Cursul 2

Noțiuni economice de bază

1
Activitatea economică şi componentele sale
Activitatea economică reflectă efortul
Activitatea economică este o formă
esenţial al oamenilor de a utiliza resurse
specifică a activităţii practice care
economice, în vederea producerii,
urmăreşte realizarea unor scopuri
repartiţiei, schimbului şi consumului de
precise şi anume satisfacerea
bunuri şi servicii corespunzător nevoilor şi
nevoilor de consum ale oamenilor.
intereselor oamenilor.

2
Caracteristicile activităţii Activităţile economice se
economice: pot grupa după specificul
lor în activităţi de:

are sens, are finalitate; Producție

este creatoare, amplă şi Repartiție

diversificată;

activitatea economică Schimb

reprezintă suportul existenţei
şi dezvoltării societăţii. Consum
3
 1. Producţia cuprinde acele activităţi economice ce constau în combinarea
factorilor de producţie în vederea obţinerii bunurilor economice şi serviciilor
necesare societăţii.

- producţie materială – cuprinde totalitatea proceselor fizice, chimice,

biologice, economico-sociale prin care resursele economice (inclusiv cele
rezultate din procesele de producţie anterioare) sunt transformate în
În funcţie de bunuri economice utile;
rezultatele ei,
- producţie imaterială (prestări de servicii) – activităţi ale căror rezultate
producţia
satisfac nevoile personale sau de producţie sub formă de prestări de
poate fi: servicii. Sau, altfel spus, reprezintă acele activităţi care transformă intrările
în rezultate specifice, adică bogăţie imaterială (transporturi, activităţi
turistice etc.).

După sfera de - Primară, specifică obţinerii de bunuri acţionând direct asupra naturii;
cuprindere, - Secundară, activităţi economice de prelucrare a produselor primare;
producţia - Terţiară, tip de producţie care are ca rezultat prestarea unor servicii;
poate fi: - Cuaternară, specifică serviciilor informatice.
4
2. Repartiţia (distribuţia) cuprinde acele activităţi economice prin
care bunurile şi serviciile create în producţie sunt orientate spre
destinaţiile lor. Mai mult, ea cuprinde acele activităţi economice
prin care se distribuie veniturile (fundamentale) create în
societate, către participanţii la viaţa economică şi între membrii
societăţii (ex: plata salariilor, a profiturilor, a impozitelor etc.).

3. Schimbul (circulaţia) se referă la acele activităţi economice ce

asigură trecerea bunurilor şi serviciilor din sfera producţiei, în
sfera consumului, de la o persoană la alta (fizică şi/sau juridică)
(spre exemplu, deplasarea în spaţiu a bunurilor, actele de vânzare
– cumpărare, păstrarea şi depozitarea, distribuţia, etc.).

5
 4. Consumul este scopul final al producţiei şi constă în
folosirea efectivă a bunurilor. Prin consum se verifică
utilitatea bunurilor şi concordanţa lor cu nevoile şi
dorinţele oamenilor.

În cadrul acestui proces au loc numeroase sub-procese cum sunt:

• consumul productiv (intermediar) – constă în consumarea unor bunuri materiale şi servicii

pentru crearea altor bunuri şi servicii;

• consumul neproductiv (consum final) – reprezentat de consumarea bunurilor economice

pentru satisfacerea trebuinţelor personale.

6
Nevoile umane

7
 Nevoile umane

Nevoile umane sunt definite ca doleanţe, cerinţe şi aspiraţii ale

oamenilor de a avea şi folosi bunuri materiale şi servicii.
În funcţie de cele trei dimensiuni ale fiinţei
Nevoile se împart în:
umane, aceste nevoi pot fi:
• fiziologico-somatice, resimţite de fiecare • nevoi primare - cele care satisfac nevoi
individ, indiferent de zona geografică şi vitale ale omului (alimente, îmbrăcăminte
mediul social în care trăieşte; etc.);
• spiritual-psihologice ce apar şi se • nevoi secundare, din care fac parte toate
amplifică pe măsura dezvoltării societăţii; celelalte nevoi(de ex. nevoile de
• de grup, resimţite participanţii la anumite distracţie: teatru, cinema, sport etc.).
socio-grupuri, ce pot fi satisfăcute numai
prin acţiuni colective.

8
Piramida lui Maslow

9
 De reținut!

Este necesar că nevoile inferioare din ierarhie să

fie satisfăcute, înainte ca indivizii să exprime
nevoia de a accede către nivelurile superioare.

Atunci când avem siguranța că nevoile din

partea inferioară a piramidei sunt rezolvate,
ne îndreptam atenția către nevoile din partea
superioară.

10
Nevoile umane au anumite trăsături specifice, deoarece sunt:

saturabile,
nelimitate ca substituibile
limitate ca
număr concurente – anumite nevoi complementare
volum
– pe măsura – unele nevoi pot fi înlocuite – se
– intensitatea condiţionează
dezvoltării umane se pot cu altele care
unei nevoi reciproc şi
societăţii dezvolta în satisfac aceleaşi
individuale evoluează
numărul detrimental trebuinţe sau
descreşte pe împreună.
acestor nevoi altora; sunt mai
măsura
creşte continuu; moderne;
satisfacerii sale;

11
 12

Resursele
economice
 Satisfacerea nevoilor umane implică
Resursele naturale împreună cu cele umane
folosirea unor resurse economice definite
reprezintă resursele originare sau primare:
ca totalitatea elementelor, premiselor şi
odată cu dezvoltarea societăţii au apărut
acţiunilor sociale practice, utilizabile sau
resursele derivate, rezultat al folosirii şi
care pot fi atrase şi utilizate efectiv pentru
acumulării celor primare.
producerea de noi bunuri.

Resursele economice sunt

analizate în practica
economică sub două
forme:
- resurse umane formate din
resurse umane primare
- resurse materiale, în care (populaţia activă), resursele
se includ atât resursele umane derivate (stocul de
naturale primare cât şi cele cunoştinţe ştiinţifice, invenţii,
derivate; inovaţii etc.) şi populaţia
inactivă.
13
 • Legea rarității resurselor

Legea rarităţii resurselor, conform căreia volumul,

structura şi calitatea resurselor economice şi a bunurilor
economice se modifică mai încet decât volumul, structura
şi intensitatea nevoilor economice.
Utilizarea raţională şi eficientă a resurselor economice
disponibile a devenit un principiu fundamental al oricărei
economii, iar alegerea, ierarhizarea şi folosirea resursele
economice în scopul satisfacerii nevoilor umane constituie
problema fundamentală a organizării oricărei economii.

14
 Apare aici problema alegerii
variantei care permite
obţinerea de bunuri cât mai
multe şi de calitate
corespunzătoare pentru
satisfacerea nevoilor.

Problema fundamentală s-a conturat prin răspunsurile pe care oamenii le-au

dat,
conştient sau inconştient, întrebărilor vitale pentru societate:

Ce şi cât să se producă?
În funcţie de modul cum s-a
răspuns la aceste întrebări, Cum să se producă?
economiile s-au delimitat în
diferite sisteme şi forme
Pentru cine să se producă?
concrete de existenţă. 15
 16

Banii
 “Urmărește viziunea, nu banii și vei vedea cum banii vin după tine”

Banii reprezintă un instrument economic

general acceptat, de măsurare şi de mijlocire a
schimburilor, de efectuare a plăţilor, de
transferare a titlurilor de proprietate de la o
persoană la alta; ei exprimă dreptul
deţinătorilor de a cumpăra bunuri sau alte
monede naţionale pe teritoriul ţării emitente.

17
 Etapele parcurse de bani:

1. Prima etapă este cunoscută sub denumirea de bani-
marfă – primele forme concrete de bani au fost anumite
bunuri, animale, blănuri, bucăţi de metal etc. şi care aveau
rol de: intermediar şi etalon pentru măsurarea celorlalte
bunuri;
2. Moneda bătută (din metale preţioase) treptat
rolul de bani s-a restrâns la metale preţioase (aur,
argint) datorită unor proprietăţi intrinseci:
• valoare mare într-un volum mic;
• sunt omogene şi perfect indivizibile;

3. Banii de hârtie (fiduciari - bazaţi exclusiv pe încredere), aceşti bani nu mai

au valoare intrinsecă, valoarea rezultând doar din semnul valoric imprimat
pe ei. Monedelor metalice li s-au adăugat bancnotele, semne băneşti emise
de bănci care:
• certificau prezenţa aurului în păstrarea băncii; 4. Banii de cont sau banii scripturali - sunt
• exprimau angajamentul băncii de a le preschimba, la cerere, în aur (până la disponibilităţile băneşti aflate în conturile
primul război mondial). bancare.
Banii de hârtie, după natura lor economică, pot fi:
a) bilete de bancă (bancnote, bani de credit);
b) banii de hârtie propriu-zişi sau hârtia monedă.

18
 Trăsăturile banilor

- banii reprezintă un instrument necesar, indispensabil pentru societate;

- banii reprezintă un instrument social al economiei de schimb, natura banilor nu
depinde de corpul material al acestora ci de funcţiile sociale îndeplinite;
- raţiunea de a fi a banilor o constituie rolul lor de a facilita schimbul mărfurilor şi
derularea normală a fluxurilor economice;
- realizarea rolului şi funcţiilor banilor are loc numai pe baza încrederii pe care o
au faţă de instrumentul monetar posesorii efectivi sau potenţiali ai banilor;
- banii au caracter:
• nedeterminat – permit transformarea lor în orice marfă şi achitarea oricărei
datorii;
• general – sunt acceptaţi în orice moment şi orice loc al unei comunicaţii
monetare;
• imediat – permit reglarea instantanee şi definitivă a actelor de vânzare-
cumpărare şi stingerea unei datorii.

19
 1) mijloc de măsură a valorii (etalon de calcul) permit măsurarea şi compararea în timp şi spaţiu a cheltuielilor şi
rezultatelor. Moneda naţională reprezintă etalonul general de măsură pentru întreaga activitate economică,
singurul mijloc capabil să comensureze şi să compare bunuri economice şi activităţi diferite din punct de vedere:
cantitativ;
Funcţiile banilor calitativ;
structural.

2) mijloc de circulaţie (de schimb) constă în aceea că moneda este mijlocitorul schimbului, banii putând trece de
la un deţinător la altul;

3) mijloc de plată - orice obligaţie economică este evaluată în bani şi încetează prin achitarea sumei
corespunzătoare;

4) mijloc de rezervă (de economisire) are la bază caracterul impersonal al monedei care poate fi folosită de
oricine, pentru orice marfă şi în orice moment. Banii sunt lichiditate prin excelenţă, adică sunt acceptaţi în
tranzacţii în condiţii de risc şi pierderi minime pentru deţinători;

5) bani universali – reprezintă capacitatea banilor de a servi pentru circulaţie sau stingerea obligaţiilor pe plan
internaţional.

20
 Deci:
M = N + MS Masa bănească (masa monetară) reprezintă cantitatea de bani
aflată în circulaţie, la populaţie, la agenţii economici, în cadrul unei
economii naţionale, la un moment dat. Ea se concretizează în
totalitatea mijloacelor de circulaţie şi de plată existente în
economie, sub forma banilor de numerar şi a banilor în cont.
Masa monetară se calculează cu ajutorul următoarelor relații:

unde: P – preţul mediu

al bunurilor sau al unei
Puterea de cumpărare – reprezintă cantitatea de tranzacţii; Q – numărul
bunuri materiale şi servicii care pot fi obţinute cu o de bunuri şi servicii
unitate monetară, la un moment dat. tranzacţionate; T –
numărul mediu de
Pcb= 1/p tranzacţii; V – viteza de
rotaţie a banilor
PCM = M/p
21