Cursul 8

Aplicatii liniare, biliniare si p atratice

Aspecte algebrice si geometrice (partea a doua)
Forme (functionale) liniare
Aplicatiile liniare de la un spatiu vectorial oarecare la un spatiu vectorial unidimensional merit a o
atentie special a, deoarece spatiul din urm a s-ar putea identica, la nevoie, cu corpul 1, al scalarilor,
peste care sunt considerate cele dou a spatii liniare n cauz a. Iat a de ce, aici, facem acum o succint a
prezentare a ctorva chestiuni privitoare la asemenea gen de aplicatii liniare.
Fie (\, +, ) un spatiu vectorial peste un corp comutativ (de scalari ) 1.
Denitia 8.1 a) O aplica tie liniara ) : \ 1, adica un element al mul timii /(\ ; 1), se nume ste
forma liniara (sau functionala liniara) pe \ . Cnd 1 = R, elementul ) /(\ ; R) se
nume ste forma (functionala) liniara reala.
b) Mul timea /(\ ; 1), a tuturor formelor liniare pe \, privita ca spa tiu liniar peste 1 - n raport cu
opera tia de adunare uzuala a doua func tii si opera tia de nmul tire a unei func tii cu un element
din 1 - se nume ste spatiu dual (sau conjugat) (ori, pur si simplu, dualul sau conjugatul)
lui \ si se noteaza, ndeob ste, cu \

.
Propozitia 8.1 Daca spa tiul vectorial \ este nit dimensional, atunci la fel este si dualul sau \

.
n acest caz, avem di:(\

) = di:(\ ) N

.
Demonstratie: Fie : = di:(\ ) N

si 1 = b
1
, b
2
, . . . , b
n
o baz a a lui \ . Pentru un element
oarecare v din \ , e
1
,
2
, . . . ,
n
1 coordonatele lui v n baza 1. Se pot deni atunci functionalele

j
: \ 1, prin

j
(v) =
j
, \, = 1, :. Acestea sunt, desigur, elemente ale lui \

, ntruct:

j
(cv + ,u) = (cv + ,u)
j
= c
j
+ ,n
j
= c

j
(v) + ,

j
(u), \u, v \, c, , 1, , = 1, :. n plus,

j
(b
i
) = 0, cnd i ,= , si

j
(b
j
) = 1, \i, , 1, 2, . . . , :.
Multimea 1

1
,

2
, . . . ,

n
este o baz a a spatiului \

. ntr-adev ar, 1

este liniar indepen-

dent a, deoarece relatia
n

j=1

j
= 0
V
(cu
j
1, \, = 1, :), care implic a faptul c a 0
V
= 0
V
(v) =
_
_
n

j=1

j
_
_
(v) =
n

j=1

j
(v) =
n

j=1

j
, \v \ , adic a si 0
V
= 0
V
(b
i
) =
i
, \i = 1, :, are loc, deci,
doar cnd
1
=
2
= . . . =
n
= 0. Totodat a, 1

este si un sistem de generatori pentru \

, c aci, pen-
tru orice ) \

si v =
n

j=1

j
b
j
\ , avem: )(v) = )
_
_
n

j=1

j
b
j
_
_
=
n

j=1

j
)(b
j
) =
n

j=1

j
(v))(b
j
) =
_
_
n

j=1
)(b
j
)

j
_
_
(v). J
Denitia 8.2 Sistemul 1

se nume ste baza duala a bazei 1, iar )(b

j
)
1jn
1 se numesc
coecienti ai formei liniare ) n baza 1

.
Observatie: Se poate simplu vedea c a, dac a .
1
, .
2
, . . . , .
n
1 este o multime indicat a de
scalari, iar 1 = b
1
, b
2
, . . . , b
n
este o baz a a spatiului liniar :-dimensional \ , atunci exist a si este
unic a o form a liniar a ) \

, ai c arei coecienti, n baza dual a 1

, sunt tocmai scalarii .

1
, .
2
, . . . , .
n
.
Aceasta este: ) =
n

j=1
.
j

j
.
n virtutea unei atare remarci, se evidentiaz a urm atorul rezultat:
Propozitia 8.2 Daca \ 0
V
si \ este spa tiu liniar nit dimensional peste un corp comutativ
1, atunci exista ) \

, astfel nct )(v) ,= 0 1.

Demonstratie: Cum \ 0
V
si \ are o baz a nit a 1, exist a cel putin o coordonat a nenul a
a lui v, n baza 1. Drept urmare, putem lua ) : \ 1, ) =

j
, unde , 1, 2, . . . , : este indicele
ce corespunde acelei coordonate nenule a lui v. Astfel, am avea: )(v) =

j
(v) =
j
,= 0. J
Observatie: Enuntul Propozitiei 8.2 are urm atoarea variant a echivalent a: Daca \ este un 1-
spa tiu liniar nit dimensional si n, sunt doua elemente arbitrare si distincte din \ , atunci exista
) \

, astfel nct )(n) ,= )().

Cum un element ) \

este o aplicatie liniar a de la \ la 1, se poate arma c a, n cazul n care

\ este nit dimensional, lui ) i se asociaz a, prin intermediul bazelor 1, din \ si 1, din 1, potrivit
relatiei de tipul aceleia din nalul Propozitiei 8.1, matricea linie

B
f
= [)(b
1
), )(b
2
), . . . , )(b
n
)] ,
unde b
1
, b
2
, . . . , b
n
sunt vectorii din 1. n conformitate cu aceeasi relatie, raportndu-ne la baza dual a
1

, vedem c a
)
B
=
_

_
)(b
1
)
)(b
2
)
.
.
.
)(b
n
)
_

_
(adic a ) =
n

j=1
)(b
j
)

j
).
Asadar, matricea asociat a lui ) , n raport cu 1

, este
_

B
f
_
T
, adic a transpusa matricii
B
f
. Cu alte
cuvinte, lui ), privit ca o functional a liniar a pe 1-spatiul liniar, nit dimensional, \ , i corespunde
o matrice format a dintr-o linie, iar dac a ) este privit ca element din spatiul dual \

, atunci lui )
i corespunde o matrice coloan a (fat a de baza dual a), iar cele dou a matrice implicate n consideratie
sunt transpuse una alteia.
Formula de shimbare a lui
B
f
, la o transformare de baz a n \ (si, implicit, n \

), se deduce a
urm atoarea

B
0
f
=
B
f
o,
pentru trecerea de la baza 1 la baza 1
0
, n \ , cu matricea de schimbare o, precum si, corespunz ator,
urm atoarea
)
B
0 = o
T
)
B
,
pentru trecerea de la baza dual a 1

la baza dual a 1
0
, n spatiul \

. Prin urmare, dac a matricea de

trecere de la baza 1 la baza 1
0
, n \ , este o, atunci matricea de trecere de la duala lui 1
0
la duala
lui 1 este egal a cu transpusa lui o.
Denitia 8.3 (Bidualul unui spatiu vectorial) Fie \ un 1-spa tiu vectorial si \

dualul sau.
Dualul lui \

, notat cu \

(ind tot un 1-spa tiu vectorial), se nume ste bidualul lui \ .

Cnd \ este nit dimensional, avem di:(\

) = di:(\

) = di:(\ ) si, n virtutea acestei relatii,

bidualul lui \ , adic a spatiul \

- care, n general, este un supraspatiu al lui \ (sau, mai exact spus,

este izomorf cu un supraspatiu liniar al lui \ ) - se poate ar ata c a este izomorf cu \ . n acest sens,
se foloseste aplicatia c : \ \

, denit a prin c(v) = v

, \v \ , unde v

se introduce
pe baza relatiei: v

()) = )(v), \) \

.
Despre c, se deduce c a este liniar a, deoarece (c(c v + , n))()) = )(c v + , n) = c )(v)
+, )(n) = c ( c(v))()) + , (c(n))()), \c, , 1, n,v V, ) \

si, de asemenea, surjectiv a,

pe baza relatiei di:(\

) = di:(\ ). Ct priveste injectivitatea lui c, ea are loc, ntruct c(v) =

0
V
implic a (c(v))()) = 0
V
()), adic a )(v) = 0, cu v V si \) \

. Dac a, de aici, n-ar rezulta

v = 0
V
, atunci, presupunnd c a v ,= 0
V
, ar exista un element

) \

, astfel nct, n conformitate

cu Propozitia 8.2, am avea

)(v) ,= 0, n contradictie cu faptul c a )(v) = 0, \) \

. Astfel, cu
necesitate, reiese c a nucleul lui c este 0
V
, ceea ce nseamn a c a c este ntr-adev ar injectiv a. n plus,
potrivit teoremei dimensiunilor, chiar avem di:(\ ) = di:(1:(c)) + di:(1cr(c)) = di:(1:(c))
= di:(\

), deoarece di:(1cr(c)) = 0, ceea ce nseamn a c a c este, ntr-adev ar, si surjectiv a. Deci

c este un izomorsm de la \ la \

, care, nemijlocit ind de vreun sistem de coordonate din \ ,

se numeste izomorsmul canonic de la spatiul liniar \ la bidualul s au \

. n virtutea acestui
izomorsm, de cele mai multe ori, \ si \

se identic a, lundu-se v

= v, \v \ . Pe baza unei
asemenea identic ari, putem privi, dup a caz, orice element v din \ e ca pe un vector n \ , e ca pe
o functional a liniar a denit a pe \

, n concordant a cu starea elementelor din \

care, prin denitie,

sunt functionale liniare denite pe \ . Fiecare dintre spatiile \ si \

apare ca dualul celuilalt, iar n

virtutea identic arii mentionate avem v()) = )(v), \v \, ) \

, relatie pe baza c areia se poate

spune c a leg atura dintre \ si \

este simetric a (numit a relatie de dualitate ntre \ si \

).
Din punct de vedere geometric, nucleul unei functionale nenule si liniare pe un spatiu vectorial
\ este un asa-numit hiperplan, adic a un subspatiu propriu, maximal al lui \ . Cnd di:(\ ) = :
(: N

), deoarece di:(1:()))) = 1, \) \

, avem: di:(1cr())) = di:(\ )di:(1:())) = :1.

n acest caz, n raport cu o baz a 1 = b
1
, b
2
, . . . , b
n
din \ , multimea 1cr()), adic a hiperplanul n
cauz a, este
x \ [ )(x) = 0,
adic a x =
n

i=1
r
i
b
i
[
n

i=1
r
i
)(b
i
) = 0. Notnd )(b
i
) cu a
i
, \i = 1, :, se poate spune c a acest
hiperplan este caracterizat de ecuatia
(+) a
1
r
1
+a
2
r
2
+ +a
n
r
n
= 0.
Reciproc, pentru orice set de scalari a
1
, a
2
, . . . , a
n
_ 1, existenta unei functionale liniare ) \

,
ai c arei coecienti de reprezentare n baza dual a lui 1 sunt a
1
, a
2
, . . . , a
n
, implic a faptul c a, plecnd
de la o ecuatie de forma (+), hiperplanului n spet a i se poate asocia chiar functionala ), asa nct
1cr()) s a e respectivul hiperplan.
Cnd 1 = R si \ = R
3
, ecuatia (+) caracterizeaz a un plan ce trece prin punctul 0
R
3 (originea
lui R
3
). n cazul n care 1 = R si \ = R
2
, hiperplanul de ecuatie (+) este o dreapta ce trece prin
originea planului real R
2
.
Mai general, se poate ar ata c a orice subspatiu liniar al unui spatiu vectorial nit dimensional, nu
numai un subspatiu liniar maximal, se caracterizeaz a prin sistemne de ecuatii de forma (+). n acceasi
not a de generalitate, cnd 1 = R si \ = R
2
sau \ = R
3
, o dreapt a si, respectiv, un plan care nu
trece numaidect prin 0
R
2 si respectiv prin 0
R
3 sunt, din punct de vedere algebric, nuclee ale unor
asa-numite functionale ane, generic introduse prin denitia ce urmeaz a.
Denitia 8.4 Fie \ un spa tiu vectorial peste un corp comutativ 1 si c
0
1. De asemenea, e
) \

si )
0
: \ 1, denita prin )
0
(v) = c
0
, \v \ . Suma ) +)
0
se nume ste functionala ana
pe \ .
Altfel spus, o functional a an a pe un spatiu liniar \ este suma dintre o functional a liniar a pe \
(anume )) si o functional a constant a pe \ (adic a )
0
).
Dac a \ este :-dimensional (: N

), cu o baz a 1 = b
1
, b
2
, . . . , b
n
, atunci: 1cr() +)
0
) = v =
n

i=1

i
b
i
\ [ () +)
0
)(v) = 0 = v =
n

i=1

i
b
i
\ [
n

i=1

i
)(b
i
) +c
0
= 0.
Cu notatia )(b
i
) = a
i
, \i = 1, :, multimea 1cr() +)
0
) este caracterizat a de ecuatia:
(++) a
1

1
+a
2

2
+ +a
n

n
+c
0
= 0.
Aceasta corespunde unei drepte reale cnd 1 = R si \ = R
2
, ori unui plan (care nu trece
numaidect prin 0
R
3) cnd 1 = R si \ = R
3
, ori, n general, cnd 1 = R si \ = R
n
, unui hiperplan
real .
Notiunea de functional a an a reprezint a un caz particular al aceleia de aplicatie (transformare)
an a, a c arei denitie este urm atoarea:
Denitia 8.5 a) Un triplet (A, \, ,), n care A este o mul time nevida, \ este un spa tiu vectorial,
iar , este o func tie de la A A la \ astfel nct
(i) ,(r, j) +,(j, .) = ,(r, .), \r, j, . A si
(ii) \r A, v \ , j A, unic, a sa ca ,(r, j) = v,
se nume ste spatiu an.
b) Un spa tiu an aat n situa tia n care A = \ si ,(u, v) = u v, \u, v \ poarta denumirea
de spatiu an ata sat spatiului vectorial \ .
Cnd A = \ = R
n
, iar \ este spa tiu vectorial peste R, atunci este vorba despre spatiul an
real R
n
.
c) Se nume ste endomorsm de spatii ane un morsm (aplica tie liniara) de la unul dintre
spa tii la celalalt.
d) O aplica tie ) de la spa tiul an (A, \, ,) la spa tiul an (1, \, ,) se nume ste morsm an
(sau aplicatie/functie/transformare ana) daca, pentru orice subspa tiu an al lui (A, \, ,),
imaginea sa prin ) este un subspa tiu an al lui (1, \, ,).
n cazul n care spatiile ane din Denitia 8.5-d) sunt nit dimensionale, functia an a ) este dat a
printr-o relatie de tipul
)(v) = v + w
0
, \v \
unde este o matrice ( /(\, \)), iar w
0
\.
n cazul particular n care \ = \ si este matricea unitate, transformarea (punctual a) an a
) : \ \ , denit a prin )(v) = v +w
0
se numeste translatie (sau deplasare paralela cu directia
data de w
0
).
Dac a \ = \ , j
0
1, v
0
\ , w
1
\, = j
0
1 si w
0
= w
1
j
0
v
0
, atunci transformarea an a
n cauz a, ) : \ \ , denit a prin )(v) = n
0
+j
0
(v v
0
), \v \ se numeste omotetie.
Un morsm de spatii ane, ) : \ \ este denumit simetrie, n cazul cnd \ = \ si ) ) = 1
V
.
Forme biliniare
Denitia 8.6 Fie \ si \ doua spa tii vectoriale peste un acela si corp comutativ 1. O aplica tie
q : \ \ 1 care satisface rela tiile
(j) q(cv +,u, w) = cq(v, w) +,q(u, w), \c, , 1, u, v \ , w \ si
(jj) q(v, `w +jz) = `q(v, w) +jq(v, z), \`, j 1, v \ , w, z \
se nume ste forma (sau functionala) biliniara pe \ \.
Cnd \ = \ , aplicatia q : \ \ 1 care satisface (,) si (,,) se numeste forma ( functionala)
biliniara pe \ .
Dac a \ si \ sunt nit dimensionale, cu bazele 1 = b
1
, b
2
, . . . , b
n
si respectiv

1 =

b
1
,

b
2
, . . . ,

b
m
,
atunci:
q(v, w) = q
_
_
n

i=1

i
b
i
,
m

j=1
n
j

b
j
_
_
=
n

i=1
m

j=1

i
n
j
q(b
i
,

b
j
), \v \, w \,
unde
1
,
2
, . . . ,
n
1 sunt coordonatele lui v n baza 1, iar n
1
, n
2
, . . . , n
m
1 sunt coordonatele
lui w n baza

1 (din \). Scalarii a
ij
= q(

b
i
,

b
j
), i = 1, :, , = 1, : se numesc coecienti ai formei
biliniare q n raport cu perechea de baze (1,

1), iar matricea acestor coecienti este numit a matricea
formei biliniare q n cuplul de baze (1,

1).
Dac a 1
0
si

1
0
sunt alte baze n \ si respectiv \, iar o si respectiv

o sunt matricile de trecere
de la 1 la 1
0
si respectiv de la

1 la

1
0
, atunci matricea
B
0
;
b
B
0
, corespunz atoare formei biliniare q n
raport cu perechea de baze (1
0
,

1
0
) este dat a de formula
(#)
B
0
;
b
B
0
= o
T

B;
b
B

o
n care
B;
b
B
este matricea formei biliniare q n perechea de baze (1,

1), iar o
T
transpusa matricii
o. Prin urmare, matricea formei q fat a de noile baze 1
0
si

1
0
se obtine din matricea lui q relativ a la
vechile baze 1 si

1, prin nmultirea, la stnga, cu transpusa matricii schimb arii de baze n \ si, la
dreapta, cu matricea schimb arii de baze n \.
Aplicatia biliniar a q : \ \ 1 deneste, n raport cu parametrul w \, o familie de
functii liniare )
w
: \ 1, date prin )
w
(v) = q(v, w), \v \ , precum si o familie de functii liniare
/
v
: \ 1, depinznd de parametrul v \ , introduse prin formula /
v
(w) = q(v, w), \w \.
Atunci, aplicatia w )
w
este un morsm q
0
de la spatiul liniar \ la dualul \

al lui \ . Prin
acest morsm, ec arui element n \ i corespunde forma liniar a q
0
(w) = )
w
/(\, 1) = \

. De
asemenea, aplicatia q
00
: \ \

= /(\, 1), denit a prin q

00
(v) = /
v
, \v \ este un morsm de
spatii liniare.
Denitia 8.7 Fie q : \ \ 1 o aplica tie biliniara pe \ \ si morsmele liniare derivate q
0
si
q
00
. Subspa tiul liniar 1cr(q
0
) (al lui \) se nume ste nucleul lui q la dreapta, iar subspa tiul lui \ ,
1cr(q
00
) se nume ste nucleul la stnga al lui q. Daca 1cr(q
0
) = 0
W
si 1cr(q
00
) = 0
V
, atunci
forma biliniara q se nume ste nedegenerata.
Denitia 8.8 O forma biliniara q : \ \ 1 se nume ste simetrica daca q(u, v) = q(v, u),
\u, v \ si antisimetrica daca q(u, v) = q(v, u), \u, v \ .
Propozitia 8.3 Daca q : \ \ 1 este o forma biliniara simetrica (sau antisimetrica) pe \ ,
atunci nucleul sau la stnga coincide cu nucleul sau la dreapta.
n acest caz, oricare dintre nucleele coincidente (e cel la stnga, e cel la dreapta) se nume ste,
pur si simplu, nucleul lui q si se noteaza cu simbolul 1cr(q).
Demonstratie: Pentru orice v 1cr(q
0
) = y \ [ q(x, y) = 0, \x \ , avem q(x, v) = 0,
\x \ . Dar cum q este simetric a (sau antisimetric a), rezult a c a avem q(v, x) = 0, \x \ , ceea
ce nseamn a c a v 1cr(q
00
) = x \ [ q(x, y) = 0, \y \ . Prin urmare, 1cr(q
0
) _ 1cr(q
00
).
Incluziunea contrar a se demonstreaz a la fel. Astfel, conchidem c a avem: 1cr(q
0
) = 1cr(q
00
). J
Propozitia 8.4 Daca q : \ \ 1 este o forma biliniara si simetrica pe spa tiul vectorial \ , nit
dimensional, peste 1, atunci
ra:q(q) +di:(1cr(q)) = di:(\ ),
unde ra:q(q) este rangul matricii asociate lui q n raport cu o baza 1 din \ .
Demonstratie: Fie : = di:(\ ) si v
1
, v
2
, . . . , v
n
o baz a a lui \ , n care matricea lui q este
= (q(v
i
, v
j
))
1in
1jn
. Atunci, pentru orice x =
n

i=1
r
i
v
i
, y =
n

i=1
j
i
v
i
\ , avem:
q(x, y) =

1i;jn
a
ij
r
i
j
j
, cu a
ij
= q(v
i
, v
j
), \1 _ i, , _ :
Cum 1cr(q) = x \ [ q(x, y) = 0, \y \ si q(x, y) =
n

j=1
_
n

i=1
a
ij
r
i
_
j
j
, putem spune c a
x 1cr(q) dac a si numai dac a
n

i=1
a
ij
r
i
= 0, \, = 1, :, adic a dac a x este o solutie a cestui sistem de
ecuatii omogene. Ca atare, 1cr(q) coincide cu multimea solutiilor unui astfel de sistem, relativ la care
se stie c a rangul matricii sale, adic a ra:q(q), este egal cu num arul necunoscutelor minus dimensiunea
spatiului solutiilor. Asadar, avem: ra:q(q) +di:(1cr(q)) = di:(\ ). J
Observatie: Tinnd seama de Propozitia 8.4, se poate arma c a o conditie necesar a si sucient a
ca o form a biliniar a si simetric a q : \ \ 1 s a e nedegenerat a este ca rangul ei s a e maxim,
adic a egal cu di:(\ ).
Denitia 8.9 a) Fie \ un 1-spa tiu vectorial si q : \ \ 1 o forma biliniara si simetrica
pe \ . Doi vectori u si v din \ se numesc ortogonali (sau conjugati) n raport cu q daca
q(u, v) = 0.
b) Daca l este un subspa tiu liniar al lui \ , atunci mul timea y \ [ q(x, y) = 0, \x l, care
se dovede ste a un subspa tiu vectorial al lui \ , se nume ste complementul ortogonal al lui
l fata de q si se noteaza cu l
?g
.
Observatie: Cnd \ este nit dimensional si u
1
, u
2
, . . . , u
p
este o baz a a subspatiului liniar
l _ \ , atunci y l
?g
dac a si numai dac a q(u
l
, y) = 0, \| = 1, j.
Teorema 8.1 Fie \ un 1-spa tiu vectorial nit dimensional si q : \ \ 1 o forma biliniara si
simetrica pe \ . Atunci, oricare ar baza 1 = b
1
, b
2
, . . . , b
n
a lui \ , ortogonala fa ta de q (adica
a sa nct q(b
i
, b
j
) = 0, \i, , 1, 2, . . . , :, i ,= ,), exact un numar egal cu ra:q(q) dintre scalarii
q(b
1
, b
1
), q(b
2
, b
2
), ..., q(b
n
, b
n
) sunt diferi ti de zero.
Demonstratie: Fie r = ra:q(q) si : num arul scalarilor q(b
i
, b
i
) diferiti de 0. Astfel, q(b
1
, b
1
) ,=
0, q(b
2
, b
2
) ,= 0, . . . , q(b
s
, b
s
) ,= 0 si q(b
j
, b
j
) = 0, \, = : + 1, :. Atunci:
x =
n

i=1
r
i
b
i
1cr(q) == q(b
i
, x) = r
i
q(b
i
, b
i
) = 0, \i = 1, :.
Deci 1cr(q) = x =

i=1
r
i
b
i
[ r
1
= r
2
= . . . = r
s
= 0 si, n consecint a, di:(1cr(q)) = di:(\ )
ra:q(q) = : r. Asadar, rezult a c a avem: : : = : r. De aici, g asim: : = r. J
Cnd 1 = R, se poate spune chiar mai mult despre q dect n Teorema 8.1 si anume:
Teorema 8.2 (Teorema inertiei; a lui Sylvester)
Fie \ un spa tiu vectorial real si q : \ \ R o forma biliniara si simetrica pe \ , nedegenerata.
Exista atunci un numar natural j astfel nct, daca b
1
, b
2
, . . . , b
n
este o baza a spa tiului nit di-
mensional \ , ortogonala fa ta de q, exact j dintre numerele q(b
1
, b
2
), q(b
2
, b
2
), . . . , q(b
n
, b
n
) sunt mai
mari dect 0 (adica pozitive) si = : j dintre ele sunt negative.
Demonstratie: Fie c
i
= q(b
i
, b
i
), \i = 1, :. Dup a o eventual a renumerotare a elementelor bazei,
putem zice c a avem c
1
, c
2
, . . . , c
p
0 si c
p+1
, c
p+2
, . . . , c
n
< 0. Consider am o alt a baz a v
1
, v
2
, . . . , v
n

a lui \ , tot ortogonal a fat a de q, n raport cu care avem d

i
= q(v
i
, v
i
), \i = 1, : astfel nct
d
1
, d
2
, . . . , d
l
0 si d
l+1
, d
l+2
, . . . , d
n
< 0. Ar at am c a vectorii b
1
, b
2
, . . . , b
p
, v
l+1
, . . . , v
n
sunt liniar
independenti n \ . Astfel, presupunnd c a avem c
1
, c
2
, . . . , c
n
, ,
l+1
, . . . , ,
n
R asa ca
c
1
b
1
+ c
p
b
p
+,
l+1
v
l+1
+ +,
n
v
n
= 0
V
,
putem scrie: w = c
1
b
1
+ +c
p
b
p
= (,
l+1
v
l+1
+ +,
n
v
n
). Calculnd q(w, w), obtinem, pe de o
parte, c
1
c
2
1
+c
2
c
2
2
+ +c
p
c
2
p
si, pe de alta, d
l+1
,
2
l+1
+ +d
n
,
2
n
, adic a
0 _ c
1
c
2
1
+ +c
p
c
2
p
= d
l+1
,
2
l+1
+ +d
n
,
2
n
_ 0,
ceea ce nu este posibil dect dac a c
1
= . . . = c
p
= ,
l+1
= . . . = ,
n
= 0. Prin urmare, vectorii
b
1
, . . . , b
p
, v
l+1
, . . . , v
n
sunt ntr-adev ar liniar independenti. n consecint a, avem j + : | _ :, adic a
j _ |. Similar, avem si relatia reciproc a, asa nct, de fapt, j = |. Deci j este un invariant al lui q
(indiferent de baza lui \ ). J
Observatie: Dac a q : \ \ R este o form a biliniar a si simetric a pe spatiul liniar real, nit
dimensional, \ , atunci, pentru orice baz a b
1
, b
2
, . . . , b
n
a lui \ , ortogonal a fat a de q, num arul ele-
mentelor pozitive, num arul elementelor nule si cel al elementelor negative din sirul q(b
1
, b
1
), q(b
2
, b
2
),
q(b
3
, b
3
), . . . , q(b
n
, b
n
) sunt mereu aceleasi, invariabile n raport cu baza considerat a. Aceasta, n
virtutea Teoremei 8.1 si a Teoremei 8.2, ultima dintre ele aplicat a restrictiei lui q la 1cr(q).
Denitia 8.10 Tripletul (j, , r), n care numarul natural j este egal cu numarul elementelor pozitive
din suita q(b
1
, b
1
), q(b
2
, b
2
), . . . , q(b
n
, b
n
), este numarul elementelor negative din aceea si suita, iar
r ( adica :j ) este numarul elementelor egale cu zero din respectivul sir, se nume ste signatura
lui q.
Forme si functii p atratice
Denitia 8.11 Fie q : \ \ 1 o func tie biliniara si simetrica pe spa tiul vectorial \ , peste corpul
comutativ 1. Func tia / : \ 1, denita prin /(x) = q(x, x), \x \ (adica restric tia lui q la
(x, x) [ x \ _ \ \ ) se nume ste forma (functionala) patratica pe \ , asociata formei
biliniare q.
Observatie: Deoarece /(x +y) = q(x +y, x +y) = q(x, x) +q(x, y) +q(y, x) +q(y, y) si q(x, y) =
q(y, x), avem
/(x + y) = /(x) + 2q(x, y) +/(y), \x, y \,
de unde deducem formula:
q(x, y) =
1
2
[/(x + y) /(x) /(y)] , \x, y \.
n virtutea acesteia, cunoasterea formei p atratice / pe \ conduce la determinarea formei biliniare
si simetrice q, asociat a lui /, pe \ .
Dac a di:(\ ) = : N

si 1 = b
1
, b
2
, . . . , b
n
este o baz a a lui \ , atunci matricea asociat a lui q
n raport cu 1 este, de fapt, si matricea asociat a lui /, iar functia polinomial a si omogen a, de gradul
2, /(x), al c arei aspect este
n

i=1
n

j=1
a
ij
r
i
r
j
, pentru x =

i=1
r
i
b
i
,
unde (a
ij
)
1in
1jn
este matricea mentionat a, se numeste expresie a formei patratice /. Scalarii a
ij
,
vericnd relatia de simetrie a
ij
= a
ji
, \i, , = 1, :, se numesc coecienti ai lui / n baza 1.
Determinantul matricii = (a
ij
)
1in
1jn
se numeste discriminantul formei p atratice /.
Tinnd cont de formula (#), putem spune c a, si n cazul formei /, matricea sa asociat a ntr-o baz a
1
0
a lui \ , alta dect 1, matrice notat a cu
B
0 , se obtine din cea asociat a lui / n baza 1, notat a cu

B
, n conformitate cu relatia
(##)
B
0 = o
T

B
o,
unde o este matricea de trecere de la 1 la 1
0
, iar o
T
este transpusa matricii o.
n virtutea leg aturii dintre / si q, se poate spune c a / este o forma patratica nedegenerata
dac a si numai dac a q este nedegenerat a, adic a dac a dct() ,= 0, unde este matricea asociat a lui q si
respectiv lui /. Altfel, / este o forma patratica degenerata.
Denitia 8.12 Se nume ste forma canonica (redusa sau normala) a func tiei patratice / acea
expresie n care, n raport cu o anumita baza a lui \ , matricea asociata are forma diagonala. Mai
exact, forma lui / este normala atunci cnd forma diagonala a matricii asociate lui / con tine (pe
respectiva diagonala) numai elementele 0, 1 si 1 (din 1).
Teorema 8.3 (Metoda lui Gauss de aducere a unei forme patratice la expresia ei redusa)
Fie \ un spa tiu liniar real, :-dimensional si / : \ R o forma patratica. Exista atunci o baza
b
1
, b
2
, . . . , b
n
a lui \ si scalarii .
1
, .
2
, . . . , .
n
R, a sa nct, pentru orice x =
n

i=1
r
i
b
i
\ , avem:
/(x) = .
1
r
2
1
+.
2
r
2
2
+ +.
n
r
2
n
.
Demonstratie: Fie v
1
, v
2
, . . . , v
n
o baz a oarecare a lui \ , fat a de care expresia lui /(x) este
n

i;j=1
a
ij
~ r
i
~ r
j
, unde ~ r
1
, ~ r
2
, . . . , ~ r
n
sunt coordonatele lui x n raport cu aceast a baz a, iar a
ij
sunt coe-
cientii din R ai lui / relativ la baza respectiv a. Pentru reducerea formei /(x) la doar o sum a algebric a
de p atrate ale coordonatelor lui x ntr-o alt a anumit a baz a b
1
, b
2
, . . . , b
n
a lui \ , c aut am dac a cel
putin unul dintre coecientii a
ii
, i 1, 2, . . . , :, este diferit de zero. Dac a acest lucru nu are loc
din start, iar / nu este o form a identic nul a, atunci expresia lui / are cel putin un termen 2a
ij
~ r
i
~ r
j
cu a
ij
,= 0. Efectund transformarea de baz a ce corespunde schimb arii de coordonate urm atoare
~ r
1
= ^ r
1
, ~ r
2
= ^ r
2
, . . . , ~ r
i1
= ^ r
i1
, ~ r
i
= ^ r
i
+ ^ r
j
, ~ r
i+1
= ^ r
i+1
, . . . , ~ r
j1
= ^ r
j1
, ~ r
j
= ^ r
i
^ r
j
, ~ r
j+1
=
^ r
j+1
, . . . , ~ r
n
= ^ r
n
, termenul 2a
ij
~ r
i
~ r
j
devine 2a
ij
_
^ r
2
i
^ r
2
j
_
si, astfel,de exemplu, coecientul lui ^ r
2
i
este nenul.
F ar a a micsora generalitatea rationamentului de fat a, admitem c a avem, de la nceput, n expresia
lui /, a
11
,= 0. Lu am atunci n atentie suma tuturor acelor termeni (din respectiva expresie) care l
contin pe ~ r
1
. Complet am aceast a sum a pn a la un p atrat perfect, asa nct expresia lui / s a se redea
sub forma
1
a
11
(a
11
~ r
1
+a
12
~ r
2
+ +a
1n
~ r
n
)
2
+ ,
n care termenii din zona "..." contin numai coordonatele r
2
, . . . , r
n
ale lui x n baza v
1
, v
2
, . . . , v
n
.
Expresia sumei din zona "..." este similar a aceleia din start, cu diferenta c a ea nu mai contine
deloc pe ~ r
1
. Repetnd asupra ei rationamentul de pn a aici, obtinem:
/(x) =
1
a
11
(a
11
~ r
1
+ +a
1n
~ r
n
)
2
+
1
a

22
(a

22
~ r
2
+ +a

1n
~ r
n
)
2
+
Mai departe, prin continuarea unui asemenea proces de calcul, se ajunge, dup a un num ar nit de
pasi, la expresia dorit a a lui /(x), adic a la .
1
r
2
1
+ .
2
r
2
2
+ + .
n
r
2
n
, unde r
1
, r
2
, . . . , r
n
sunt noile
coordonate ale lui x, iar .
1
, .
2
, . . . , .
n
sunt noii coecienti ai lui / ntr-o baz a ce corespunde schimb arii
de coordonate guvernat a de relatiile
_

_
r
1
= a
11
~ r
1
+a
12
~ r
2
+ +a
1n
~ r
n
r
2
= a

22
~ r
2
+a

23
~ r
3
+ +a

2n
~ r
n
.
.
.
r
m
= a
mm
~ r
m
+ +a
mn
~ r
n
,
n care 1 _ : _ :. J
Observatie: Pe baza Teoremei 8.2, se poate spune c a, dac a (j, , r) este signatura formei biliniare
q si, implicit, a formei p atratice /, asociat a lui q, exact j dintre coecientii formei canonice obtinut a
prin Teorema 8.3 sunt pozitivi, sunt negativi si r sunt egali cu zero. Si acest lucru se produce n
raport cu baza fat a de care / are form a redus a n \ .
Teorema 8.4 (Metoda lui Jacobi de reducere a unei forme patratice la forma canonica)
Fie \ un spa tiu liniar real, nit dimensional (di:(\ ) = : N

) si / : \ R o forma patratica de
expresie /(x) =
n

i;j=1
a
ij
r
i
r
j
, n raport cu o baza a lui \ n care x are coordonatele r
1
, r
2
, . . . , r
n
. Daca
to ti minorii principali ai matricii asociate (a
ij
)
1in
1jn
sunt nenuli, adica daca
i
,= 0, \1 _ i _ :,
unde

i
=

a
11
. . . a
1i
a
21
. . . a
2i
.
.
.
.
.
.
a
i1
. . . a
ii

,
atunci exista o baza 1
0
= b
0
1
, b
0
2
, . . . , b
0
n
a spa tiului \ a sa nct
/(x) = j
1
r
2
1
+j
2
r
2
2
+ +j
n
r
2
n
,
unde j
j
=

j1

j
, \, = 1, :, cu
0
= 1 si r
1
, r
2
, . . . , r
n
sunt coordonatele lui x n baza 1
0
.
Demonstratie: Plecnd de la baza 1 = b
1
, b
2
, . . . , b
n
a lui \ , consider am vectorii b
0
1
, b
0
2
, . . . , b
0
n
,
unde
_

_
b
0
1
= :
11
b
1
b
0
2
= :
21
b
1
+:
22
b
2
.
.
.
b
0
n
= :
n1
b
1
+:
n2
b
2
+ +:
nn
b
n
,
cu :
ij
R, \1 _ , _ i _ :, astfel nct
(_)
_
q(b
0
i
, b
j
) = 0 dac a 1 _ , < i _ : si
q(b
0
i
, b
i
) = 1 dac a 1 _ i _ :.
Conditiile (_) determin a n mod unic elementele matricii o = (:
ij
)
1jin
, n ipotezele din enuntul
prezentei teoreme. Aceasta ntruct, de exemplu, pentru obtinerea lui b
0
i
, avem de rezolvat sistemul
algebric liniar
()
_

_
a
11
:
i1
+a
12
:
i2
+ +a
1i
:
ii
= 0
a
21
:
i1
+a
22
:
i2
+ +a
2i
:
ii
= 0
.
.
.
a
i1;1
:
i1
+a
i1;2
:
i2
+ +a
i1;i
:
ii
= 0
a
i1
:
i1
+a
i2
:
i2
+ +a
ii
:
ii
= 1
al c arui determinant este chiar
i
,= 0. Deci sistemul () este compatibil determinat, avnd o solutie
unic a, ce se poate obtine prin regula lui Kramer. Dup a g asirea tuturor vectorilor b
0
1
, b
0
2
, . . . , b
0
n
, se
poate ar ata c a ei alc atuiesc o baz a n \ , baz a n raport cu care matricea asociat a lui / este una de
form a diagonal a, cu elementele

j1

j
, \, = 1, : si
0
= 1, pe respectiva diagonal a.
ntr-adev ar, pe baza conditiilor (_) si tinnd cont de simetria lui q, avem:
q(b
0
i
, b
0
j
) = q(b
0
i
, :
j1
b
1
+:
j2
b
2
+ +:
jj
b
j
) = :
j1
q(b
0
i
, b
1
) +:
j2
q(b
0
i
, b
2
) + +:
jj
q(b
0
i
, b
j
) = 0,
\1 _ i, , _ :, i ,= , (tinnd cont si de simetria lui g).
n acelasi timp, avem:
q(b
0
i
, b
0
i
) = :
ii
=

i1

i
, \i = 1, : (cu
0
= 1).
J
Denitia 8.13 a) O forma patratica / : \ 1 se nume ste pozitiv denita pe \ , ori de cte
ori, n signatura lui /, indexul pozitiv este egal cu dimensiunea (nita) a lui \ . Forma patratica
/ se nume ste pozitiv semidenita pe \ cnd, n signatura (j, , r) a lui /, r este nenul si
= 0.
b) Forma / se nume ste negativ denita daca j = r = 0 si = di:(\ ). Forma / se nume ste
negativ semidenita atunci cnd j = 0, r 0 si = di:(\ ) r 0.
c) Forma patratica / se nume ste nedenita cnd j 0 si 0.
Observatie: n conformitate cu Teorema 8.4, o form a p atratic a / : \ R, unde \ este un spatiu
liniar nit dimensional, este pozitiv denit a atunci cnd toti determinantii
j
sunt pozitivi. Forma
/ este negativ denit a dac a (1)
j+1

j
< 0, \, = 1, : si nedenit a atunci cnd nu toti determinantii
nenuli
j
au acelasi semn.
Teorema 8.5 (Metoda valorilor proprii si a vectorilor proprii pentru reducerea unei forme
patratice la expresia sa canonica)
Fie / : \ R o forma patratica pe spa tiul liniar real, nit dimensional \ . Daca \ este un spa tiu
euclidian, atunci exista o baza ortonormata a lui \ fa ta de care / are forma canonica
/(x) = `
1
r
2
1
+`
2
r
2
2
+ +`
n
r
2
n
,
unde `
1
, `
2
, . . . , `
n
sunt valorile proprii ale matricii asociate lui /, n baza ini tiala, iar r
1
, r
2
, . . . , r
n
sunt coordonatele lui x n acea baza.
Demonstratie: Fie 1 = b
1
, b
2
, . . . , b
n
o baz a a lui \ , n raport cu care matricea
B
, corespun-
z atoare lui /, are vectorii proprii v
1
, v
2
, . . . , v
n
, corespunz atori valorilor proprii `
1
, `
2
, . . . , `
n
. Ca si n
cazul diagonaliz arii lui
B
, putem admite c a sistemul v
1
, v
2
, . . . , v
n
este ortonormat fat a de produsul
scalar cu care este nzestrat spatiul \ .
Atunci, n baza v
1
, v
2
, . . . , v
n
a lui \ , matricea lui / va avea forma diagonal a diaq(`
1
, `
2
, . . . , `
n
),
iar expresia lui / va cea a formei canonice indicate n enunt. J
Denitia 8.14 Fie \ spa tiu vectorial peste un corp comutativ 1, / o forma patratica pe \ si ) o
func tionala ana pe \ . Suma / + ) se nume ste functionala patratica de expresie neomogena
pe \ .
n raport cu o anumit a baz a a lui \ , expresia lui / +) este
n

i;j=1
a
ij
r
i
r
j
+
n

i=1
/
i
r
i
+c,
unde (a
ij
)
1in
1jn
/
n
(1), /
i
1, \i = 1, : si c 1 sunt coecientii respectivei functii p atratice n
acea baz a, iar r
1
, r
2
, . . . , r
n
sunt coordonatele unui vector x din \ , n baza considerat a.
Dac a \ este spatiu euclidian, atunci expresia functiei p atratice j = / +) se poate reda prin
j(x) = x, x +b, x +c, \x \,
unde = (a
ij
)
1in
1jn
si b = (/
1
, /
2
, . . . , /
n
). Matricea se poate considera ntotdeauna simetric a,
ntruct, prin intermediul egalit atii,
x, x =
1
2
x, x +
1
2
x, x =
=
1
2
x, x +
1
2

T
x, x =
=
1
2
_
+
T
_
x, x
_
,
unde
_
+
T
_
T
=
T
+ = +
T
, se poate conta mereu pe aportul matricii simetrice
1
2
_
+
T
_
,
chiar dac a ,=
T
.
Efectund o transformare an a de coordonate, de forma
x
0
= ox + x
0
,
unde o este o matrice nesingular a, iar x
0
\ este xat arbitrar, obtinem:
j(x) =

o
1
(x
0
x
0
), o
1
(x
0
x
0
)
_
+

b, o
1
(x
0
x
0
)
_
+c
=
_
_
o
1
_
T
o
1
x
0
, x
0
_

_
2
_
o
1
_
T
o
1
x
0
+
_
o
1
_
T
b, x
0
_
+c
0
.
Dac a o este o matrice ortogonal a (de exemplu avnd drept coloane vectorii proprii, ortonormati,
ai lui ), atunci o
1
= o
T
si oo
T
= diaq(`
1
, `
2
, . . . , `
n
) = 1, unde `
1
, `
2
, . . . , `
n
sunt valorile
proprii ale lui . n consecint a, avem:
j(x) = 1x
0
, x
0
2
_
o
_
o
T
x
0
+
b
2
_
, x
0
_
+c
0
.
n cazul n care este nesingular a, se poate lua x
0
=
1
2
o
1
b si atunci:
j(x) = 1x
0
, x
0
+c
0
,
unde c
0
= 1x
0
, x
0
ob, x
0
+c.
Asadar, n cazul n care matricea este nesingular a, prin transformarea an a x
0
= ox
1
2
o
1
b,
s-ar aduce functia p atratic a j la o form a redus a, sum a dintre o form a p atratic a canonic a si o form a
constant a.
Cnd este singular a, se ia r
0
= 0
V
si se ajunge, prin transformarea liniar a x
0
= ox, la
j(x) = 1x
0
, x
0
+ob, x
0
+c
0
,
ceea ce ne spune c a forma redus a a lui j are si o component a ce depinde liniar de x
0
, iar partea ei
principal a 1x
0
, x
0
este o form a p atratic a canonic a cu 1 _ r < : termeni. Mai departe, efectund o
adecvat a transformare liniar a de coordonate, de aici, se poate ajunge la o expresie a lui j de forma
j(x) =

i=r
`
i
_
r
00
i
_
2
+
r+1
r
00
r+1
,
unde `
1
, `
2
, . . . , `
r
si
r+1
R, iar r
00
1
, r
00
2
, . . . , r
00
n
sunt coordonatele lui x n noua baz a a lui \ (r este
rangul lui j).
Din punct de vedere geometric, nucleul lui j este, pentru \ = R
n
, o conica, atunci cnd : = 2,
o cuadrica, cnd : = 3 si o hipercuadrica, cnd : _ 4. n cazul n care : = 1, expresia redus a
(normal a) a functiei p atratice j poate r
2
1
+1 (si atunci 1cr(q) este multimea a dou a puncte imaginare,
conjugate) sau r
2
1
1 (1cr(q) ind atunci multimea a dou a puncte distincte) sau r
2
1
(situatie n care
1cr(q) este o multime de dou a puncte confundate).
Cnd : = 2, avem urm atoarele nou a tipuri de ecuatii ( reduse ) de conice:
1. r
2
1
+r
2
2
+ 1 = 0 ( elipsa "imaginara" );
2. r
2
1
r
2
2
+ 1 = 0 ( hiperbola );
3. r
2
1
+r
2
2
1 = 0 ( elipsa );
4. r
2
1
2r
2
= 0 ( parabola );
5. r
2
1
+r
2
2
= 0 ( un punct; doua drepte imaginare, conjugate );
6. r
2
1
r
2
2
= 0 ( doua drepte concurente );
7. r
2
1
+ 1 = 0 ( doua drepte imaginare );
8. r
2
1
1 = 0 ( doua drepte paralele );
9. r
2
1
= 0 ( doua drepte confundate ).
Cnd : = 3, cuadricele n cauz a sunt de 17 feluri, caracterizndu-se ( n principal ) prin ecuatiile
reduse urm atoare:
1. r
2
1
+r
2
2
+r
2
3
+ 1 = 0 ( elipsoid "imaginar" );
2. r
2
1
+r
2
2
+r
2
3
1 = 0 ( elipsoid );
3. r
2
1
+r
2
2
r
2
3
1 = 0 ( hiperboloid cu o pnza );
4. r
2
1
r
2
2
r
2
3
1 = 0 ( hiperboloid cu doua pnze );
5. r
2
1
+r
2
2
2r
3
= 0 ( paraboloid eliptic );
6. r
2
1
r
2
2
2r
3
= 0 ( paraboloid hiperbolic );
7. r
2
1
+r
2
2
+r
2
3
= 0 ( con imaginar; punct );
8. r
2
1
+r
2
2
r
2
3
= 0 ( con real ).
n completare, sunt cele 9 expresii de ecuatii reduse din cazul : = 2, care, acum, n R
3
, reprezint a
cilindri de diferite tipuri. Primele 6 clase reprezint a cuadrice nesingulare, iar celelalte, cuadrice
singulare.
Bibliograe recomandat a
1. D. Dr aghici - Algebra (Cap. VIII), Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1972.
2. Gh. Galbur a, F. Rad - Geometrie, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1979.
3. Irinel Radomir - Matematica. Elemente de algebra vectoriala, geometrie si calcul diferen tial,
Editura Albastr a, Cluj-Napoca, 2000.