Digestia Gastrica

Digestia gastrica este un proces 
cu doua componente:

 - Mecanica
 - Enzimatica
 Componenta mecanica este indeplinita de
musculatura stomacului si consta in amestecarea
alimentelor cu secretia gastrica bolul alimentar
capatand calitati fizico-chimice noi, care il
transforma in chim gastric; numai astfel el poate fi
evacuat din stomac si supus in continuare
activitatii enzimatice in alte segmente ale tubului
digestiv.
 Produsul de secretie a glandelor gastrice propriu-zis
este sucul gastric. Histologic, aceste glande sunt
formate din celule principale (parietale, secreta HCL si
principale, secreta enzime) si accesorii (secreta
mucina).

Sucul gastric este un lichid incolor, limpede, cu pH-ul

foarte acid, de 1,5—2,5, datorita acidului clorhidric.

Compozitia chimica. Sucul gastric contine 99% apa si

1% reziduu uscat, format din substante anorganice
HCL, cloruri, fosfati) si organice (enzime si mucina).
 Acidul clorhidric secretat de celulele parietale ale glandelor gastrice
propriu-zise indeplineste functii fiziologice importante: creeaza un mediu
acid propice actiunii enzimelor protceolitice (pepsina, labfermentul,
gelatinaza) si celor lipolitice (lipaza gastrica). Din sucul gastric; transforma
pepsinogenul in pepsina; se combina cu protidele pregatindu-le pentru
actiunea pepsinei: alaturi de lizozim, are actiune bactericida asupra
bacteriilor continute in bolurile alimentare; in prezenta lui si a enzimelor
oxidoreducatoare, Fe 3+este redus la Fe2+; forma sub care se absoarbe cu
intensitate maxima la nivelul mucoasei intestinului subtire. proteja celulele
mucoasei gastrice de actiune priteolitica a enzimelor din sucul gastric.

Reglarea secretiei gastrice este posibila gratie unui mecanism nervos,

asociat si prelungit de unul umoral.

Reglarea nervoasa se realizeaza prin reflexele gastrosecretorii care, dupa

natura stimululor, sunt neconditionate si conditionate.
 Reflexul gastrosecretor neconditionat este declansat de stimulili
alimentari, care actioneaza asupra receptorilor mucoasei digestive bucale,
gastrice si intestinale. Prin stimulare, receptorii descarca impulsuri nervoase
trsansmise pe calea aferenta, reprezentata de fibrele viscerosenzitive ale
nervului vag, la centrul gastrosecretor din bulb. Raspunsul reflex la aceasti
stimuli este innascut si variaza in raport cu specia.

Reflexul gastrosecretor conditionat este declansat prin asocierea in mod

repetat a unui stimul initial indiferent (aprinderea unui bec, declansarea
unei soneri) cu un ecitant neconditionat (hrana) si raspunsul consta in
stimularea secretiei gastrice.

Secretia gastrica decurge in trei faze; cefalica, gastrica si intestinala.

Faza cefalica incepe inainte ca alimentele sa fi ajuns in stomac, datorita

reflexelor gastrosecretorii care pregatesc terenul pentru digestia gastrica.
 Excitarea nervului vag determina stimularea secretiei
gastrice atat -direct, prin stimularea celulelor care secreta
HCL, enzime digestive si histamina, cat si indirect, prin
stimularea sintezei si echilibrarii gastrinei hormon
digestiv, eliberat prin polul bazal al celulelor endocrine G
din mucoasa gastrica, de unde trece in sange. Ajuns in
circulatia sistemica, va manifesta efect stimulator asupra
mucoasei gastrice, prin intermediuli-sangelui arterial.

Faza gastrica incepe odata cu patrunderea alimentelor

in stomac. Durata acestei faze este de 3-4 ore, deci egala
cu cea a digestiei gastrice, si se termina odata cu
evacuarea continutului gastric in duoden.
 Reglarea nervoasa, posibila datorita reflexului gastrosecretor
neconditionat, preceda reglarea umorala. Patrunderea alimentelor
in stomac provoaca distensia gastrica (in regiunea antrului), care
stimuleaza mecanoreceptorii; prezenta alimentelor in stomac
stimuleaza si chemoreceptorii. Impulsurile descarcate de receptori
sunt conduse prin fibrele viscerosenzitive la centrul gastrosecretor.
Fibrele postganglionare parasimpatice stimuleaza secretia celulelor
parietale P, care produc HCL , si secretia celulelor G, care produc
gastrina, determinand efectele prezentate anterior.

Un alt mecanism care controleaza secreta si motilitatea gastrica se

realizeaza prin intermediul sistemului nervos vegetative intrisec,
situate in tramural (in grosimea peretelui stomacului), in majoritatea
segmentelor tubului digestive, incepand cu stomacul, continuand cu
intestinal subtire si terminand ce cel gros.
 Faza intestinala este de mai mica importanta pentru secretia
gastrica, fiind declansata de primele cantitati de chim gastric
evacuate in duoden. Rezulta ca acesta faza este importanta numai
in cazul unor mese bogate in alimente care necesita o digestie
gastrica mai prelungita (de exemplu, carnea). Faza intestinala este
reglata printr-un reflex secretor vago-vagal; calea aferenta este
reprezentata de fibrele viscerosenzitive ale nervului vag, iar cea
eferenta, de fibrele viscerosecretorii ale aceluiasi nerv.

Gastrina, hormon digestiv secretat si de celulelor endocrine G

din mucoasa duodenala, stimuleaza secretia gastrica. Ihibarea
activitatii scretorii si motorii a stomacului se realizeaza sa fie prin
diminuarea tonusului parasimpatic, fie prin participarea unor
factori inhibitorii, eliberati de catre sistemul nervos intrisec:
 Contractile tonice incep de la cardia si progreseaza spre pilor, favorizand
contactul intim al alimentelor cu mucoasa gastrica, amestecarea si imbibarea lor cu
sucul gastric.

Contractiile peristalice urmeaza contractiile tonice. Ele incep la nivelul corpului

stomacului, in jonctiunea portiunii proximale cu cea distala a stomacului. Aceste
contractii au intrensitate mai mare in antru si canalul piloric. Initial alimentele
inainteaza spre pilor ( miscari de propulsie) pe care-l gasesc inchis. Astfel, primele
alimente sufera o miscare de retropulsie (de intoarcere in antru), unde sunt supuse
amestecarii cu sucul gasatric.

Acest proces se repeta pana cand alimentele sunt transformate in particule mici
de cativa mm, care apoi vor fi evacuate.

Contractiile automate ale musculaturii stomacului si a intestinului subtire si gros

sunt rezultatul activitatii centrilor de automatism din peretele tubului digestiv.
 Evacuarea gastrica consta in trecerea alimentelor prelucrate fizic
si chimic din stomac, prin canalul si sfincterul piloric, in duoden.
Trecerea alimentelor se face diferentiat, in raport cu natural or.
Alimentele cu un continut ridicat de apa pot trece mai repede iar
cele solide trec in cantitati de cativa mililitri, pe masura ce sunt
preparate. Aceasta trecere treptata este motivata de diferenta
mare de pH dintre continutul gastric si cel duodenal.

Reglarea nervoasa. Stimularea sistemului nervos vegetativ

parasimpatic, si anume a nervului vag, determina o serie de
efecte, ce constau in cresterea tonusului si a motilitatii
musculatorii netede a stomacului. Prin stimularea fibrelor
simpatice din nervii splanhnici, apar efecte antagonice, dar de mai
mica intensitate.
 Reglarea umorala se realizeaza prin intermediul hormonilor
digestivi locali care influenteaza atat motilitatea gastrica cat si
inhibarea evacuarii gastrice, favorizand buna desfasurare a
digestiei intestinale.

Motilina, hormon digestiv, stimuleaza motilina gastrica.

Peptidul vasoactiv intestinal denumit VIP favorizeaza relaxarea
portiunii proximale a stomacului.

Alti hormoni digestivi scad motilitatea gastrica si temporizeaza

evacuarea continutul gastric: colecistokinina (CCK) si secretina.
Glucagonul inhiba contractile de foame ale stomacului, aparute
prin prelungirea intervalul dintre mese si temporizeaza
evacuarea gastrica.
• https://www.youtube.com/watch?v=Og5xAdC8EUI&t=23s
Va multumesc!