CONDIŢIE FIZICǍ

FITNESS
 Condiţie fizicǎ : situaţia unui sportiv din punctul
de vedere al pregǎtirii şi al stǎrii sale fizice.
(D.G.L.R., 1987)
 Explicaţia oferitǎ de Dicţionarul General al Limbii
Române pentru “condiţia fizicǎ”, limitatǎ doar pentru
categoria de populaţie “sportivi”, trebuie extinsǎ la
întreaga populaţie. Societatea contemporanǎ impune
existenţa condiţiei fizice la nivelul întregii populaţii.

 Înţelegerea conceptului de “condiţie fizicǎ” în

accepţiunea contemporanǎ presupune cunoaşterea exactǎ
a performanţelor de care este capabilǎ fiinţa umanǎ,
raportate la provocǎrile mediului în care trǎieşte şi îşi
desfǎşoarǎ activitatea.
 Condiţia fizicǎ reprezintǎ suma capacitǎţilor
fizice, psihice şi funcţionale de care dispune
organismul uman pentru rezolvarea optimǎ a
provocǎrilor impuse de mediul de viaţǎ.

 Prin rezolvare optimǎ a acestor provocǎri

înţelegem menţinerea stǎrii de sǎnǎtate,
prelungirea vieţii active, integrare socialǎ
adecvatǎ.
 Provocǎrile mediului
 mediul ambiant – zonǎ geograficǎ, climǎ,
fenomene extreme meteo, castaclisme.
 mediul familial – obligaţii determinate de
activitǎţile gospodǎreşti, intreţinerea unui climat
optim în mediul familial.
 mediul locului de muncǎ – provocǎri specifice
meseriei.
 mediul urban / rural – rezolvarea problemelor
ridicate de stilul de viaţǎ specific metropolei,
oraşului sau satului. Specific ţǎrii noastre este
existenţa, în continuare a mediului de viaţǎ sǎtesc,
din ce în ce mai rar întâlnit în condiţiile ţǎrilor
dezvoltate din punct de vedere economic.
 CONŢINUTUL “CONDIŢIEI FIZICE”

 Condiţia fizicǎ este, în esenţǎ, raportul optim

dintre efortul fizic depus de un individ şi
caracteristicile sale : vârstǎ, sex, tip constituţional,
personalitate. O bunǎ condiţie fizicǎ poate fi
obiectivizatǎ prin efortul fizic cotidian care nu
provoacǎ obosealǎ excesivǎ şi suprasolicitarea
funcţiilor vitale.
 Efortul fizic este condiţionat de capacitǎţile
funcţionale ale individului.
Suportul funcţional al condiţiei fizice este
reprezentat de :
         sistemul respirator,
         sistemul circulator,
         sistemul osos şi articular,
         sistemul muscular.
Suportul motric al condiţiei fizice este reprezentat de :

 nivelul de dezvoltare al calitǎţilor motrice şi psiho-motrice,

 structura corporalǎ – raportul dintre ţesutul activ şi ţesutul

gras, raportul dintre fibrele musculare cu contracţie rapidǎ
(albe) şi cele cu contracţie lentǎ (roşii).

 armonia corporalǎ – raportul dintre talie şi greutatea

corporalǎ, raportul dintre segmentele corpului şi corpul
propriu-zis, raportul dintre dimensiunile corporale
individuale şi modelul social.
 FITNESS
 “Fitness” este un cuvânt relativ recent intrat în
vocabularul nostru cotidian.

 “La petite Larrousse”(2004) explicǎ termenul

“fitness” ca fiind un complex de activitǎţi, cu
scopul de a fi în formǎ, cuprinzând musculaţia,
stretching şi antrenamentul cardio. “A fi în
formǎ” se înţelege prin “a avea o condiţie fizicǎ
bunǎ”.
 În accepţiunea generalǎ a specialiştilor fitness-ul
reprezintǎ un sistem de metode de lucru şi exerciţii
fizice pentru a ajunge la o bunǎ condiţie fizicǎ.

 De multe ori este definit simplu, ca fiind “starea de

bine”, care asocieazǎ o bunǎ condiţie fizicǎ cu un
psihic puternic, motivat, cu o stare mentalǎ şi
rǎspunsuri emoţionale pozitive, generatoare ale
respectului faţǎ de sine, cu integrare şi interrelaţii
sociale constante şi generatoare de progres
individual şi, implicit, al întregii societǎţi.
 
 Pentru omul modern, care trǎieşte în mediul citadin,
fitness-ul trebuie sǎ devinǎ un mod de viaţǎ.
 Exerciţiul fizic este o caracteristicǎ a fiinţei umane încǎ din
antichitate, din momentul în care oamenii au adǎugat
mişcǎrilor naturale, exerciţii fizice cu caracter intenţional,
de perfecţionare a motricitǎţii, în special cu scop militar, dar
şi competiţional.

 Ansamblul de exerciţii fizice ce prelucreazǎ organismul

uman este reprezentat de gimnasticǎ. De aici rezultǎ cǎ
fitness-ul este o formǎ de practicare a gimnasticii.

 În decursul timpului exerciţiile practicate astǎzi în cadrul

conceptului de fitness s-au numit gimnasticǎ de întrţinere,
gimnasticǎ de înviorare, gimnasticǎ la locul de muncǎ,
gimnasticǎ igienicǎ, toate fiind componente ale gimnasticii
de bazǎ.
 Fitness-ul poate fi descompus în :
 fitness fizic – optimizarea condiţiei fizice,
 fitness psihic, emoţional – confort psihic, stabilitate
emoţionalǎ, încredere în forţele proprii, etc.
 fitness mental, intelectual – optimizarea proceselor
mentale, gândire pozitivǎ, creativitate,
 fitness social – relaţii interumane, respect faţǎ de sine,
succes profesional, statut social, etc.
 fitness estetic – aspectul, forma corporalǎ, raportatǎ la
tendinţe, modǎ în societate.
 fitness fiziologic, funcţional – optimizarea funcţiilor
vitale ale organismului asigurate de aparatele respirator,
cardio-vascular, de un metabolism adecvat, de sistemul
nervos central şi de cǎtre analizatori.
 Pentru stilul de viaţǎ fitness pornim de la
urmǎtoarele axiome :

  nu existǎ viaţǎ fǎrǎ mişcare – în acest caz,

exerciţiu fizic cu caracter de dezvoltare fizicǎ
generalǎ,

   calitatea şi cantitatea exerciţiilor fizice determinǎ

calitatea şi cantitatea organismului uman,

 calitatea şi cantitatea organismului uman determinǎ

treapta şi mǎsura de integrare şi utilitate socialǎ a
acestuia.
 Noi definim fitness-ul ca fiind un stil de viaţǎ
care presupune practicarea sistematicǎ,
regulatǎ şi raţionalǎ a unui compex de mijloace
din cadrul gimnasticii de bazǎ ( exerciţii de
dezvoltare fizicǎ armonioasǎ, exerciţii aplicativ-
utilitare ), al atletismului (alergǎri), al jocurilor
sportive, al nataţiei şi sporturilor nautice, a
schiului şi sporturilor montane, a ciclismului,
etc., asociate cu o nutriţie adecvatǎ, care duc la
inducerea “stǎrii de bine” a organismului, în
integralitatea sa.
 OBIECTIVELE FITNESS-ULUI
 Obiectivul fundamental al fitness-ului este crearea unei
bune condiţii fizice, a unei stǎri de bine pentru organismul
uman, din acest punct de vedere.

 Starea de bine a unei persoane este determinatǎ, însǎ, de

mai mulţi factori:
           de starea de sanatate,
           de condiţia fizicǎ,
           de calitatea vieţii, de satisfacţiile şi placerile vieţii,
           de gradul de adaptare la mediul fizic şi social.
obiectivele fitness-ului ( prin toate componentele sale) sunt :

         optimizarea condiţiei fizice, prin dezvoltarea :

 -         forţei,
 -         vitezei,
 -         puterii,
 -         mobilitǎţii articulare şi elesticitǎţii musculare,
 -         rezistenţei cardio-respiratorii,
 -         echilibrului,
 -         coordonǎrii,
 -         supleţii
 optimizarea suportului funcţional al condiţiei
fizice :

 -         sistemul respirator,

 -         sistemul cardio-vascular,
 -         procesele metabolice,
 -         sistemul nervos central,
- sistemul imunitar.
  optimizarea structurii şi formei corporale :
 - scǎderea ţesutului adipos raportat la greutatea
corporalǎ,
 - adaptarea formei corporale la cerinţele personale
( forma corporalǎ ).

  optimizare spiritualǎ :
 - imagine de sine şi gândire pozitivǎ,
 - încredere în propria persoanǎ,
 -inter-relaţionare umanǎ conform cerinţelor
sociale.
 OBSTACOLE RIDICATE DE MEDIUL :

FA M IL IA L

U R BA N / R U RLA
M ESER IE
A M B IA N T

EDUCAŢIE FIZIC? ŞI SPORTIV?

OPTIMIZAREA CONDIŢIEI FIZICE

EXERCIŢII DE DEZVOLTARE FIZIC? GENERAL?

ASOCIATE FITNESS-ULUI
 – Anterior:
 Imaginea graficǎ a legǎturii condiţionale dintre
obiectivele urmǎrite de fitness, optimizarea condiţiei
fizice şi a educaţiei fizice şi sportive . 

 Deşi, în mod uzual, vorbim de practicanţii fitness-

ului, fitness-ul nu sepracticǎ, ci se obţine !.

 Starea de fitness se obţine prin practicarea

exerciţiilor cu caracter de dezvoltare fizicǎ generalǎ
specifice gimnasticii, atletismului, jocurilor sportive,
nataţiei, schiului, etc.