DETERMINISMUL

SEXELOR LA PLANTE
GINOMONOICE

ANDROMONOIC
E

SISTEME DE SEXUALITATE LA PLANTE

Plante hermafrodite: flori cu stamine si pistil

Plante monoice: flori mascule si femele pe acelasi individ
Plante dioice: plante mascule si plante femele
 TIPURI DE SEXUALITATE LA PLANTE

Sexualitate Fenotip Descriere

Flori individuale
Hermafrodite Hermafrodit Flori bisexuate cu stamine şi pistil
(bisexuate) ♀ sau ♂ Flori unisexuate
Unisexuate ♀ Flori femele
Cu pistil ♂ Flori mascule
Cu stamine
Plante
Hermafrodite Hermafrodit Numai flori hermafrodite
Monoice ♀♂ Flori femele şi mascule pe aceeaşi plantă
Dioice ♀ sau ♂ Flori femele şi flori mascule pe plante diferite
Ginoice ♀ Plante numai cu flori femele
Androice ♂ Plante numai cu flori mascule
Ginomonoice Hermafrodit şi ♀ Plante cu flori hermafrodite şi flori femele
Andromonoice Hermafrodit şi ♂ Plante cu flori hermafrodite şi flori mascule
Trimonoice (poligamice) Hermafrodit, ♀, ♂ Flori hermafrodite, femele şi mascule pe
aceeaşi plantă
Populaţii de plante
Hermafrodite Hermafrodit Numai hermafrodite
Monoice ♀♂ Numai plante monoice
Dioice ♀ şi ♂ Numai plante dioice
Ginodioice Hermafrodit şi ♀ Atât indivizi hermafrodiţi cât şi ginoici
Androdioice Hermafrodit şi ♂ Atât indivizi hermafrodiţi cât şi androici
Trioice (subdioice) Hermafrodit şi ♀ Indivizi hermafrodiţi, femeli şi masculi
şi ♂
DISTRIBUTIA SEXUALITATII LA PLANTE

72% specii hermafrodite

10% strict monoice sau dioice (4% şi respectiv 6%)
7% forme intermediare de sexualitate, inclusiv
ginodioicia şi androdioicia
10% atât cu flori unisexuate, cât şi bisexuate

•Diferitele tipuri de sexualitate la plante sunt raspandite

aproximativ egal intre mono si dicotiledonate.
•DIOICIA a evoluat recent si a implicat o repetabilitate a
evolutiei.
•Este posibil de estimat de cate ori a evoluat dioicia si in cat timp
doar la grupele de plante la care se cunosc foarte bine relatiile
filogenetice.
CAILE DE EVOLUTIE SPRE DIOICIE

1. Direct din specii hermafodite

- Sunt necesare doua mutatii simultane
(una pentru sterilitate masculina si una
pentru sterilitate feminina)
(dupa Dellaporta 1993)
- Putin probabila. Mai probabil prin
ginodioicie sau prin androdioicie.

2. Prin monoicie
- Prin mutatii succesive care sa altereze
procentul de flori mascule sau femele.
- Probabila, datorita labilitatii sexuale a
speciilor monoice care genereaza flori
cu sex incorect.

3. Prin heterostilie
- Polimorfism pentru pozitia stilului si
anterelor la florile hermafrodite.
- Posibila, intrucat specializarea unui tip
de floare spre masculinitate si a
celuilalt spre feminitate poate duce la
dioicie.
 La plantele hermafrodite polenizarea se face: allogam
(polenizare incrucisata) sau autogam (autopolenizare).

Avantajele allogamiei:
- evita efectul deletoriu al consangvinizarii
- promoveaza heterozigotia, variabilitatea genetica, schimburile
genetice
- favorizeaza supravietuirea si adaptarea pe termen lung a speciilor

Avantajele autogamiei:
- costuri energetice reduse
- succes reproductiv in conditiile in care este favorizata
reproducerea rapida
 Modificări florale la plante hermafrodite*

Mecanismul Descriere
Mecanisme care favorizează
autopolenizarea
Cleistogamia Producerea de flori închise ce se
autopolenizează
Homogamia Maturarea sincronă a staminelor şi stigmatului
Mecanisme care favorizează
alogamia
Chasmogamia Flori deschise capabile de polenizare
deschisă
Dichogamia Rate diferite de maturizare a organelor
sexuale
Protoginie Stigmatul se maturizează primul
Protostilie Anterele se maturizează primele
Incompatibilitate Imposibilitatea împerecherii între indivizi
similari genetic
Sterilitate Producerea de organe sexuale sau gameţi
nefuncţionali
Heterostilie Modificări ale componentelor florii
*Multe dintre aceste adaptări se pot găsi şi la plantele dioice.
Evoluţia sexelor separate este
interconectată cu evolutia
cromozomilor de sex.
Sistemele cromozomiale de determinare a sexului au câteva
caracteristici esenţiale, care se regăsesc la o mare varietate de grupuri
taxonomice.
-sistemele primitive: nu există diferenţe stucturale majore între
cromozomii care poartă alele implicate în determinarea sexelor.
-sistemele mai avansate: la sexul heterogametic apar rearanjamente
cromozomiale care previn recombinarea genetică
-cele mai avansate sisteme, cromozomii de sex sunt foarte diferiţi
din punct de vedere morfologic şi genetic neexistând schimburi genetice
între ei în totalitate sau pe o mare parte a lungimii lor.

Heterozomii au apărut în
cursul evoluţiei printr-un
proces de diversificare al
unei perechi de autozomi.

Reprezentare schematică a originii autozomale a heterozomilor

La unele plantele dioice s-au identificat sisteme cromozomiale de
determinare a sexului. La aceste plante dimorfismul sexual este
exprimat în stadiile foarte timpurii ale formării florii, adică la stadiul de
iniţiere a organelor.
Evoluţia sistemelor cromozomilor heteromorfici implica:
•acumularea pe cromozomii de sex a unor gene care
determină dimorfismul sexual.
•stoparea recombinarii genetice între regiuni extinse de
pe cromozomii X şi Y,
•degenerarea cromozomului Y,

•dezvoltarea mecanismului compensării de doză

Distributia taxonomica a speciilor de plante cu cromozomi de
sex diferentiati

Familia Specia Sistemul cromozomial

de determinare a
sexului
Cannabidaceae Humulus lupulus, X:autozomi
H. japonicus, Cannabis sativa
Caryophyllaceae Silene latifolia, S. dioica XX/XY
Cucurbitaceae Coccinia indica XX/XY
Loranthaceae Viscum sp. XX/XY
Palmae Phoenix dactylifera Probabil XX/XY
Polygonaceae Rumex acetosa şi alte specii X:autozomi
din subgenul Acetosa
 La plante cu heterozomi se intalnesc 2 sisteme
cromozomiale de determinare a sexelor:
1. Sistemul Y-activ de determinare a sexului
2. Sistemul X/autozomi de determinare a sexului

Sistemul Y-activ de determinare a sexului

-masculii sunt sexul heterogametic (XY), iar femelele sexul homogametic
(XX).
-factori dominanţi masculi şi factori supresori femeli pe cromozomul Y
-cromozomul X este esenţial atât la plantele femele, cât şi cele mascule
-este intalnit atat la unele plante dioice (ex. Silene), cat si la mamifere

Sistemul X/autozomi de determinare a sexului

-implică determinarea sexului prin intermediul relaţiei dintre numărul de
cromozomi X şi numărul de autozomi (raportul X:A)
-daca raportul X:A este mai mare sau egal cu 1 sunt plante femele; dacă
raportul este mai mic sau egal cu 0,5 sunt plante mascule, iar când
raportul etse cuprins între 0,5 şi 1 sunt hermafrodite
-mecanismul a fost descoperit la Drosophila melanogaster
 SISTEMUL Y-ACTIV Cariotip plantă masculă

-Ambele specii au sistem Y-activ de determinare a sexelor

-Complementul cromozomial este 2n=24, XX/XY
-Perechea de heterozomi reprezintă ~16% din genomul
diploid mascul, cromozomul Y fiind mult mai mare decât
cromozomul X.
-Cromozomul Y de la aceste specii este foarte puţin
heterocromatinizat.

Silene latifolia L. ssp. alba, 2n=24,XX/XY

Fam Caryophyllaceae

Silene dioica,2n=24,XX/XY
Metafaza I meiotică plantă masculă

Cariotip plantă masculă Cariotip planta femelă

Fam. Polygonaceae SISTEMUL X:AUTOZOMI
Metafaza I meiotică
Cariotip plantă masculă
Rumex acetosa L. subsp. acetosa
2n= 12+XX/XY1Y2
Cariotip plantă femelă
Humulus lupulus 2n= 20, XX/XY
Fam Cannabidaceae
Canabis sativa
2n=20,XX/ XY
În cadrul speciilor cu sistem X:autozomi se întâlnesc unele cu
multiplu de cromozomi Y ca la genul Rumex (Familia
Polygonaceae), precum şi specii cu un singur cromozom Y, situaţie
întâlnită la speciile din Fam. Cannabidaceae.
- La specia Rumex acetosa (2n=12 + XX/XY1Y2), precum şi la
speciile înrudite R. alpestris şi R. tuberosus, cromozomii Y sunt
heterocromatinici, iar lungimea lor însumată depăşeşte lungimea
cromozomului X. S-a remarcat, de asemenea, configuraţia
tripartită din metafaza I meiotică, între cei trei heterozomi.
- La Fam. Cannabidaceae sexul plantelor se află şi sub influenţa
factorilor de mediu şi a factorilor hormonali. La Cannabis sativa,
2n=18 + XX/XY, şi Humulus lupulus, 2n=18 + XX/XY s-a pus în
evidenţă prezenţa heterozomilor, precum şi modul de împerechere
cap-la-cap, la nivelul unei zone de omologie, a acestora.
 DETERMINISMUL GENIC AL SEXELOR LA PLANTE DIOICE

Grupul de gene MROS,

-prezent atât în genomul plantelor mascule cât şi in genomul plantelor femele,
-cuprinde: MROS1 (Men-1) genă implicată în formarea grăunciorului de polen, MROS2 (Men-4)
genă cu rol în stadiile târzii ale maturării anterei, MROS4 genă cu rol în stadiul iniţial al dezvoltării
mugurelui floral şi gena MROS3 (Men-9 sau CCLS4), cu rol în maturarea tapetumului anterei.
-toate genele MROS au localizare exclusiv autozomală cu excepţia genei MROS3 care este localizată
în cel puţin două copii aranjate în tandem pe cromozomul X si în două copii pe autozomi.

785pb

Electroforeza în gel de agaroza 1,5% a Electroforeza in gel de agaroza (1,5%) a

produsilor de PCR pentru gena MROS2 (785bp)
din plante de Silene latifolia: 1. marker
molecular λ ADN/ BstEII;
2. produs de amplificare obţinut din ADN izolat
din plante femele; 3. produs de amplificare
obţinut din ADN izolat din plante mascule
produsilor reactiei PCR pentru gena MROS2
(785bp): 1. produs de amplificare obţinut din
ADN izolat din plante mascule de Rumex
acetosa ; 2. produs de amplificare obţinut din
ADN izolat din plante femele de Rumex
acetosa; 3. martor negativ ; 4. marker
molecular de greutate pGEM.
 UTILIZAREA MARKERILOR MOLECULARI ÎN STUDIUL
DETERMINISMULUI SEXULUI LA SPECII DE PLANTE DIOICE
La plantele dioice cultivate
pentru fructe sau seminţe,
plantele femele sunt destul de Markerii moleculari sex-
greu de identificat în stadiile linkaţi identificaţi sunt
timpurii de dezvoltare. markeri RAPD, RFLP,
Exemple: kiwi (Actinidia AFLP şi markeri
deliciosa), hameiul (Humulus
lupulus), curmalul (Phoenix
microsatelitici.
dactylifera), papaya (Carica
papaya), fisticul (Pistacia vera),
cătina (Hippophae rhamnoides)
şi murele (Rubus
chamaemorus). Tehnica AFLP combină
specificitatea analizelor
În general, la aceste plante sunt
de restricţie cu
necesare mai puţine plante
mascule ca donatoare de polen, amplificarea PCR.
comparativ cu plantele femele. Implică trei etape:
La cătină, de exemplu, raporul (i) restricţia enzimatică a
între plantele femele şi plantele ADN şi ligarea unor
mascule este de 9:1. adaptori nucleotidici,
Cu toate că, la multe specii de (ii) amplificarea selectivă a
plante dioice, nu s-au putut încă seturilor de fragmente de
identifica gene care să restricţie
determine sexul au fost
(iii) analiza în gel de
identificaţi o serie de markeri
moleculari X-linkati. poliacrilamidă a
fragmentelor amplificate.
Analiza DIG-AFLP. a. Secţiune din gel
care prezintă patternurile ADN generate de
combinaţia PEC Eco/Mse. Linia 2: plantă
femelă de M. ovata, linia 3: plantă masculă
de M. ovata, linia 4: plantă femelă de M.
perennis, linia 5: plantă masculă de M.
perennis. Liniile 1 şi 6 (M): standardul de
mărime DIG-marcat nr. V (Boehringer
Mannheim, Germany); mărimea
fragmentelor: 504pb, 458pb, 434pb,
267pb, 234pb, 213pb, 192pb, 184pb,
124pb, 123pb, 104pb. b. Reprezentare
schematică a diferenţelor dintre
patternurile ADN la cele două sexe de la
ambele specii.