuprinde si
Trasaturi Voluntare De Caracter:
Fermitatea,perseverenta,stapanirea de
sine,curajul,barbatia,spiritul hotarat,eroism.
 Implică deficitul de voinţa lipsa de caracter?

 Capacitatea de a duce actul de vointa pana la

realizare, de a infrunta orice piedici si greutati ivite
in calea scopului propus, se numeste perseverenta. 
 La antipodul perseverentei sta cedarea cu usurinta
in fata dificultatilor, delasarea. Unii oameni renunta
la lupta de la primul impediment. Altii, desi au la
inceput taria sa inainteze, nu rezista greutatilor
pana la capat si cedeaza pe parcurs. Altii, cedeaza
aproape de momentul cand sa atinga piscul.
 Influența caracterului asupra temperamentului

 Caracterul controlează și reglează manifestările

temperamentale
 Caracterul reține, inhibă anumite însușiri temperamentale
 Caracterul maschează și compensează temporar însușirile
temperamentale care, manifestate în comportamente,
determină efecte dezadaptative
 Caracterul valorifică la maxim trăsăturile temperametale
care se asociază în plan comportamental cu efecte pozitive
 Caracterul nu suportă influențe din partea temperamentului