Sunteți pe pagina 1din 3

Stresul - agresorul nostru zilnic

Tot mai multi dintre noi se plang ca au devenit victimele stresului. Viata noastra cotidiana nu e lipsita de asemenea agresiuni (evenimente stresante) ce sunt o amenintare directa la adresa integritatii noastre fizice si psihice. Imbolnavirea grava, divortul, separarea maritala, decesul cuiva drag, pierderea locului de munca, conflictele familiale, dificultatile economico-financiare, detentia, problemele de relationare sunt stresori psihosociali cu puternica rezonanta emotionala. Unul si acelasi eveniment este perceput mai mult sau mai putin stresant de fiecare din noi. Nu suntem afectati in mod identic de stres. Vulnerabilitatea la stres e diferita, iar raspunsul la stres implica reactii nervoase, endocrine si metabolice. O persoana predispusa la a a-si face griji din orice, anxioasa, nesigura de sine, pesimista, suspicioasa, va fi mai vulnerabila la stres decat o alta cu o viziune realista despre sine, lume si viata.O persoana stresata este o persoana in alerta, ingrijorata, surescitata nervos. Cand capacitatea organismului este depasita de solicitarile externe, se remarca nocivitatea stresului. In general, femeile sunt mai rezistente la stres decat barbatii, dar asta nu inseamna ca sunt imune. Femeia moderna este coplesita de solicitari (profesionale, casnice, legate de cresterea si educarea copiilor) si deci expusa unui nivel ridicat de stres. Relatarile unei femei coplesite de responsabilitati, atat din punct de vedere calitativ, cat si cantitativ, va sunt cu siguranta familiare: "Am nervii tot mai slabi. Ma simt foarte obosita. Ieri am avut o zi ingrozitoare. Si in final am cedat nervos. M-am trezit foarte devreme sa ma ocup de pregatirea micului dejun si sa revizuiesc un raport de activitate pe care urma sa-l prezint in cursul zilei. Ziua a fost ca de obicei foarte incarcata; munca la birou, munca de teren pentru intocmirea unor anchete sociale, organizarea unui nou plan de activitate. A fost chiar foarte obositoare deoarece raportul la care am muncit atat de mult a trebuit refacut, iar un coleg nu s-a putut abtine sa faca o remarca rautacioasa la adresa mea. Cand in sfarsit am terminat, am plecat spre casa, gandindu-ma ca trebuie sa trec prin piata si sa fac cumparaturi, apoi sa gatesc, sa spal, sa calc, sa fac ordine, saSi, atat de absorbita, era cat pe aici sa fiu victima unui accident rutier. Soferul, nervos si stresat la randul lui de imprudenta mea, s-a multumit sa ma injure cu naduf. Ei bine dupa o astfel de zi m-am simtit fuioasa si nelinistita. Si totusi am incecat sa ma stapanesc. Mi-a trecut prin minte gandul ca sotul meu ar putea sa se implice mai mult in gospodarie, dar n-o face din comoditate. Pe masura ce staruiam mai mult asupra gandului, furia crestea. Astfel incarcata tensional, ajunsa acasa, mi-am propus inca o data sa-mi regasesc calmul. Cand fetita a inceput sa planga si sa tipe ca fratele ei i-a luat jucaria, mi-a sarit tandara ca sotul n-a intervenit, ca e dezordine, ca vecinul de deasupra asculta muzica enervant de tare... si am rabufnit, varsandu-mi amarul in reprosuri dureroase. M-am simtit nedreptatita, amenintata si vulnerabila." Sunt reactii inadecvate la stres. Un supracontrol, un refuz al exteriorizarii firesti a emotiilor, are ca efect o deteriorare progresiva a imunitatii. Nici reprimarea emotiilor nu este de dorit, fiind chiar nociv sa va inchistati intr-o tacere tensionata. O conditie pentru mentinerea sanatatii psihice este rezolvarea pe cat posibil a conflictelor majore. De exemplu, daca va nemultumeste ceva in viata de familie, abordati frontal problema, incercand sa gasiti impreuna o rezolvare a ei. Daca sotul v-a promis ca vine la cina, dar intarzie doua ore fara sa va anunte, vorbiti deschis sotului despre ceea ce va supara, avand grija sa nu-i lezati sensibilitatea. Nu va inchideti in sine, lasandu-va coplesita de emotii nocive de care nu stiti sa va eliberati. Reprimarea lor atrage dupa sine o multime de complicatii. Dar nici nu rabufniti incat sa aprindeti focul discordiei. Natura ne-a inzestrat cu o rezerva relativa de energie adaptativa. Insa fragilitatea psihica, dificultatile personale de comunicare, "alienarea" personala (neincredere in sine si in ceilalti, pesimism, anxietate, retragerea in sine, dominanta emotiilor negative-furie, neliniste, teama, disperare, frica, suparare etc) si evenimentele externe sau de mediu, ne pot face vulnerabili la stres. In dozarea acestei energii de adaptare se poate ajunge si la situatii "de criza" caracterizate printr-o adaptare ineficienta sau printr-un exces de adaptare.

Aveti grija sa nu va impuneti modificari ale stilului de viata care sa depaseasca propria capacitate de adaptare! Daca in general, refuzati sa va exprimati supararile, organismul preia stresul si devine vulnerabil la imbolnaviri fizice si psihice. Preaplinul psihic se va revarsa in plan organic si determina aparitia unor afectiuni psihosomatice (gastrite si ulcer gastroduodenal, colite, hipertensiune,migrene etc). Din experienta mea de psihoterapeut, am sa va relatez un caz in care o pacienta a trait un stres intens si prelungit. Iulia, 27 de ani, a pierdut pe cineva drag, apoi a fost parasita de partenerul de viata. Dupa aceea si-a pierdut locul de munca, fiind concediata. Starea prelungita de stres a dus la aparitia ulcerului. Sunt evenimente de viata deosebit de traumatizante afectiv, implicand trairea unor pierderi dureroase in plan personal. Tatal ei a murit subit in urma unui atac cerebral. Moartea tatalui a fost un teribil soc psihoafectiv. Pleiada de sentimente negative ce au insotit aceste pierderi trebuiau exteriorizate. Numai ca nu s-a intamplat acest lucru. S-a izolat de lume, de oameni, cautand sa-si ascunda durerea si suferinta si evitand sa vorbeasca despre asta. Convingerea ei dominanta era ca: "Numai o fiinta slaba isi exteriorizeaza sentimentele." Dupa putin timp, este parasita de partenerul ei. Deprimata, la serviciu devine treptat ineficienta, tot mai lenta, marcata de o tristete pe care nu o poate depasi, uita lucruri importante, se izoleaza de oameni, are insomnii, migrene, devine tot mai anxioasa si nesigura. Consecinta previzibila era concedierea, ceea ce s-a si intamplat. Cu ajutorul psihoterapiei, a constientizat ca de fapt s-a refugiat in sine, ca s-a izolat de ceilalti, ca nu vorbea despre ceea ce i se intamplase. A ales sa-si traiasca suferinta, sa-si exteriorizeze emotiile, sa planga, sa vorbeasca despre ceea ce simtea, despre nelinistile si fricile ei, si nu sa le reprime, sa le ascunda ca si cum n-ar fi existat. Corectandu-si convingerile eronate cu privire la sine, lume si viitor, si invatand sa comunice si sa-si exteriorizeze emotiile, a depasit acest impas existential. La o analiza mai atenta, a constientizat ca nici inainte de de aceste evenimente traumatizante ce s-au adaugat decesului tatalui, nu stia cum sa-si depaseasca frustrarile, supararile, conflictele... Dificultatea de a comunica si exterioriza sentimentele a avut un rasunet psihosomatic: ulcerul gastric. De fapt nu ceea ce ni se intampla ca atare ne face sa suferim, ci felul in care gandim despre ceea ce ni se intampla. De aceea oamenii au reactii atat de diferite fata de unul si acelasi eveniment stresant. O emotie nu apare din senin, ci este generata de un gand. Un comportament este consecinta emotiilor pe care le traim si a gandurilor ce le genereaza. Sa luam ca exemplu de eveniment de viata: concedierea. Gandurile ale Iuliei legate de concediere erau dominant negative :"Unde am gresit? Ce voi face de acum incolo? Sunt o ratata. Nu sunt in stare de nimic. Nu voi reusi sa-mi gasesc un alt loc de munca in starea in care sunt". Aceasta deprindere de a gandi catastrofal, nu a ajutat-o sa se adapteze la realitate. Aceste ganduri tradeaza o estimare de sine slaba si previziuni sumbre in legatura cu viitorul. Sentimentele dominante sunt de vinovatie, suferinta,neincredere, nesiguranta, iar comportamentele adaptative sunt ineficiente. Avea nevoie acum mai mult decat oricand de incredere in sine si de o imagine a ei, a lumii, a viitorului sau cat mai apropiata de realitatea obiectiva, si nicidecum distorsionata de subiectivismul gandurilor si emotiilor sale. Invatand in cadrul terapiei sa-si controleze exagerarile din gandire, n-a mai cazut in capcana depresiei. O interpretare "sanatoasa" (mult mai apropiata de realitate a acestei situatii critice) a fost: "Asta este. E adevarat ca sufar pentru ca am fost concediata. Dar asa este viata, iar drumul meu nu se opreste aici. Cine stie ce surprize imi rezerva viitorul! Macar acum sunt libera sa-mi gasesc ceva mai bun". Un astfel de discurs a mobilizat-o in incercarea de a gasi o rezolvare a acestei probleme de viata si a motivat-o pentru reusita. Daca ar fi persistat in aceeasi atitudine de resemnare, s-ar fi programat pentru esec. Nu va resemnati in fata unor probleme - este ca si cum v-ati programa pentru esec. Situatii critice, traumatizante au fost si vor mai fi. Asa e viata: cu bune si cu rele. Important este ce alegi: sa te lasi coplesit de ele sau sa le infrunti, sa fii controlat sau sa fii cel care detine controlul asupra ta, a lor si implicit asupra realitatii. In concluzie, nu va izolati atunci cand aveti dificultati.Tendinta de izolare si apatie este un mare pericol pentru sanatatea fizica si psihica. Izolarea duce la alienare psihica si sociala si este un obstacol in calea adaptarii la realitate.