Pay-as-you-go government.

It’ll cost you

Olteanu Maria-Teodora, 952, Seria B, An III, REI

 Regula pay-as-you-go

Regula pay-as-you-go, cunoscută și sub numele de PAYGO, este concepută pentru a încuraja Congresul
să compenseze costul oricărei legislații care crește cheltuielile pentru programele de drepturi sau reduce
veniturile, astfel încât să nu extindă deficitul. În conformitate cu PAYGO, Congresul trebuie să plătească
pentru o astfel de legislație prin reducerea cheltuielilor cu alte drepturi sau prin creșterea altor venituri.
Congresul poate, totuși, să renunțe la PAYGO pentru un anumit proiect de lege, cu sprijinul a 60 de
senatori și a majorității Camerei Reprezentanților. De asemenea, PAYGO nu se aplică programelor
discreționare (programele pe care Congresul le finanțează în fiecare an prin procesul de creditare), care
sunt limitate în schimb de obiectivele anuale de cheltuieli stabilite în planurile bugetare ale Congresului.
PAYGO nu îi obligă pe legiuitori să ia deciziile dificile necesare pentru a reduce deficitele proiectate, dar
îi împiedică să crească deficitele sau să diminueze orice eforturi de reducere a deficitului pe care le-au
luat deja. Datorită PAYGO, Congresul a trebuit să identifice prevederi de reducere a deficitului care pot
compensa propunerile costisitoare de cheltuieli cu taxe și drepturi. Această cerință a contribuit la
prevenirea ca o serie de inițiative de creștere a deficitului – deși nu toate – să devină lege .
În măsura în care PAYGO menține deficitele mai mici decât ar fi altfel, crește economisirea națională pe
termen lung. Creșterea economisirii naționale, la rândul său, îmbunătățește modest capacitatea
economiei de creștere pe termen lung, toate celelalte sunt egale.
Scopul acesteia este de a cere celor care controlează bugetul să se angajeze în diligența prioritizării
cheltuielilor și a exercitării reținerii fiscale.
Pe măsură ce țările occidentale care au lipsit de numerar încearcă să-și echilibreze conturile fără a ridica
taxe nepopulare, ele percep taxe mai mari pentru serviciile de zi cu zi. Orașele americane își profită
rezidenții cu aproximativ un sfert mai mult din aceste taxe decât făceau la începutul secolului. Jumătate
din țările UE au crescut taxele pentru asistența medicală de la criza financiară. În Marea Britanie, unde
se desfășoară o criză fiscală severă, apar noi taxe în locuri neașteptate, de la tribunalele penale până la
agențiile municipale de control al dăunătorilor.
 Guvernul cu plata pe măsură are avantaje

Tarifarea serviciilor ajută la alocarea de resurse în mod eficient, descurajând supraconsumul, la fel
cum parcometrele opresc oamenii să acapareze spații. Și departe de a fi uniform regresive, taxele
pot fi mai echitabile decât impozitarea generală. Vânzarea apei pe litru, așa cum Irlanda a început
să facă în mod controversat în ianuarie, înseamnă că utilizatorii frugali plătesc mai puțin decât cei
ale căror robinete țâșnesc. Taxele de școlarizare reduc subvențiile plătite studenților de către cei
care nu s-au bucurat niciodată beneficiul universității. Unii dintre cei mai mari consumatori de
servicii gratuite sau subvenționate sunt clasele de mijloc, care ar trebui să plătească.
Luați, de exemplu, o viză pentru o rudă dependentă care se stabilește în Marea Britanie.

Taxa este de 2.141 lire sterline (3.370 USD), mai mult decât dublul costului real de
procesare a cererii. Imigranții plătesc o „taxă suplimentară” pentru Serviciul Național
de Sănătate, indiferent dacă îl folosesc sau nu.
Cei mai ușor de absorbit sunt cei care folosesc curțile - literalmente o piață captivă. În
Marea Britanie, noile acuzații înseamnă că infractorii minori plătesc uneori mai multe
taxe (pentru care judecătorii nu au nicio putere discreționară) decât o fac ei în amenzi.
După ce Marea Britanie a introdus taxe mari pentru tribunalele de muncă în 2013,
numărul cererilor de discriminare sexuală a scăzut cu 83%, fără o creștere a ratei de
succes, până acum, ceea ce sugerează că persoanele cu cazuri serioase au fost
eliminate.
Rădăcina problemei este
incapacitatea de a strânge bani
prin mijloace mai transparente,
Dăruind cu o singură mână
adică prin impozitare.
În Marea Britanie, consiliile locale În altă parte, în special în
sunt împiedicate să ridice taxele de America, politicienii au o alergie
către un guvern central prea ideologică la majorarea taxelor.
puternic

Acest ziar împărtășește dorința lor pentru un guvern mic. Dar susținerea unor taxe
scăzute în timp ce susține „taxele” false, de creștere a veniturilor, este un fel de
responsabilitate fiscală falsă. Un sistem în care finanțele publice sunt completate cu
mulsul celor suficient de nefericiți încât au nevoie de servicii asupra cărora guvernul
deține monopol nu este responsabil, este o înșelătorie.
 Sisteme de pensii în UE
Pilon I – sisteme de pensii publice de tip pay as you go – PAYGO, administrat public, de tip DB
(beneficii definite)
Pilon II – sisteme de pensii administrat privat de tip DC (contribuții definite)
Pilon III – sisteme voluntare, administrate privat, bazate pe conturi individuale
Vârsta de pensionare diferă, ca urmare a măsurilor adoptate de către guverse în raport cu longevitatea
vieții și nivelul de trai al persoanelor vârstnice.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA
ACORDATĂ!