TULBURAREA EXPLOZIVĂ INTERMITENTĂ

• Izbucniri/ieșiri comportamentale recurente

reprezentând eșecul de a controla impulsurile
agresive și manifestate prin oricare din următoarele:
A 1. Agresivitate verbală- (ieșiri temperamentale,
tirade, argumentări sau certuri verbale) sau
agresivitate fizică față de proprietate, animale sau
alți indivizi care apare de două ori pe săptămână, în
medie, pentru o perioadă de 3 luni.
Agresivitatea fizică nu are ca rezultat alterarea sau
distrugerea proprietății și sau rănirea fizică a
animalelor sau a celorlalți.
A2 Trei ieșiri comportamentale care implică alterarea
sau distrugerea proprietății și/sau atacuri fizice care
presupun rănirea fizică a animalelelor sau a altor
indivizi care apar de-a lungul unei perioade de 12
luni.
• Magnitudinea agresivității exprimate în cadrul
ieșirilor recurente este vădit disproporțională față
de provocare sau față de orice stresori psihosociali
precipitatori.
• Izbucnirile agresive recurente nu sunt premeditate
(sunt impulsive și/sau bazate pe furie) și nu sunt
comise pentru a atinge anumite obiective tangibile
(bani, putere, intimidare).
• Ieșirile agresive recurente cauzează fie distres
marcant la nivelul individului , fie afectarea
funcționării ocupaționale sau interpersonale, sau
sunt asociate cu consecințe financiare sau legale.
• Vârsta cronologică este de cel puțin 6 ani (sau un
nivel de dezvoltare echivalent).
• Ieșirile agresive recurente nu sunt mai bine
explicate de alte tulburări mentale (tulburarea
depresivă majoră, tulburarea bipolară, tulburarea
disruptivă de dereglare a dispoziției, tulburarea
psihotică, tulburarea de personalitate antisocială,
tulburarea borderline de personalitate)
• și nu pot fi atribuite unei alte condiții medicale (traume
în urma unei lovituri la cap, tulburarea Alzheimer) sau
efectelor fiziologice ale unei substanțe (drog de abuz
sau medicament).

• Pentru copiii între 6-18 ani, comportamentul agresiv

care apare ca și parte a unei tulburări de adaptare nu
trebuie luat în considerare pentru acest diagnostic.

• Notă: Poate fi diagnostic adițional alături de ADHD,

tulburarea de comportament, tulburarea
opoziționismului sfidător, tulburările din spectru autist
când ieșirile recurente impulsiv- agresive sunt în exces
față de cele întâlnite în mod obișnuit în cadrul
tulburărilor anterior enumerate și cer atenție clinică
separată.
 Trăsături legate de diagnostic
• Izbucnirile impulsive (sau bazate pe furie) și
agresive din tulburarea explozivă intermitentă se
instalează rapid și au tipic o perioadă prodromală
scurtă sau aceasta lipsește.
• Izbucnirile durează de obicei mai puțin de 30 de
minute și în mod tipic apar ca și răspuns la
provocări minore venite din partea unei persoane
apropiate.
• Indivizii cu tulburare explozivă intermitentă au
adesea episoade mai puțin severe de atacuri
verbale sau fizice care nu alterează, nu distrug și
nu produc răniri (Criteriul A 1) printre episoadele
de atac și distrugere mai severe (A2).
• Criteriul A 1 definește izbucniri agresive frecvente
(de două ori pe săptămână, în medie, pentru o
perioadă de trei luni) caracterizate prin pierderea
cumpătului, tirade, argumentări verbale sau certuri
sau atacuri fără a dăuna obiectelor sau a răni
animalele sau alți indivizi.

• Criteriul A 2 definește izbucnirile impulsiv-agresive

mai puțin frecvente (trei într-o perioadă de un an)
caracterizate de alterarea sau distrugerea unui
obiect, indiferent de valoarea acestuia sau de atacul
prin care se cauzează rănirea fizică a unui animal
sau a altui individ.
• Punctul central al tulburării explozive
intermitente este eșecul de a controla
comportamentul impulsiv agresiv ca și răspuns
la provocarea experimentată subiectiv (de
exemplu stresorul psihosocial) care în mod tipic
nu ar conduce la o izbucnire agresivă (Criteriul B).

• Izbucnirile agresive sunt în general impulsive sau

bazate pe furie mai degrabă decât premeditate
sau instrumentale (Criteriul C) și sunt asociate cu
distres semnificativ sau cu alterarea funcționării
psihosociale (Criteriul D).
• Diagnosticul de tulburare explozivă intermitentă
nu se aplică în cazul copiilor mai mici de 6 ani
sau aflați într-un nivel de dezvoltare echivalent
(Criteriul E) sau indivizilor ale căror izbucniri
agresive sunt mai bine explicate de o altă
tulburare mentală (Criteriul F).
• La fel, diagnosticul nu se aplică indivizilor cu
tulburare disruptivă de dereglare a dispoziției
sau indivizilor ale căror izbucniri impulsiv-
agresive pot fi atribuite unei alte condiții
medicale sau efectelor fiziologice ale unei
substanțe (Criteriul F).
• Copiii între 6-18 ani nu vor fi diagnosticați cu
tulburare explozivă intermitentă atunci când
ieșirile impulsiv agresive apar în contextul unei
tulburări de adaptare (Criteriul F).

• Comorbidități: tulburarea afectivă unipolară,

tulburările anxioase, tulburările legate de uzul
de substanță/ deși ele apar mai târziu după
instalarea tulburării explozive intermitente.
• Prevalență: Prevalența în SUA de-a lungul unui an
este de 2,7%. Este mai prevalentă în cazul
indivizilor mai tineri (sub 35-40 de ani) în
comparație cu indivizii mai în vârstă (peste 50 de
ani) și în cazul celor cu studii liceale sau mai puțin.
• Dezvoltare și curs: Instalarea comportamentelor
recurente, problematice, impulsive și agresive este
comună la sfârșitul copilăriei și începutul
adolescenței și debutează rar după 40 de ani.
Trăsăturile de bază ale tulburării sunt în mod tipic
persistente și continuă să se manifeste de-a
lungul anilor.
• Cursul tulburării poate fi episodic, cu perioade
recurente de izbucniri impulsiv-agresive.
• Factori de risc și de prognostic
• Factori de mediu: Indivizii cu istoric de traumă
fizică și emoțională în timpul primilor douăzeci
de ani de viață- risc crescut pentru dezvoltarea
tulburării explozive intermitente.
• Factori genetici și fiziologici: Rudele de gradul
întâi ale celor cu tulburare explozivă intermitentă
sunt la risc crescut să dezvolte la rândul lor
tulburare explozivă intermitentă.
• Răspunsul amigdalei la stimulii furiei, în timpul
scanării din rezonanța magnetică funcțională
este mai amplu la indivizii cu tulburare explozivă
intermitentă în comparație cu indivizii sănătoși.
• Tot ei înregistrează anormalități în nivelul
serotoninei.
• Prevalența: mai prezentă în cazul băieților 1.4-2.3
• Consecințele funcționale:
• sociale (pierderea prietenilor, a rudelor,
instabilitate maritală),
• ocupaționale (retrogradări, pierderea locului de
muncă),
• financiare (de exemplu în legătură cu valoarea
obiectelor distruse) și
• legale ( procese civile ca și rezultat al
comportamentelor agresive împotriva persoanelor
sau a proprietății; acuzații penale în urma
atacurilor).
• Diagnostic diferențial:
• Tulburare disruptivă de dereglare a dispoziției:
care este caracterizată de o dispoziție emoțională
negativă persistentă (iritabilitate, furie) în
majoritatea timpului pe parcursul unei zile,
aproape în fiecare zi, printre izbucniri impulsiv-
agresive.
• Diagnosticul de tulburare disruptivă de dereglare a
dispoziției se aplică doar dacă izbucnirile recurente,
problematice, impulsive și agresive se instalează
înainte de vârsta de 10 ani. Un astfel de diagnostic
nu se pune niciodată după vârsta de 18 ani.
• Altfel, aceste diagnostice sunt mutual exclusive.
• Tulburarea de personalitate antisocială și
borderline: și ei afișează izbucniri recurente,
problematice, impulsiv-agresive.
• Totuși nivelul de impulsivitate și agresivitate al
acestori indivizi este mai scăzut în comparație cu
indivizii cu tulburare intermitentă explozivă.

• Delirul, tulburările neurocognitive majore și

schimbările de personalitate datorate unei condiții
medicale, tipul agresiv: leziuni ale creierului
asociate cu schimbări la nivelul personalității
caracterizate de izbucniri agresive, epilepsia parțială
complexă.
• Intoxicația cu substanță sau sevrajul: alcool,
cocaină sau alți stimulenți, barbiturice,
inhalanți. Diagnosticul de tulburare explozivă
intermitentă se aplică doar dacă suficiente
izbucniri impulsiv agresive apar în absența
intoxicației cu substanță și a sevrajului.
• ADHD, tulburări de comportament,
tulburarea opoziționismului provocator,
tulburări din spectru autist. Indivizii în cazul
cărora oricare dintre tulburările anterior
menționate s-au instalat în cadrul copilăriei
pot manifesta izbucniri impulsiv-agresive.
• Indivizii cu ADHD sunt în mod tipic impulsivi și au
izbucniri impulsiv-agresive.
• Cei cu tulburări de comportament manifestă izbucniri
proactive și în scop de pradă.
• În opoziționismul provocator agresivitatea este
caracterizată de izbucniri și certuri cu figurile de
autoritate iar
• în tulburarea explozivă intermitentă ele apar ca și
răspuns la o arie mai largă de provocări și includ atacul
fizic.
• Ele reprezintă și tulburările comorbide alături de
depresie, anxietate, tulburări legate de uzul de
substanță, tulburare antisocială și borderline de
personalitate.