Acțiunea nosogenă a factorilor externi

Acțiunea patogenă a factorului baric

asupra organismului
Lp 11
 Acțiunea patogenă a factorului baric
asupra organismului
Modificările bruște ale presiunii
atmosferice reacții cu caracter
adaptativ ale organismului.

Dependent de viteza modificării presiunii,

timpul de acțiune asupra organismului
și capacitatea reactivă a acestuia,
gravitatea perturbărilor poate varia.

Scăderea presiunii atmosferice determină

hipobaropatia, iar creșterea acesteia
determină hiperbaropatia.
 Hipobaropatia
 Pe măsura scăderii presiunii atmosferice se vor putea distinge 2
faze:
- Faza de excitație
- Faza de inhibiție
 Hipobaropatia
- Faza de excitație
Adaptativ scăderii presiunii O₂, se
vor produce modificări
manifestate prin:

- neliniște, hiperventilație (prin stimularea

receptorilor cardioaortici și
sinocarotidieni) tahipnee, tahicardie,
hipertensiune arterială, hiperemia
extremităților, uneori rinoragie.
 Hipobaropatia
- Faza de excitație
Hiperventilația produce scăderea concentrației
sangvine de CO₂ (hipocapnie), care va crește pH-
ul sangvin alcaloză metabolică
scăderea ionilor de Ca²⁺ liberi
creșterea permeabilității membranare
pentru ionii de Na⁺ apariția contracțiilor
musculare necontrolate (convulsiile) .
 Hipobaropatia
- Faza de inhibiție
Animalul manifestă stare depresivă cu semne de epuizare,
somnolență, dispnee, cianoză, mărirea volumului abdominal,
hiperexcitabilitate neuromusculară caracterizată prin
convulsii (datorită alcalozei metabolice).

! Intensificarea activității musculare constituie la rândul ei o

cauză a accentuării hipoxiei prin mărirea consumului de
oxigen.

Hipoxia și acțiunea toxică a compușilor rezultați din oxidările

tisulare incomplete provoacă moartea animalului prin
paralizia centrilor respiratori.
 Hipobaropatia
Accelerarea marilor funcții, splenocontracția, hipercromia eritrocitară, creșterea
vitezei de circulație a sângelui sunt mecanisme de compensare și adaptare în
cazul hipobariei.

Incapacitatea organismului de a se adapta peste anumite limite va determina intrarea

acestuia in faza de inhibiție.

! Dacă presiunea atmosferică se redresează treptat încă din faza de excitație,

organismul își revine la starea inițială.
 Hipobaropatia
Dacă depresurizarea se face brusc (scafandri) apar tulburări grave
precum: aflux crescut de sânge în vasele care au fost colabate,
ischemii sau hemoragii interne, trecerea rapidă a azotului dizolvat
din plasmă în formă gazoasă, cu producerea emboliei gazoase cu
urmări grave asupra organismului.
 Hipobaropatia
Consecințe asupra organismului:
- Boala acută a înălțimilor,
- Edem pulmonar,
- Edem cerebral,
- Edemul salbei (bovine).

Aclimatizarea. Indivizii care trăiesc la altitudini mari prezintă

mecanisme compensatorii precum:
- Policitemie permanentă,
- Creșterea concentrației de Hb,
- Creșterea afinității Hb pentru oxigen
- Creșterea capacității pulmonare și a amplitudinii mișcărilor respiratorii,
- Creșterea debitului cardiac.
 Hiperbaropatia
Creșterea presiunii atmosferice are ca efect imediat reducerea
frecvenței respiratorii datorită stimulării receptorilor sinocarotidieni
și cardioaortici de către O₂ cu presiune parțial crescută.

Reducerea ventilației are ca efect creșterea concentrației CO ₂

(hipercapnie), care va determina accelerarea respirației prin
stimularea centrilor bulbari.

Creșterea presiunii atmosferice determină și bradicardie însoțită de

congestia organelor interne.
 Hiperbaropatia
Hipercapnia produce narcoză, iar împreună cu toxicitatea O₂
la presiune crescută (prin creșterea stresului oxidativ)
influențează SNC în principal, apoi aparatul respirator.

Tulburările O₂ la presiune crescută pot induce convulsii, iar

ulterior stare depresivă, urmată de pierderea cunoștiinței.
 Hiperbaropatia

La mare adâncime apare așa

numita ”beție a adâncurilor”,
atribuită efectelor azotului la
presiuni mari sau a narcozei
hipercapneice. Dacă se
prelungește comprimarea, azotul
trece în cantități mari din aerul
alveolar în lichidele și grasimile
tisulare, unde se dizolvă până la
saturație.