UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

Facultatea de Ştiinte ale Educaţiei

FORMELE DE ACTIVITATE LUDICĂ –

MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE A
LIMBAJULUI ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

Profesor coordonator,
Lector Univ. dr. RODICA NAGY
Candidat,
Profesor pentru învățământul
preșcolar ANA-MARIA BALAN
 CUPRINS
ARGUMENT/Introducere
Capitolul I: Copilul şi activitatea ludică, direcţii şi orientări explicative
•1.1. Jocul - evidenţă în procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii
umane
•1.2. Jocul la preşcolari
•1.3. Limbajul la vârsta preșcolară
Capitolul II. Formele jocului (în funcţie de gradul de intervenţie a
adultului în jocul copiilor)
•2.1. Jocuri spontane
• 2.1.1. Jocul de exersare
• 2.1.2. Jocul simbolic
• 2.1.3. Jocul cu reguli
• 2.1.4. Jocul de construcţie
•2.2. Jocul didactic
• 2.2.1. Jocul de mişcare cu reguli
• 2.2.2. Jocul senzorial
• 2.2.3. Jocul de analiză perceptivă vizuală
• 2.2.4. Jocul logic
• 2.2.5. Jocul gramatical
• 2.2.6. Jocul muzical
• Capitolul III: Jocul didactic și importanța lui în dezvoltarea limbajului.
Laturile constitutive ale jocului didactic

• 3.1. Conţinuturi
• 3.2. Sarcina didactica
• 3.3. Regulile jocului
• 3.4. Elementele de joc
• 3.5. Acţiunea de joc
Capitolul IV. Culegere de jocuri pentru grădiniţa de copii
•4.1.Jocuri simbolice
• 4.1.1.Jocuri simbolice primare
• 4.1.1.1. Jocuri de manipulare
• 4.1.1.2. Jocuri imitative
• 4.1.2. Jocuri simbolice evaluate
• 4.1.2.1.Jocuri cu subiecte din viaţa cotidiană
• 4.1.2.1.1.Jocuri de convieţuire socială
• 4.1.2.1.2.Jocuri de construcţie
• 4.1.2.2. Jocuri cu subiecte din basme şi poveşti
• 4.1.2.2.1.Dramatizări
•4.2. Jocuri cu reguli
• 4.2.1.Jocuri didactice
• 4.2.1.1.Jocuri de mişcare
• 4.2.1.1.1.Jocuri motrice simbolice
• 4.2.1.1.2.Jocuri sportive
• 4.2.1.2.Jocuri pentru dezvoltarea psihică
• 4.2.1.2.1.Jocuri senzoriale
• 4.2.1.2.2.Jocuri intelectuale
• 4.2.2. Jocuri distractive
•CONCLUZII
•BIBLIOGRAFIE/WEBGRAFIE
•ANEXE
 ARGUMENT
A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de
ce este copil. "Copilăria serveşte pentru joc şi pentru imitare", spune
Eduard Claparède. Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi
jocurile sale.
Jocul este o metodă de mare eficienţă, un important mijloc
de educație intelectuală extrem de eficient și atractiv care pune în
valoare și antrenează capacitățile creatoare ale copilului. Toți marii
pedagogi și psihologi pledeaza pentru introducerea unor elemente de
joc în procesul instructiv-educativ. Totuși, epoca noastra este cea care
a făcut din joc un adevărat instrument educativ didactic.
Din punct de vedere psihologic, jocul răspunde unor
trebuinţe fireşti de activitate, de dobândire a experienței, de afirmare
prin performanţe a conduitei. El este esenţa şi raţiunea de a fi a
copilăriei.Prin joc, copilul aspiră la condiţia de adult . Jocul are o
însemnatate decisivă pentru istoria psihologică a individului. În joc şi
prin joc se realizează cunoaşterea realităţii şi exersarea funcţiilor
psihomotrice: jocul este un agent al transmiterii experienţei.
Jocul este singura atmosferă în care fiinţa psihologică a
copilului poate să respire şi, în consecinţă, poate sa acţioneze. Lumea
jocului este lumea basmului vieţii, lumea subliniată în visul şi aspiraţiile
copilariei şi, prin aceasta, are importante virtuţi educative. Jocul
contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului prin crearea si
rezolvarea unor situaţii diverse.
CAPITOLUL I: COPILUL ŞI ACTIVITATEA LUDICĂ, DIRECŢII ŞI
ORIENTĂRI EXPLICATIVE
1.1. Jocul - evidenţă în procesul de formare şi dezvoltare a
personalităţii umane

•,,joc”, lat. iocus, -,,glumă, şotie, distracţie”

•Jocul este,, pol al exerciţiilor funcţionale în cursul dezvoltării
individului’’, celalalt pol fiind ,, exerciţiul neludic, când subiectul
învaţă să înveţe într-un context de adaptare cognitivă şi nu
numai de joc’’ (J. Piaget).
•,, Jocul se consideră ca o activitate fizică sau mintală gratuită,
ce se realizează doar datorită plăcerii ce o provoacă
”( J.Chateau)
1.2.Jocul la preşcolari
•‚‚ De fapt, omul se joacă la toate vârstele. Chiar şi la vârsta a
treia.’’ ( U. Şchiopu, E. Verza, 1981, p. 28 ) .

1.3. Limbajul la vârsta preșcolară

CAPITOLUL II. FORMELE JOCULUI (ÎN FUNCŢIE DE GRADUL DE
INTERVENŢIE A ADULTULUI ÎN JOCUL COPIILOR)
•2.1. Jocuri spontane
• 2.1.1. Jocul de exersare
•Jocul-exerciţiu constă în “repetarea pentru plăcerea activităţii
însuşite pe alte căi,în scopul adaptării
• 2.1.2. Jocul simbolic
•Jocul simbolic este jocul prin care copilul redă prin gesturi şi
cuvinte şi eventual cu ajutorul unor obiecte, jucării, un aspect al
realităţii.
• 2.1.3. Jocul cu reguli
•Jocul cu reguli – este jocul ce se transmite în cadrul social de la
copil la copil şi a cărui importanţă creşte odată cu vârsta.
• 2.1.4. Jocul de construcţie
•Jocul de construcţie – este jocul dezvoltat pe baza jocului
simbolic, integrat la început în simbolismul ludic, ca mai târziu să
constituie adevărate adaptări
• 2.2. Joc didactic
• Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care educatoarea
consolidează, precizează sau chiar verifică cunoştinţele copiilor, le
îmbogăţeşte sfera lor de cunoaştere, le pune în valoare şi le
antrenează capacităţile creatoare ale acestora.
• 2.2.1. Jocul de mişcare cu reguli
• 2.2.2. Jocul senzorial
• Jocurile senzoriale sunt cele de ghicire, de recunoaştere a unui
obiect cu ajutorul altui simţ decât văzul.
• 2.2.3. Jocul de analiză perceptivă vizuală
• Jocurile de analiză perceptivă vizuală sunt cele de reconstruire de
imagini din bucăţele, loto cu diferite teme care cere să se găsească
imagini asemănătoare.
• 2.2.4. Jocul logic
• Jocurile logice sunt cele de comparare a obiectelor după criterii
date şi de analiză, descriere, clasificare a lor.
• 2.2.5. Jocul gramatical
• Jocurile gramaticale, de exemplu: “Poştaşul”, “ Eu spun una, tu spui
mai multe” (pentru exprimarea corectă a pluralului) ;
• 2.2.6. Jocul muzical
• Jocurile muzicale sunt cele de reproducere de ritmuri, de
recunoaştere de sunete.
CAPITOLUL III: JOCUL DIDACTIC ȘI IMPORTANȚA LUI ÎN
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI. LATURILE CONSTITUTIVE ALE
JOCULUI DIDACTIC
•3.1. Conţinuturi
•Conţinutul jocului îi formează cunoştinţele pe care copiii şi le-
au însuşit anterior în cadrul altor activităţi.
•3.2. Sarcina didactică
•Sarcina didactică reprezintă esenţa activităţii respective,
punând în valoare potenţialul de gândire şi imaginaţie,
memoria, voinţa, personalitatea copilului în ansamblul său.
•3.5. Elementele de joc
•3.6.Acţiunea de joc
•Acţiunea de joc este ultima latură constitutivă a jocului didactic.
 CAPITOLUL IV. CULEGERE DE JOCURI PENTRU GRĂDINIŢA DE
COPII
4.1. Jocuri simbolice

Preşcolarii folosesc limbajul celor pe care îi reprezintă, obiecte şi

accesorii pe care aceştia le folosesc, fie că sunt cele reale, fie că
sunt jucării în forma acestora, fie că sunt alte obiecte pe care le
folosesc "în loc de...". Prin aceasta înlocuire, jocul lor devine
simbolic, copiii ştiind că este doar un joc pe care îl încep cu
consemnul "să ne jucăm de-a...", "Tu eşti..., eu sunt...". Apoi
jocul este schimbat cu altul sau continuat în altă zi. Fiecare copil
are un asemenea joc pe care îl preferă şi, în consecinţă, un rol
care îi aduce cele mai mari satisfacţii. Insă, distribuţia rolurilor
între copii nu este întotdeauna uşoară. Mai toate fetiţele vor să
fie "doamna educatoare" şi, totuşi, doar una va putea.
 4.1.1. Jocuri simbolice primare
4.1.1.1. Jocuri de manipulare

Jocurile de manipulare se referă la manipularea obiectelor

din jur, copilul câştigându-şi în acest fel o nouă
independenţă în acţiune. Acestea poartă numele
materialelor şi jucăriilor mânuite de copil: jocuri cu bile,
jocuri cu materiale din natură, jocuri cu forme geometrice.
4.1.1.2.Jocuri imitative
Prin jocurile imitative imităm cele întâmplate în realitate sau
ceea ce preşcolarul ar fi dorit să se întâmple: de-a poliţistul, de-a
doctorul, de-a vânzătorul.
4.1.2. Jocuri simbolice evoluate
4.1.2.1.Jocuri cu subiecte din viaţa cotidiană
•- 4.1.2.1.1.Jocuri de convieţuire socială
•- Jocul de socializare: constă în interelaţionarea cu ceilalţi
prin imitaţie şi comunicare. Este una dintre caracteristicile
jocului la vârsta preşcolară, în raport cu cel al antepreşcolarului.
• 4.1.2.1.2.Jocuri de construcţie
•În jocurile de creaţie şi de construcţie, copiii transferă
cunoştinţe şi deprinderi dobândite în alte activităţi.
• 4.1.2.2. Jocuri cu subiecte din basme şi poveşti
• 4.1.2.2.1.Dramatizări
• Dramatizarea, la vârsta preşcolară, urmăreşte dezvoltarea
capacităţii de exprimare orală şi de receptare a mesajului oral,
exprimarea clară, corectă, expresivă, respectarea pauzelor
gramaticale, logice sau psihologice din textele interpretate,
dar şi dezvoltarea capacităţii de exprimare a unor sentimente
prin mişcare scenică, mimică şi/sau gestică.
• Dramatizarea reprezintă punerea în scenă a povestirilor
cunoscute de copii, cu scopul de a adânci impresiile dobândite
prin povestiri şi basme şi de a retrăi viaţa şi frământările
personajelor.
• O influenţă cu totul specială asupra dezvoltării limbajului şi a
comunicării verbale o au dramatizările iniţiate şi conduse de
educatoare, ele constituind pentru copii modele reuşite de
înscenare şi interpretare.
 Moş Ion Roată şi Unirea
Dramatizare
Boier – Oameni buni ştiţi pentru ce v-am chemat aici?
Ţăranii – Vom şti dacă ni-i spune, boierule.
Boier – V-am chemat să vă spun că moldovenii sunt fraţi cu muntenii. Ne îmbrăcăm la fel, vorbim
şi ne închinăm la fel. Ne desparte pârâiaşul Milcov care trece pe la Focşani. Să-l secăm dintr-o
sorbire şi să facem sfânta Unire. Înţelegeţi de ce v-am chemat aici?
Ţăranii – Înţelegem boierule, că măria ta ştii ce-i mai bine pentru noi ţăranii de la coarnele
plugului.
Moş Ion Roată – Ba eu n-am înţeles, cucoane.
Boier – Ce nu înţelegi Moş Ioane? Astăzi toţi de la vlădică până la opincă avem şi datorii şi
drepturi, muncă şi câştig. Nu e bine ca românii să fie dezbinaţi şi împrăştiaţi prin alte ţări. Acum
pricepi, cum e cu Unirea?
Ţăranii – Am priceput cucoane, foarte bine.
Moş Ion Roată – Ba, eu tot nu pricep, cucoane.
Boier – Doamne iartă-mă, moş Ioane, dar greu mai eşti de cap. Haide în grădină să vă fac să
înţelegeţi mai bine. Vezi bolovanul cel mare?
Ţăranii – Îl vedem.
Boier – (stând pe un jilţ) Ia fă bine şi adă-l aici.
Moş Ion Roată – S-avem iertare, cucoane, dar bolovanu-i greu şi n-oi putea.
Boier – Ia încearcă. Ia du-te şi dumneata moş Vasile, şi dumneata Bade Ilie, şi dumneata bade
Pandele. Păi vedeţi? Unde-i Unul nu-i putere. Aşa şi cu Unirea. Cred că aţi înţeles.
Ţăranii – Am înţeles, cucoane.
Moş Ion Roată – Să-mi fie cu iertare, eu tot n-am înţeles. (ţăranii îşi pierd răbdarea, punându-şi
mâinile în cap)
Boier – Să auzim şi noi ce n-ai înţeles.
Moş Ion Roată – Păi, cucoane, eu am înţeles aşa: că toţi trebuie să muncim şi toţi trebuie să ne
bucurăm. Dar, văd că numai opinca ridică bolovanul, iar vlădica porunceşte.
Ţăranii – Poate că şi Roată al nostru are dreptate. (ţăranii se miră)
4.2. Jocuri cu reguli

Acest tip de joc este sugestiv ilustrat la preşcolar prin jocul “de-
a v-aţi ascunselea”. După opinia specialiştilor se poate constata
o evoluţie în ceea ce priveşte asimilarea regulilor aferente
acestui joc, de la preşcolarul mic la cel mare.

De-a v-aţi ascunselea

Se joacă în minim 3 copii. Se stabileşte un număr (până la câte
se va număra, respectiv timpul pentru ascuns). Unul îşi ascunde
ochii şi numără, în timp ce ceilalţi trebuie să se ascundă. Cel care
a numărat trebuie să găsească pe rând toţi copiii. Primul care a
fost găsit va număra la runda următoare.
Recunoaşte povestea! 4.2.1.Jocuri didactice
Scopul: fixarea şi consolidarea unor poveşti învăţate anterior.
Conţinutul: poveştile învăţate de copii: „Ursul păcălit de vulpe”, „Ciuboţelele
ogarului”, „Capra cu trei iezi”, „Scufiţa Roşie”.
Sarcina didactică: să identifice povestea după imaginile prezentate, să povestească
fragmentul ilustrat, să recunoască ,caracterizând sumar personajele din poveşti.
Regulile jocului: „Trăistuţa cu poveşti” se plimbă de la un copil la altul şi la
semnalul luminos al baghetei fermecate dat de conducătorul jocului, se opreşte la
un copil care alege o imagine, recunoaşte povestea din care face parte povestind
fragmentul respectiv;Un alt copil stabileşte care sunt personajele din
poveste;Răspunsurile corecte se aplaudă şi sunt răsplătite cu stimulente
reprezentând personajul recunoscut;Răspunsurile incomplete sau greşite sunt
corectate de un copil numit de conducătorul jocului.
Elemente de joc: Aplauze, stimulente, semnale luminoase, personaj surpriză care
face introducerea în joc.
Variante: Într-o „cutie fermecată” sunt siluete ale unor personaje din poveşti;
copii extrag o siluetă, recunosc personajul şi povestea, reproduc câteva din
replicile acestuia şi îl caracterizează; Se audiază un fragment din poveste, se
identifică povestea şi copiii dramatizează o scenă reprezentativă.
• 4.2.1.1.Jocuri de mişcare
• Jocurile cu caracter sportiv au dinainte stabilite regulile şi
momentele competitive. Regulile precizează mişcările şi
acţiunile necesare în joc (Şoarecele şi pisica, Raţele şi
vânătorul, Trenul etc.)

Broasca-n cerc
• Loc : sala de grupă sau în aer liber
• Scop: dezvoltarea deprinderilor motrice
• Desfăşurare: Se împart copiii în echipe de până la 10 membri.
Fiecare echipă formează un cerc, iar membrii fiecărei echipe
primesc câte un număr. La o comandă, toţi participanţii cu
numărul 1 pornesc în jurul cercului format de propria echipă,
sărind ca broasca. În momentul în care revin la locul lor în
echipa, pornesc cei cu numărul 2 şi aşa mai departe. Echipa
care termină prima, câştigă. Jocul se poate repeta prin
schimbarea modului de deplasare – sărituri într-un picior,
alergare în patru labe, alergare cu spatele, etc.
Gâştele şi vulpea 4.2.1.1.1. Jocuri motrice simbolice
Scopul: îmbogăţirea vocabularului şi dezvoltarea auzului muzical.
Obiective operaţionale: să cânte şi să execute mişcările cerute de text.
Resurse didactice: Jocul muzical „Vulpea şi gâştele” , Muzică şi versuri: A. Motora
Ionescu
•Gâş - te – le prin iar – bă stau la sfat,
•Vul– pea-şi fa –ce pla – nuri de fu – rat
•Vi - ne ho– ţo - ma– na a– dul- me- când,
•Fu - ră câ – te-o gâs – că, rând pe rând.
•Tot ca ea şi - re – te hai şi noi,
•Să a - du – cem gâş – te- le -na – poi
I.Copiii aşezaţi în cerc merg, unul după altul, cântând în timp ce un copil pândeşte
dintr-un colţ, gata să se repeadă în cârdul gâştelor – strofa I; pe strofa a II-
a vulpea fură, pe rând , două-trei gâşte şi le duce în bârlogul ei (colţul dinainte
stabilit).După terminarea strofei a III-a , toţi copiii se duc în bârlogul vulpii şi iau
înapoi gâştelefurate. Jocul se reia de la început, cu altă vulpe şi alte gâşte furate.
II.Doi copii reprezintă “vulpile”, iar restul “găştele”. “Vulpile” şi “gâştele” se
aşează la o distanţa de şase metri unii fata de altii. In spatele “vulpilor” stă
“gâscanul”, care la un moment dat strigă: “Gâştele!” şi acestea aleargă imediat
spre el. “Vulpile” le urmăresc şi încearcă să prindă “găştele”. “Găştele” care au
fost prinse ultimele devin “vulpi” şi jocul continuă.
 4.2.1.1.2.Jocuri sportive·
Căsuţa din padure
Copiii sunt dispuşi în formaţie de cerc, cu faţa spre interior, şi fiecare
are trasat în jurul picioarelor un cerculeţ. In interiorul cercului mare
stau doi copii care îndeplinesc rolul de pitici. Dintre cei de pe cerc unul
are rol de pupăză, altul de broscuţă, iar restul de şoricei. Piticii, unul
dupa altul ţinându-se de mijloc, se deplasează în interiorul cercului
prin faţă copiilor şi cântă.
In pădurea cu alune,
Aveau casa doi pitici
Vine pupăza şi spune
Vreţi să stau şi eu aici
Pu, pu, pu, pu, pu, pu,
Vreţi să stau şi eu aici.

Copilul care îndeplineşte rolul de pupăza se desprinde din cerc, se

îndreaptă spre pitici şi cântă : « Pu, pu, pu, pu, pu, pu ! » Vreţi sa stau
şi eu aici ? » Apoi îl prinde de mijloc şi pe cel de-al doilea pitic şi cântă
împreună :A venit şi o broscuţă Hop, hop, hop, sărind mereu; Dacă
aveţi loc în căsuţă M-am gândit să stau şi eu. Broscuţa se îndreaptă
spre pitici spunându-le :Oac, oac, oac, oac, oac, oac, M-am gândit să
stau şi eu. Apoi o prinde de mijloc pe pupăza şi continuă cu toţii
cântecul :
•Şoriceii strigă-n dată :
•Iată şi noi am venit
•Casa voastră e curată
•Noroc bine v-am găsit!
Şoriceii în şir unul câte unul, se îndreaptă spre grupul celor din mijloc
spunând :
•Chiţ, chiţ, chiţ,
•Noroc, bine v-am găsit.
Se prind şi ei în şir după broscuţă şi continuă toţi să cânte:
•Şi-n căsuţa din pădure
•Stau vre-o cinci prieteni mici,
•Şoriceii şi-o broscuţă, pupăza şi doi pitici.
•Tra, la, la, la, la, la,
•Stau vre-o cinci prieteni mici
• Tra la, la, la, la, la
•Stau vre-o cinci prieteni mici !
 4.2.1.2.Jocuri pentru dezvoltarea psihică
„Grădiniţa cu flori”
Scop - dezvoltarea sentimentului de unicitate, educarea stimei de sine
pozitive si întărirea sentimentului valorii proprii
Obiective operaţionale:
1. să identifice forma şi culoarea materialului primit;
2. să împăturească hârtia primita după indicaţiile educatoarei;
3. să rupă hârtia în colturile indicate, respectând sărcinile date
de educatoare;
4. să repete operaţia de împăturire si rupere ori de cate ori
permite hârtia;
5. să observe forma materialului la sfârşitul operaţiilor de
împăturire si rupere;
6. să interpreteze rezultatul produsului obţinut.
Durata – 25 de minute
Explicarea si desfăşurarea jocului:Fiecare copil va primi un pătrat de
hârtie având culoarea preferata de el. Educatoarea va explica faptul ca
doreşte ca fiecare copil să realizeze o floare executând toţi aceleaşi
operaţii de împăturire si rupere, respectând indicaţiile date. Nici un
copil nu are voie să execute operaţii mai multe, deoarece la sfârşit se
va obţine imaginea unor flori ce vor fi aşezate pe un stativ numit
„Grădiniţa pentru flori”.
Se va da comanda de începere a lucrului:

vor împături în doua și vor rupe din coltul din dreapta sus;
se împătureşte din nou hârtia şi vor rupe din colțul din dreapta
jos;
se împătureşte din nou şi vor rupe din colțul din stânga sus;
se împătureşte din nou şi vor rupe din colțul din stânga jos;
se repetă operaţia de câte ori va permite hârtia;

La sfârşit toţi copiii vor despături hârtia şi vor observa ca foile lor
arată diferit, fiecare în felul ei, chiar dacă ei, toţi, au efectuat
aceleaşi operaţii. Se vor trage concluzii cu fiecare foaie cu
decupajele sale, este unica aşa cum şi ei sunt unici, dar fiecare
are frumuseţea ei. Aşa zisele flori vor fi aşezate pe stativ de
către copii şi se va da un nume acelei „grădini cu flori”.
4.2.1.2.1.Jocuri senzoriale

Spune ,ce fruct ai gustat?

SCOP:formarea și dezvoltarea unei exprimări orale corecte

fonetic, lexical și gramatical;dezvoltarea memoriei logice.

Desfăşurare: copiii legati la ochi cu o eşarfă vor trebui să guste

din fructele puse la dispoziţie şi să le identifice cu ajutorul
simţului gustativ. Vor respecta regulile jocului şi vor fi
recompensaţi cu aplauze.
4.2.1.2.2.Jocuri intelectuale
Jocuri folosite pentru dezvoltarea pronunţiei corecte, educarea sunetelor în vorbire
Exerciţii de gimnastică facială.
• închiderea şi deschiderea alternativă a gurii;
• umflarea şi sugerea simultană a obrajilor;
• imitarea surâsului cu scopul de a obţine o deschidere transversală a gurii;
• ţuguierea buzelor: i-u, i-u;
• limba iese afară lată din gură (lopata);
• limba în formă de cupă;
Exerciţii de gimnastică linguală
•gura se menţine larg deschisă
•- ridicarea şi coborârea limbii în cavitatea bucală, atingând dinţii incisivi superiori şi apoi
pe cei inferiori;
•- aşezarea limbii între buze în formă plată;
•- ascuţirea limbii în afara cavităţii bucale;
•- mişcări de lateralitate a limbii (să atingă colţurile gurii);
•- lipirea limbii de palat, astfel încât la desprinderea sa să se audă un pocnet;
•- pronunţarea repetată a vocalei “a-a-a” în timp ce palatul se ridică cât mai mult
posibil.
Exerciţii de respiraţie
•suflăm într-un pai introdus într-un vas cu apă;
•suflăm baloane;
•cântăm la muzicuţă;
•suflăm în mingea de ping-pong, pentru a-l menţine pe masă;
•suflăm lumânarea de la distanţă din ce în ce mai mare.
Exerciţii de dezvoltare a elementelor prozodico-muzicale
•“Vine şi pleacă trenul”. – Copilul emite sunetul “u”, care
sugerează şuieratul trenului, cu variaţii de intensitate
(crescendo şi descrescendo pe acelaşi timp de expiraţie). Cu
acelaşi conţinut se pot desfăşura şi alte jocuri, ca: “Albinele
supărate”, “Cine vorbeşte ca mine”, etc. Intonaţia sau nuanţarea
reprezintă variaţiile de înălţime ale vocii în timpul vorbirii. De
exemplu prin jocul “Ce putem spune cuiva?” (pronunţând în mai
multe feluri un sunet) sunetele a, e, o – pot sugera: mirare,
durere, subînţeles, aprobare, dezaprobare, refuz, plăcere etc.
3. Jocuri – exerciţii pentru îndreptarea greşelilor de pronunţie

Vrăbiuţa şi copacii

Scop : pronunţarea corectă a sunetelor în combinaţii – f, v, ş, j

Sarcina didactică : Pronunţarea corectă a cuvintelor unde se includ
consoanele f, v, ş, j.
Regulile jocului: Copiii pronunţă onomatopeele şi execută mişcările
odată cu expunerea povestirii.
Desfăşurarea jocului: Copiii sunt aşezaţi în semicerc. Educatoarea
expune o povestire: “Într-o zi copiii din grupa mare pregătitoare au
plecat la plimbare în parc. Când se jucau mai frumos, a început o
furtună mare. Vântul bătea puternic “vâjjj, vâjjj, vâjjj”, iar frunzele
copacilor foşneau “fâşşş, fâşşş, fâşşş”. Copiii repetă onomatopeele
însoţite de mişcări potrivite, apoi educatoarea spune: “A ieşit
soarele!”/“Pe copacul înverzit/Vrăbiuţa a sosit./Huţa – huţa cu
crenguţa/Ce voioasă-i vrăbiuţa/Că o leagănă crenguţa.”

Copiii repetă versurile care sunt însoţite de mişcările sugerate de text.

Educatoarea insistă pe pronunţarea corectă a sunetelor “f, s, v, z, ţ”.

Exersarea sunetelor “s” şi “z” în serie de silabe.

• 4.2.2. Jocuri distractive

Iepurele fără culcuş

Copiii sunt în cerc câte doi, unul în faţa celuilalt. Un copil care
rămâne fără pereche aleargă prin afara cercului şi încearcă să
se aşeze în spatele unei perechi fără a fi văzut de cel din faţă.
Dacă l-a văzut totuşi, acesta porneşte în alergare pe cerc. Dacă
nu – cel păcălit primeşte o pedeapsă hazlie şi tot el continuă
jocul.
CONCLUZII
Jocul este activitatea preferată a preşcolarului, fie că este un joc liber,
fie că se desfăşoară organizat în cadrul activităţilor instructiv-educative din
grădiniţă.
Jocul este mijlocul prin care fiinţa umană, de la începuturile existenţei
sale, intră în contact cu lumea cunoaşterii. Omul, prin natura sa nu este îndreptat
cu totul înspre satisfacerea materială, ci el încearcă, din copilărie încă, să-şi
construiască situaţii pline de suspans, prin care să cunoască ceva nou, să se
pregătească pentru viaţa cea de toate zilele într-un mod cât mai creativ, reuşind
astfel să-şi urmărească şi să-şi împlinească ţelurile propuse în viaţă.
Prin joc sunt încercate şi exersate moduri de comportament în viaţă,
sunt testate reacţii la diferite situaţii şi sunt formate atitudini. Copiii nu pot
menţine suspansul pentru un timp mai îndelungat, de aceea ei pot repeta
situaţiile de joc la infinit, până ce au învăţat ceva din acestea.
Astfel, jocul devine o metodă importantă de învăţare şi memorare. În
dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor, jocul ocupă un loc de frunte, fiecare formă
de joc fiind un act de învăţare. Jocul este o metodă, care are un mare potenţial
de formare şi dezvoltare a personalităţii complete (corp – raţiune – suflet).
Bagajul lingvistic cu care copilul vine în grădiniţă îl face mai mult sau
mai puţin receptiv la sistemul de influenţe formative din grădiniţă, la solicitările
mediului psiho-social în care se înregistrează disciplina, aparenta răceală afectivă
a relaţiilor formale în care trebuie să se integreze.
 Jocul didactic este mijlocul cel mai eficient de
dezvoltare a capacităţilor de comunicare verbală ,
deoarece el asigură o participare activă , atractivă şi
deconectantă. Se ştie că prin joc copilul pune în acţiune
toate posibilităţile sale, toate potenţele sale intelectuale ,
fizice, morale . Jucându-se, ei comunică între ei şi astfel îşi
dezvoltă limbajul, se socializează şi îşi definesc
personalitatea .
Jocul didactic îmbină într-un tot unitar şi armonios
atât sarcini specifice jocului, cât şi sarcini şi funcţii specifice
învăţării. Este cel mai eficient mijloc de instruire şi
educare la vârsta preşcolară, fiind folosit pentru a forma
sau consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.
Jocul facilitează atingerea scopului informativ,
formativ-educativ, exercitând o puternică influenţă asupra
copilului în vederea pregătirii sale pentru şcoală.
Jocul antrenează intens copilul în stimularea şi
exercitarea vorbirii în direcţia propusă, fără ca el să
conştientizeze acest efort şi contribuie la cultivarea
independenţei în vorbire şi stimularea creativităţii în
exprimarea orală.