Caltorule uit!

o carte de via, o mas o inim spart, o u ziduri crpate, drmate, pierdute dincolo? zile-n ntoarse i mini care-mi fac semne i strig! nu poi s aduni pai, numrnd inimi zdrobite nu poi s aduni gnduri i buze ucise nu poi s fi ran care strig nu merii, mi spune timpul, ascult! da, cltorule: i spun povestea mea, i-apoi uit strngeam lumea n mine chiar i-n drumuri de colb, fr sens eram amndoi, nebunia toat ncarceram nopi, ne iubeam fericii aveam acoperi, genele lumii pat raze din stele i greieri, care cntau nenelei eram amndoi, un trup i-o singur lume eram un univers! i-acum,

nici colii fiarei slbatice, cnd url frigul n nopi ntunecate nu pot tcerea din mine s-nghee nici cnd carnea-i sfiat i tunetul arde firul vieii zdrobind, crri nu mai sunt nici dac cad zile de astzi spre ieri chiar dac a mai rmas un pic de via nimic nu mai este doar chipul ce-mi vede-n oglinda vieii ochii-mi fr lacrimi, uscai-n deert Cltorule! tu timp fr sens ascult finalul, nu pleca dac nu voi mai ajunge i dac timpul meu se va termina s m scrii cu tcere n venicia ta iar dac iernile-ngheate vor curge prin lacrimi iar nopile se vor frnge-n diminei cu cerul gol atunci s spui oamenilor c-am fost n pustiul vieii, doar om By Viorel Muha