UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

PEDAGOGIA COMUNICĂRII:
DELIMITĂRI CONCEPTUALE ȘI
METODOLOGICE. COMUNICAREA
DIDACTICĂ EFICIENTĂ
 CUPRINS:

I. Delimitări conceptuale
II. Forme ale comunicării didactice
III. Managementul comunicării didactice
I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Ansamblu de acțiuni care au

în comun transmiterea
de informații sub forma de
mesaje, știri, semne sau
gesturi simbolice, texte scrise
ș.a.m.d. între doi indivizi,
CO numiți interlocutori, sau mai
MU formal, emițător și receptor.
NI
CA
RE Termenul comunicare își are
rădăcina în limba latină
communis, communico – a
face ceva împreună, a pune
împreună, a amesteca, a uni.
 ELEMENTELE COMUNICĂRII
 Emițătorul (E) – locutorul care emite mesajul comunicării;
 Receptorul (R) – reprezinta destinatarul, cel care primeste mesajul
transmis de emitator;
 Mesajul – ansamblu de semne lingvistice, adică un enunț;
 Canalul – un mijloc care asigura contactul sau conexiunea dintre emitator
si destinatar(în cazul comunicării verbale orale, se constituie din aerul prin
care se propagă undele sonore.);
 Codul – sistemul de comunicare pe baza căruia se construiesc mesajele
(ex. alfabetul limbii naturale, limbajul surdo-muților ș.a.);
 Contextul – circumstanțele în care are loc comunicarea, privind timpul,
locul emiterii, respectiv receptării, identitatea, statutul social și relațiile
dintre actanți etc.

Canal

Mesaj
Emițător Receptor
Cod

Context
 COMUNICAREA
DIDACTICĂ

Transfer complex, multifazial și prin mai multe canale a

informației între doua entități ( indivizi sau grupuri) ce-și asumă
simultan și succesiv rolurile de emițători și receptori,
semnificând conținuturi dezirabile în contextul procesului
instructiv-educativ.

Comunicarea didactică este o formă a comunicării

pedagogice, prin care se vehiculeaza conținuturi specifice
diferitelor discipline de învatamant, în vederea generării
unui act de învățare.
 SCOPUL COMUNICĂRII DIDACTICE:
 formarea unor
 transmiterea și
capacități, convingeri,
asimilarea
sentimente și attudini
informației

Comunicarea
Didactică

 evaluarea  rezolvarea de
rezultatelor probleme

adoptarea unor decizii

referitoare la strategiile
didactice, tehnici de învățare,
orientare școlară și profesională
 SCHEMA COMUNICĂRII DIDACTICE
(DUPĂ C. CUCOȘ)
Factorii
Factorii comunicării Distanța
de bruiaj dintre
aceștia

Retro-
Așezarea
acțiunile
factorilor

Comuni-
carea
didactică

Canalul
Repertoriile

Situația Cadrul și
enunțiativă contextul
Tipul de
cod
 Funcțiile comunicării
didactice

de informare- de unitate
formare socio-culturală

de stimulare și
de evaluare și facilitare în
control rezolvarea
sarcinilor

de protecție și de de favorizare a
valorizare a coeziunii
grupului grupului

de rezolvare a
problemelor de facilitare a grupului
individului și ale pentru a deveni cadru de
grupului referință pentru individ
II. FORME ALE COMUNICĂRII DIDACTICE

 Din totalul mesajelor transmise de o persoana

și retinute de interlocutor:

 7% sunt verbale
 38% paraverbale

 55% nonverbale
 COMUNICAREA VERBALĂ

 Comunicarea verbală este cea mai evidentă formă de comunicare

și cel mai ușor de identificat. Aceasta presupune existența unui
limbaj, a unor coduri verbale ce ajută la transmiterea și descifrarea
mesajului.
 Comunicarea verbală este de două tipuri : scrisă și orală.
 Un rol important în acest caz îl are limba în care se comunică și
care asigură fluiditatea procesului. De asemenea, esențiale sunt
înțelesurile pe care le poartă fiecare cuvânt sau construcție verbală.
 Un alt aspect important al comunicării verbale îl prezintă
comunicarea scrisă care, la rândul ei, dă seamă de particularitățile
culturale menționate anterior. În acest caz, formulele de adresare și
clișeele folosite sunt mult mai evidente .
 În comunicarea verbală exprimată oral apar aspecte care nuanțează
mesajul verbalizat și care, la nivel interpretării, îi pot chiar schimba
sensul: este vorba despre ton, intonație, frecvență și volum.
 COMUNICAREA NONVERBALĂ
 Comunicarea nonverbală o însoțește pe cea verbală și apare ca un
element de întărire a acesteia.

Elementele Comunicării Nonverbale:

 Limbajul Corpului – expresia feţei, gesturi, poziţia corpului

 Limbajul Spațiului – modul în care utilizăm spaţiul personal, social,
public, intim
 Limbajul Timpului – A veni la timp sau a întârzia la o ședinţă, a alege
sau nu să - ţi petreci timpul cu cineva
 Prezența Personală – comunică prin vestimentaţie, accesorii
vestimentare, igienă personală
 Limbajul Tăcerii – comunică aprobare, dezaprobare
 Limbajul Lucrurilor – colecţiile, obiectele de uz curent (casă, maşină,
bibliotecă )
 Limbajul Culorilor – culorile calde stimulează comunicarea; culorile
reci o inhibă
 COMUNICAREA PARAVERBALĂ

 Comunicarea paraverbală (paralimbajul) este un nivel

mai profund de comunicare și operează cu aspecte și
forme ale comunicării verbale și nonverbale (intonația,
accentul, timbrul vocii, tonul, ritmul vorbirii, pauzele
intenționate etc.).
 La acest nivel, accentul cade, în principal:
 nu pe ce este spus, ci pe cum este spus;
 nu pe simpla receptare a mesajului și a formelor de
comunicare adiacente, ci pe analiza acestora din urmă și
pe integrarea lor în mesajul propriu-zis.
 Comunicarea paraverbală operează cu nuanțe și este
factorul esențial în personalizarea comunicării și în
perceperea autentică a mesajului.
III. MANAGEMENTUL COMUNICĂRII
DIDACTICE
COMUNICAREA
MANAGERIALĂ

Formă de comunicare interumana, un instrument de

bază al managerului (profesorului), cu ajutorul căruia
acesta își poate exercita atribuțiile manageriale:

de realizare a
de planificare obiectivelor
propuse

de motivare-
de organizare
antrenare
 Informaţionale,
vizează capacitatea
profesorului de a culege,
prelucra, sintetiza,
monitoriza şi transmite
informaţii
Interpersonale,
caracterizînd capacitatea
managerului de a Decizionale, evidenţiind
organiza, coordona, capacitatea profesorului de
influenţa şi reprezenta o a rezolva rapid, competent
structură organizatorică şi eficient anumite
disfuncţionalităţi, ca şi
abilitatea diplomatică de
gestionare a conflictelor

Rolurile comunicaţionale ale

comunicării manageriale
FUNCȚIILE COMUNICĂRII
MANAGERIALE

Informare
Comunicare și
instruire

Comunicare
managerială

Influențare,
îndrumare,
sfătuire și
convingere
Integare și
menținere
 “Comunicarea lucrează în folosul celor
care lucrează la ea”

John Powell

SUCCES ÎN COMUNICARE
 Bibliografie:

 Mihai Dinu, Comunicarea. Repere fundamentale, Ed.

Orizonturi, Bucureşti, 2007
 Nicolae Silistraru, Silvia Golubițchi, Pedagogia
învățămîntului superior, Chișinău, 2013
 Valeria Guţu Romalo (coord.), Gramatica limbii române,
vol I-II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005
 Denis Mc Quail, Comunicarea, Editura Institutului
European, Iaşi , 1999
 Nicki Stanton, Comunicarea, SC “Ştiinţa &Tehnica”
SA 1995, p.3
 Claude Shannon, Warren Weaver, The Mathematical
Theory of Communication University of Illinois Press,
1949
 Roman Jakobson, Éssais de linguistique générale,
Ed.Minuit, Paris, 1963, pp. 213-220.