CURS

Anexele fetale: placenta, lichidul

amniotic, cordonul ombilical
Placenta
Placenta la termen este de tip
hemocorial : nu există o comunicare directă
între sistemele circulatorii matern și fetal.
La termen măsoară aproximativ 20 cm
în diametru, are o grosime medie de 3,5 cm și
o greutate de 500 -600 g.
Raportul G placentară/G fetală scade
progresiv pe parcursul sarcinii, la termen
fiind de 1/6.
După săpt. 36 placenta nu mai crește în
greutate.
Placenta are 2 fețe :
- fetală, acoperită de amnios, fața de inserție a
cordonului ombilical
- maternă.

Placenta prezină lobi și cotiledoane (15 -30) ;

există aprox. 80 sisteme tambur.

Structura internă prezintă 2 plăci :

- placa corială – spre făt
- placa bazală – spre mamă.

Unitatea morfofuncțională este sistemul

tambur Wilkin.
 Camera interviloasă are o capacitate de
200 ml, iar debitul sangvin este de 600
ml/min.
Circulația maternă se face prin
ramificațiile arterei uterine, sângele
eliminându-se prin jetul Borell și fiind aspirat
în venele utero-placentare datorită
diferențelor de presiune hidrostatică.
Circulația în lacunele sanguine este
lentă.
Circulația fetală se face prin vasele
vilozitare cu o presiune de aprox. 35 mmHg.
Aceste vase rămân deschise în timpul
contracției uterine.
Dezvoltarea vilozitatilor
Factorii de reglare ai circulației
placentare sunt :
- materni :
- TA maternă
- Drenajul sângelui matern
- Contracția uterină
- Echilibrul fluidocoagulant
-fetali :
- starea de tensiune a vilozităților
-contracția fibrelor netede din
vasele vilozitare.
Circulatia placentara
 Aproape de termen are loc
o ”îmbătrânire” a placentei cu
depuneri fibroase intravilozitar și
perivilozitar, cu formarea de
infarcte recente sau vechi.

Îmbătrânirea placentară duce la

insuficiență placentară cu alterarea
progresivă a schimburilor materno-
fetale.
Placenta la termen
 În anumite cazuri placenta este foarte
aderentă de situsul de implantare, astfel încât
spațiul fiziologic de clivaj de la nivelul
deciduei lipsește. Formele particulare de
aderență sunt :
- acreta – penetrarea vilozităților
placenare în porțiunea superficială a
miometrului
- increta – invadarea miometrului în
toată grosimea sa
- percreta – invadarea miometrului și
depășirea lui, ajungând până la seroasă.
Aderența anormală poate aparține :

- turor cotiledoanelor – acreta totală

- câtorva cotiledoane – acreta parțială

- unui singur cotiledon – acreta focală

Funcțiile placentei sunt:
- Funcția de schimb materno-fetal
-Schimburi gazoase
- Mecanismul de difuziune al oxigenului
constă în trecerea de la o presiune mare la o
presiune mică (difuziune simplă)
- Hemoglobina nu trece bariera
placentară
-Dioxidul de carbon traversează
placenta în sens invers, presiunea acestuia
fiind dependentă de pH și de curba de
disociere a hemoglobinei, intervenind și
sistemele tampon
- Transferal apei, electroliților și substanțelor
minerale
- Schimburile substanțelor nutritive:
- Glucide
- Lipide și acizi grași
- Proteine și aminoacizi
- Vitamine
- Transferal substanțelor medicamentoase
- Trec prin placentă alcoolul,
sulfamidele, opiaceele, barbituricele,
antibioticele, antitiroidienele, antidiabeticele
- Agenți patogeni
- Placenta constituie o barieră în calea microbilor, dar
când infecția este mare, spre termen, trec colibacili,
streptococul, pneumococul, toxoplasma;
- bacilul Koch trece foarte rar
- spirocheta traversează placenta după luna a 5-a
- virusurile traversează ușor placenta
- toxinele microbiene trec placenta
- Anticorpii specifici (gamaglobulinele) trec placenta,
dând imunitate pasivă
- Imunoglobulinele G trec rapid
- IgM, IgA nu trec bariera placentară, fiind
macromolecule
- Ac. Anti-Rh trec de la mamă la făt și pot da
izoimunizare fetală cu anemia hemolitică a nou-născutului și
chiar anasarcă feto-placentară
Funcția imunologică
Placenta este implicată în reacțiile
imunologice de tolerare a fătului ce
reprezintă o adevărată alogrefă pentru
mamă.
Depozitele de fibrinoid la nivelul
plăcii bazale sub forma striațiilor Rohr
și Nitabuch sunt considerate expresii ale
unor reacții imunologice.
- Funcția endocrină
Placenta produce următorii hormoni:
HCG – gonadotropina corionică umană
- Apare în ziua a 10-a de gestație
- Crește rapid până în ziua 66-80, valoarea variind
cu vârsta de sarcină
- Crește masiv în sarcina gemelară sau în boala
trofoblastică
- Rolul hormonului este :
- Stimulează metabolismul sterolic ( estrogeni
și progesteron)
- Rol în reacția imunologică
- Reglarea sistemului estrogenic placentar
- HPL – hormonal lactogen placentar
- Este un hormon proteic
- Are rol în producerea colostrului și acțiune
metabolică
- PSP – proteinele specifice de sarcină
- Au fost identificate peste 20 de proteine placentare
- Prolactina
- regleaza secreția lactată
- Reglementează osmolaritatea lichidului amniotic
- Stimulează producerea surfactantului în
pneumocitele alveolare pulmonare ale fătului
- HCT – Human Chorionic Thyrotropin
- Rol în dezvoltarea fătului
- Estrogenii

- Determină activitatea sistemului

enzimatic
- Acționează asupra metabolismului
energetic
- Creșterea sintezei proteice
- Creșterea retenției hidrice
- Dezvoltarea alveolelor pulmonare
fetale
- Suprimarea secreției gonadotropilor
hipofizari (FSH, LF)
- Progesteronul
- Este secretat la început de corpul
galben de sarcină, apoi de placentă
- Sinteza lui de către placentă va porni
de la colesterol
- Se elimină ca pregnandiol în urină
- Reduce excitabilitatea musculară
- Relaxant muscular uterin, intestinal,
ureteral
- Hipertermiant (crește temperatura în
sarcină)
- ACTH-ul placentar
- Pentru fiecare releasing-hormon
hipotalamic placenta produce un
correspondent
- Inhibina
- Este produsă atât de placentă cât
și de foliculul ovarian și testicul.
- Inhibă eliberarea FSH de către
hipofiză și astfel determină suprimarea
ovulației în sarcină.
Membranele oului
Oul uman prezintă o componentă
membranoasă. Cavitatea pe care o delimitează
membranele conține lichidul amniotic în care
plutește fătul.

Oul uman prezintă 2 structuri membranoase,

iar unii autori descriu și o a 3-a :
- amniosul – în interior, în contact cu lichidul
amniotic
- corionul
- caduca ovulară, care la termen este reprezentată de
un înveliș subțire ce dublează corionul.
Lichidul amniotic
Lichidul amniotic este un produs biologic care umple
cavitatea amniotică, constituind mediul ambiant al fătului și
permițându-i acestuia mobilitatea în cavitatea uterină.
Are rol în :
- protecția mecanică a fătului
- nutriția fătului
- maturarea fătului
- permite acomodarea prezentației
- asigură izolarea termică a fătului
- împiedică ascensionarea
germenilor prin efectul bactericid
- formează punga apelor
- lubrefiant în interiorul canalului
de naștere.
 Originea lichidului amniotic este
mixtă, fetală și maternă.

Secreția lichidului amniotic este

asigurată atât de placentă și
membrane, de mamă, prin
transudarea lichidului de
proveniență plasmatică maternă, cât
și de făt și cordonul ombilical.
 La începutul sarcinii volumul LA
este mai mare decât volumul fetal,
pentru ca acestea să devină egale în săpt.
a 20-a, după care volumul LA va fi mai
mic decât volumul fetal.

Volumul LA este maxim în săpt. a

34-a , iar la termen este de aprox. 500-
800 ml.
Macroscopic are un aspect diferit :

- clar în primele luni de sarcină

- apoi opalescent datorită

conținutului de sebum produs de
glandele sebacee fetale.

- Conține apă (99,4%, NaCl 0,71%,

substanțe organice 0,25%).
-Are :
- un miros fad,
- densitate de aprox. 1.007 și
- PH ușor alcalin :7,4.

- LA circulă foarte rapid, fiind

complet înlocuit în 2-9 ore.
 Există 2 concepții cu privire la circulația
LA:
- Circulația LA s-ar realiza printr-un turn-
over foarte rapid al apei, la începutul sarcinii
prin tegumentele fetale permeabile, iar în a 2-
a parte a sarcinii, ca urmare a cheratinizării
pielii fetale, rolul să fie preluat de cordonul
ombilical.
- Circulația LA s-ar realiza prin secreția și
absorbția acestuia datorită organelor fetale in
utero. Fătul înghite lichid și îl elimină prin
secrețiile renale.
Factorii care reglează volumul LA sunt :
- deglutiția fetală
- absența ei (ca în anencefalie) se asociază cu
hidramnios.
- Fătul începe să înghită LA la 11 săpt.
- excreția fetală
- prezența unei malformații renale ce
împiedică eliminarea urinii (agenezia renală),
determină întârzierea keratinizării pielii fetale și
oligoamnios
- secrețiile tractului respirator fetal
- fătul înghite, inhalează și produce LA prin
alveole
- secrețiile tegumentare și de la nivelul mucoaselor
Analiza LA ne dă informații asupra
creșterii și dezvoltării fetale :
- în prima jumătate a sarcinii
asupra chimiei lichidului extracelular
fetal

- în a 2-a jumătate a sarcinii asupra

dezvoltării funcției renale, pulmonare,
asupra dezvoltării morfologice a pielii și
mucoaselor fetale, fenomene strâns
legate de maturarea fetală.
Cordonul ombilical
Cordonul ombilical se întinde între
ombilicul fătului și placa corială a placentei.
La exterior are culoare albă și este
acoperit de amnios.
Are un diametru de aprox. 2 cm și o
lungime de aprox. 55 cm. Cordonul cu o
lungime mai mică de 32 cm este considerat
cordon scurt.
Matricea extracelulară formată dintr-un
țesut conjunctiv special este reprezentată de
gelatina Wharton.
 Prezintă obișnuit 2 artere și o venă.

De obicei, la începutul dezvoltării

embrionare, vena ombilicală dreaptă
dispare, rămânând doar vena ombilicală
stângă.
Pe secțiune transversală cele 2
artere au diametrul mai mic decât vena.
Arterele ombilicale prezintă la
nivelul lumenului valvele Hoboken.