Cursul 13

Integrale ale functiilor reale scalar-scalare

Necesit ati practice legate e de determinarea matematic a a st arii unui proces dinamic c aruia i
este cunoscut a viteza de evolutie, e de calculul unor caracteristice numerice de ordin geometric
(precum lungimi, arii si volume), zic (ca, de exemplu, momente de inertie, valori de potentiale si
lucru mecanic), deterministic (coordonate de pozitie ori centre de greutate) sau probabilist-stochastic
(densit ati de probabilitate, medii si dispersii pentru variabile aleatoare continue) ale anumitor entit ati
pot solutionate, n dese rnduri, prin folosirea adecvat a a notiunii de integral a. Amintind aici
despre integrala nedenit a si despre integrala Riemann a unei functii reale scalar-scalare, avem n
vedere nc a tipurile de integrale improprii (pe intervale nem arginite sau din integranzi nem arginiti),
ct si integralele cu parametri, ntre care functiile (gamma) si 1 (beta) ale lui Euler, sunt prezentate
pe scurt n nal.
Integrale nedenite. Primitive
Fie 1 _ R un interval cu interior nevid si ) : 1 R.
Denitia 13.1 a) O func tie 1 : 1 R se nume ste primitiva (pe intervalul 1) a func tiei ) daca
1 este derivabila pe 1 si 1
0
(r) = )(r), \r 1.
b) Daca ) are cel pu tin o primitiva pe 1, atunci ) se nume ste functie primitivabila pe 1 si acest
fapt se noteaza prin ) T(1).
c) Daca ) T(1), atunci mul timea tuturor primitivelor (pe 1) ale func tiei ) poarta denumirea de
integrala nedenita a lui ) pe 1 si se noteaza cu
_
)(r) dr.
Observatii:
i) Dac a ) T(1) si 1 : 1 R este o primitiv a a lui ) (pe 1), atunci toate primitivele functiei
) sunt de forma 1 + c, unde c este o constant a real a. Aceasta deoarece, oricare alt a primitiv a
(dect 1) a lui ) are derivata egal a cu a lui 1 (adic a )) pe 1 si deci difer a de 1 printr-o constant a
(real a) c. Asadar:
_
)(r) dr = 1(r) +c, \r 1.
ii) Dac a ) : 1 R este o functie derivabil a pe 1, atunci ea este o primitiv a (pe 1) a functiei )
0
si
deci
_
)
0
(r) dr = )(r) +c, \r 1, unde c este o constant a real a arbitrar a.
iii) Determinarea unei primitive 1, a lui ), pe intervalul 1, se numeste (operatie de) integrare a lui
) pe 1. Integrarea este "inversa" operatiei de diferentiere a unei functii ) : 1 R, cu primitiva
1 : 1 R, deoarece avem:
d
__
)(r) dr
_
= d (1(r) +c) = (1 +c)
0
(r) dr = 1
0
(r)dr = )(r)dr si
_
d1(r) =
_
1
0
(r) dr =
_
)(r) dr = 1(r) +c, \r 1, c R.
iv) Multimea T(1) (a functiilor primitivabile pe intervalul 1 _ R) este nevid a, ntruct orice functie
continu a pe 1 are primitive pe 1, adic a ? ,= C(1; R) _ T(1). n plus, din punct de vedere
algebric, T(1) este un subspatiu liniar real al spatiului vectorial (peste R) T(1; R), deoarece,
pentru orice ), q T(1) si c, , R, avem c) +,q T(1) si
_
(c)(r) +,q(r)) dr = c
_
)(r) dr +,
_
q(r) dr, pe 1.
v) T(1) este parte a multimii functiilor ) care au proprietatea lui Darboux pe 1 (\r
1
, r
2
1,
\` R cuprins strict ntre )(r
1
) si )(r
2
), r din intervalul deschis cu extremit atile r
1
si r
2
,
astfel nct )( r) = `). Aceasta ntruct, ind derivat a a oric areia dintre primitivele sale, o
functie ) T(1) are, n mod necesar, proprietatea mentionat a. Prin urmare, dac a o functie
) : 1 R nu are proprietatea lui Darboux pe 1, atunci ea nu este primitivabil a pe 1.
Ca metode de calcul pentru primitive, indic am folosirea tabelului integralelor nedenite ale
unor functii elementare, integrarea prin p arti, integrarea prin transform ari algebrice si trigonometrice,
integrarea prin substitutii si utilizarea, n anumite cazuri, a unor formule de recurent a.
Tabelul specicat cuprinde urm atoarele primitive uzuale:
_
r
c
dr =
_

_
r
c+1
c + 1
, c R 1
ln[r[, c = 1
+c, r 1 _ R, c R;
_
dr
r
2
a
2
=
1
2a
ln

r a
r +a

+c;
_
dr
r
2
+a
2
=
1
a
arctg
r
a
+c, a R

;
_
dr
_
r
2
+a
2
= ln
_
r +
_
r
2
+a
2
_
+c;
_
dr
_
a
2
r
2
= arcsin
r
[a[
+c, a R

;
_
a
a
dr =
1
lna
a
a
+c, a R

+
1, r 1 _ R, c R;
_
sinrdr = cos r +c;
_
cos rdr = sinr +c, c R;
_
shrdr =
_
c
a
c
a
2
dr = chr +c;
_
chrdr =
_
c
a
+c
a
2
dr = shr +c, r 1.
Integrarea prin parti , aplicabil a ori de cte ori avem de-a face cu dou a functii ) si q : 1 R,
derivabile si cu derivatele )
0
si respectiv q
0
continue pe 1, se face n conformitate cu formula
_
)
0
(r)q(r) dr = )(r)q(r)
_
)(r)q
0
(r) dr, r 1,
care, n virtutea relatiilor )
0
(r)dr = (d)) (r), q
0
(r)dr = (dq) (r) si d()q) = )(dq) +q(d)), pe 1, poate
redat a si prin:
_
q(r)(d))(r) = )(r)q(r)
_
)(r)(dq)(r), r 1.
Aplicarea acestei formule permite, de exemplu, ntre altele, completarea tabelului de primitive
imediate cu urm atoarele integrale nedenite:
_
_
a
2
r
2
dr =
r
2
_
a
2
r
2
+
a
2
2
arcsin
r
[a[
+c, a R

+
, [r[ < a, c R;
_
_
r
2
a
2
dr =
r
2
_
r
2
a
2

a
2
2
ln

r +
_
r
2
a
2

+c, a R

, r 1, c R;
_
lnrdr = r(lnr 1) +c, r 1 _ R

+
, c R.
Tot integrarea prin p arti este recomandat a, ca metod a de calcul, n cazul integralelor de forma
_
1
a
(r))(r) dr,
unde 1
a
R[A] si ) este una dintre functiile elementare c
a
, lnr, arcsinr, arccos r, arctg r, arcctg r,
a
a
, log
o
r etc. Prin aplicarea acestei metode, se reduce treptat, cu cte o unitate la ecare utilizare
(repetat a) a integr arii prin p arti, gradul polinomului 1
a
(: N).
Metoda transformarilor algebrice se foloseste, cu prec adere, pentru calculul primitivelor unor
functii rationale, de forma )(r) =
1(r)
Q(r)
, unde 1 si Q sunt din R[A], denite pe un interval 1 _ R, cu

1 ,= ? si Q(r) ,= 0 pe 1. Cum, potrivit unui rezultat cunoscut din algebr a, orice functie rational a se
descompune, n mod unic, ntr-o sum a de fractii rationale "simple", n conformitate cu formula
(+) )(r) =
1(r)
Q(r)
= G(r) +
H(r)
Q(r)
= G(r) +

I,n
(r r
I
)
n
+

2
1
I,n
r +C
I,n
(r
2
+j
I
r +
I
)
n
, r 1,
n care G este un polinom (nul, cnd grad1 < gradQ), H tot un polinom (cu gradul strict mai mic
dect gradul lui Q si identic cu 1, atunci cnd grad1 < gradQ),

1
este o sum a relativ a la toate
r ad acinile reale r
I
(simple si multiple) ale lui Q, iar

2
se raporteaz a la toate r ad acinile complexe
(simple si multiple) ale lui Q (cu j
I
,
I
R, asa nct j
2
I
4
I
< 0), integrarea lui ) revine la
determinarea primitivelor tuturor componentelor din suma de descompunere (+).
n cazul n care polinomul Q are r ad acini multiple, calculul primitivei functiei rationale
1(r)
Q(r)
se
mai poate face si prin metoda lui Gauss-Ostrogradski , bazat a pe formula
(++)
_
1(r)
Q(r)
dr =
1
1
(r)
Q
1
(r)
+
_
1
2
(r)
Q
2
(r)
dr, r 1,
unde Q
1
R[A] este cel mai mare divizor comun al polinoamelor Q si Q
0
(derivata lui Q), Q
2
=
Q
Q
1
,
iar 1
1
si 1
2
sunt polinoame care au gradul cu o unitate mai mic dect gradQ
1
si respectiv gradQ
2
,
determinarea lor realizndu-se prin derivarea relatiei (++), adic a pe baza relatiei:
1(r)
Q(r)
=
1
0
1
(r)Q
1
(r) 1
1
(r)Q
0
1
(r)
Q
2
1
(r)
+
1
2
(r)
Q
2
(r)
, r 1,
prin identicare si aare, n acest mod, a coecientilor (initial necunoscuti ai) lui 1
1
si 1
2
.
Metoda transformarilor trigonometrice, adeseori combinat a cu metoda substitutiilor, se
foloseste pentru calculul primitivelor unor functii n ale c aror expresii sunt prezente functii trigono-
metrice.
n cazul integralelor trigonometrice de forma
_
1(sinr, cos r) dr, r 1 = (, ),
unde 1 este o functie rational a de dou a variabile, se foloseste, n general, substitutia tg
r
2
= t, care,
pe baza relatiilor sinr =
2t
1 +t
2
, cos r =
1 t
2
1 +t
2
, r = 2 arctg t, dr =
2ot
1+t
2
, conduce la calculul prim-
itivei unei functii rationale n variabila t. Calculul integralei
_
1(sinr, cos r) dr poate simplicat,
evitndu-se utilizarea substitutiei standard tg
r
2
= t, n urm atoarele trei cazuri:
1. 1(sinr, cos r) = 1(sinr, cos r), adic a 1 este impar a n sinr, recomandat a ind folosirea
substitutiei cos r = t.
2. 1(sinr, cos r) = 1(sinr, cos r), adic a 1 este impar a n cos r si atunci se face substitutia
sinr = t.
3. 1(sinr, cos r) = 1(sinr, cos r), adic a 1 este par a (simultan) n sinr si cos r, f acndu-se
substituta tg r = t.
Tot substitutii se practic a si pentru calculul unor integrale (asa-numite) irationale, ntru re-
ducerea lor la integrale din functii rationale. Este cazul substitutiilor lui Euler, folosite pentru
integrale de forma
_
1
_
r,
_
ar
2
+/r +c
_
dr, r 1,
cu a, /, c R, asa nct ar
2
+ /r + c _ 0, \r 1 si 1 o expresie rational a de dou a variabile reale.
Se face trecerea de la variabila r la variabila t, n conformitate cu una din urm atoarele trei situatii si
relatii corespunz atoare:
i)
_
ar
2
+/r +c = r
_
a t, cnd a 0;
ii)
_
ar
2
+/r +c = tr
_
c, cnd c 0;
iii)
_
ar
2
+/r +c = t(r r
0
), cnd /
2
4ac 0,
unde r
0
este o r ad acin a ( din R) a ecuatiei ar
2
+/r +c = 0.
Pentru integrale irationale de forma
_
1
_
r,
_
ar +/
cr +d
_
j
1
q
1
, . . . ,
_
ar +/
cr +d
_
j
k
q
k
_
dr, r 1 _ R,
n care 1 este o functie rational a de / + 1 (/ N

) variabile reale si cu valori n R, a, /, c, d R,

a
2
+/
2
+c
2
+d
2
,= 0, cr +d ,= 0, \r 1,
ar +/
cr +d
0, \r 1, j
i
Z,
i
N

, \i = 1, /, se utilizeaz a
(n scopul calculului) substitutia r t, dat a de relatia
ar +/
cr +d
= t
q
0
, unde
0
este cel mai mic multiplu
comun al numerelor
1
,
2
, . . . ,
I
.
Substitutiile lui Ceb sev se folosesc pentru calculul integralelor care, cunoscute sub denumirea
de integrale binoame, sunt de forma
_
r
j
(ar
q
+/)
v
dr, r 1 _ R,
unde a R

, / R si j, , r Q. Calculul unor asemenea integrale se reduce la calculul primitivelor

pentru functii irationale, doar n urm atoarele trei cazuri:
j) r Z, cnd se face substitutia r = t
n
, cu : cel mai mic multiplu comun al numitorilor lui j si
;
jj)
j + 1

Z, situatie n care se face substitutia ar

q
+/ = t
|
, unde | N

este numitorul lui r.

jjj)
j + 1

+r Z, caz n care se face substitutia a +/r

q
= t
|
, | ind numitorul lui r.
Calculul integralelor de forma
_
1 (a
v
1
a
, a
v
2
a
, . . . , a
vna
) dr,
unde a R

+
1, r
1
, r
2
, . . . , r
a
Q, iar 1 este o functie rational a, de : (: N

) variabile reale si
cu valori n R, se poate face pe baza substitutiei a
a
= t
i
, unde t 0, si i este cel mai mic multiplu
comun al numitorilor numerelor r
1
, r
2
, . . . , r
a
.
Atragem atentia asupra faptului c a exist a si o serie de primitive care nu se pot exprima prin
combinatii liniare nite de functii elementare. Este cazul integralelor eliptice, adic a al integralelor
de forma _
_
(1 a
2
sin
2
r)
1
dr, cu a (0, 1) si r 1
o
_ R
precum si al urm atoarelor integrale:
_
sinr
r
dr (sinusul integral),
_
cos r
r
dr (cosinusul integral),
_
dr
lnr
(logaritmul integral),
_
c
a
r
dr (exponentialul integral),
_
c
a
2
dr (primitiva lui Poisson),
_
cos
2
rdr si
_
sin
2
rdr (primitivele lui Fresnel).
Integrala denit a (n sens Riemann)
Fie a, / R, a < / si ) : [a, /] R.
Denitia 13.2 1) Se nume ste diviziune (divizare) a intervalului compact [a, /], notata prin
, o mul time nita si ordonata crescator de elemente r
0
, r
1
, . . . , r
a
[a, /], cu a = r
0
< r
1
<
. . . < r
a1
< r
a
= /. Elementele r
i
, i = 0, : se numesc puncte ale diviziunii , iar [r
i
, r
i+1
]
(i = 0, : 1) se numesc intervale partiale ale diviziunii .
2) Numarul notat cu || (sau cu i()) si denit prin
|| = max
16i6a
r
i
r
i1

se nume ste norma diviziunii .

3) O diviziune a intervalului [a, /] se nume ste echidistanta daca r
i
r
i1
=
/ a
:
, \i = 1, :,
caz n care avem || =
/ a
:
si r
i
= a +i
/ a
:
, \i = 0, :.
De regul a, multimea tuturor diviziunilor unui interval compact [a, /] _ R se noteaz a cu
T[a, /] si, pe ea, se poate deni o relatie binar a (de "nete"), ce se dovedeste a una de ordine
partial a, n modul urm ator: \
1
,
2
T[a, /] spunem c a
2
este mai na dect
1
, si not am

1

2
, dac a
2
contine cel putin un element n plus fat a de
1
. Este lesne de v azut atunci c a,
\
1
,
2
T[a, /], (=
1
'
2
) astfel nct
1
si
2
.
Denitia 13.3 a) Fie a, / R, a < / si = a = r
0
< r
1
< . . . < r
a
= / din T[a, /]. Mul timea

=
i
[
i
[r
i1
, r
i
], i = 1, :, adica mul timea :-uplelor (
1
,
2
, . . . ,
a
) R
a
, unde
i
este arbitrar ales din intervalul par tial [r
i1
, r
i
], \i = 1, : se nume ste multime a punctelor
intermediare asociate diviziunii .
b) Numim suma Riemann a func tiei ) : [a, /] R, n raport cu o diviziune T[a, /] si cu
(
1
,
2
, . . . ,
a
)

, numarul
o
)
(,

) =
a

i=1
)(
i
)(r
i
r
i1
),
unde r
i
sunt punctele diviziunii = a = r
0
< r
1
< . . . < r
a
= /.
Denitia 13.4 Func tia ) : [a, /] R se nume ste integrabila, n sens Riemann, pe intervalul
compact [a, /] (a, / R, a < /), daca exista un numar real 1, astfel nct, oricare ar - 0, exista
c
.
, n raport cu care, \ T[a, /], cu || < c
.
, sa avem [o
)
(,

) 1[ < -, pentru orice alegere a

punctelor intermediare

. Se mai spune ca ) este -integrabila pe [a, /].

Numarul 1 se nume ste, atunci, integrala Riemann a lui ) pe [a, /] si se poate vedea ca este
unic determinat. El se noteaza cu
b
_
o
)(r) dr (sau cu ()
b
_
o
)(r) dr ori prin
_
[o,b]
)(r) dr).
Multimea tuturor functiilor -integrabile (Riemann-integrabile) pe un interval compact [a, /] din
R se noteaz a cu [a, /].
Propozitia 13.1 Daca ) [a, /], atunci ) E[a, /], unde E[a, /] nseamna mul timea tuturor func ti-
ilor ) : [a, /] R care sunt marginite pe [a, /].
(Cu alte cuvinte, orice func tie ) : [a, /] R, integrabila n sens Riemann pe un interval compact
[a, /] din R este, n mod necesar, marginita pe [a, /]).
Demonstratie: Cum ) [a, /], exist a 1 R, astfel nct, n conformitate cu Denitia 13.4,
\- 0, c
.
0, asa nct, \ T[a, /] cu || < c
.
si \ = (
1
,
2
, . . . ,
a
)

, avem
[o
)
(, ) 1[ < -, adic a
(!) 1 - <
a

i=1
)(
i
)(r
i
r
i1
) < 1 +-.
Fixnd - = 1 si T[a, /] (cu || < c
.
), l as am
1
s a varieze n [r
0
, r
1
], iar pe
2
,
3
, . . . ,
a
le
mentinem, pe moment, constante. Atunci, din (!), deducem c a avem
1
r
1
r
0
_
1 1
a

i=2
)(
i
)(r
i
r
i1
)
_
< )(
1
) <
1
r
1
r
0
_
1 + 1
a

i=2
)(
i
)(r
i
r
i1
)
_
,
\
1
[r
0
, r
1
]. Deci functia ) este m arginit a pe intervalul partial al lui [r
0
, r
1
].
n mod analog, se arat a c a ) este m arginit a si pe celelalte intervale [r
i1
, r
i
], \i = 1, :. Astfel,
reiese c a ) E[a, /]. J
Observatie: O consecint a direct a a Propozitiei 13.1 este aceea potrivit c areia, dac a o functie
) : [a, /] R (cu a, / R, a < /) nu este m arginit a pe intervalul (compact) [a, /], atunci ea nu este
-integrabil a pe [a, /].
Exist a ns a si functii m arginite pe un interval [a, /] _ R, care nu sunt din [a, /]. De exemplu,
functia lui Dirichlet, ) : [a, /] , dat a prin )(r) =
_
1, r [a, /] Q
0, r [a, /] Q.
O conditie necesar a si sucient a de Riemann-integrabilitate pentru functii ) : [a, /] R se obtine
caracteriznd limita 1, prin sume Riemann o
)
(,

), pe baza conditiei Cauchy (de existent a a unei

limite). Astfel, are loc urm atorul rezultat:
Teorema 13.1 (de caracterizare Cauchy a integrabilitatii Riemann)
Func tia ) : [a, /] R este integrabila n sens Riemann pe [a, /] daca si numai daca, \- 0,
c
.
0, a sa nct, \ T[a, /], cu || < c
.
si
0
,
00

, avem

o
)
(,
0
) o
)
(,
00
)

< -.
Prin folosirea Teoremei 13.1, se pot pune n evident a urm atoarele proprietati ale functiilor
-integrabile pe intervale compacte din R, reunite n cadrul propozitiei imediat enuntate aici:
Propozitia 13.2 i) Daca ) [a, /], atunci ) [c, d], oricare ar subintervalul [c, d] al lui
[a, /].
ii) Fie ) : [a, /] R si c (a, /). Daca ) [a, c] si ) [c, /], atunci ) [a, /] si are loc
egalitatea:
b
_
o
)(r) dr =
c
_
o
)(r) dr +
b
_
c
)(r) dr.
iii) Daca ) [a, /], atunci [)[ [a, /] si are loc rela tia:

b
_
o
)(r) dr

6
b
_
o
[)(r)[ dr.
iv) Daca ) [a, /], atunci )
2
[a, /].
v) Daca ), q [a, /], atunci ) q [a, /] si are loc inegalitatea ("Cauchy-Schwarz-Buniakowski"
pentru func tii -integrabile):
(!!)
_
_
b
_
o
)(r)q(r) dr
_
_
2
_
_
_
b
_
o
)
2
(r) dr
_
_
_
_
b
_
o
q
2
(r) dr
_
_
.
vi) Daca ) [a, /] si [)(r)[ _ j 0, \r [a, /], atunci
1
)
[a, /].
vii) Daca ), q [a, /] si c, , R, atunci c) +,q [a, /] si
b
_
o
(c)(r) +,q(r)) dr = c
b
_
o
)(r) dr +,
b
_
o
q(r) dr.
(A sadar, [a, /] este, n raport cu adunarea func tiilor reale scalar-scalare si cu nmul tirea aces-
tora cu scalari reali, un spa tiu liniar).
viii) Daca ) [a, /] si )(r) _ 0, \r [a, /], atunci
b
_
o
)(r) dr _ 0.
Observatii:
a) Similar situatiei de la sisteme nite de numere reale, inegalitatea (!!) are, drept generalizare,
inegalitatea lui Hlder pentru functii -integrabile si anume:

b
_
o
)(r)q(r) dr

_
_
_
b
_
o
[)(r)[
j
dr
_
_
1
p
_
_
b
_
o
[q(r)[
q
dr
_
_
1
q
,
\), q [a, /], j, (1, +), cu
1
j
+
1

= 1 si [)[
j
, [q[
q
[a, /].
b) Tinnd seama de viii) din Propozitia 13.2, se deduce monotonia integralei Riemann, n sensul
c a, \), q R[a, /], cu proprietatea c a )(r) _ q(r), \r [a, /], avem:
()
b
_
o
)(r) dr _
b
_
o
q(r) dr.
c) Convenind ca, pentru ) [a, /], s a denim
b
_
o
)(r) dr ca ind
o
_
b
)(r) dr, rezult a:
o
_
o
)(r) dr =
0.
d) Avnd n atentie relatia (), se poate vedea c a, dac a ) [a, /], atunci :(/ a) _
b
_
o
)(r) dr _
'(/ a), unde : = inf
a2[o,b]
)(r) R si ' = sup
a2[o,b]
)(r) R.
Dac a, n plus, ) C[a, /], atunci, deoarece : _
b
_
o
)(r) dr
/ a
_ ' si ), ca functie continu a pe
[a, /], si atinge marginile (: si '), avnd proprietatea lui Darboux, exist a c [a, /], astfel nct
)(c) =
b
_
o
)(r) dr
/ a
, adic a are loc formula de medie:
b
_
o
)(r) dr = )(c)(/ a).
Dac a ) : [a, /] R este o functie m arginit a pe [a, /], se pot deni sumele Darboux (corespunzatoare
lui ) si unei diviziuni T[a, /] arbitrare), inferioara si respectiv superioara, prin
:
)
() =
n

i=1
:
i
(r
i
r
i1
) si o
)
() =
n

i=1
'
i
(r
i
r
i1
),
unde = a = r
0
< r
1
< . . . < r
a
= /, :
i
= inf
a2[a
i1
,a
i
]
)(r) si '
i
= sup
a2[a
i1
,a
i
]
)(r), \i = 1, :.
Notnd elementul sup
2D[o,b]
:
)
() cu 1 si inf
2D[o,b]
o
)
() cu 1, numim 1 integrala Darboux inferioara
a lui ) pe [a, /], iar 1 integrala Darboux superioara a lui ) pe [a, /]. Folosind aceste elemente, se
poate pune n evident a urm atorul criteriu (al lui Darboux) pentru stabilirea -integrabilitatii
lui ) pe [a, /].
Teorema 13.2 O func tie ) : [a, /] R, marginita pe [a, /], este integrabila n sens Riemann pe [a, /]
daca si numai daca 1 = 1 R, ceea ce echivaleaza cu:
\- 0,
.
T[a, /] astfel nct o
)
(
.
) :
)
(
.
) < -.
Valoarea comuna a elementelor 1 si 1 este, atunci cnd are loc rela tia 1 = 1 R, tocmai
b
_
o
)(r) dr.
Pe baza oric aruia dintre criteriile de -integrabilitate formulate de Teoremele 13.1 (criteriul lui
Cauchy) si 13.2 (criteriul lui Darboux), se pun n relief categorii de functii ce sunt integrabile
Riemann pe intervale compacte din R. Are loc, astfel, rezultatul ce urmeaz a.
Teorema 13.3 Fie func tia ) : [a, /] R.
a) Daca ) ([a, /], atunci ) [a, /].
b) Daca ) este monotona pe [a, /] (sau pe por tiuni, pe [a, /], intervalul [a, /] putndu-se scrie ca
o reuniune nita de intervale [a, c
1
], [c
1
, c
2
], . . . , [c
I
, /], astfel nct, pe ecare dintre ele, ) este
monotona, nu neaparat de acela si fel), atunci ) [a, /].
c) ) [a, /] daca si numai daca ) E[a, /] si ) este continua "aproape peste tot" pe [a, /], adica
) ( ([a, /]; 1), unde 1 _ [a, /] este o mul time "neglijabila" (de masura Lebesgue nula)( criteriul
lui Lebesgue de -integrabilitate).
(O multime _ R se numeste neglijabila sau de masura Lebesgue nula dac a, \- 0, exist a un
sir de intervale (J
.
a
)
a2N
_ R, asa nct _
_
a2N

J
.
a
si

a2N

|(J
.
a
) < -, unde |(J
.
a
) nseamn a lungimea
intervalului J
.
a
, \: N

.)
Propozitia 13.3 Fie ) [a, /] si, \r [a, /], n virtutea arma tiei i) din Propozi tia 13.2, e
1 : [a, /] R, data de rela tia: 1(r) =
a
_
o
)(t) dt, \r [a, /]. Au loc urmatoarele concluzii:
a) 1 ([a, /]. Mai mult, 1 0, a sa nct
[1(r) )( r)[ _ 1[r r[, \r, r [a, /].
b) Daca ) este continua ntr-un punct r
0
[a, /], atunci 1 este derivabila n r
0
si 1
0
(r
0
) = )(r
0
).
Daca ) ([a, /], atunci 1 este o primitiva a lui ) si deci ) T[a, /].
Demonstratie: a) Cum ) [a, /], avem: ) E[a, /] (n virtutea Propozitiei 13.1). Exist a deci
1 R

+
, astfel nct [)(t)[ _ 1, \t [a, /]. Atunci:
[1(r) 1( r)[ =

a
_
o
)(t) dt
e a
_
o
)(t) dt

a
_
e a
)(t) dt

_
_
a
_
e a
[)(t)[ dt _
a
_
e a
1dt = 1 [r r[, \r, r [a, /].
Deci 1 este lipschitzian a pe [a, /] si, n consecint a, 1 ([a, /].
b) Avem:
()

1(r) 1(r
0
)
r r
0
)(r
0
)

1
r r
0
a
_
a
0
()(t) )(r
0
)) dt

_
_
1
[r r
0
[
a
_
o
[)(t) )(r
0
)[ dt, \r [a, /] r
0
.
Cum ) este continu a n r
0
, putem conta pe faptul c a, \- 0, c
.
0, asa nct, \t [a, /], cu
[t r
0
[ < c
.
, avem: [)(t) )(r
0
)[ < -. Folosind acest lucru n (), obtinem c a
\- 0, c
.
0, astfel nct, \r [a, /], cu [r r
0
[ <
.
,
rezult a:

1(r) 1(r
0
)
r r
0
)(r
0
)

< -.
Ca atare, exist a lim
a!a
0
1(r) 1(r
0
)
r r
0
= )(r
0
), adic a 1 este derivabil a n r
0
si 1
0
(r
0
) = )(r
0
).
Cnd ) ([a, /], nseamn a c a 1
0
(r
0
) = )(r
0
), \r
0
[a, /]. Deci 1 este derivabil a pe [a, /] si
1
0
= ) , pe [a, /]. Altfel spus, 1 este o primitiv a a lui ) si, astfel, ) T[a, /]. J
Calculul integralelor denite pentru functii ) [a, /] se face, atunci cnd ) T[a, /], pe
baza formulei lui Leibnitz-Newton
(#)
b
_
o
)(r) dr = 1(r)[
b
o
= 1(/) 1(a),
unde 1 este o primitiv a a lui ) pe [a, /].
Conform Propozitiei 13.3, b), formula (#) are sens cnd ) ([a, /].
Tot pentru calculul unei integrale denite (n sens Riemann) dintr-o functie ) : [a, /] R, pentru
care exist a
b
_
o
)(r) dr, se mai poate folosi metoda schimbarii de variabila, potrivit formulei
o
_
c
() ,)(t),
0
(t) dt =
,(o)
_
,(c)
)(r) dr,
cnd ) (([a, /]; R), iar , (
1
([c, ,]; [a, /]) sau n conformitate cu formula
b
_
o
)(r) dr =

1
(b)
_

1
(o)
() c)(t)c
0
(t) dt,
cnd ) (([a, /]; R) si c (
1
([c, ,]; [a, /]), c ind bijectiv a.
La fel de bine, atunci cnd este posibil, se foloseste si formula de integrare prin p arti pentru calcule
de integrale denite. Aceasta se exprim a prin relatia
b
_
o
)(r)q
0
(r) dr = )(r)q(r)[
b
o

b
_
o
)
0
(r)q(r) dr,
ori de cte ori ) si q : [a, /] R sunt derivabile pe [a, /] si cu )
0
, q
0
[a, /] (n particular, cnd
), q (
1
[a, /]).
Dup a cum am mentionat, f ar a demonstratie, n Cursul 12, pentru un sir ()
a
)
a2N
_ (([a, /]; R)
care este uniform convergent, pe [a, /], la o functie ) : [a, /] R, are loc un transfer de integrabilitate
(Riemann), de la )
a
la ), n conformitate cu urm atorul enunt.
Propozitia 13.4 Daca ()
a
)
a2N
_ (([a, /]; R) este un sir de func tii uniform convergent, pe [a, /], la
) : [a, /] R, atunci ) [a, /] si
b
_
o
)(r) dr =
b
_
o
lim
a!1
)
a
(r) dr = lim
a!1
b
_
o
)
a
(r) dr.
Demonstratie: Aplicarea Teoremei 12.3, de transfer de continuitate, ne conduce la o prim a con-
cluzie: ) (([a, /]; R). Atunci, prin Teorema 13.3, a), rezult a: ) : [a, /]. Cum)
a
si ) sunt continue pe
[a, /], exist a sup
a2[o,b]
[)
a
(r) )(r)[ R. Si, pentru c a )
a
&[o,b]

a!1
), avem: lim
a!1
_
sup
a2[o,b]
[)
a
(r) )(r)[
_
=
0. Deci, \- 0, :
.
N

, asa nct, \: N

, cu : _ :
.
, are loc relatia: sup
a2[o,b]
[)
a
(r) )(r)[ <
-
/ a
.
n acest fel, constat am c a, \- 0, :
.
N

, astfel nct, \: N

, cu : _ :
.
, avem:

b
_
o
)
a
(r) dr
b
_
o
)(r) dr

_
b
_
o
[)
a
(r) )(r)[ dr _ (/ a) sup
a2[o,b]
[)
a
(r) )(r)[ < -.
Asadar, exist a lim
a!1
b
_
o
)
a
(r) dr si este egal a cu
b
_
o
)(r) dr. J
De fapt, tinnd seama de aproximarea functiilor din [a, /] prin functii din ([a, /], se poate arma
c a transferul de integrabilitate (n sens Riemann) are loc si ntr-un caz mai general, n care sirul de
functii ()
a
)
a2N
_ [a, /] converge uniform pe [a, /] la ) : [a, /] R. Se justic a astfel, acum, Teorema
12.5. n mod resc, pe baza sirului sumelor partiale, acest rezultat se manifest a si la nivelul seriilor
de functii, uniform convergente pe [a, /]. Este justicat deci si rezultatul din Teorema 12.9, a).
Integrale improprii
O extindere natural a a integralei Riemann, integral a n leg atur a cu care, att intervalul de inte-
grare, ct si functia de integrat, adic a integrandul, au fost considerate m arginite, este aceea constituit a
de integralele improprii (e din pricina nem arginirii domeniului de integrare, e din cauza faptului
c a functia de integrat este nem arginit a). Integralele pe intervale nemarginite sunt acelea n care
cel putin una dintre limitele de integrare este innit a, adic a de forma
+1
_
o
)(r) dr,
o
_
1
)(r) dr sau
+1
_
1
)(r) dr.
Integralele din functii nemarginite sunt acelea de forma
b
_
o
)(r) dr, unde ) : (a, /) R este
nem arginit a cel putin n vecin atatea unui punct din (a, /). Att integralele pe intervale nem arginite,
ct si integralele din functii nem arginite pot privite ca integrale pe intervale necompacte.
Denitia 13.5 Fie ) : _ R R o func tie denita pe mul timea = (c, ,)
1
,
2
, . . . ,
a1
,
unde
1
,
2
, . . . ,
a1
(c, ,) si
1
<
2
< . . . <
a1
. De asemenea, prin nota tie, e
0
= c si
a
= ,.
Daca ) este integrabila local (n sens Riemann) pe , adica ) este integrabila pe orice interval
compact inclus n , iar func tia 1 : R
2a
R, denita prin
1(n
0
,
0
, n
1
,
1
, . . . , n
a1
,
a1
) =
a1

i=1

i
_
&
i
)(r) dr, \n
i
,
i
(
i
,
i+1
), \i = 0, : 1,
are o limita nita cnd (n
0
,
0
, n
1
,
1
, . . . , n
a1
,
a1
) (
0
,
1
,
1
,
2
, . . . ,
a1
,
a1
,
a
), atunci
valoarea acestei limite se ia ca denitie a integralei lui f pe intervalul (c, ,) . Se spune, n
acest caz, ca functia ) este integrabila impropriu ( generalizat ) pe (c, ,) ori, prin analogie cu
termenul corespunzator din teoria seriilor, se spune ca integrala
_
o
c
)(r) dr este convergenta.
Daca 1 nu are limita sau limita sa nu este nita cnd (n
0
,
0
, n
1
,
1
, . . . , n
a1
,
a1
) tinde la
(
0
,
1
,
1
,
2
, . . . ,
a1
,
a1
,
a
), spunem ca f nu este integrabila, impropriu, pe (c, ,) sau, echivalent,
ca integrala
_
o
c
)(r) dr nu este convergenta (adica este divergenta).
Observatii: Cum existenta limitei nite a lui 1 este legat a de faptul c a ecare functie 1
i
: R
2
R,
denit a prin
1
i
(n
i
,
i
) =

i
_
&
i
)(r) dr, n
i
,
i
(
i
,
i+1
), i = 0, : 1,
trebuie s a aib a limit a nit a cnd (n
i
,
i
) (
i
,
i+1
) R
2
, adic a integrala

i+1
_

i
)(r) dr trebuie s a
e convergent a pentru orice i = 0, : 1, se poate spune c a stabilirea convergentei (sau divergentei)
integralei
_
o
c
)(r) dr revine la stabilirea naturii ec areia dintre integralele

i+1
_

i
)(r) dr, i = 0, : 1.
ntruct, n cazul acestora, intervalele (
i
,
i+1
) nu contin alte puncte n care integrandul ) este
nem arginit, stabilirea convergentei sau divergentei integralelor

i+1
_

i
)(r) dr, i = 0, : 1, va consta,
conform Denitiei 13.5, n stabilirea existentei si nitudinii, respectiv nonexistentei ori existentei si
nenitudinii limitelor
lim
A&
i
.
i
_
A
)(r) dr si lim
j%
i+1
j
_
.
i
)(r) dr, unde
i
< ` < .
i
< j <
i+1
, i = 0, : 1.
Cnd aceste limite exist a si sunt nite, atunci ele denesc integralele functiei ) pe intervalele
necompacte (
i
, .
i
] si respectiv [.
i
,
i+1
), integrale notate, ndeobste, cu
.
i
_

i
+0
)(r) dr si respectiv

i+1
0
_
.
i
)(r) dr.
Prin analogie, pentru integrala improprie a functiei ) pe intervalul (
i
,
i+1
) se foloseste notatia

i+1
0
_

i
+ 0
)(r) dr.
Deoarece

i+1
0
_

i
+ 0
)(r) dr =
.
i
_

i
+ 0
)(r) dr+

i+1
0
_
.
i
)(r) dr, \i = 0, : 1, este sucient ca, n studiul
convergentei integralelor pe interval necompact, s a ne ocup am de convergenta unor integrale de tipul
(.)
b
_
o+0
)(r) dr si
b0
_
o
)(r) dr,
unde functia ) este R -integrabil a pe orice interval compact continut n intervalele (a, /] si respectiv
[a, /).
Cnd a si/sau / sunt innite (), integralele n cauz a (din (.)) sunt improprii, pe intervale
nemarginite, iar cnd a si / sunt din R , atunci integralele (.) sunt improprii, din func tii nemarginite.
Denitia 13.6 i) Daca func tia ) este integrabila Riemann pe orice interval compact inclus n
intervalul (a, /] sau [a, /), iar integrala
b
_
o+0
[)(r)[ dr, respectiv
b0
_
o
[)(r)[ dr, este convergenta,
atunci se spune ca integrala
b
_
o+0
[)(r)[ dr, respectiv
b0
_
o
[)(r)[ dr, este absolut convergenta.
ii) daca integrala
b
_
o+0
[)(r)[ dr, respectiv
b0
_
o
[)(r)[ dr, este convergenta, dar nu si absolut conver-
genta, atunci ea se nume ste semiconvergenta (sau simplu convergenta).
Integrale improprii pe intervale innite
Relativ la integralele
+1
_
o
)(r) dr,
o
_
1
)(r) dr si
+1
_
1
)(r) dr, observ am c a ne putem limita la a
investiga doar prima dintre ele, deoarece celelalte dou a pot redate pe baza unor integrale de tipul
primei. ntr-adev ar, prin substitutia r = t, avem
o
_
1
)(r) dr =
+1
_
o
)(t) dt, iar
+1
_
1
)(r) dr se poate
scrie sub forma
+1
_
o
)(t) dt +
+1
_
o
)(r) dr.
Denitia 13.7 i) Fie ) : [a, +) R, cu a R, o func tie -integrabila pe orice interval
compact [a, /], cu / R, / a. Numim integrala improprie, de la a la +, din functia ),
limita lim
b!1
b
_
o
)(r) dr, daca aceasta exista. n caz de existen ta, respectiva integrala se noteaza
cu
+1
_
o
)(r) dr.
ii) Integrala improprie
+1
_
o
)(r) dr se nume ste convergenta daca limita lim
b!1
b
_
o
)(r) dr exista si
este nita. Acest fapt se marcheaza prin:
+1
_
o
)(r) dr (C).
iii) Integrala
+1
_
o
)(r) dr se nume ste improprie divergenta daca limita lim
b!1
b
_
o
)(r) dr nu exista
sau, daca exista, este innita. Atunci, se folose ste nota tia:
+1
_
o
)(r) dr (1).
De exemplu, integrala improprie
+1
_
o
1
r
j
dr, unde a 0, este convergent a cnd j 1 si divergent a
cnd j _ 1, deoarece, pentru j 1, obtinem lim
b!1
b
_
o
1
r
j
dr = lim
b!1
_
r
1j
1 j

b
o
_
=
a
1j
j 1
R, iar
pentru j _ 1, avem: lim
b!1
b
_
o
1
r
j
dr = +.
Propozitia 13.5 (criteriul lui Cauchy de convergenta pentru integrale improprii)
Integrala
+1
_
o
)(r) dr este convergenta daca si numai daca, oricare ar - 0, exista a
.
a, astfel
nct, \a
0
, a
00
a
.
, avem:
()

o
00
_
o
0
)(r) dr

< -.
Acest rezultat se obtine prin interpretarea n sens Cauchy a existentei limitei nite lim
b!1
b
_
o
)(r) dr.
Considernd a
00
= a
0
+ 1, pe baza Propozitiei 13.5 deducem c a, pentru orice - 0, exist a a
.
a,
asa nct, \a
0
a
.
, avem: '
o
0 = sup
t2[o
0
,o
0
+1]
[)(t)[ < -. Obtinem astfel faptul c a o conditie necesara
de convergenta a integralei
+1
_
o
)(t) dt este: lim
a!1
)(r) = 0.
Tot pe baza Propozitiei 13.5, se poate vedea c a, dac a integrala
+1
_
o
[)(r)[ dr este convergent a, altfel
spus dac a integrala
+1
_
o
)(r) dr este (C), adic a absolut convergent a, atunci integrala
+1
_
o
)(r) dr este
convergent a.
Un alt criteriu de convergent a pentru integrala
+1
_
o
)(r) dr este criteriul general de comparatie,
cu urm atorul enunt:
Propozitia 13.6 Daca [)(r)[ _ q(r), \r [a, +), cu q(r) _ 0, \r [a, +) si
+1
_
o
q(r) dr (C),
atunci
+1
_
o
)(r) dr (C).
Demonstratie: Cum 0 _ [)(r)[ _ q(r), \r [a, +), rezult a: 0 _
b
_
o
[)(r)[ dr _
b
_
o
q(r) dr,
\/ _ a. n acelasi timp, deoarece integrala
+1
_
o
q(r) dr este convergent a, exist a si este nit a limita
lim
b!+1
b
_
o
q(r) dr. Deducem atunci c a exist a si este nit a si limita lim
b!+1
b
_
o
[)(r)[ dr. Deci
+1
_
o
)(r) dr
este absolut convergent a si, drept urmare, avem:
+1
_
o
)(r) dr (C). J
Teorema 13.4 ( Criteriul n , )
Fie , un numar real xat. Daca exista | = lim
a !+1
r
o
[)(r)[, atunci:
j)
+1
_
o
)(r) dr (C) , cnd , 1 si | < +;
jj)
+1
_
o
[)(r)[ dr (1) , cnd , _ 1 si 0 < | .
Demonstratie: j) Cnd , 1 si | < +, avem: \- 0, r
.
0 , asa nct, \r r
.
, are loc
relatia
| - < r
o
[)(r)[ < | +-,
adic a
| -
r
o
< [)(r)[ <
| +-
r
o
.
De aici, rezult a c a avem: 0 _
+1
_
o
[)(r)[ dr =
a"
_
o
[)(r)[ dr +
+1
_
a"
[)(r)[ dr _
a"
_
o
[)(r)[ dr + (| +
-)
+1
_
a"
1
r
o
dr < +.
Asadar, reiese c a
+1
_
o
)(r) dr (C) , ceea ce implic a faptul c a
+1
_
o
)(r) dr este convergent a.
jj) n acest caz, se constat a c a (| -)
+1
_
a"
1
r
o
dr _
+1
_
a"
[)(r)[ dr, cu - (0, |) si, ntruct
+1
_
a"
1
r
o
dr =
+, se obtine concluzia:
+1
_
o
[)(r)[ dr (1). J
Observatie: n cazul n care )(r) R
+
, \r _ r
.
, jj) implic a:
+1
_
o
)(r) dr (1).
Propozitia 13.7 (Criteriul integral al lui Cauchy)
Daca func tia ) : [1, +) R
+
este monoton descrescatoare, atunci integrala improprie
+1
_
1
)(r) dr
are aceea si natura cu seria
1

a=1
)(:).
Demonstratie: Scriind
a + 1
_
1
)(r) dr =
a

I=1
I + 1
_
I
)(r) dr si folosind faptul c a, din monotonia lui f ,
avem )(/ + 1) _ )(r) _ )(/), \r [/, / + 1], \/ = 1, : 1, \: N

, obtinem:
a

I=1
)(/ + 1) _
I+1
_
1
)(r) dr _
a

I=1
)(/), \: N

.
Pe baza acestei relatii, are loc concluzia din enunt. J
Pot formulate si alte criterii de convergent a pentru integrale de tipul
+1
_
o
)(r) dr, pornind de la
criteriile corespunz atoare pentru serii numerice.
Integrale din functii nem arginite
Denitia 13.8 Fie func tia ) : [a, /) R, cu lim
a%b
[)(r)[ = + si ) [a, / -], \- (0, / a).
Daca exista si este nita limita
() lim
.&0
b.
_
o
)(r) dr,
atunci spunem ca ) este integrabila (impropriu) pe [a, /) sau ca integrala de la a la b din )
este convergenta. Valoarea limitei se noteaza cu
b0
_
o
)(r) dr si scriem:
b
_
o
)(r) dr (C).
n caz contrar, daca limita () nu exista sau este innita, spunem ca
b
_
o
)(r) dr este divergenta
si scriem:
b
_
o
)(r) dr (1).
Analog, daca ) : (a, /] R este integrabila local (adica ) [a + -, /], \- (0, / a)) si
lim
a&o
[)(r)[ = +, iar lim
.&0
b
_
o+.
)(r) dr exista si este nita, ind notata cu
b
_
o+0
)(r) dr, atunci spunem
ca ) este integrabila (impropriu) pe intervalul necompact (a, /] si scriem:
b
_
o
)(r) dr (C). Alt-
minteri, daca lim
.&0
b
_
o+.
)(r) dr nu exista sau este innita, spunem ca ) nu este integrabila pe (a, /] (sau
ca integrala
b
_
o
)(r) dr este divergenta) si scriem.
b
_
o+0
)(r) dr (1).
Observatie: Pentru cazul n care ) : [a, /] c R, c (a, /) si lim
a!c
[)(r)[ = +, iar integralele
improprii
c
_
o
)(r) dr si
b
_
c
)(r) dr sunt convergente, avem
b
_
o
)(r) dr (C) si
b
_
o
)(r) dr = lim
.&0
c.
_
o
)(r) dr + lim
.
0
&0
b
_
c+.
0
)(r) dr.
Cnd exist a
lim
.!0
_
_
c.
_
o
)(r) dr +
b
_
c+.
)(r) dr
_
_
,
declar am aceast a limit a ca ind valoarea principala a integralei
b
_
o
)(r) dr. Dac a, n plus, limita
n cauz a este si nit a, atunci spunem c a ) este integrabila pe [a, /], n sensul valorii principale.
Pe baza Denitiei 13.8, integrala improprie
b
_
o
dr
(r a)
c
, unde c R, este convergent a atunci cnd
c < 1 si divergent a cnd c _ 1.
Si pentru asemenea tipuri de integrale improprii exist a criterii de convergent a si de absolut a conver-
gent a (adic a de convergent a a integralei
b
_
o
[)(r)[ dr), ntre care, des folosit n aplicatii este asa-numitul
criteriu n c).
Teorema 13.5 (Criteriul de convergenta n c)
Fie c R si ) : [a, /) (respectiv (a, /]) R o func tie -integrabila pe orice interval compact inclus
n [a, /) (respectiv (a, /]). n plus, )(r) _ 0, \r [a, /) (respectiv (a, /]).
Daca exista limita 1 = lim
a%b
[(/ r)
c
)(r)] (respectiv 1 = lim
a&o
[(r a)
c
)(r)]), atunci:
i) integrala
b
_
o
)(r) dr este convergenta cnd c < 1 si 1 < +;
ii) avem
b
_
o
)(r) dr (1) cnd c _ 1 si 1 0.
Demonstratie: Se utilizeaz a interpretarea existentei limitei 1 n limbajul -c si convergenta/divergenta
integralei
b
_
o
dr
(/ r)
c
( respectiv
b
_
o
dr
(r a)
c
), la fel ca n Teorema 13.4. J
Teorema 13.6 (Criteriul de convergenta de tip Cauchy)
Integrala improprie
b0
_
o
)(r) dr (respectiv
b
_
o+0
)(r) dr) este convergenta daca si numai daca
\- 0, /
.
(a, /), a sa nct, \/
0
, /
00
(/
.
, /), cu /
0
< /
00
, avem

b
00
_
b
0
)(r) dr

< -
(respectiv, pentru
b
_
o+0
)(r) dr:
\- 0, a
.
(a, /), a sa nct, \a
0
, a
00
(a, a
.
), cu a
0
< a
00
, avem

o
00
_
o
0
)(r) dr

< -).
Acest criteriu rezult a prin interpretarea, n sens Cauchy, a existentei limitei nite, n ecare caz n
parte. Pe baza sa, se pot deduce si alte criterii de convergent a pentru asemenea integrale improprii,
de interes particular strict.
Integrale cu parametri
Fie _ R
I
o multime nevid a, a si / R, cu a < /, precum si ) : [a, /] R, cu proprietatea
c a, \y , arbitrar xat, functia )(, y) este Riemann integrabil a pe [a, /]. Se poate considera atunci
1 : R, denit a prin
1(y) =
b
_
o
)(r, y) dr, \y = (j
1
, j
2
, . . . , j
I
)
si denumit a integrala Riemann, pe [a, /], cu parametri j
1
, j
2
, . . . , j
I
.
Mai general, dac a, n plus, se iau n consideratie si functiile j : [a, /], : [a, /], atunci
este bine denit a si functia G : R, dat a de:
G(j) =
q(y)
_
j(y)
)(r, y) dr, y .
Ea se numeste integrala Riemann cu parametri si cu limitele de integrare dependente de
parametri .
n leg atur a cu astfel de integrale, intereseaz a ndeosebi conditiile n care propriet ati ale integrandu-
lui ), relative la parametrul vectorial (cnd / 1) sau scalar (cnd / = 1) y, din , se transmit
functiilor 1 si G.
ncercnd s a vedem, mai nti, dac a transferul de existent a a limitei lim
y!y
0
)(r, y), \r [a, /], ntr-
un punct de acumulare al multimii (y
0

0
), se produce sau nu, ne punem, resc, ntrebarea dac a
exist a lim
y!y
0
1(y) si dac a lim
y!y
0
1(y) = lim
y!y
0
b
_
o
)(r, y) dr =
b
_
o
q(r) dr. R aspunsul, negativ n general,
este armativ doar dac a lim
y!y
0
)(r, y) exist a uniform n raport cu r. Astfel, cel putin n cazul n care
= N, j = : si )(r, y) = )(r, :) = )
a
(r), \r [a, /], vedem c a lim
a!1
b
_
o
)
a
(r) dr nu este egal a cu
b
_
o
_
lim
a!1
)
a
(r)
_
dr, dect dac a )
a
&[o,b]

a!1
q.
Denitia 13.9 Pentru y
0

0
, spunem ca functia ) : [a, /] R are limita q : [a, /] R,
cnd y y
0
, adica q(r) = lim
y!y
0
)(r, y), uniform n raport cu r [a, /], daca,\ - 0, \
.

1(y
0
), vecinatate a lui y
0
, independenta de r, astfel nct, \r [a, /] si \y \
.
y
0
sa avem:
[)(r, y) q(r)[ < -.
Folosind acum notiunea de limit a uniform a introdus a prin Denitia 13.9, precum si caracterizarea
de tip Cauchy a existentei unei limite ntr-un punct, putem vedea c a rezultatul enuntat de propozitia
care urmeaz a este adev arat, pe baza Teoremei 13.1.
Propozitia 13.8 Daca ) : [a, /] R este integrabila pe [a, /] (n raport cu \y ) si, pentru
un y
0
, avem lim
y!y
0
)(r, y) = q(r), uniform n raport cu r [a, /], atunci q este integrabila pe [a, /]
si are loc rela tia:
lim
y!y
0
b
_
o
)(r, y) dr =
b
_
o
q(r) dr.
n ceea priveste transferul de continuitate, n cazul cel mai general, adic a cel al functiei G, are loc
urm atorul rezultat.
Propozitia 13.9 Daca A este o mul time compacta din R
I
, ) (([a, /] ; R) , iar j, ((; [a, /]),
atunci G ((; R). n particular, cnd j, sunt constante, ca de pilda cnd j = a si = /, ob tinem:
1 ((; R).
Demonstratie: Folosim relatia
[G(y) G(y
0
)[ _

q(y
0
)
_
o
[)(r, y) )(r, y
0
)[ dr

q(y)
_
q(y
0
)
)(r, y) dr

+
+

j(y
0
)
_
o
[)(r, y) )(r, y
0
)[ dr

j(y)
_
j(y
0
)
)(r, y) dr

, \y, y
0
,
n virtutea c areia, n ipotezele din enunt, [G(y) G(y
0
)[ poate orict de mic a dorim, de ndat a ce
|y y
0
| este acceptabil de mic a. J
n aplicatii, cea mai util a proprietate de transfer este cea relativ a la derivabilitatea functiilor 1 si
G, realizabil a, n conditiile din Propozitia 13.10, prin formula lui Leibniz de derivare.
Propozitia 13.10 Daca este un paralelipiped compact n R
I
, ) : [a, /] R o func tie continua
pe [a, /] , care admite
0)
0j
i
continua pe [a, /] , iar j si sunt doua func tii de la la [a, /],
derivabile n raport cu j
i
(i 1, 2, . . . , /) pe , atunci G ( si implicit 1, n situa tia n care j si
sunt constante) este derivabila n raport cu j
i
pe si are loc formula (lui Leibniz):
0G
0j
i
(y) = ) ((y), y)
0
0j
i
(y) ) (j(y), y)
0j
0j
i
(y) +
q(y)
_
j(y)
0)
0j
i
(r, y) dr, \y .
Ct priveste -integrabilitatea integralelor cu parametri, mention am urm atorul rezultat.
Propozitia 13.11 Daca = [c, d] _ R (cu c, d R, c < d) si ) ( ([a, /] [c, d]; R), atunci func tia
1 : [c, d] R, data prin 1(j) =
b
_
o
)(r, j) dr , \j [c, d] este integrabila Riemann pe [c, d] si are loc
rela tia:
o
_
c
1(j) dj
_
_
=
o
_
c
_
_
b
_
o
)(r, j) dr
_
_
dj
_
_
=
b
_
o
_
_
o
_
c
)(r, j) dj
_
_
dr.
Cnd, n expresia lui 1 sau a lui G, e domeniul de integrare, e integrandul )(, ), n raport cu r,
nu mai este m arginit, avem de-a face cu integrale improprii (pe interval necompact) si cu parametri. Si
n cazul unor asemenea integrale intereseaz a transferul propriet atilor integrandului asupra integralei
din context. De data aceasta, intervine decisiv notiunea de convergent a uniform a, n raport cu y ,
a integralelor ce denesc pe 1 si pe G.
Denitia 13.10 (relativa la cazul
b0
_
o
)(r, y) dr, cnd improprietatea este pricinuita de nemarginirea
lui ), n raport cu r, n /)
j) Integrala improprie
b
_
o
)(r, y) dr, y , se nume ste convergenta punctual pe daca exista
1 : R astfel nct lim
b
0
%b
b
0
_
o
)(r, y) dr = 1(y), y .
jj) Spunem ca integrala
b
_
o
)(r, y) dr este convergenta uniform pe , daca lim
b
0
%b
b
0
_
o
)(r, y) dr =
1(y) exista uniform n raport cu y .
Utiliznd acum, simultan, conceptele introduse de Denitiile 13.9 si 13.10, se pot formula, n
anumite conditii, rezultate de transfer de proprietate si pentru astfel de integrale (improprii si cu
parametri). Iat a enuntul rezultatului relativ la derivabilitate.
Propozitia 13.12 (asupra transferului de derivabilitate de la integrand la integrala im-
proprie cu parametri)
Fie [a, /) _ R, [c, d] = _ R, ) : [a, /) [c, d] R si integrala improprie cu parametru
b0
_
o
)(r, j) dr, unde j . De asemenea, e satisfacute urmatoarele ipoteze:
1) Integrala improprie
b
_
o
)(r, j) dr converge punctual la o func tie 1(j), pentru j ;
2) Func tia ) admite derivata par tiala n raport cu j,
0)
0j
, pe ;
3) Func tiile ) si
0)
0j
sunt continue pe [a, /) [c, d];
4) Integrala improprie
b0
_
o
0)
0j
(r, j) dr converge uniform n raport cu j .
Atunci func tia 1(j) =
b
_
o
)(r, j) dr este derivabila n orice punct j [c, d] si
1
0
(j) =
b0
_
o
0)
0j
(r, j) dr, \j [c, d] = .
Exemple remarcabile de integrale improprii cu parametri.
Functiile si 1 ale lui Euler
Dintre integralele improprii si cu parametri care ar demne de mentionat, amintim aici integrala
lui Dirichlet
+1
_
0
sinr
r
c
, c 0, integrala lui Euler-Poisson
+1
_
0
c
oa
2
dr, a R si integralele
(functiile) lui Euler, asupra c arora z abovim acum putin.
Functia (gamma)
Prin denitie, aceast a functie este urm atoarea:
(j) =
+1
_
0
r
j1
c
a
dr, j R

+
.
Ea este bine denit a (deci convergent a ca integral a improprie), \j (0, +), dup a cum rezult a
imediat prin aplicarea criteriilor de convergent a n , si n c (v. Teoremele 13.4 si 13.5).
Cteva propriet ati imediate ale functiei sunt prezentate n cadrul urm atoarelor relatii:
1. (j + 1) = j(j), \j 0;
2. (1) = 1;
3. (: + 1) = :!, \: N;
4.
_
1
2
_
=
_
;
5. (j)
_
1
j
_
=

sin(j)
, \j (0, 1);
6. (j) = lim
a !1
:!:
j
j(j + 1)(j + 2) (j +:)
, \j 0;
7. ((j))
1
= jc
j
1

a = 1
_
1 +
j
:
_
c
ja
, \j 0 (Weierstrass), unde = 0, 5772... este constanta lui
Euler.
Functia B (beta)
Este denit a prin: 1(j, ) =
1
_
0
r
j1
(1 r)
q1
dr, j 0, 0 . Satisface relatiile:
1. 1(j, ) =
+1
_
0
t
j1
(1 +t)
j+q
dt, \j, 0;
2. 1(j, ) = 2

2
_
0
sin
2j1
0 cos
2q1
0 d0, \j, 0;
3. 1(j, ) = 1(, j), \j, 0;
4. 1(j, ) =
(j) ()
(j +)
, \j, 0;
5. 1(j, + 1) =

j +
1(j, ) =

j
1(j + 1, ), \j, 0;
6. 1(j, ) = 1(j + 1, ) +1(j, + 1), \j, 0;
7. 1(j, : + 1) =
:!
j(j + 1) (j +:)
, \j 0, : N.
Bibliograe recomandat a
1. Narcisa Apreutesei Dumitru, Gabriela Apreutesei - Introducere n teoria integrabilita tii, Editura
"Performantica", Iasi, 2005.
2. Marina Gorunescu, Florin Gorunescu, Augustin Prodan - Matematici superioare. Biostatistica
si Informatica (Cap. 8), Editura Albastr a, Cluj-Napoca, 2002.
3. Gh. Mocic a - Probleme de func tii speciale, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1988.