Reconditionarea  prin  sudare

            Sudarea constituie unul dintre cele mai utilizate procedee de reconditionare. Pe langa faptul ca avem la dispozitie
numeroase procedee de sudare, se poate asigura un spectru larg de reparatii:

              compensarea uzurilor prin depuneri de metal;

              reconditionarea unor fisuri, crapaturi sau sparturi;

              imbinarea unor piese rupte;

              imbinarea pieselor componente la un dispozitiv sau constructie sudata.

            O reparatie ce utilizeaza un procedeu specific sudarii este indicat sa indeplineasca urmatoarele conditii:

              rezistenta piesei in zona sudurii sa se apropie de cea a materialului de baza;

              metalul de adaos sa fie apropiat ca si compozitie chimica si proprietati mecanice cu cel al piesei;

              stratul sau cordonul depus sa permita apoi prelucrarea prin aschiere pentru corectarea formei si dimensiunii.

AVANTAJE:

 permite reconditionarea unor piese ce au inglobata foarte multa manopera;

                          economie de material;

                          cost scazut;

                          se realizeaza reparatii care nu pot fi facute prin alte procedee;

              utilajul folosit la sudura este simplu, ieftin, cu posibilitate mare de diversificare;

              sudarea este usor pretabila mecanizarii si automatizarii.

DEZAVANTAJE:

 structura imbinarii de regula difera de cea a materialului de baza;     

                          tensiuni remanente care pot cauza deformatii sau chiar ruperi in functionare.

3.1. Sudarea manuala cu arc electric (cu electrozi metalici inveliti)

Cele mai multe lucrari sunt reconditionate prin acest procedeu, deoarece este cel mai la indemana, cel mai usor accesibil
in zone chiar inchise, se pot executa incarcari de suprafete uzate prin frecare sau executarea unor reparatii de piese fisurate, sparte.

Suprafetele uzate se incarca prin depuneri de straturi succesive, folosind un electrod ales functie de compozitia chimica a
materialului piesei. Dupa atingerea (depasirea) grosimii dorite, suprafetele se prelucreaza mecanic.
 Piesele trebuie pregatite inainte de sudare prin tesirea marginilor rupturii, curatirea, spalarea si/sau degresarea zonei de lucru. In figura
8. se poate distinge electrodul metalic 5, invelisul cu strat de flux 6, arcul electric format intre electrod si piesa 1 ce se sudeaza 7 si un strat de
zgura 3 ce protejeaza baia de metal din timpul operatiei impotriva oxidarii.

 
         Functie de sudabilitatea otelului, de cantitatea de metal ce se depune, de electrozii de care se dispune, piesa reconditionata poate fi
preincalzita, rezultand micsorarea tensiunilor interne si deci inlaturarea pericolului fisurarii sau al deformarii piesei.

         Pie
sele de fonta se reconditioneaza prin sudare mai greu fata de cele de otel.
Totusi, cu o tehnologie ingrijita si corecta, cu electrozi ce au in compozitia
lor Cu–Ni sau Ni–Fe se poate suda fonta.

Cand trebuie asigurata o rezistenta sporita, sau se reconditioneaza piese cu peretii mai grosi de 10mm, se pot utiliza suruburi filetate,
montate in diferite planuri, sau ancore, care prin sudarea lor in rostul pregatit pentru sudura asigura o rezistenta sporita a imbinarii, cateva
exemple fiind reprezentate in figura 9.

3.2. Sudarea electrica sub strat de flux

            Procesul sudarii electrice sub strat de flux in general este automatizat, caracterizat printr-o mare productivitate. Fluxul
protejeaza metalul topit contra oxidarii si patrunderii azotului din atmosfera.
            Racirea metalului supraincalzit in zona arcului electric este incetinita de prezenta fluxului 6 ce acopera suprafata piesei 1,
influentand structura zonei sudate 2 prin introducerea de tensiuni, deformatii mai mici, cum se poate distinge din figura 10.

            Procedeul se foloseste de regula la incarcarea unor piese cu suprafete uzate de intindere mare cum ar fi:

        cilindrii de laminor;

        mori din industria alimentara sau a materialelor de constructii;

        rotile vagoanelor de cale ferata sau tramvaie.

 
Dar si la piese nu foarte mari, cum ar fi:

 reconditionarea fusurilor pe care vin montati

rulmentii;

 arbori planetari;

 arbori canelati.

           

3.3. Sudarea pieselor cu arc electric vibrator

( Prin  vibrocontact )
            Incarcarea pieselor se realizeaza prin topirea electrodului din sarma neacoperita, datorita unui ac electric vibrator, format
intre suprafata piesei de reconditionat si acest electrod.

            Frecventa acestor vibratii (uniforme) este de 50–100 oscilatii/secunda.

            In timpul vibratiei, electrodul atinge piesa, rezultand un scurt circuit, datorita caruia electodul se sudeaza de piesa. In
momentul urmator, electodul tinzand sa se indeparteze de piesa, de punctul de contact, se rupe, lasand pe suprafata piesei o
particula de metal. Dupa rupere, sarma–electrod se indeparteaza, dand nastere unui arc electric de scurta durata (milisecunde),
care topeste si intinde particula de metal depusa.

            Procesul repetandu-se, pe suprafata piesei ce se reconditioneaza, metalul-electrod de adaos este depus sub forma unor
straturi continue.

            Procedeul are numeroase avantaje, printre care cele mai importante ar fi o productivitate ridicata si incalzire redusa pentru
piese.

            Instalatia folosita este destul de simpla, reprezentata in figura 11, putand fi usor montata pe un strung obisnuit. Piesa 1 se
prinde in universalul strungului. Dispozitivul propriu-zis se monteaza pe sania transversala a caruciorului si se compune din sarma–
electrod 2, ce trece prin ghidajul 3, vibrat prin intermediul unei tije si a excentricului 4, ce este actionat de un motor electric M.
Datorita legarii electrodului 3 si piesei prin intermediul unei patine de contact 5, la sursa de sudare S, se va facilita producerea
fenomenelor descrise mai sus.