Controlul se bazează pe emiterea unor radiaţii

penetrante, cu lungimea de undă foarte mică, sub 3

Å [1 Å (ångström) = 10–8 cm], care, trecând printr-un
material, sunt absorbite diferit, în funcţie de defect.
La ieşire, undele sunt captate pe filme sau ecrane.
Locurile mai iradiate, în care undele sunt mai puţin
absorbite, scot în evidenţă defectele materialului.
În cazul radiaţiilor X (Roentgen), intervalul de unde
întrebuinţat este cuprins între 3 şi 0,01 Å, iar în cazul
radiaţiilor gamma (g), între 0,25 şi 0,005 Å.
Controlul cu radiaţii se
face fără distrugerea
îmbinărilor sudate
 Controlul cu radiaţii X (Roentgen)

Razele X se formează prin frânarea bruscă a unui fascicul de electroni, care se

deplasează cu viteză foarte mare, de la o sursă. Controlul se bazează pe
proprietatea radiaţiilor X de a traversa corpurile solide.
Procedeul permite descoperirea defectelor interioare, prin imprimarea lor
pe o placă fotografică, film Roentgen sau ecran fluorescent.
După developare, pe film apar:
• o pată deschisă, pentru incluziune;
• o pată întunecată, pentru gol.

Din cauza tensiunii ridicate, de 200–250 kV, radiaţiile X sunt nocive, de aceea
aparatul se protejează cu o placă de plumb şi se manevrează de la distanţă.
Control cu radiaţii X:

1 – tub Roentgen;
2 – filtru;
3 – diagramă;

4 – fascicul de raze X;
5 – asamblare sudată;

6 – casetă;
7 – film;
8 – folie de plumb;

9 – masă de verificat.
 Controlul cu radiaţii gamma

Controlul cu radiaţii gamma constă în transmiterea unor radiaţii,

cu putere de penetraţie mare, în piesa metalică. Defectul din
piesa metalică se determină prin fenomenul de absorbţie şi prin
pătrunderea radiaţiilor, în funcţie de densitatea metalului.

Radiaţiile gamma sunt produse de uraniu, cobalt, iridiu sau cesiu şi

sunt foarte nocive. Sursa radioactivă este de formă cilindrică (cu
înălţimea şi diametrul de 0,5–10 mm) şi este capsulată (capsulă
sudată ermetic, din oţel inoxidabil sau din aluminiu) pentru a
împiedica contactul direct cu substanţa radioactivă sau
răspândirea ei.
Control cu radiaţii gamma:

1 – carcasă de plumb;
2 – capsulă de uraniu;
3 – casetă.
 Avantajele controlului îmbinărilor sudate cu
ajutorul radiaţiilor gamma, faţă de radiaţiile X

• Mărirea capacităţii de pătrundere, razele X sunt utilizate

pentru controlul tablelor cu grosimea maximă de 90 mm, iar
razele gamma pentru 150 mm;
• Dimensiunile capsulei radioactive fiind mici, permit plasarea
ei în locurile cele mai greu accesibile, lucru imposibil de
realizat cu tuburile Roentgen;
• Izotopii radioactivi emit radiaţii gamma în toate direcţiile,
deci, dintr-o singură expunere, se pot controla mai multe
piese aşezate radial;
• Instalaţia cu radiaţii gamma nu necesită surse energetice
suplimentare;
• Sursele radioactive permit utilizarea lor un număr destul de
mare de ani.
 Dezavantajele surselor radioactive

• Durata lungă de expunere;

• Sensibilitatea radiaţiilor gamma este mai mică
decât la radiografiile executate cu radiaţii X;
• Aparatele Roentgen sunt scumpe şi au greutăţi
mari;
• Nocivitatea radiaţiilor X, care impune măsuri
speciale de tehnica securităţii muncii.
 Aplicaţii

Radiaţiile se utilizează pentru detectarea defectelor de

adâncime.
Se aplică la îmbinările sudate cap la cap prin topire, la
care se detectează fisuri, pori, incluziuni, lipsa de
topire, lipsa de pătrundere.
În cazul îmbinărilor sudate ale ţevilor, poate fi pusă în
evidenţă şi retasura la rădăcină.
Fisurile sub rândul de sudură şi microfisurile sunt mai
greu de depistat.
• https://youtu.be/5lS8ShZ1QUM

• Fisa de lucru

• https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdc
DjFCEAgYjahMGmcunR-z6j8Q_cLYAHMjQzisgXm3
_OVuDg/viewform?usp=sf_link