Educația fizică

Studenta gr:202 Profesor:

Moldovan Victoria. Moțoc Sergiu
Elementele și procedeele
tehnice(Baschetul)
 Baschetul
Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea,
precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate
acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență
nervoasă.

Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii în coș; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârșitul jocului
câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice
nesportive (fault) sunt penalizate și există restricții asupra modului în care este folosită mingea (încălcări).

• De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire, pasare și driblare, dar și de
poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa
centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză și
cele mai bune abilități de mânuire a mingii, vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul competițional are
niște reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite
țări, baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.
Jocuri teren de baschet este o suprafață dreptunghiulară plană acoperită cu un solid, fără nici
un obstacol. Noua structură construită, precum și un domeniu pentru competițiile oficiale
FIBA ​trebuie să fie de 28 de metri lungime și 15 – în lățime (din interiorul liniilor de
delimitare).Pentru evenimentele de mai jos rangul de dimensiuni permise de cel puțin 26 de
metri în lungime și 14 – în lățimea.Distanta de la cel mai mic obiect pe tavan să fie de cel
puțin șapte metri. Iluminarea suprafetei de joc este asigurată în volum suficient uniform.
Elementele de iluminat sunt aranjate în așa fel încât să nu interfereze cu participanții la joc și
judecători.
O minge de baschet are diametrul de 24 cm și o circumferință de 75 până la 76 cm și
cântărește între 0,57 și 0,62 kg.Mingea are o suprafață din material sintetic, zgrunțoasă
și granulată, pentru o mai bună priză.[1]Pentru jocul de baschet Special Olympics, prin
care se are în vedere ca aceia care au un nivel al abilităilor sportive mai scăzut să
progreseze, în cadrul competițiilor feminine și a întrecerilor de juniori, se poate folosi
o minge de baschet cu circumferința mai mică (72.4 cm) și cu greutatea cuprinsă între
510-567 g.[2]
Michael Jordan este recunoscut ca cel mai mare jucător de baschet al tuturor timpurilor”.[8] Jordan a fost unul dintre sportivii
cei mai comercializați ai generației sale și a fost cel mai important instrument în popularizarea NBA în jurul lumii în anii 1980
și 1990. După o carieră formidabilă la Universitatea din Carolina de Nord la Chapel Hill, unde a fost un membru al Tar Heels
care a câștigat Campionatul Național în 1982, Jordan s-a alăturat echipei Chicago Bulls din NBA în 1984. El a devenit rapid o
stea în ligă, distrând mulțimea cu stilul lui spectaculos de marcator. Abilitatea sa de a sări, ilustrată prin efectuarea slam dunk-
urilor de la linia de aruncări libere în concursurile de slam dunk, i-a adus poreclele „Air Jordan” și „His Airness”. El și-a
câștigat, de asemenea, reputația de a fi unul dintre cei mai buni jucători de baschet din defensivă.[9]. În 1991, el a câștigat
primul său campionat NBA cu Bulls,. Au urmat alte titluri în 1992 și 1993, asigurând un „three-peat” . Deși Jordan s-a retras
brusc din baschet la începutul sezonului 1993-1994,dorind să urmeze o carieră în baseball, el a revenit la Bulls în 1995 și i-a
condus la trei campionate suplimentare (1996, 1997, și 1998), precum și la un record 72 de victorii în sezonul regulat în 1995-
96. Jordan s-a retras pentru a doua oară în 1998, dar a revenit pentru încă două sezoane în 2001 ca jucător la Washington.