ASCARIDIOZA

SCOALA POSTLICEALA SANITARA GRIGORE GHICA VODA

DISCPLINA-MICROBIOLOGIE
CURSANTI-Mariuta Oana Stefania
Cozma Simona Elena
Balan Cristina Gabriela
Grupa –M9  2021
Cuprins

1.Cauze
2.Ciclul biologic
3.Factori de risc
4.Semne ș simptome
5.Complicații
6.Diagnostic
6.Tratament
7.Profilaxie
 Cauze

• Ascaridioza este o boală parazitară, comună omului și animalelor, produsă de viermele cilindric
parazit Ascaris lumbricoides, cunoscut sub denumirea comună de limbric.
• Acești viermi folosesc corpul uman drept gazdă în procesul maturizării de la larve sau ouă la
viermi adulți. Viermii adulți, care se reproduc, pot depăși 30 cm lungime. Ciclul biologic al
ascarizilor începe atunci când adultul sau copilul înghite ouăle acestor viermi paraziți, odată cu
apa sau alimentele. Ouăle sunt eliminate din organism prin masele fecale. Ascarizii adulți au o
culoare alb-gălbuie.
• Ascarizii adulți viețuiesc, în principal, în intestinul subțire al omului. În unele cazuri, aceștia pot
migra din intestinul subțire în intestinul gros, în căile biliare, în vezica biliară, în pancreas și în
alte organe interne.
• Ascaris lumbricoides are acțiune mecanică asupra gazdei, deoarece corpul parazitului poate
aplatiza vilozitățile intestinale ducând la malabsorbție.
• Rezervorul de infestare îl reprezintă omul. Individul se infestează prin consumul de alimente
contaminate, în special legume, fructe şi zarzavaturi nespălate, prin apă şi prin luarea ouălor cu
degetele, direct de pe sol. Un gram de sol contaminat poate să conţină câteva sute de ouă.
 Ciclul Biologic
 Femela depune ouăle în intestinul gazdei, iar de aici ele ajung la exterior o dată cu fecalele.

Durata embrionării variază în funcţie de temperatura şi umiditatea din mediul înconjurător.

În climatul temperat, vara, pe pământ umed, durata dezvoltării embrionare este de cca 3-4 săptămâni.

Dacă oul embrionat este ingerat de om, la nivelul duodenului eclozează larva, care pătrunde, cu ajutorul stiletului cuticular de
 la extremitatea anterioară a corpului, în vasele de sânge sau limfatice, ajunge în circulaţia portă şi este transportată la ficat.

Aici, rămâne cca 4 zile, apoi prin venele hepatice, ajunge în ventriculul drept,
şi de aici, prin arterele pulmonare, la plămân, unde se localizează la nivelul alveolelor pulmonare.

La plămân, larvele rămân şi se hrănesc cca 6-
10 zile, după care migrează ascendent în bronhii, trahee, ajung în faringe, de unde, prin tuse, odată cu sputa, pot fi eliminate 
sau înghiţite.

Dacă sputa este înghiţită, larvele ajung în intestinul subţire, unde se fixează de mucoasa acestuia, năpârlesc de câteva ori şi d
evin adulţi.
Factori de risc

• Igiena deficitară
• Vârstă - în majoritatea cazurilor este vorba de copii sub 10 ani
• Clima caldă
• Solul contaminat
Semne simtome

• Simptomatologia este deosebită după faza ciclului evolutiv:
În faza de migrație se pot ivi tulburări pulmonare și alergice: pneumopatii de tip infiltrativ, eozino
filic, fugace, cu tuse, expectorație, crize astmatiforme, cefalee, febră.

Uneori se manifestă sub forma bronșitelor acute sau bronhopneumoniilor.

Concomitent, bolnavii pot avea prurit, urticarii, mialgii, artralgii, cozinofilia este prezentată
în marea majoritate a cazurilor.

În faza intestinală: simptomele sunt determinate de numărul mare de paraziți, de reacția și sensibi
litatea gazdei.

Bolnavii pot prezenta inapetență, balonări, dureri abdominale, dureri în fosa iliacă dreaptă, consti
pație sau diaree trecătoare.

Migrarea ascarizilor în duoden și în stomac provoacă grețuri și vărsături, cefalee, prurit, urticarie.

La copii provoacă stări de nervozitate, tulburări senzitive, reacții meningiene.
 Complicatii
• Dacă în intestin sunt mai mulţi indivizi, ei pot genera complicaţii.

Astfel, limbricii se pot încolăci formând ghemuri care duc la ocluzii intestinale, mai ales în zona ileocecală.

Cei mai expuşi acestei complicaţii sunt copiii, din cauză că la această categorie de vârstă lumenul intestinului este mai mic,
 iar încărcătura parazitară este de obicei mai mare.

Limbricii uneori pot perfora intestinul, ajung în cavitatea abdominală, producând peritonite care pun în pericol viaţa gazdei
.

Sub influenţa medicamentelor,
în special a celor antihelmintice sau a alimentelor condimentate, ascarizii pot migra din intestin.

Astfel, ei pot ajunge în canalele hepatice, producând icter mecanic, iar dacă pătrund în ţesutul hepatic provoacă abcese.

Pot ajunge în ductile pancreatice, producând pancreatite,
în apendice, producând inflamarea acestuia, pot ajunge la nivelul faringelui când pot determina moartea gazdei prin asfixie
, părăsind corpul acesteia prin gură.
Diagnostic

• Diagnosticul este pus prin evidenţierea adultului, a larvelor şi a ouălor.

Adulţii şi ouăle se pun în evidenţă prin analize coproparazitologice, iar
larvele, prin analiza sputei sau a sucului gastric, după 8-16 zile de la
contaminare.
• Examen coproparazitologic – poate fi negativ până la 40 de zile de la
infecție. Microscopic se pot observa ouă, uneori și viermele adult.
• Hemoleucograma – eozinofilie (creșterea numărului de eozinofile)
Tratament

• Majoritatea oamenilor se recuperează după simptomele infecției,

chiar și fără tratament, dar pot continua să poarte viermii în corp.
Ascaris lumbricoides este eliminat prin tratament medicamentos,
fiind sensibil la multe antihelmintice.
Profilaxie

• Profilaxia se realizează prin următoarele măsuri:

• construirea toaletelor la distanță de sursele de apă
• verificarea canalizărilor
• asanarea gropilor de gunoi
• dezinfectarea bazinelor de apă
• depistarea și tratarea purtătorilor de paraziți
• evitarea contactului cu solul, iar când are loc, se spală mâinile cu
apă şi săpun şi se înlătură pământul de sub unghii
• respectarea măsurilor de igienă alimentară: spalătul mâinilor
înainte de mese, spălatul atent sau opărirea legumelor și a
zarzavaturilor
• educație sanitară, mai ales în școli
• în zonele endemice: tratament periodic în masă
Bibliografie

1.Bioclinica Analize Medicale Blog.