INALTA CURTE

Trei umbre urte de via hidoas. Piedestalul era murdar de suflete rnite, iar cuvntul ncearc s repare zile furate. Zadarnic ncercare. Sacul era fr fund i-n adncul su, adpostea o lume-ntoars. O mn se blgnea, drept balan mortuar, pe-o masc vnt de frigul vidului, negru i urt. Semaforul dreptii, a nepenit cu limbile sale n umbre pe cazanul satanic. Buzule sale ntoarse, erau date cu roul curvelor de strad, innd pretinsa dreptate n mn. Flcrile nu luminau cu ntuneric, dect drumuri fr sens. Ziua ncepuse cu lungi iruri de dricuri, satanice, ce ateptau s intre n cldirea monstruoas. Intrau cu chipuri de cear ce duceau mortea-n lumea ateptrii, visului de mine. De pe pereii ncperilor, fugise viaa. Erau zugrvite fr lumin. Devenise mormite. La captul cociugelor nirate, stteau pe piedestalul morii, grmeze de monezi niruiten stive. Btrneea grbovit, numra anii omenilor furai, n lucirea neltoare a galbenului ce nu era real, dect prin nchipuire. Mintea nu poate cuprinde, scrba adunturii din cldire. Ploua cu lacrimi i dreptatea umbla mbrcat-n zdrene. La captul unui hu, unul manipula cu-n ecran n mn, o cuvntare. Va fi dreptate? Oare voi nu tii c ehilibrul nu vine de niceri, dect din noi i voi sunte-i o balan strmb? La ua slii, minciunii, paznici adunai de pe ogorul srciei, pzeau uile morii cu tupeul uniformei. Unul cocoat pe cldire, striga ca s aud ntreaga cetate. Aici este Inalta Curte a Minciunii! In mn inea batjocoritor, organul uurrii, i stropea cu srg i-n veselie, ntreaga lume.

By Viorel Muha