,,Renașterea,,

Realizata de Ilusca Iulia

Profesoara Vasiliu Galina
Renașterea a fost o mișcare culturală care s-a întins pe
perioada secolelor XIV-XVI. A debutat în Italia, în
perioada Evului Mediu Târziu și ulterior, s-a răspândit
în restul Europei. Deși apariția tiparului a accelerat
difuzarea ideilor în secolul al XV-lea, schimbările
Renașterii nu au fost experimentate uniform de întreaga
Europă.
Ca o mișcare culturală, a cuprins
înflorirea inovatoare a literaturii
latine și autohtone, începând din
secolul al XIV-lea, când erau
cercetate sursele literare din
antichitatea clasică căreia i-a fost
creditată lui Francesco Petrarca,
apoi a debutat dezvoltarea liniară
de perspectivă a tehnicilor de
acordare a unei realități mult mai
naturale în pictură, și treptat, la
scară largă ceea ce a dus la o
reforma educațională.
 În politică, Renașterea a contribuit la
dezvoltarea convențiilor diplomatice
precum și în știință. Istoricii susțin că
Renașterea a fost perioada de tranziție
dintre Evul Mediu și Istoria Modernă.
Renașterea a văzut revoluții în
preocupări intelectuale, dar și schimbări
sociale și politice ce au influențat
evoluțiile artistice și contribuțiile depuse
de personalități ca Leonardo da Vinci,
după care a fost inspirat noțiunea de
"omul renașterii". Renașterea a început
în Florența, Italia, în secolul al XIV-lea.
Arhitectura Renașterii
În arhitectura Renașterii se pot deosebi două tendințe:
-O primă tendință este caracterizată prin folosirea formelor de expresie
ale antichității. Aceasta se realizează în jurul anului 1500, în perioada de
apogeu a Renașterii, prin construcțiile clare și armonice ale lui 
Donato Bramante, și se răspândește în tot restul Italiei. Se folosesc ca
elemente de construcție coloanele, pilaștrii, capitelurile, frontonul
triunghiular, arcadele, preluate din tratatul de arhitectură al lui Vitruviu.
-A doua tendință, proprie mai ales țărilor nordice, îmbină elementele
antice cu tradițiile stilului medieval, în care predomină liniile verticale
combinate cu ogivele gotice. Se adaugă ornamente și arabescuri (în 
Spania). Maiștrii de construcții sunt meseriași.
Muzica Renașterii
Muzica din timpul Renașterii corespunde "vârstei de aur" a polifoniei.
Genurile cele mai frecvente sunt "messele", "motettele", madrigalul și
cântecele cu acompaniament instrumental. Din punct de vedere teoretic,
importante sunt scrierile compozitorului flamand Johannes Tinctoris (1435-
1511), în care prezintă și susține tendințele înnoitoare în muzică. Unul din
cei mai importanți compozitori ai acestei epoci este Giovanni Pierluigi
da Palestrina (1525-1594), care cu a sa "Missa de Beata Virgine" (1570)
marchază trecerea spre baroc. Se stabilesc contacte între muzicienii de
diverse naționalități, centrul de atracție fiind, și în acest domeniu, Italia.
Astfel compozitorul spaniol Tomás Luis De Victoria (1548-1611) este cel
mai important reprezentant al școlii de muzică din Roma, în timp ce
italianul Andrea Gabrieli (1510-1586) conduce "Die Münchner Hofkapelle".
Cu Giovanni Gabrieli (1553-1612) și Claudio Monteverdi (1567-1643) se
dezvoltă muzica monodică și se face trecerea către genul muzicii de operă.
 Renașterea în diverse țări europene
Din Italia, Renașterea se răspândește și în alte țări din Europa apuseană. Învățați, artiști,
negustori sau meseriași călătoresc în orașele italiene și se întorc în Franța, Flandra sau în zona 
hanseatică nu numai cu noi cunoștințe, dar și cu un alt gust în artă și în modul de viață.
Declinul feudalismului și centralizarea puterii politice deschid calea schimbărilor culturale,
sociale și economice. Spre deosebire de Italia, unde se cultivă limbile latină și greacă, în țările
vest-europene, sub influența protestantismului, se folosesc limbile naționale, fapt care
contribuie la formarea noilor state naționale - caracterizate printr-un limbaj unitar.
 Franța
Spiritul Renașterii italiene a pătruns în Franța
 datorită unor personalități ca Leonardo da Vinci
 și Benvenuto Cellini, prezenți la curtea regelui
Francisc I și participanți la proiectarea decorării
palatului din Fontainebleau. Scriitorul 
François Rabelais (1494-1553), călugăr
benedictin, autor al povestirilor "Horribles et
Épouvantables Faits et Prouesses du très
renommé Pantagruel" (1532) și "Vie inestimable
du grand Gargantua, père de Pantagruel" (1534),
întruchipează tipul perfect al umanistului
renascentist. Joachim du Bellay (1522-1560)
redactează manifestul "Pleiadei",
intitulat "Défense et illustration de la langue
française".
 Germania
Arta germană era orientată în
special spre tradițiile stilului gotic. 
Konrad Witz (ca.1400-1445)
pictează peisaje sub influența
artei flamande. Cu opera lui 
Albrecht Dürer (1471-1528),
pictor, desenator și gravor, se
realizează legătura cu arta
Renașterii, după modelul celei
italiene. Ciclurile sale de gravuri în
lemn "Patimile" și "Viața Mariei"
sunt cunoscute în întreaga Europă
. În special compoziția sa "Cei
patru Apostoli" (1526) arată
atașamentul la eleganța picturii
italiene și forța sa de exprimare.
 a
 Anglia de la începutul
secolului al XVI-lea până la
mijlocul celui de al XVII-lea,
perioadă pașnică de
dezvoltare după sfârșitul 
Războiului de 100 de ani și
al Războiului celor două
roze. Această perioadă
include lunga domnie a 
reginei Elisabeta I, de aceea
mai este denumită "Epoca
Elisabetană". Reprezentanți
de seamă ai "Renașterii
engleze"
 Spania
Spania, abia eliberată de sub dominația
maură, se atașează cu întârziere Renașterii
europene. În secolul al XVI-lea, pictorul oficial
al curții regale spaniole este Tiziano, deși el,
personal, nu a fost niciodată în Spania. 
Alonso Berruguete (1450-1504), cel mai
important pictor spaniol din această
perioadă, lucrează în special în Valladolid.
Reprezentant al manierismului tardiv este 
El Greco (1541-1614), un discipol al lui 
Tintoretto. În jurul anului 1560 se
construiește palatul "El Escorial" în apropiere
de Madrid, important centru al Renașterii
spaniole.
Sfirsi
t