SISTEMUL NERVOS

Caracterizare generală, compartimentele

funcționale, fiziologia neuronului și a sinapsei,
reflexul, măduva spinării
Caracterizare generală
Te-ai întrebat vreodată cum lucrează un calculator și de ce este el atât de inteligent? Sau cum
este posibil ca un autopilot să „conducă” un avion la fel ca și un pilot? Sau cum pot roboții să
facă lucruri uimitoare?
Toate acestea sunt posibile datorită unor sisteme de comandă și control. Ele transmit și primesc
informații. Bineînțeles că sunt și extrem de complexe.
La fel este și în cazul omului. Sistemul nervos, alături de sistemul endocrin, controlează
majoritatea funcțiilor organismului. Sistemul nervos coordonează funcțiile mușchilor, viscerelor
și glandelor secretoare, iar sistemul endocrin se ocupă de metabolism. Între aceste două sisteme
există o strânsă interdependență, la fel ca și în cazul altor sisteme.
Sistemul nervos somatic vs sistemul nervos vegetativ
Știm că autopilotul unei mașini sau al unui avion este format din mai multe sisteme, iar acestea
pot fi alcătuite din subsisteme. De exemplu, în cadrul aceluiași sistem pot exista subsisteme care
controloază mișcarea flaps-urilor sau care transmit comenzi cu privire la anumite date
meteorologice.
Și în cazul corpului uman, sistemul nervos se clasifică în:
• sistem nervos somatic (al vieții de relație) – cel care integrează organismul în mediul de
viață; controlează, în principiu, activitatea mușchilor scheletici
• sistem nervos vegetativ – controlează activitatea organelor interne și a glandelor
Compartimentele funcționale ale sistemului nervos
Activitatea oricărui sistem se bazează pe activitatea unor centri. Acești centri pot să primească informații de la alte
sisteme sau pot să transmită comenzi altor sisteme.
Similar, activitatea sistemului nervos gravitează în jurul centrilor nervoși. Fiecare centru nervos are două funcții:
• funcția senzitivă – este locul unde sosesc informațiile culese de la nivelul receptorilor;
• funcția motorie – este cea care transmite comenzile la efectori.
La nivelul emisferelor cerebrale, mai apare și funcția psihică care rezultă din integrarea stărilor senzitive și motorii.
De reținut este că nu există funcție senzitivă fără manifestări motorii, și nici invers.
Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă „funcția senzitivă” a autopilotului ar furniza informații despre date meteo, iar
funcția de control să nu ia nicio „decizie”? Cu siguranță, ne-am prăbuși...
Fiziologia neuronului și a sinapsei
Trebuie să zicem că autopilotul ar fi format din zeci de fire de control, comandă, etc. legate între
ele. Totuși, ele funcționează ca un întreg. De asemenea, ele pot avea anumite proprietăți, pentru
ca totul să funcționeze perfect. Ele pot comunica unele cu altele.
În cazul sistemului nervos, unitatea morfologică și funcțională este reprezentată de neuron.
Neuronii formează o rețea imensă, care prelucrează, analizează, memorează și transmite
informații. Ei comunică unii cu alții prin structuri numite sinapse. Pe scurt, o sinapsă reprezintă
locul în care se întâlnesc doi neuroni sau un neuron și o altă celulă.
Clasificarea neuronilor
Neuronii se clasifică astfel:
• după forma acestora (sunt foarte variați):
• stelată – neuronii coarnele anterioare ale măduvei spinării
• ovală sau sferică – neuronii ce formează ganglionii spinali
• fusiformă – neuronii ce formează stratul profund al scoarței cerebrale
• piramidală – neuronii ce formează zonele motorii ale scoarței cerebrale
• după numărul prelungirilor:
• unipolari – au formă globuloasă și o singură prelungire; reprezentant – celulele cu conuri și bastonașe din retină
• pseudounipolari – au o prelungire în forma literei „T”, în care dendrita intră în sistemul nervos periferic, iar axonul în sistemul nervos central;
reprezentant – ganglionul spinal
• bipolari – au două prelungiri ce se află la polii opuși ai celulei; reprezentant – neuronii din ganglionul spiral Corti și vestibular Scarpa, din retină și din
mucoasa olfactivă
• multipolari – au mai multe prelungiri dendritice și un singur axon – neuronii din coarnele anterioare ale măduvei, scoarța cerebrală și cerebeloasă
• după funcție:
• neuroni senzitivi – au dendritele lor în contact cu receptorii
• neuroni motori – axonii lor intră în contact cu efectorii
• neuroni de asociație – leagă cele două tipuri de neuroni de mai sus
Anatomia neuronului
Un neuron este format din:
a) corp celular (pericarion) ce conține: neurilemă, neuroplasmă și nucleu;
b) prelungiri: dendrite – prelungiri celulipete (transmit impulsul nervos spre corp) și axon – prelungire unică,
celulifugă (transmit impulsul nervos spre sinapse).
Neurilema – este subțire, învelește pericarionul și este de natură lipoproteică.
Neuroplasma – conține organite comune (mitocondrii, ribozomi, RE), incluziuni pigmentare și organite
specifice (neurofibrile – rețea de fibre dispusă atât în corp cât și în prelungiri; are rol în conducerea impulsului
nervos; corpi tigroizi (echivalenți ai ergastoplasmei – se află în corp și la baza dendritelor; rol în metabolismul
neuronal).
Nucleul – în SNS este unic și are 1-2 nucleoli, iar în SNV este dublu sau multiplu.
Prelungirile neuronului
• Dendritele – prelungiri multiple (un neuron are mai multe dendrite);
- în porțiunea lor inițială sunt mai groase, apoi se subțiază;
- conțin neurofibrile (ele recepționează impulsul nervos și-l conduc spre corpul neuronului) și corpi Nissl.
• Axonul – este o prelungire unică a neuronului, lungă (uneori poate avea 1m) și mai groasă;
- prezintă axoplasmă (în care se află mitocondrii, vezicule ale RE și neurofibrile) și axolemă (cu rol în propagarea impulsului
nervos);
- în porțiunea terminală, se ramifică – butonii terminali ce conțin neurofibrile, mitocondrii și vezicule cu mediator chimic;
- este format din teci – mielină, Schwann și Henle; axonii neuronilor SNC nu prezintă ultimele două teci;
- mielina are proprietăți electroizolante; axonii cu diametrul mai mic de 2 și fibrele postganglionare nu prezintă teacă de mielină;
în SNP mielina este secretată de celulele Schwann, care produc pentru un singur axon, iar cea din SNC de oligodendrocite care produc pentru
mai mulți axoni; mielina prezintă discontinuități – nodurile Ranvier;