CURSUL 13-14

Patologie articulară

1
2
 Tehnici de examinare:
 Examinările imagistice pot fi împărţite în:
Explorări radiologice
 Radiografia „standard”
 Tomografia plană
 Arteriografia
 Tomografia computerizată
 Fistulografia
 Artrografia
Explorări imagistice neradiologice.
 Scintigrafia osoasă
 Explorarea I.R.M
 Explorarea ultrasonografică
3
 Din punct de vedere al funcţionalităţii, al
formaţiunilor de legătură şi a modului de
dezvoltare distingem:

 articulaţiile fibroase (sinartrozele);

 articulaţiile cartilaginoase;
 articulaţiile sinoviale (diartrozele);

4
 Sinartrozele
 sunt articulatii fixe, imobile. Dupa tipul de tesut care se
interpune între oasele articulatiei , se clasifica în :
 a. Sindesmoze - articulatii în care între cele doua oase exista
tesut fibros (de exemplu suturile craniene ).
 b. Sincondroze articulatii în care între cele doua oase exista
tesut cartilaginos (de exemplu simfiza pubiana ).
 c. Sinostoze articulatii care se formeaza prin osificarea la
adult a sindesmozelor si sincondrozelor.

5
 Articulaţiile sinoviale
- diartrozele – cele mai
numeroase din structura
corpului uman, sunt
articulaţii complexe care
permit mişcări multiple şi
variate.
 Diartrozele sunt
articulatii cu grad variabil
de mobilitate. Se clasifica
în: artrodii (articulatii
mobile) si amfiartroze
(articulatii semimobile) -
de exemplu între
vertebere, între oasele
tarsometatarsiene si la
nivelul simfizelor. 6
 Artrodiile se mai numesc si
articulatii sinoviale si sunt
alcatuite din urmatoarele
elemente:
 Cartilaj articular format din
tesut cartilaginos hialin, cu rol de
amortizare a presiunii exercitate
de greutatea corpului si de
protectie a suprafetelor articulare.
 Capsula articulara leaga
capetele oaselor ca un mason.
Contine tesut fibros si este
captusita de membrana sinoviala
(membrana seroasa, bogat
vascularizata si inervata).
 Suprafete articulare sferice
(capul humersului si femurului),
concave (cavitatea glenoida a
scapulei), în forma de mosor
(trohleea humerusului).
7
 Ligamentele articulare formatiuni fibroase, întaresc
articulatia.
 Cavitatea articulara spatiul virtual dintre capetele
oaselor unei articulatii si capsula articulara, care
mentin în contact suprafetele articulare.
 Lichidul sinovial lubrifiant (diminueaza frecarea si
favorizeaza alunecarea).

8
 Semiologie articulară
I. Interliniul articular:
 Lărgirea ; presupune lichid intraarticular la
articulaţiile fixe şi rezorbţie osoasă la semimobile.
 Îngustarea- se face pe seama cartilajului articular
 Dispariţia – cele două epifize vin în contact,
interliniul articular fiind încă trasat sau dispărut , sau
anchiloză

9
II. Epifizele : lama osoasă subcondrală poate fi
 subţiată parţial sau total, ori chiar să se lase
descoperit ţesutul spongios subiacent
 denivelată prin eroziuni
 îngroşată parţial sau global
III. Axul articular care suferă abateri de la normal,
fiind modificări consecutive modificărilor
articulare şi periarticulare.

10
Afecţiuni articulare congenitale
Luxaţia congenitală de şold poate fi teratologică – asociată cu
alte malformaţii sau displazie congenitală. Pe radiografia de faţă se
delimitează linii şi puncte anatomice, măsurarea unor unghiuri. Se
constată hipoplazia plafonului acetabular, deplasarea capului
femural în sus şi lateral, hipoplazia nucleului femural . Luxaţia
poate fi uni sau bilaterală.

11
12
 Luxaţiile multiple congenitale; şolduri,
genunchi, coate se asociază şi cu alte anomalii
osteo-articulare.
 Redorile articulare congenitale- cea mai
obişnuită, „ piciorul strâmb congenital”.

13
 Radiodiagnosticul luxaţiilor
Radiodiagnosticul stabileşte:
1. tipul de luxaţie
 luxaţie propriu- zisă ; pierderea totală a contactului celor două oase,
 subluxaţie – păstrarea unui punct de contact între oase,
 luxaţii simultane- păstrarea contactului a două oase faţă de al treilea-
ex. luxaţia de cot .
2. starea epifizelor- fracturi, deslipiri epifizare.
3. factorii favorizanţi anatomici se vor căuta în luxaţiile recidivante.

14
Fractura femur cu luxatie de sold secundara

15
 Radiodiagnosticul afecţiunilor
infecţioase
 Osteoartrita T.B.C imaginile incipiente constau
în îngustarea interliniului articular, neregularitatea
capetelor osoase, ancoşe pericondrale,
demineralizarea şi leziuni distructive osoase
subcondrale.
 Prin evoluţie capetele osoase sunt denudate de
cartilaj, vin în contact unul cu altul, procesul
eroziv continuă cu distrucţii osoase importante,
dacă intervine sterilizarea se instalează o anchiloză
completă sau parţială, în raport cu întinderea
leziunilor ulcerative. 16
 Modificarile radiologice:
– 2-5 luni de la debut
– Osteoporoza corpilor
vertebrali
– Osteoliza marginala ->
distrugerea corpilor
vertebrali
– Unirea in bloc a celor 2
corpi vertebrali
– Cifoza unghiulara a
coloanei vertebrale

17
– Abces rece = opacitate fuziforma paravertebrala bilaterala, intensitate
medie, structura omogena initial. Se poate extinde la tesututile vecine
sau la suprafata. Tardiv calcifica.
– Vindecarea = unirea in bloc a corpilor vertebrali afectati

18
– Diagnosticul precoce IRM
– Corpi vertebrali: hiposemnal T1, hipersemnal T2
– Disc intervertebral: hipersemnal neomogen T2
– Disparitia liniei de hiposemnal a platoului vertebral = stergerea
limitei disc-vertebra
– Abces paravertebral, cu decolarea ligamentului longitudinal
anterior
– Uneori abces epidural

19
20
 Localizări cele mai frecvente ale osteoartritei T.B.C sunt:
 rahis (Morb Pott); particular este modificarea de poziţie – prin
distrucţia hemicorpurilor vertebrale apare cifoza angulară.
 osteoartrita şoldului
 osteo-artrita genunchiului
 pot fi situate şi la pumn, sacro-iliac, cot etc

21
 Modificari osoase:
– leziuni distructive
– Osteoporoza
– Osteoliza initial periferica,
apoi centrala
– Fara sechestre
– Fara osteoscleroza
 Modificari ale spatiului
articular:
– Initial largierea spatiului
(hidartroza)
– Ingustarea spatiului articular
(distrugerea cartilajului
articular, osteoliza marginala)
– Ankiloza (lipsa vizualizarii
spatiului articular):
 Fibroasa = se mai pot
decela vestigii ale
spatiului articular
 Osoasa = traveele osoase
trec dintr-un os in altul.

22
23
 Modificari de
aliniament
osos:
– Subluxatii
– Luxatii
– Anchiloze in
pozitii
vicioase

24
 Osteoartrita stafilococică

– produce puroi în articulaţie cu demineralizarea

epifizelor, pensare articulară, distrucţia rapidă a
capetelor, osoase urmate de subluxaţii.
După vindecare, distrucţiile articulare pot
duce la anchiloză cu deformare articulară .

25
Infectie (perioada de stare):
•Distrugerea cartilajului
•Ingustarea spatiului articular
•Stergerea si erodarea corticalei
articulare
•Distrugerea osului subarticular

Perioada de refacere:
•Recalcificarea oaselor
•Cazuri severe: ankiloza osoasa sau
fibroasa
•Calcificari distrofice in partile moi
(artrita piogenica)
•Persista uneori eroziuni marginale,
dar cu contururi nete, sclerotice

Cazuri severe:
•Distructie masiva
•Separarea capetelor osoase
•Subluxatie
•Dislocare
26
 Artropatiile inflamatorii
 Poliartrita reumatoidă – semnele de debut apar la
articulaţiile interfalangiene proximale, intercarpo-
falangiene şi pumn. Se constată tumefiere de părţi moi
articulare, demineralizare epifizară cu distrugerea
cartilajului, eroziuni de suprafaţă ale corticalei care apar la
stiloida cubitală, capetele metacarpiene şi epifizele
falangiene; mici lacune punctate, mai frecvent pe scafoid,
pensări articulare. În fazele avansate,se ajunge la anchiloza
carpului, mâna este dezaxată faţă de antebraţ, mâinile sunt
dezaxate faţă de metacarpiene.

27
Tumefiere periarticulară (galben), reducerea
spaţiului articular radio-carpian (albastru),
eroziuni (roşu), distrucţie a stiloidei ulnare,
afectarea spaţiilor articulare carpiene şi carpo-
28
falangiene
29
 Spondilita anchilopoietică
ankylos = înţepenire
spondylos = vertebra
 afectează frecvent
bărbaţii 5/1, de 20-40
ani, debutează la
articulaţia sacro-iliacă şi
apoi coloana vertebrală.
La articulaţia sacro-iliacă
sunt 3 stadii;
 ştergerea interliniului şi
falsa lărgire a lui;
 osteoscleroza
subcondrală cu benzi de
condensare osoasă;
 anchiloza sacro-iliacă.

30
31
 La coloana vertebrală;
 sindesmofitele sunt linii fine ce
dedublează marginea externă a
discului intervertebral ca apoi să
devină punţi osoaase între cele două
corpuri vertebrale dă aspect de băţ de
bambus;
 de profil corpurile vertebrale suferă o
aliniere a conturului anterior;
 spondilodiscita apar eroziuni în
partea anterioară a unui disc şi se
termină cu bloc parţial, celelalte
discuri suferă atrofii, calcificări şi
deformări;
 articulaţiile interapofizare
posterioare cu osificare capsulo-
ligamentară şi condensare a
suprafeţelor articulare urmat de
anchiloză, sumaţia imaginilor de
anchiloză a articulaţiilor posterioare
dau aspctul de „ colonete
posterioare”;
 osificările ligamentare dau aspect de
„şină de linie ferată”. In evoluţie
caracteristic este aspectul de
„bambus”, cifoză cu rigiditatea 32
coloanei.;
33
34
Artropatiile metabolice

 Guta – poliartrită
cronică ce apare la
picioare şi/sau mâini,
genunchi, caracteristic
este tophul gutos-
depozit de acid uric,
lacună pe os şi
opacitate în părţile moi.

35
Guta
Aspect radiologic

Iniţial tumefiere asimetrică de părţi moi, distensia capsulei,

acumulare de fluid, fără afectare osoasă.
Apoi apar eroziuni osoase marginale situate în afara articulaţiei
sau juxtaarticulare, ulterior înconjurate de scleroză.
Tardiv: multipli tofi interosoşi, reducerea spaţiului articular,
deformări articulare cu subluxaţii, depozite calcare în ţesuturile
moi.

36
 Artropatiile trofice
 Tabesul se manifestă prin îndepărtarea rotulei de femur şi
pensarea spaţiului tibio- femural, osteocondroză
subcondrală, osteofitoză marginală, osteocondromatoză.
Vertebrele sunt lărgite, spaţiile pensate, platourile uzate,
osteofite mici.

37
 Siringomielia
(reprezinta dezvoltarea
unui chist, localizat in
maduva spinarii) cu
modificări litice cu
ascuţire a capeteor
epifizare în ”baton de
zahăr supt”.

38
 Sunt procese
Artrozele
degenerative cu uzuri ale cartilajului articular prin
microtraumatisme, tulburări statice, malnutriţie locală.
 Caracteristica; îngustarea spaţiului articular, osteofitoză marginală şi
geode subcondrale.
Artroza rahidiană, spondilozele ; pensarea discurilor, osteofitoză
marginală „cioc de papagal’ condensări ale platourilor, luxaţii
posterioare ale nucleului pulpos. Localizarea frecventa este lombar ,
cervical.

39
 artroza şoldului cu formele încapsulată - osteofite ce înconjoară
capul femural, pe sprânceana cotilului şi sub cotil.
 Subluxantă - înafara osteofitozei externe apare şi intern cu dublarea
fundului cotilului, capul femural are tendinţa de a fi expulzat.

40
 artroza genunchiului – osteofitoza rotuliană, pensarea spaţiului
articular, osteofite marginale femurale şi ale spinei tibiale.

41
 Periartritele
 Scapulo humerală este cea mai frecventă- apar
calcificări periarticulare, spaţiul se micşorează, apar
geode supero- extern în capul humeral şi tardiv
osteofitoza inferioară a capsulei. Se mai poate
descrie la cot, şold, genunchi.

42
Calcificare periarticulara, aspect dupa
tratament

43
 Tumorile articulare
Pot fi : sinovioame,
lipoame, xantoame,
hemangioame, tumori
maligne articulare,
hamartoame.

 Sarcom sinovial dorsal

44
 DIAGNOSTIC IMAGISTIC ÎN
SPECIALITĂŢI MEDICO-
CHIRURGICALE
Diagnosticul imagistic în neurologie ; craniu/rachis

45
 Metode imagistice
 Radiografia simplă
 C.T- evidenţiază elementele anatomice şi imagini
patologice – tumori, hematoame, fără a folosi substanţe
de contrast.
 I.R.M
 Examinare Doppler transcranian / extracranian- pentru
studiul vascularizaţiei intra/extracraniană
 Angiografia carotidiană, vertebrală - se practică mai ales
prin puncţie directă la nivelul gâtului, a arterei carotide
comune cu injectare de substanţă triiodată, preferabil
nonionică.
 Mielografia- se injectează în canalul spinal cervical
substanţă de contrast care migrează în lungul întregului
canal. 46
Arteriografie carotidiană

47
Mielografia

48
 Anatomie radiologică normală
craniană
 se poate studia pe radiografia de profil :
 bolta craniană are la periferie diploia cu tăblia internă şi
externă între care este ţesut spongios, între oasele boltii sunt
imagini fine opace – suturile între oasele: fronto-
parietală,parieto- occipitală.
 baza craniului are trei etaje cel anterior cu plafoanele
orbitare, mijlociu dominat de şaua turcică, etajul posterior
cu imaginile stâncilor temporalului cu orificiul canalului
auditiv extern şi intern. O porţiune importantă o constituie
regiunea celulelor mastoidiene pneumatizate.
49
 masivul facial – mandibulă, articulaţia temporo-
mandibulară, piramida nazală

50
 cavităţile orbitare, fosele nazale, sinusurile frontale,
maxilare, mandibulele.

51
 Malformatiile craniului:
 Macrocefalia şi microcefalia – examenul radiologic
standard nu aduce informaţii suplimentare faţă de clinică,
se poate face C.T.

52
 Craniostenoza prematură, clinic şi radiologic –
dismorfism cranio-facial.

53
 Tumorile
 Examenul începe cu radiografia standard ce poate
evidenţia semne indirecte disjuncţia suturilor, impresiuni
digitale pe calotă deformaţii ale şeii turceşti, eroziuni ale
dorsumului selar,etc.

54
 Prin angiografie se evidenţiază modificările vaselor
produse de tumoră, sugerând topografia şi
dimensiunile tumorii. Vascularizaţia anormală
intratumorală poate fi dependentă de artera carotidă
internă sau artera vertebrală şi uneori sugestivă
pentru un tip de tumoră – exemplu meningiomul are
o hipevascularizaţie moderată, în timp ce
glioblastomul are o vascularizaţie anarhică.

55
 Encefalografia gazoasă
păstrează o serie de indicaţii în
special în tumorile ventriculare
şi ale fosei posteriare, sistemul
ventricular şi cisternele suferă
deplasări şi deformaţii.
 Scintigrafia pune în
evidenţă tumorile
hiperfixatoare sau afixatoare,
cu precizarea topografiei şi
dimensiunile lor.
 C.T şi R.M.N – se indică în
diagnosticul tumorilor
neurogene.

56
 Traumatismele
 Fracturile craniene, hematoamele epi sau subdurale, hemoragiile
cerebrale prin contuzii – se decelează prin radiografii de ansamblu şi
incidenţe speciale.
 Angiografia este necesară pentru depistarea hematoamelor şi a
efectelor hemoragiei asupra encefalului. Pentru inventarierea rapidă a
leziunilor se preferă
 C.T. Aspectul fracturii poate fi liniar, înfundări mari sau fracturi de
bază de craniu.

57
 Accidentele hemoragice meningiale
Pot fi cauzate de anevrisme, angioame, sau
tromboze şi trebuie explorate complet prin
angiografie/C.T.
Hidrocefalie precoce
Se urmăreşte prin ecografie; lărgirea suturilor,
amprente discale pe calotă, turtirea şi atrofia
dorsumului selar. Prin C.T se pun în evidenţă
ventriculii cerebrali măriţi.

58
59
 Herniile discale
 Pe radiografia simplă se observă pensări ale spaţiilor
intervertebrale. Mielografia arată îngustările canalului
rahidian.

60
 Spina bifida
 Reprezintă un defect de sutură a lamelor apofizei
spinoase la nivel lombar sau sacrat. Este însoţit de
meningomielocel.

61
 Diagnosticul imagistic în O.R.L
 Otita medie acută, este asimptomatică radiologic la începutul
evoluţiei. Infecţia rămâne localizată la casa timpanului sau otice,
sau difuzează la mastoidă, labirint sau meninge. În această formă,
atingerea mastoidiană este cea care conferă tabloul radiologic,
marcând participarea sistemului pneumatic la inflamaţia otico-
antrală.
 Radiografic, celulele din vecinătatea conductului auditiv extern sunt
opacefiate, celelalte celule fiind doar voalate sau chiar normale -
atunci când mastoida a fost anterior sănătoasă şi o totală opacefiere
în unghiul lui Citelli, când inflamaţia evoluiază pe o mastoidită
veche osteita mastoidiană se manifestă prin lipsa pereţilor celulari.

62
 Otita medie cronică, se rezumă la inflamaţia mucoasei şi/sau la un
proces osteitic. Afară de eburnarea osoasă mastoidiană, se pot constata
osteolize parţiale sau totale a osicioarelor urechii medii şi eroziuni vizibile
pe tomografii.
 Otita cronică colesteatomatoasă - colesteatomul este un fel de chist
epidermoid ce distruge la periferie structurile osoase întâlnite. Radiografic
se manifestă ca o lacună rotundă cu densificare la periferie, cu distrucţia
osului din jur.

63
 Traumatismele urechii
 Fracturile temporale se evidenţiază radiografic, se
fac incidenţe diverse ghidate de simptom atologie.
Microfracturile cohleare şi vestibulare necesită
tomografii speciale. Pentru evidenţierea luxaţiilor
şi fracturilor oscioarelor urechii medii sunt
necesare tomografii speciale sau C.T.

64
 Tumorile benigne
 Neurinomul de acustic este o tumoră benignă cu punct de
plecare teaca lui Schwann a ramului vestibular a perchii a
VIII-a, modifecările radiologice ţin de sediul său :
interiorul conductului auditiv intern (C.A.I), călare pe
C.A.I. şi unghiul ponto-cerebelos sau la exteriorul
C.A.I..Examenul radiologic se face în mai multe incidenţe
comparativ , se constată lărgirea C.A.I cu subţierea
contururilor sale. Examenul C.T este de preferat .
 Tumora glomică timpano- jugulară- prezinta o
simptomatologie otalgică pură sau este asociat cu un
sindrom de gaură ruptă posterioară perechii IX-
XII.Radiografic se constată lărgirea golfului jugular şi
extensia ulterioară la recesul hipotalamic. Radiografia de
bază de craniu evidenţiază lărgirea şi distrugerea
marginilor găurii rupte posterioare.

65
 Alte tumori ale unghiului ponto-
cerebelos.
– Neurinomul de trigemen (V ) produce o pierdere
de substanţă osoasă la nivelul fosei ganglionului lui
Gasser.
– Neurinomul de facial (VII) produce o lacună
deasupra găurii stilo- mastoidiene sau pe prima
porţiune a canalului lui Fallope.
– Meningiomul distruge vârful şi marginea
superioară a stâncii.

66
 Tumorile maligne

 Tumorile maligne – epitelioamele urechii externe

beneficiază de examen radiologic în cazul tumorilor
invazive de conduct. Epitelioamele urechii medii
produc leziuni distructive, cu contururi neregulate,
diagnosticul diferenţial este dificil de făcut cu
supuraţiile cronice.

67
 Patologie rino-sinusală
 Semeiologie radiologică - pe radiografii se urmăresc :
- anomalii de formă şi volum ;
 atrofii ale mucoasei foselor nazale, cornetului, septului;
 opacităţi ale părţilor moi ;
 îngroşări în lungul pereţilor osoşi ,
 îngroşări localizate sau difuze,
 hipertrofii de cornete,
 polipi în fosele nazale sau sinusul maxilar,
 formaţiuni pseudochistice,
 opacităţi parţiale sau totale ale sinusurilor,
 imagini mixte hidro-aerice.
- modificări ale scheletului;
 deformări ,
 îngroşări sau îngustări,
 decalcificări sau distrucţii ,
 condensări.
68
 Infamaţiile :
 sinuzita acută – poate fi examinată radiologic în
faza catarală sau supurată. În faza catarală nu sunt
modificări radiologice. În faza de secreţie seroasă
sau purulentă apare un voal ce se intensifică,
opacitatea devenind densă. La sinusurile frontale şi
maxilare radiografiile în ortostatism pot evidenţia
nivele hidro-aerice. Structurile osoase învecinate
pot suferi eroziuni şi demineralizări.

69
 Sinuzita cronică - dă imagine de îngroşare
în chenar a conturului sinusal cu reducerea
ariei de transparenţă ; în special la sinusurile
maxilare se constată imagini polipoide
datorate procesului inflamator cronicizat. La
sinusurile maxilare se pot dezvolta chisturi
mucoase rezultate după retenţia secreţiei
glandelor mucoasei după obstrucţia
inflamatoare a canalelor glandulare.

70
 Fracturile
 Fracturile sinusurilor – pentru evidenţierea traiectului de fractură
este necesar a se practica incidenţe adaptate fiecărei regiuni.
Semnele indirecte sunt date de colecţii hematice, revărsatul sinusal
sanguin determină un voal, o opacitate sau nivel hidro- aeric.
 Fracturile nasului interesează atât oasele proprii cât şi septul.
Evidenţierea lor se face pe radiografiile de profil care pot videntia
deplasările.

71
 Corpii străini

 Când sunt radioopaci se pot evidenţia la

nivelul foselor nazale, sinusurilor maxilare
(dinţi după extracţii) sau oricare sinus
posttraumatic, se însoţesc de supuraţii
sinusale.

72
 Tumorile
 Fosele nazale – sunt sediul tumorilor benigne – papiloame,
adenoame, osteoame, şi maligne în spacial epitelioame.
Radiografic tumorile produc opacefieri în locul
transparenţelor normale şi pot fi diferenţiate numai pe baza
distrucţiei osoase de vecinătate.
 Tumorile sinusurilor :
– Tumorile benigne – în special osteomul şi mucocelul şi
alte tumori de o varitate în funcţie de structura
histologică mai rare.
Osteomul este o formaţiune osoasă cu structură histologică
de tip adult ce se întâlneşte mai mult în sinusul frontal,
celulele etmoidale şi sinusul maxilar. Radiografic apare ca o
stuctură densă, fiind de tip cortical sau trabecular.

73
Osteom sinus frontal

74
 Mucocelul – colecţie muco-epitelială organizată cu aspect
de chist ce erodează pereţii osoşi cu care vine în contact,
având ca sediu sinusul frontal, celulele etmoide şi sinusul
maxilar.
 Tumorile maligne –ele se dezvoltă cu punct de plecare
mucoasa sinusală , se manifestă radiologic prin opacefierea
sinusului, distrucţia pereţilor osoşi şi extensia la stucturile
anatomice din jur.
 Tumorile cavumului – benigne (lipoame, adenoame) care
produc opacităţi mamelonate înaintea arcului anterior al
atlasului, maligne (epiteliomul şi sarcomul ) produc leziuni
distructive ce şterg orificiile de la baza craniului.

75
 C. Patologia laringelui
Tumorile hipofaringo- laringelui
 Tumorile benigne produc opacităţi suprapuse structurilor normale .
 Tumorle maligne produc vegetaţii ,infiltraţii şi ulceraţii a părţilor moi.
Examenul radiologic urmăreşte:
 completarea examenului laringoscopic, în special pentru urmărirea
extensiei inferioare,
 precizarea topografiei şi extensiei tumorii,
 cointeresarea osteo- cartilaginoasă,
 gradul stenozei.

76
 Diagnosticul imagistic în
oftalmologie
Metode imagistice:
 Radiografia craniană,
 Ultrasonografia
 C.T
 I.R.M.

77
 Fracturile
 Traiectele de fractură sunt evidenţiate prin radiografii, unele
traiecte de fractură ale orbitei sau bazei craniului difuzează
la canalul optic şi fanta sfenoidă.
Tumorile
 Produc leziuni ale pereţilor orbitari, canalului optic sau
fantei sfenoidale cu punct de plecare orbita sau fiind
penetrante din endocraniu sau sinusurile feţei.
Patologia globului ocular:
 Informaţii semnificative se obţin ultrasonografic asupra
componentelor globului ocular.
 Radiografia îşi păstrează importanţa în depistarea corpurilor
străine.
Patologia căilor lacriale
 Se studiază folosind o substanţă de contrast iodată
hidrosolubilă ; C.T dă informaţii anatomo- funcţionale. 78
 Diagnostic imagistic în
obstetrică - ginecologie
 Metode imagistice:
 radiografia simplă pune în evidenţă calcificările aparatului genital -
fibroame calcificate, leziuni T.B.C, chisturi calcificate, etc.
 ultrasonografia transabdominală, transvaginal, doppler;
 histerosalpingografia H.S.G - determină conturul organelor genitale
interne cu ajutorul substanţei de contrast.
 I.R.M
 mamografia
 galactografia injectarea de substanţă de contrast în canalele
galactofore.
 imagistică intervenţională ecoghidată a sterilităţii.
79
80
 Tumorile uterine:
 Polipii uterini dau lacune sesile sau pediculate,
 Fibromiomul - cu dezvoltare submucoasă dau imagini
lacunare la H.S.G. în dezvoltarea subseroasă se obţin
informaţii U.S. La H.S.G trompele încojoară exteriorul
unui fibrom, iar după 24 de ore (proba Cotte) lipiodolul
pătruns în peritoneu mulează tumora.
 Histerosalpingografie, imagine lacunară la nivelul
uterului, fibroleiomiom.
 Cancerele- la H.S.G apar imagini lacunare de dimensiuni
variabile, neregulate, mergand până la amputarea unei părţi
din cavitatea uterină. Informaţii complementare sunt date
de C.T. şi I.R.M.
81
Fibroleiomiom

82
 Tumorile ovariene
 Pe radiografia abdominală simplă pun în evidenţă prezenţa
calcificărilor ovariene, formaţiuni dentare din chisturile dermoide ,
ecografia a înlocuit explorările invazive.

83
Diagnosticul sterilităţii prin H.S.G
 Lipsa permeabilităţii căilor genitale feminine, de cauze
multiple (anomalii, inflamaţii şi sechele ale acestora,
tumori) se caracterizează prin H.S.G. Permeabilitatea
trompelor este atestată de revărsarea substanţei de
contrast după 24 de ore în peritoneu (proba Cotte).

84
 Radiodiagnosticul în obstetrică
 Ecografia permite urmărirea evoluţiei sarcinii – sarcina unică,
multiplă, prezentaţie, poziţie, inserarea placentei, morfologia
fetală cu diagnosticul antenatal al malformaţiilor, cu indicaţia
de întrerupere a sarcinii la malformaţiile neviabile.

85
Patologia netumorală a glandei
mamare
 Maladia fibro-chistică-  Mastita - imagini ce
proliferarea benignă a merg de la o creştere
stromei sânului se
difuză a opacităţii
manifestă prin opacităţi
rotunde sau lobulate . până la imaginea unui
abces.

86
 Patologia tumorală
 Patologia tumorală
Toate dau imagini opace unice sau multiple, bine delimitate
rotunde sau policiclice înconjurată de o imagine netă periferică
semn de benignitate, la mamografie, ecografia aduce informaţii
despre consistenţa tumorii.

 lipomul

87
 fibro- adenomul

 chistul
88
 Tumorile maligne
 Semne directe: - opacitate neregulată, stelată în ţesuturile
vecinate cu prelungiri în ţesuturile vecine; opacitate rotundă
sau ovară cu contururi neregulate fără prelungiri; pseudochist;
opacitate difuză a întregii glande cu îngroşare cutanată şi
subcutanată .

89
 Semne indirecte – îngroşarea tegumentului,
retracţiile pielii, ombilicarea mamelonului;
calcificările extrem de fine, pulverulente sau sub
formă de bastonaşe în opacitate.
Tumorile intracanaliculare benigne sau maligne
se evidenţiază prin galactografie se traduc prin
lacună, dilataţii canaliculare şi stop a substanţei de
contrast.

90
 Diagnosticul imagistic în
endocrinologie
 Metode imagistice:
 U.S
 I.R.M
 Angiografie.
 Glandele care beneficiază de investigaţie
imagistică sunt : hipofiza, tiroida, suprarenala.

91
92
LA MULTI ANI 2015 !

93
94