Gnduri ruginite dispre munte dealul coboar vise vile cuibresc ceuri srutul frunzei atinge pmntul i geme

un ochi de ap privete luna ntoars cerul lacrimeaz cu stele gheara psrii, nu doarme sugrum rsritul i totui o sageat de lumin scap apoi toate inund lumea snul femeii suspin, geamul ferestrei tremur apsarea doare i-i dorete iubire focul urte ntunericul i-l alung roata grea a lumii rsucete pmntul dinspre toamn cu picturi de ploaie rece i-ncuie vara trecut frunzele mor, pmntul se mbrac cu promoroac apusul se stinge iar eu mpart lumea mea n dou o parte o pun pe pntecul tu pentru alt via trziu noaptea se sparge spre lumin nc nu dormi i buzele i ceresc mai mult druire

nghesuit ntr-o ruptur de timp crpit m strduiesc s nu car bolovanii din mine, s cur lumina de resturi de ntuneric nc atept rstignirea nu vreau s m transform n praful ce vntul l rsuceste-n iele de noapte cuvntul strig pe strzile vieii, couri cu fum nu mai exist! salvai suflete iubind, comarul nu se mai termin un tramvai bolcne pe ina veche i m trezete din lumea unui vis, a unei diminei de toamn fr tine! Femeia este o poveste de iubire ntre, primvara cnd se renoite, vara n care viaa o zidete, toamna cnd rodul l druite i iarna cnd cel mai mult, dragostea-n nopi lungi fierbinte ea o druiete. By Viorel Muha