CComunicarea

omunicarea
paraverbală
paraverbală
Scopul:
- a sublinia importanţa comunicării sub
toate formele sale;
- a evidenția rolul comunicării
paraverbale în cadrul orelor;
- a formula reguli de respectare în
cadrul discursului.
PARALIMBAJUL

• Definiţie
• Funcții
• Elementele de bază
ale comunicarii
paraverbale
• Reguli ale
paralimbajului
• Concluzii
DEFINIŢIE

Paraverbalul
reprezintă modul
concret în care
“curge” vorbirea
noastră.
 Funcțiile paralimbajului
• de a sprijini ceea ce transmitem și
de a arăta care este relația dintre
profesor și elev;
• de a aduce partenerul la anumite
emoții, sentimente, experiențe
care sunt necesare pentru a
atinge anumite scopuri prin filiera
• operelor literare.
Elemente de bază
ale paralimbajului
• Calitățile vocale;
• Tonul;
• Volumul vocii;
• Dicția/Articularea cuvintelor
• Accentul;
• Pauzele;
• Intonația
Viteza sau ritmul vorbirii
 Calitățile vocale
• însușirile personale implicate în
mecanismul vorbirii;
• factorii care influențează sunetul
vocii:
- calitatea corzilor vocale;
- poziția maxilarului;
- pereții gurii;
- dinți, limbă, buze.
 Claritatea sunetelor
• Sunetele sunt mai clare dacă:
- poziția corpului este dreaptă;
- mușchii gîtului întinși;
- buzele flexibile;
- respirația bună.
 Tonul vocii
Nuanțele de tonalitate reprezintă
înălțimea de care
uzăm pentru
a pronunța
cuvintele.
 Modele de tonuri
• puternic, ridicat - siguranța de sine și
conduce către atenția ascultătorului;
• slab - ascunde un caracter timid și lăsa
impresia de pasivitate;
• înalt, strident - nemulțumire, nervozi-
tate; “invitație” la conflict.
• “ton de copil” - nesiguranța, lipsa de
experiență, iar interlocutorul te va
percepe ca pe o persoană fără
autoritate.
 Reguli
• Adoptarea unui ton adecvat;
• Ritm moderat;
• Accentuare pe aspectele
care contează.
 Volumul vocii
Dominare sau supunere

voce volubilă - putere și vitalitate;

voce slabă - pasivitate și lipsă de
încredere în forțele proprii.
volumul foarte mare - devalorizare a
interlocutorului.
Reguli
Trebuie să varieze
de la un moment al
discursului la altul

Trebuie adaptat
ambianţei

Nu ţipaţi!
 Dicția
Calitatea și arta de a articula și
pronunța cuvintele corect și clar.
Dicția depinde de:
- articularea corectă și completă a
consoanelor;
- nuanțarea clară a vocalelor.

Cuvintele clar pronunțate - persoană

competentă și sigură pe sine.
 Reguli

Dicția trebuie:
• să fie clară;
• distinctă (diferită);
• corectă;
• evitarea înghiţirii
unor silabe.
 Accentul
Maniera de a pronunța mai apăsat,
mai intens sau pe un ton mai înalt o
silabă dintr-un cuvînt, cuvinte sau chiar
fraze.
El poate schimba
sensul cuvintelor.
(acele - acele)
 Reguli

Pentru a evidenția anumite idei

accentuează-le, rostindu-le mai rar și
apăsat!
Treci rapid peste ceea ce ți se pare
nesemnificativ sau care te
dezavantajează!
 Pauzele
Separarea vorbirii în grupuri și
cascade de cuvinte sau fraze.
Dau indicii asupra
stărilor afective și
atitudinilor
vorbitorului.
 Tipurile de pauze
• Pauzele prea lungi obosesc audiența.
• Pauzele scurte, retorice, bine plasate
dau ascultătorului sentimentul de
implicare activă.
• Pauzele tactice sunt făcute înainte
sau după cuvîntul sau ideea ce merită
subliniată.
 Reguli
Exprimă-ți indignarea, uimirea sau
tristețea, doar păstrînd cîteva secunde
de tăcere. (Uneori ceea ce nu este
rostit, se subînțelege, influențează în
mai mare măsură auditoriul.)
Un moment de tăcere în urma unei
întrebări ce îți este adresată, indică
interlocutorului că reflectezi la ceea ce
tocmai ți-a spus sau că faci un mic efort
pentru a-ți aminti ceva.
Viteza sau ritmul vorbirii
Viteza în vorbire este dată de ritm.

Vorbirea poate fi calmă,

repezită, lentă,
rapidă, teatrală,
afectată sau
precipitată.
 Semnificații
• ritm prea lent - persoană plictisită și
fără vlagă;
• ritm prea rapid va transmite starea de
urgență.
• ritmul mecanic - persoană disciplinată,
cu voința de fier, își controlează
stările afective în mod exagerat;
• ritm moderat - persoană echilibrată,
cu ușoare fluctuații.
 Reguli
• variat pentru a sparge monotonia;
• rar la ideile principale;
• mai repede la pasajele de tranziţie;
• evită vorbirea “impiedicată”;
• atenţie la pauze;
• să păstrezi o linie de mijloc;
• ce este nou sau important este rostit
rar și apăsat.
Concluzii

CV CPV

CNV