ACIZII NUCLEICI

Proiect realizat de: Ciubotaru Alin-Teodor

Clasa a XI-a A
 • Ce sunt acizii
nucleici?
Acizii nucleici reprezintă componenta prostetică a
nucleoproteinelor și sunt purtătorii informației genetice, adică a
informațiilor necesare dezvoltării celulelor din organismele vii.
Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din
nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o
pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente
legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și
pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide
diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și
guanină).
• Bazele azotate sunt molecule care intră în
constituirea nucleotidelor, ele însele constituente
ale ARN-ului și ADN-ului.
• Structura dublu catenară a ADN-ului este asigurată
de legăturile de hidrogen ce se stabilesc între bazele
azotate ale celor două catene ale dublului helix
de ADN
 Moleculele de ADN și ARN conțin
cinci baze azotate
principale: adenina, citozina, timina, gu
anina și uracilul ale căror abrevieri sunt
A, C, T, G și U. Primele patru baze
azotate intră în compoziția AND -ului,
în timp ce, în ARN timina este înlocuită
cu uracil. Numele bazelor nucleotidice
corespunde bazei azotate conținute.
Secvența bazelor într-un acid
nucleic determină, în cazul unei gene,
secvența de aminoacizi în proteina
codificată de această genă. Mai rar,
alte baze azotate pot fi întâlnite în
compoziția acizilor nucleici:
dihidrouridina, inozina, xantina,
pseudouracilul. Ele rezultă din
modificări secundare ale celor cinci
baze principale.
 ADENINA
Adenina (6-aminopurina) este o substanță chimică, și
anume o bază purinică care se reprezintă cu litera A și
constituie componenta principală
a nucleotidelor din ADN și ARN. Formula chimică a adeninei
este C5H5N5.
Adenine formează o serie de tautomeri, forme izomere
care se interconvertesc rapid și sunt considerate
echivalente. Totuși, în condiții speciale, de exemplu la
plasarea într-un gaz inert și în fază gazoasă, se regăsește
cu precădere tautomerul 9H-adenină.
Adenina se împerechează cu timina în ADN și
cu uracilul în ARN. Adenina este identificată în unele lucrări
cu vitamina B4 deși nu corespunde exact definiției unei
vitaminei.
 CITOZINA
Citozina este o bază azotată de tip pirimidină, care este
utilizată pentru biosinteza citidinei-5'-monofosfatului și a
deoxicitidinei-5'-monofosfatului.
Citozina, 4-amino-2-hidroxipirimidina, are formula
empirică C4H5N3O, a cărui greutate moleculară este de
111,10 g / mol și este purificat ca o pulbere albă
 TIMINA
Timina (simbolizată cu litera T) este una din cele
patru baze azotate care formează ADN-ul, și are
formula chimicăC5H6N2O2. Este un compus derivat de
la molecula pirimidinei, și a fost descoperit în 1885 de
către Albrecht Kossel.
Compus cristalin, incolor, inodor, ce are
proprietatea de a absorbi lumina. Timina nu
prezintă fosforescență.
Legarea dintre timină (bază pirimidinică)
și adenină (baza purinică complementară) este
realizată prin 2 legături de hidrogen.
 GUANINA
Guanina este o substanță chimică, și anume
o bază purinică. Se reprezintă cu litera G și
constituie componenta principală
a nucleotidelor din ADN și ARN. Formula chimică
a guaninei este C5H5N5O.
Se poate obține din guano (format din
excremente ale păsărilor marine și ale liliecilor,
bogat în substanțe azotate, folosit mult timp ca
îngrășământ în agricultură) și se găsește în ficatul
și în alte țesuturi ale animalelor. În ADN și ARN
guanina se asociază cu baza azotată citozină.
Prima izolare a guaninei a fost raportată în
1844 de chimistul german Julius Bodo Unger
(1819–1885), care a obținut-o din excrementele
păsărilor marine.
 URACILUL
Uracilul este o pirimidină specifică ARN-ului. Acesta
grupează cu adenină, în cadrul ARN-ului, fiind înlocuit
de timină la ADN.
Compus cristalin, incolor, inodor, ce are proprietatea de
a absorbi lumina. Uracilul, precum toți acizii nucleici, nu
prezintă fosforescență.
Aparierea bazelor azotate ce conțin uracil (bază
pirimidinică) și adenină (bază purinică) se realizează prin
formarea de 2 legături de hidrogen.
 NUCLEOTIDELE

Nucleotidele se leagă împreună pentru a produce catene de acid nucleic sau polinucleotide,
adesea considerate ca șiruri de ADN.
Nucleotidele acționează uneori independent (expresia genei) sau se implică în celelalte
procese celulare (cataliză și semnalizare).
Grupările fosfat prezente în nucleotide sunt derivate din acid fosforic. Are o formulă
generală de (PO4)3- și se găsește în nucleotide sub formă de mono, di sau trifosfați. Nucleotida
care conține unul, doi și trei fosfați este monofosfat, difosfat și trifosfat.
 Legătura de hidrogen, cunoscută de asemenea și sub
denumirea de punte de hidrogen reprezintă
atracția electrostatică dintre moleculele polare, care are loc atunci
când un atom de hidrogen care este legat de un atom cu
o electronegativitate ridicată, cum ar fi azotul, oxigenul sau fluorul,
prezintă atracție față de un alt atom electronegativ din apropiere.
Aceste punți de hidrogen pot apărea intermolecular, adică
între molecule diferite, sau intramolecular, adică între componenții
unei singure molecule. Legătura de hidrogen este mai puternică
decât interacția van der Waals, dar este mai slabă decât legăturile
covalente sau ionice. Această legătură este prezentă atât
în compușii anorganici, precum apa, cât și în compușii organici,
cum sunt ADN-ul sau proteinele.
 Duplicarea unei molecule de ADN - replicare.
Ca urmare a acestei diviziuni și a diviziunii
ulterioare, celulele fiice moștenesc genomul
părinților lor, în care sunt moștenite un set
complet de gene sau instrucțiuni privind structura
ARN și a tuturor proteinelor din corp. Acesta este
primul flux de transfer de informații.
Un cromozom conține o moleculă de ADN
dublu catenar continuu. În timpul replicării, fiecare
catena de ADN parental servește drept șablon
pentru sinteza unei noi catene complementare.
Elica dublă nou formată are un lanț original și unul
nou sintetizat. Acest mecanism se numește
replicare semi-conservatoare.
• Replicarea constă în etape:
• Inițierea - formarea unei furci replicative
• Alungirea - sinteza de noi lanțuri
• Excluderea primerilor
• Rezilierea
 ROL
BIOLOGI
C
• Păstrarea informației genetice
(atât ADN-ul, cât și ARN-ul);
• Sinteza proteinelor (numai ARN-
ul).
• Acizii nucleici reprezintă
substratul eredității. Ei au
înscrisă, sub formă de codificare
biochimică informația ereditară
în catena polinucleotidică.
 Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Baz%C4%83_azotat%C4%83
https://olnafu.ru/s%C4%83n%C4%83tate/68496-acizi-nucleici-structura-%C8%99i-fun
c%C8%9Bia-rolul-biologic.html
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/acizii-nucleici-adn-si-arn
https://www.descopera.ro/stiinta/10528498-elicea-vietii-cea-mai-mare-descoperire-s
tiintifica-a-secolului-xx
https://ro.wikipedia.org/wiki/ADN
https://ro.lamscience.com/formation-hydrogen-bonds
https://koaha.org/wiki/Nucleotide https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_nucleic
Multumesc pentru atenție!