Chirurgia generala

Este specialitatea care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul afecțiunilor chirurgicale ale abdomenului, şi a
altor afecțiuni care fac obiectul altor specialități chirurgicale care necesită proceduri speciale (traumatisme,
afecțiuni vasculare, genitale, urologice, toracice, endocrine, neurochirurgicale, chirurgie oncologică).

Din punct de vedere tehnic, chirurgia este ramura medicinei care

studiază afecțiunile pentru a căror vindecare este necesar un act
operator invaziv.
 Istoricul chirurgiei

Originile chirurgiei sunt în comuna primitivă ( Homer, Hipocrate), însă

progresele la acea vreme erau nesemnificative. Şcoala din Alexandria (3
secole înaintea erei noastre) - a reprezentat o revoluție în chirurgie,
deoarece aprofundează anatomia omului prin disecții.
Ȋn evoluția chirurgiei urmează chirurgia greco-romană, chirurgia
bizantină şi chirurgia Renaşterii. Adevărata revoluție a chirurgiei a
început în secolul al 18-lea în Franța, extinzȃndu-se rapid în toată
Europa.
Ȋn Romȃnia, abia în 1842 a fost înființată prima şcoală de chirurgie de elită europeană, de către
celebrul chirurg romȃn Nicolae Kretzulescu, la Spitalul Colțea din Bucureşti. Chirurgii care au
continuat să dezvolte şcoala romȃnă de chirurgie au fost Victor Babeş, Thoma Ionescu, Victor
Gomoiu, Dimitrie Gerota, Ernest Juvara

Ȋn perioada interbelică se desprind din chirurgia generală 6 ramuri

chirurgicale care devin specialități de sine stătătoare – chirurgia
pediatrică, ortopedia, neurochirurgia, urologia, ORL şi oftalmologia.
Ȋn ultimii 60 de ani, chirurgia se dezvoltă rapid şi continuu, punȃndu-se accent pe dotarea tehnică
şi materiala a sălilor de operație din toate specialitățile chirurgicale. De asemenea, se constituie
noi specialități – chirurgia cardio-vasculară, chirurgia plastică şi reparatorie, chirurgia de urgență.
Noțiunile moderne de anatomie patologică şi fiziopatologie contribuie la baza chirurgiei moderne
(cardio-vasculară, bariatrică, laparoscopică), precum şi la apariția şi dezvoltarea chirurgiei
toracice, oncologice şi endocrinologice.
 Organizarea şi funcționarea serviciului de chirurgie:
Departamentul de Sănătate Publică este reprezentantul Ministerului Sănătății în fiecare Județ.
Acesta are în jurisdicție de obicei un Spital Județean şi unul sau mai multe Spitale Municipale.
La rȃndul lor, acestea îşi conduc activitatea în secțiile cu paturi şi în policlinicile lor arondate
(Ambulatorii de specialitate), precum şi în cabinetele individuale ale medicilor de familie, de
şcoală şi de întreprindere.
Serviciul de chirurgie în spital - activitățile chirurgicale din spital se desfăşoară în 3 mari
compartimente:
1. Secția cu paturi (staționar)
2. Blocul operator (sala de operație)
3. Camera de Gardă (triaj) – unde se primesc pacienții şi se efectuează primul ajutor.
 1. Staționarul (secția cu paturi)
Asigură pacienților condițiile de cazare, tratament şi alimentație. Staționarul este împărțit într-un
compartiment septic, destinat bolnavilor cu afecțiuni chirurgicale septice, şi unul aseptic pentru
restul pacienților, pentru evitarea declanşării infecțiilor de spital.
2. Sala de operație – e situată cȃt mai aproape de staționar. Aici există circuite speciale închise la
care au access doar personalul blocului operator şi pacienții care necesită intervenția chirurgicală.

3. Camera de gardă- trebuie să asigure o preluare rapidă, un examen medico-chirurgical complet

al pacientului de către medicul de gardă, precum şi dezbrăcarea pacientului, acordarea primului
ajutor şi transportul acestuia în staționar sau direct în sala de operații (pentru cazurile urgente).