Sunteți pe pagina 1din 3

Televizorul - bun sau rau?

Ce impact pot avea imaginile de pe ecran asupra psihismului infantil? Cum influenteaza ele gandirea, simtirea, imaginatia, relationarea copilului cu lumea? Ce se intampla in mintea sa? Ce intelege el din ceea ce vede? Enigme... Televizorul fascineaza toti micutii! Ei nu se pot sustrage puterii magice a imaginilor. In lumea fermecata a micului ecran, ei patrund inca de mici. S.O.S ! Imaginile televizate se revarsa ca din Cornul Abundentei! Ele sunt purtatoare de informatii si au in primul rand un rasunet emotional asupra copilului... unele pot zamisli trairi negative intense (spaima, groaza, neliniste etc), carora micutul le cade prada. El nu le poate inca tine sub control; este lipsit de aparare in confruntarea cu ele. In primii ani de viata (0-6 ani) se pun bazele viitoarei sale personalitati. S-a constatat ca ecranul magic il atrage pe copil inca de la 2 luni (intoarce capul spre ecran). Apoi descopera fascinatia sunetelor si a melodiilor. La 4-5 luni, recunoaste obiecte si se agita asteptand genericele cunoscute. Spre 6 luni, e fascinat de imaginile in miscare. La 8 luni, el priveste imaginile reprezentand alti copii, femei sau animale. Si iata ca... de-a busilea sau in picioare, este pregatit sa descopere cutia fermecata! El poate deschide singur televizorul cand nu are inca 2 ani! Uaaaau! Ce puteri isi descopera! Iata-l pa micul magician care, cu o singura apasare pe buton, insufleteste televizorul, sau il stinge si...chiar face slalom de la un canal la altul. Tentatia de a ramane tintuit in fata televizorului e mare! Spre 18 luni, se bucura cand recunoaste imagini si personaje cunoscute. Uite... si-a recunoscut eroul preferat: Mowgli. Cat se bucura sa-l vada sarind, alergand, dansand, zbenguindu-se... incearca sa-l imite (6 la 18 luni) si vrea sa se identifice cu el (18 luni - 3 ani). Acum e atras si prefera programele scurte, repetitive si ritmate. Iata, urmeaza... publicitatea! Ce incantare! Copilul e numai ochi si urechi! Imagini, personaje, cuvinte ii starnesc interesul! Ele se succed si se repeta frecvent pe micul ecran. Si azi, si maine si poimaine... Copilul le memoreaza cu usurinta si ii place repetitia. Asa invata si cauta repere pentru a descoperi lumea. Desenele animate gen Walt Disney, nu sunt inca potrivite pentru aceasta varsta. Cuprind prea multe informatii vizuale si sunt lungi. Imaginile se succed mult prea repede. Copilul nu are un simt al orientarii in timp si spatiu, iar aceste imagini nu se deruleaza intr-o unitate de timp si spatiu. E derutat; sensul a ceea ce vede ii scapa...nu-l transformati intr-un devorator pasiv1 Aveti rabdare1 Exista o varsta pentru toate! Pentru el sunt potrivite acum secventele scurte, cu grafica simpla si ritm lent, iar actiunea sa se desfasoare intr-o unitate de timp si spatiu. Acestea il ajuta acum sa-si gaseasca repere in descoperirea lumii. Ar fi ideal daca povestile in imagini i-ar vorbi despre viata sa de toate zilele... in care el se redescopera (de exemplu: trezirea de dimineata cu intregul ei ritual, jocul, plimbarea, mersul la cumparaturi, pregatirea mesei etc). Ce puteti sa faceti: 1. Alegeti programe de desene animate scurte sau secvente de emisiuni pentru copii-3-10 minute pentru copiii intre 0-18 luni (va mai aduceti aminte de "Mihaela"?) deoarece capacitatea de concentrare a atentiei este limitata (10 minute pentru un copil de 6 luni; 20 de minute pentru copiii mai mari de 2-3 ani). Ar fi bine sa le urmariti impreuna. Vorbiti cu el despre ceea ce se intampla acolo. 2. Nu-l lasati la mai putin de 3 metri de ecran si nu va mirati ca e ca un "ghem" in miscare. E normal! Un copil reactii motorii "vii" la imagini: sare, topaie de bucurie, bate din palme, se tavaleste de ras... El receptioneaza imaginea la nivelul corpului sau. 3. Evitati sa hraniti copilul, lasandu-va absorbiti de mesajul imaginilor! Copilul are nevoie de intreaga dumneavoastra atentie.

6-18 luni Copilul imita ceea ce vede! Nu si-a insusit inca limbajul; vede si aude ceva ce nu intelege! Dar imita, chiar daca semnificatia informatiilor vizuale si auditive ii scapa. Singur-singurel in fata televizorului? Nu! Nu mai mult de 15 minute pe zi pentru cei mai mici de 1 an si 30 de minute pe zi pentru cei intre 1-3 ani! Chiar daca se joaca, nu-l lasati in preajma televizorului deschis pentru ca influenta lui e negativa. El se poate fi captivat de vreo imagine, ori nu trebuie sa aiba acces liber pentru a privi orice imagine. Ajutati-l sa-si stapanesca teama! Dati-i explicatii in momentul in care imaginile vazute il impresioneaza. Impactul emotional al imaginilor este o problema foarte delicata!

Multi parinti gresesc, gandind ca oricum copilul lor nu intelege ceea ce vede si il "abandoneaza" in fata televizorului! Copilul este in pericol! Pentru ca asupra lui se revarsa un flux de imagini cere il impregneaza cu emotii al caror control nu il are! El risca sa ramana prins in capcana unei emotii care emana dintr-o scena impresionanta, fara a putea face corelatii cu restul scenariului. Un monstru, o crima, o lupta, ar putea sa-l faca sa simta teama, oroare, groaza, furie. Cand ScufitaRosie este inghitita de lup sau cand Hansel si Grettel ratacesc singuri in toiul noptii in padure, spaimele si nelinistile il coplesesc. Ce puteti sa faceti: In aceste momente are nevoie de prezenta dumneavoastra securizanta. Ca sa-si inteleaga emotiile si sa le poata stapani, este nevoie ca dumneavoastra sa-i vorbiti despre emotiile sale si sa le denumiti: "Da, ceea ce vad ma face sa simt frica"; "Felul in care se privesc cei doi, ma induioseaza"; "Oh! Scena asta in padure ma nelinisteste." Copilul va aude cum vorbiti despre ceea ce simtiti, aude denumirele emotiilor si treptat, va incepe sa constientizeze ceea ce simte. Astfel incepe sa inteleaga ca exista o legatura intre emotie si ceea ce el a vazut...si incepe putin cate putin sa controleze acele emotii. Intre 18 luni-3 ani. Copilul are nevoie de comentarii referitoare la ceea ce vede! El nu are suficient echipament intelectual-afectiv pentru a prelucra imaginile. "Bogdan (2 ani) priveste un desen animat. El vede ca eroul lui preferat trece prin mari primejdii. Acum e ranit si il doare. E singur, parasit si plange." La 2 ani, un copil este sensibil la istoriile despre eroi pierduti, abandonati. El resimte emotii, dar nu are un suport verbal pentru a reda ceeea ce simte. Cum poate fi ajutat? Vorbind cu el despre ceea ce simte si explicandu-i rolul personajelor si ce se intampla. "Uite, vezi? A fost parasit si plange. Are un moment in care se simte singur. Acum e deznadajduit. Dar va cauta o solutie. Pentru ca este plin de curaj si nu se va lasa pana nu va reusi sa gaseasca drumul. Aaaa! Ia te uita, cine a venit?!!! Prietenul lui, spiridusul, a venit sa-l ajute. Nu l-a uitat! Mai ales acum, cand ii era greu! Iar tu te-ai intristat cand el suferea si te-ai bucurat cand a sosit spiridusul salvator." Copilul este atent la ceea ce ii spuneti. Va imita gesturile, cuvintele si le va repeta. Explicatiile pe care i le dati dumneavoastra si repetitiile pe care le face, il ajuta sa retina si sa inteleaga mai bine.

Ce puteti sa faceti: 1. Incurajati-l sa va povesteasca despre ceea ce a vazut, ca astfel sa se detaseze de o "realitate" fabricata. Copilul nu-si imagineaza ca exista in spate o regie, un scenariu in

imagini ce genereaza emotii. "Imaginile sunt create de oameni si ne fac sa credem ca sunt adevarate sau false." Explicati-i ca trucajele sunt facute pentru a frapa, a atrage atentia. Invatandu-i sa-si puna intrebari, sa nu mai preia necritic ceea ce vad, ei vor invata sa delimiteze realul de fictiune. 2. Nu-l lasati sa priveasca orice! Supravegheati si dozati ceea ce vede! Trebuie sa aveti controlul intalnirilor copilului dumneavoastra cu televizorul. Pana la 3-4 ani, manifestati-va preferinta pentru secventele scurte de vizionare TV. 3. Fiti in alerta! Cand este in prezenta televizorului, trageti cu coada ochiului la ceea ce vede sau ciuliti urechea la ceea ce aude! Daca a vazut imagini impresionante, trebuie sa-i vorbiti! Discutati cu micutul despre ceea ce a vazut, unde a vazut, ce a vazut. In urma realizarii unui studiu asupra unor copii (6 luni-2 ani si jumatate), s-a ajuns la concluzia ca prezenta parintilor este stimulatoare pentru copii! Copilul se afla la inceputul dezvoltarii psihice, iar informatiile pe care le asimileaza prin mijlocirea simturilor, capata un sens si se structureaza daca sunt mijlocite de catre parinti sau persoana care il ingrijeste. 4. Afirmati-va ca prezenta in viata micutului! Unii copii pot face un transfer afectiv asupra ecranului. Nu lasati ca un copil sa investeasca afectiv intr-un obiect, ca o compensare a absentei dumneavoastra! Televizorul este o falsa prezenta! Copilul este singur si "inghite" imagini dupa imagini si sunete dupa sunete. Cum va mai gasi singur drumul spre a visa, a gandi, a creea, daca ii retezati aripile, dandu-i imagini fabricate de-a gata, fara sa fie nevoit sa le caute singur? Riscul este acela ca se indeparteaza de realitate ( avand dificultati de adaptare la ea), dezvoltand diverse grade de dependenta de lumea iluzorie a ecranului. Ar fi pacat sa prefere iluzia vietii adevarate! E cu atat mai dificil, cu cat inainte de 6 sau 7 ani pentru micutul dumneavoastra, granita intre realitate si fictiune este relativa. 3-6 ani - Ii place sa imite personaje si se identifica cu eroii TV De la aceasta varsta, copilul incepe sa delimiteze intre real si fantastic. Este timpul jocului si al visarii. Copilului ii face placere sa colinde pe taramul minunilor si fanteziei. E adevarat ca inca nu are intelegerea unui adult. Imaginile pe care le vede, le leaga de trairile, interesele, dorintele, experientele sale. Daca un erou ii este pe plac, se identifica cu el. Este varsta jocului;"de-a mama si de-a tata", "la magazin", "la gradinita" - jocuri care il ajuta sa se identifice cu personaje reale. Incurajati-l in acest sens! Jocul ii permite sa se apropie de o reprezentare reala a unor situatii cotidiene. Si astfel lumea capata sens si se adapteaza mai bine! Stimulati copiii sa se intereseza de viata reala; planuiti vacante ca el sa traiasca propriile aventuri; propuneti modalitati diverse de petrecere a timpului liber! In doze potrivite, lumea ecranului dezvolta imaginatia copilului. Copilul se "teleporteaza" in imaginar; regandeste un scenariu care i-a placut, reinventeaza un alt final. Dar pentru a ca televizorul sa aiba aceste efecte benefice, copilul ar trebui mai intai sa descopere lumea in care traieste. Important este sa ii orientati atentia spre alte domenii de interes. Ajutati-l sa-si descopere potentialul creator! Cu cat descopera alte interese, pasiuni, satisfactii, cu atat are un imbold spre dezvoltare. Asimiland experiente, acestea ii vor modele gandirea, simtirea, il vor ancora mai bine in realitate. Prea mult televizor ii poate rapi din timpul lui de explorare a lumii reale... Are nevoie de acest timp atat de pretios pentru e se dezvolta ca om...