– Suport CURSURI 8 + 9 –

Anul lll, sem. l

 AMONIACUL

Toxicodinamie

iritant pentru tegumente şi mucoase;

ca lichid se comportă ca alcaliile caustice – produce
necroză de lichefiere;
acţiune toxică asupra SNC-ului şi centrului respirator;
reduce transferul de CO la nivel eritrocitar, în special la
fumători.

Doza letală la ingerare = 10 mL NH4OH.

Simptomatologia intoxicaţiilor

Intoxicaţia supraacută – evoluţie foarte rapidă cu moarte prin

asfixie.
Intoxicaţia acută (după modul de pătrundere):
 leziuni respiratorii – tuse, dispnee, dureri
retrosternale, edem pulmonar acut, asemănător celui
produs de clor, asociat cu insuficienţă cardiovasculară
acută;
 leziuni oculare – conjunctivită cu
pseudomembrane până la perforare de cornee;
 la ingerare – arsuri ale mucoasei bucofaringiene,
esofagiene, gastrice, edem glotic, stenoză
esofagiană, stare de şoc;
 la contact cutanat – eritem, arsuri.
Intoxicaţia cronică – simptome diminuate, cu stare generală
alterată.
 OXIZII DE AZOT

Se cunosc 6 oxizi de azot:

N2O – protoxidul de azot sau oxidul nitros;
NO – oxidul nitric;
NO2 – bioxidul sau peroxidul de azot;
N2O3 – trioxidul de azot;
N2O4 – tetraoxidul de azot, dimerul dioxidului;
N2O5 – pentaoxidul de azot.

Importanţă toxicologică prezintă:

- N2O utilizat ca anestezic;
- NO şi NO2 numiţi “vapori nitroşi”, gaze sau fumuri
nitroase.
Toxicodinamie

1. N2O:
acţionează asupra SNC; este un toxic de tip narcotic;
în cantităţi mici provoacă o stare de bună dispoziţie
(uşoară beţie) - gaz ilariant;
produce dependenţă (agonist opioid);
în cantităţi mari este asfixiant, prin deplasarea
oxigenului din plasmă;
deprimă măduva hematopoietică;
este methemoglobinizant.

2. NO:
este methemoglobinizant, comportându-se ca nitriţii
(transformă Hb în MetHb) (Fe2+ -> Fe3+);
are acţiune vasodilatatoare, asemănător nitraţilor.
3. NO2:

este cel mai toxic dintre oxizii de azot;

este iritant puternic al căilor respiratorii şi al mucoaselor
oculare (datorită eliberării de acizi , HNO2 şi HNO3);
creşte riscul de infecţii pulmonare prin afectarea
macrofagelor alveolare, respectiv a fagocitozei şi capacităţii
bactericide;
afectează lipidele şi enzimele pulmonare;
are efect methemoglobinizant şi vasodilatator;
distruge, prin oxidare, grupările –SH al enzimelor tiolice.
 HIDROGENUL SULFURAT (ACIDUL SULFHIDRIC)

Toxicodinamie
Este unul dintre cei mai toxici compuşi ai sulfului.
Determină:
inhibarea centrului respirator, cu hipoxie tisulară;
iritaţia mucoaselor şi tegumentelor (cu ionii alcalini tisulari se formează
sulfuri caustice);
paralizie olfactivă;
acţiune citotoxică prin:
- inhibarea enzimelor oxido-reducătoare şi, în special, a citocrom-
oxidazei, cu formarea unei combinaţii stabile cu Fe 3+;
- reacţionarea cu MetHb cu formarea sulfhemoglobinei, din
care apoi H2S este eliberat treptat spre a fi inactivat (acţiune toxică
asemănătoare cianurilor);
- H2S are afinitate mai mare pentru MetHb decât pentru
citocromoxidază (ca tratament, se induce MetHb cu ajutorul nitritului);
acţionează asupra SNC (stimulare, apoi deprimare);
acidoză metabolică.
 DIOXIDUL DE SULF (ANHIDRIDA SULFUROASĂ)

Toxicodinamie

toxic sufocant şi iritant al aparatului respirator şi al mucoasei

oculare (la care se adaugă şi acţiunea corozivă a H 2SO4);
aerosolii de H2SO4 afectează mecanismul mucociliar de apărare
(paralizia vibraţiei, dispariţia cililor) (pacienţii cu astm sunt mai
sensibili);
fluidifiant al mucusului;
în ţesuturi, determină acidoză metabolică;
toxic celular – perturbări ale metabolismului proteinelor, glucidelor,
carenţă de vitamine B şi C, inhibarea enzimelor oxidative;
în doze mari, determină depresia măduvei hematopoietice;
induce MetHb şi SHb.
Doza letală - 10-20 g sulfit.
 HIDROGENUL ARSENIAT (ARSINA) – H3As

Toxicodinamie

Toxic hemolizant puternic prin:

- caracterul reducător;
- inhibiţia catalazei eritrocitare, cu acumulare
de H2O2 care determină hemoliză;
- scăderea glutationului redus eritrocitar; când
acesta scade sub 40% din valoarea iniţială apare hemoliza;
- combinarea cu constituenţii care menţin
integritatea membranei eritrocitare (glutation, acid lipoic).
Toxic renal – determină sindrom de insuficienţă renală

acută prin:

- lezarea tubilor renali prin ischemie (hipoxie

prin hemoliză);

- acţiunea toxică directă a arsinei din plasmă, eliminată

renal;

- acidifierea urinei şi precipitarea hemoglobinei

(sub formă de complex toxic arsină-hemoglobină)

care obstruează tubii renali.

Toxic hepatic şi miocardic.

 HIDROGENUL FOSFORAT (FOSFINA) – H3P

Toxicodinamie

toxic SNC (excitaţie apoi inhibiţie);

toxic la nivelul aparatului respirator (iritaţie până la edem

pulmonar);

methemoglobinizant;

hemolizant, la concentraţii mari;

cardiotoxic şi hepatotoxic;

toxic celular;

produce rabdomioliză şi demineralizare osoasă (eliberare de

Ca2+ prin exces de fosfat).