DEPRESIA

ETIOPATOGENIE ȘI TRATAMENT
• DEPRESIA REPREZINTĂ O SUFERINȚĂ PSIHIATRICĂ
MAJORĂ CARACTERIZATĂ PRIN TRISTEȚE, SINGURĂTATE,
DISPERARE, SCĂDEREA STIMEI DE SINE ȘI AUTOCULPABILIZARE,
SEMNELE ASOCIATE INCLUD INHIBIȚIA SAU AGITAȚIA PSIHO-
MOTORIE, SCĂDEREA CONTACTELOR INTERPERSONALE ȘI
SIMPTOME CUM AR FI INSOMNIA ȘI ANOREXIA. (KAPLAN, 2001)
 ETIOPATOGENIA DEPRESIEI
PRINCIPALII NEUROTRANSMIȚĂTORI AI
DEPRESIEI
• TEORIA NEUROENDOCRINĂ A DEPRESIEI
STIPULEAZĂ CĂ ÎN APARIȚIA DEPRESIEI UN ROL
MAJOR ÎL AU:
• HIPOFUNCȚIA SISTEMELOR SEROTONINENRGICE
• IMPLICAREA SISTEMULUI NORADRENERGIC PRIN
DEFICIT DE NORADRENALINĂ
• HIPERFUNCȚIA SAU HIPOFUNCȚIA SISTEMULUI
DOPAMINERGIC
Depresia ostilă: tablou clinic
dominat de comportament
impulsiv, comportament
suicidar recurent, interferențe
toxicomanice și alcoolice,
EEG computerizat tip I –
Matusek, limfopenie cu celule
polinucleare mult crescute;
limfocite T şi CD4 cu tendinţă
la scădere.

Depresia anxioasă: tablou

clinic dominat de neliniște
psiho-motorie marcată,
insomnii de adormire,
hiperfagie sau bulimie, EEG
computerizat tip II - Matusek;
testul TSH şi TRH pozitive;
limfocitele T şi CD4 scăzute
semnificativ; celulele NK
scăzute.
DIAGNOSTICUL DEPRESIEI

Primele 3 sunt simptome

tipice, restul simptome
comune/adiționale.
Pentru a putea pune
diagnoticul de depresie,
dispoziţia depresivă trebuie să
ocupe cea mai mare parte a
zilei, să fie aproape zilnică,
neinfluenţată de circumstanţe
și prezentă continuu cel puţin
în ultimele două săptămâni.
ICD 10 DSM 5
 EPISOADELE DEPRESIVE SE POT ÎNCADRA ÎN 3 CATEGORII
DIAGNOSTICE:

• F31 – TULBURAREA AFECTIVĂ BIPOLARĂ

• F32 – EPISOD DEPRESIV
• F33 – TULBURARE DEPRESIVĂ RECURENTĂ
ÎN FIECARE DIN CELE 3 CATEGORII, EPSIODUL DEPRESIV SE CARACTERIZEAZĂ ÎN
FUNCȚIE DE INTENSITATE ÎN:
• UȘOR – F31.3, F32.0, F33,0
• MODERAT – F31.3, F32.1, F33.1
• SEVER – FĂRĂ SIMPTOME PSIHOTICE - F31.4, F32.2, F33.2
CU SIMPTOME PSIHOTICE – F31.5, F32.3, F33.3
 Clasificarea episoadelor depresive după severitate
După Lam R.W., Mok H., Depression, Oxford University Press, 2008, p. 29

Episod depresiv Criterii ICD-10 Criterii DSM-IV-TR

Uşor Două simptome tipice Dispoziţie depresivă sau pierderea interesului şi plăcerii+4
Două simptome comune simptome adiţionale
Deteriorare socială şi profesională minoră
Moderat Două simptome tipice Dispoziţie depresivă sau pierderea interesului şi plăcerii+4
Trei sau mai multe simptome adiţionale
simptome comune Deteriorare socială şi profesională moderată
Sever Trei simptome tipice Dispoziţie depresivă sau pierderea interesului şi plăcerii+4
Patru sau mai multe simptome adiţionale
simptome comune Deteriorare socială şi profesională majoră
 TRATAMENTUL FARMACOLOGIC AL
DEPRESIEI:
• DEPRESIA PRIN DEFICIT DE 5-HT
• DEPRESIA OSTILĂ
• TABLOU CLINIC DOMINAT DE COMPORTAMENT IMPULSIV, COMPORTAMENT
SUICIDAR (RECURENT), INTERFERENȚE TOXICOMANICE ȘI ALCOOLICE
• TRATAMENT:
• INHIBITORI SELECTIVI AI RECAPTĂRII DE SEROTONINĂ SSRI (CITALOPRAM,
ESCITALOPRAM, FLUOXETINĂ, FLUVOXAMINĂ, SERTRALINĂ, PAROXETINĂ)
• ANTAGONIȘTI ȘI INHIBITORI AI RECAPTĂRII SEROTONINEI (TRAZODONĂ)
• ANTIDEPRESIVE DUALE (MIRTAZAPINĂ, VENLAFAXINĂ)
• DEPRESIA ANXIOASĂ
• TABLOU CLINIC DOMINAT DE NELINIȘTE PSIHO-MOTORIE MARCATĂ, INSOMNIE
DE ADORMIRE, HIPERFAGIE, BULIMIE
• TRATAMENT:
• INHIBITORI SELECTIVI AI RECAPTĂRII DE SEROTONINĂ-SSRI (CITALOPRAM,
ESCITALOPRAM, FLUOXETINĂ, FLUVOXAMINĂ, SERTRALINĂ, PAROXETINĂ)
• ANTAGONIȘTI ȘI INHIBITORI AI RECAPTĂRII SEROTONINEI-SARI
(TRAZODONĂ)
• IMAO
• DEPRESIA PRIN DEFICIT DE NA
• TABLOU CLINIC DOMINAT DE INHIBIȚIE PSIHO-MOTORIE, SCĂDERE
PONDERALĂ, HIPERSOMNIE DIRUNĂ+INSOMNIE MATINALĂ, DEFICIT COGNITIV
• TRATAMENT CU ANTIDEPRESIVE CU ACȚIUNE NA NESPECIFICĂ (MAPROTILINA,
AMOXAPINA) ȘI SPECIFICĂ-NARI (REBOTEXINA)

• DEPRESIA PRIN DEFICIT DE DA

• TABLOU CLINIC DOMINAT DE DEPRESIE INHIBATĂ, SOMN AGITAT CU TREZIRI MULTIPLE,
SEMNE DISCRETE EXTRAPIRAMIDALE
• TRATAMENT CU
• ANTIDEPRESIVE DOPAMINERGICE (AMINEPTINA, NOMIFENSINA)
• ANTIDEPRESIVE SPECIFICE (BUPROPRION, VENLAFAXINĂ IN DOZE > 225 MG/ZI)
 CLASE DE ANTIDEPRESIVE
• INHIBITORI SELECTIVI AI RECAPTĂRII SEROTONINEI – SSRI ( FLUOXETINĂ, FLUVOXAMINĂ, PAROXETINĂ,
SERTRALINĂ, CITALOPRAM, ESCITALOPRAM).
• ANTIDEPRESIVE DUALE – INHIBITORI AI RECAPTĂRII SEROTONINEI ȘI NORADRENALINEI – SNRI
(VENLAFAXINA, DULOXETINĂ, MINALCIPRAN)
• INHIBITORI AI RECAPTĂRII NORADRENALINEI ȘI DOPAMINEI - NDRI (BUPROPIONUL)
• INHIBITORI SELECTIVI AI RECAPTĂRII NORADRENALINEI - NARI (REBOXETINA)
• ANTIDEPRESIVE NASSA (MIRTAZAPINA, TRAZODONA)
• ANTIDEPRESIVE CU ACŢIUNE MODULATOARE SEROTONINERGICĂ (TIANEPTINA) ŞI
SEROTONINERGICĂ/MELATONINICĂ (AGOMELATINA)
• INHIBITORI AI MONOAMINOXIDAZEI – IMAO
• ANTIDREPRESIVE TRICICLICE – TCA ȘI TETRACICLICE (IMIPRAMINĂ, CLOMIPRAMINĂ, AMITRIPTILINĂ,
DOXEPINĂ, NORTRIPTILINĂ, MAPROTILINĂ, MIANSERINĂ).
• ANTIDEPRESIVELE TRICICLICE ȘI TETRACICLICE SUNT ANTIDEPRESIVE DE PRIMĂ GENERAȚIE, ÎN TIMP CE
RESTUL CLASELOR SUNT ANTIDEPRESIVE DE A DOUA GENERAȚIE.
 Linia I
Opţiunea A. Opţiunea B.
SSRI Trazodona
NRI sau
NDRI ADTc / ADT

TRATAMENTU NSRI
NaSSA
L PRIMULUI Tianeptina

EPISOD: Agomelatina
Linia a II-a
1. Creşterea dozelor (maximizare) cu monitorizarea atentă a eventualelor riscuri / efecte adverse;
2. Schimbarea antidepresivului (switch):
 Se recomandă trecerea de la opţiunea B la opţiunea A (de evitat trecerea AB).
 În locul SSRI (fluoxetină, fluvoxamină, paroxetină, sertralină, citalopram, escitalopram) şi NRI
(reboxetina) se recomandă trecerea la antidepresive cu acţiune duală – venlafaxina, duloxetina,
minalcipran, mirtazapina, tianeptina, agomelatina.
 În locul mirtazapinei, antidepresiv cu acţiune noradrenergică şi serotoninergică se poate trece la
venlafaxină în doze mari, duloxetină, agomelatină.
Linia a III-a
 potenţarea efectelor antidepresive poate fi realizată prin asociere de precursori hormonali tiroidieni T3
sau buspironă;
 asocierea a două medicamente antidepresive (augmentare) din grupul A pentru potenţarea şi
complementaritatea efectelor pe cele trei linii biochimice, 5-HT, NA sau DA, pre- și postsinaptic.
Linia a IV-a
 antipsihotice atipice, doze mici de olanzapină (5 mg), quetiapină (100-200 mg), aripiprazol (5-10 mg)
sau amisulprid (50-100 mg) asociate sau nu unui antidepresiv din grupul A, pot amplifica efectul
antidepresiv, corecta elementele psihotice şi riscul virajului dispoziţional.
 MENŢINEREA TRATAMENTULUI
• ÎN CAZUL RESPONSIVITĂŢII, MENŢINEREA TRATAMENTULUI CU ANTIDEPRESIVUL ALES PE O PERIOADĂ DE
MINIMUM 9 LUNI. LA PACIENŢII LA CARE SE ESTIMEAZĂ UN RISC POTENŢIAL DE VIRAJ HIPOMANIACAL SE VOR
ASOCIA TIMOSTABILIZATOARELE.
• APARIŢIA INSOMNIEI ŞI A NELINIŞTII ANXIOASE IMPUNE EVENTUALA SCHIMBARE A ANTIDEPRESIVULUI.
• DOZELE UTILIZATE VOR FI SCĂZUTE PROGRESIV, EVITÂNDU-SE SINDROMUL DE DISCONTINUITATE.

TRATAMENTUL EPISODULUI RECURENT

-SE VA EVITA RELUAREA TRATAMENTULUI CU ANTIDEPRESIVE TRICICLICE SAU TETRACICLICE;
-UTILIZAREA ANTIDEPRESIVULUI ADMINISTRAT LA PRIMUL EPISOD ÎN DOZE CRESCUTE SAU
TRECEREA LA UN ALT-ANTIDEPRESIV CU ACŢIUNE FARMACOLOGICĂ APROPIATĂ;
-SCHIMBAREA DATORITĂ FENOMENULUI DE DISPLASTICIZARE SINAPTICĂ DE LA UN
ANTIDEPRESIV CU ACŢIUNE PRESINAPTICĂ LA UNUL DIN NOUA GENERAŢIE, CU ACŢIUNE DUALĂ;
-ÎN CAZUL RĂSPUNSULUI FAVORABIL, TRATAMENTUL VA FI MENŢINUT MINIMUM 12/24 LUNI.
TRATAMENTUL EPISOADELOR DEPRESIVE MULTIPLE
• FENOMENUL DE PLASTICITATE SINAPTICĂ INDICĂ UTILIZAREA ANTIDEPRESIVELOR DIN A DOUA GENERAŢIE, CU
ACŢIUNE BIMODALĂ SAU MULTIPLĂ, ÎN ASOCIERE CU TIMOSTABILIZATOARE ŞI/SAU ANTIPSIHOTICE ATIPICE
(OLANZAPINA, QUETIAPINA, AMISULPRID ÎN DOZE MINIME) ÎN CONDIŢIILE ASOCIERII ELEMENTELOR PSIHOTICE.
TRATAMENTUL DEPRESIEI REZISTENTE
• RECONSIDERAREA DIAGNOSTICULUI;
• RECONSIDERAREA CRITERIILOR DE CONCORDANŢĂ PSIHOFARMACOLOGICĂ;
• REEVALUAREA STATUSULUI CEREBRAL ŞI SOMATIC;
• UTILIZAREA SCHEMELOR DE „TERAPII EROICE” PRIN ASOCIERI A DOUĂ ANTIDEPRESIVE DIN NOUA GENERAŢIE,
CU MECANISME PSIHOFARMACOLOGICE DIFERITE (SSRI + MIRTAZAPINĂ; VENLAFAXINĂ + MIRTAZAPINĂ;
REBOXETINĂ + MIRTAZAPINĂ/VENLAFAXINĂ). ACESTE STRATEGII TERAPEUTICE URMĂRESC REECHILIBRAREA
TRANSMISIEI SINAPTICE PRIN AMPLIFICAREA TRANSMISIEI NA ŞI/SAU 5-HT.
FUNDALUL DEFICITULUI DOPAMINIC CE SE AMPLIFICĂ DIRECT PROPORŢIONAL CU ÎNAINTAREA ÎN VÂRSTĂ IMPUNE
UTILIZAREA ANTIDEPRESIVELOR CU ACŢIUNE DOPAMINERGICĂ (VENLAFAXINA ÎN DOZE MARI, BUPROPION) SAU
ASOCIEREA UNOR ACTIVATORI DA PRIN STIMULAREA AUTORECEPTORILOR D1 (AMISULPRID ÎN DOZE MINIME).
LA PACIENŢII CU DEPRESIE REZISTENTĂ ŞI RISC SUICIDAR SE RECOMANDĂ UTILIZAREA PRINCEPS A
ANTIPSIHOTICELOR ATIPICE.
 INTERACȚIUNI MEDICAMENTOASE

• SSRI+ANTIAGREGANTE PLACHETARE – CRESC RISCUL DE SÂNGERARE PRIN

SUPRAPUNEREA EFECTELOR DE ANTIAGREGARE
• SSRI+DIURETICE – CRESC RISCUL DE HIPOSODEMIE
• TCA - SUNT ÎN GENERAL SEDATIVE, CRESC RISCUL DE DEPRESIE RESPIRATORIE
ASOCIATE CU ALTE MEDICAMENTE CU EFECT SEDATIV
• TCA+TRAMADOL – CREȘTE RISCUL DE SINDROM SEROTONINERGIC.
 SINDROMUL DE DISCONTINUITATE
SEMNE ȘI SIMPTOME:
• SIMPTOME PSEUDO-GRIPALE (FRISOANE, MIALGII, TRANSPIRAȚII ABUNDENTE,
CEFALEE, GREAȚĂ, VERTIJ)
• VERTIJ
• VISE INTENSE, INSOMNII
• IRITABILITATE
• RAR- DIFICULTĂȚI DE CONCENTRARE
• TCA – ARITMII, EPISOADE MANIACALE
SE EVITĂ PRIN SCĂDEREA TREPTATĂ A DOZELOR – ÎN 4 SĂPTĂMÂNI