Cltorule uit! o carte de via, o mas o inim spart, o u ziduri crpate, drmate, pierdute dincolo?

zile-n ntoarse i mini care-mi fac semne i strig! nu poi s aduni pai, numrnd inimi zdrobite nu poi s aduni gnduri i buze ucise nu poi s fi ran care strig nu merii mi spune timpul, ascult! da cltorule: i spun povestea mea, i-apoi uit strngeam lumea n mine chiar i-n drumuri de colb, fr sens eram amndoi, nebunia toat ncarceram nopi, ne iubeam fericii aveam acoperi, genele lumii pat raze din stele i greieri, care cntau nenelei eram amndoi, un trup i-o singur lume eram un univers!

i-acum, nici colii fiarei slbatice, cnd url frigul n nopi ntunecate nu pot tcerea din mine s-nghee nici cnd carnea-i sfiat i tunetul arde firul vieii zdrobind, crri nu mai sunt nici dac cad zile de astzi spre ieri chiar dac a mai rmas un pic de via nimic nu mai este doar chipul ce-mi vede-n oglinda vieii ochii-mi fr lacrimi, uscai-n deert Cltorule, tu timp fr sens! ascult finalul, nu pleca dac nu voi mai ajunge i dac timpul meu se va termina s m scrii cu tcere n venicia ta iar dac iernile-ngheate vor curge prin lacrimi iar nopile se vor frnge-n diminei cu cerul gol atunci s spui oamenilor c-am fost n pustiul vieii, un om fr sens Picturile ultimei ploi au adunat suprarea cerului i-au nghesuit lumina-n, roua primei diminei. Privirea mi-a a fugit i nu s-a mai ntors napoi. M-a prsit, lundu-mi i gndurile. Nu am mai rmas dect un trup gol.

By Viorel Muha